SCOALA POSTLICEALA

NURSINGUL PACIENTULUI CU
ENCEFALITA
 Encefalita reprezinta inflamarea encefalului, provocata de obicei de un virus. Este o
afectiune rara, dar potential fatala. Boala se prezinta sub doua forme: o forma primara, mai
grava si una secundara, mai usoara. Datorita gravitatii, cele mai multe vizite la medic se
datoreaza formei primare a encefalitei. Consultarea la timp a medicului si administrarea
tratamentului este importanta, intrucat boala poateavea o evolutie imprevizibila.

Encefalita este o inflamatie acuta a creierului. Encefalita asociata meningitei este

cunoscuta sub termenul de meningoencefalita. Encefalita este diferita de meningita, desi la
evaluarea clinica pot fi prezente ambele conditii, cu semne si simptome de inflamatie
meningeana, cum este fotofobia, cefalea sau redoarea cefei. Este diferita si de cerebrita, care
descrie un stadiu care precede formarea de abcese si implica infectia cu bacterii inalt
distructive a tesutului cerebral, in timp ce encefalita este cel mai adesea o infectie virala cu
leziuni parenchimatoase variind de la usoare la profunde.

Desi conditiile autoimune, bacteriene si fungice pot produce encefalita, cele mai
multe cazuri sunt de origine virala. Incidenta encefalitei in populatie este de 1 la 200.000,
virusul herpes simplex fiind cea mai frecventa etiologie.
Encefalita cu virus herpes simplex, care apare sporadic la adultii sanatosi si compromisi
imun, se regaseste si la nou-nascutii infectati la nastere in timpul nasterii vaginale, fiind
potential fatala daca nu este tratata.
Tratamentul pentru encefalita este, de obicei, simptomatic. Agentii antivirali specifici
sunt putini si folositi cu succes limitat in tratarea infectiei virale, cu exceptia encefalitei cu
herpes simplex.

Tipuri de encefalita
Exista doua tipuri de encefalita:

 Encefalita primara: adica un virus (sau un alt agent) infecteaza direct creierul sau
maduva spinarii. O infectie primara poate aparea si ca urmare a reactivarii unui virus
care a fost inactiv o perioada. Encefalita herpetica este cea mai frecventa dintre
encefalitele virale primare sporadice. Este, cel mai adesea, mortala.
 Encefalita secundara: este rezultatul unei reactii a sistemului imunitar slabit, ca
urmare a unei infectii sau a unei tumori. In loc ca sistemul imunitar sa atace celulele
care cauzeaza infectia respectiva, sistemul imunitar ataca celulele sanatoase din creier,
adica din sistemul nervos central (encefalita post-infectie). Encefalita secundara isi
face aparitia la 2-3 saptamani dupa infectia initiala. Este o afectiune cu o incidenta
foarte redusă, care apare in special la copii, sau la persoanele peste 65 de ani, cu
un sistem imunitar foarte slabit si care are un potential fatal.
Exista o afectiune inflamatorie a encefalului si a maduvei spinarii, encefalomielita

Sunt observate semne de encefalita (somnolenta, convulsii), de mielita (paralizii) și

meningita (dureri de cap, febra).
 Encefalita poate afecta si meningele (encefalita asociata meningitei se numeste
meningoencefalita). Trebuie sa stii insa ca encefalita este diferita de meningita, desi ambele
afectiuni pot prezenta simptome de inflamatie meningeala. Encefalita este, de asemenea,
diferita de cerebrita (abces cerebral).

Infectia ajunge in creier prin intermediul fluxului sanguin sau prin nervi. Creierul este
protejat de infectii printr-o membrana groasa, care impiedica intrarea substantelor straine. La
unele persoane insa, din cauza sistemului imunitar slabit, aceasta bariera este depasita si
infectia ajunge la tesutul cerebral, alterand astfel functionarea optima a creierului. Daca este
tratata prea tarziu sau necorespunzator, afectiunea poate conduce la coma sau chiar deces.

Simptomele encefalitei pot fi asemanatoare gripei (febra, cefalee) sau afectiunea poate
fi asimptomatica. Este important sa fie diagnosticata din timp si bolnavului sa i se
administreze tratament, pentru ca encefalita poate pune in pericol viata pacientului. Encefalita
poate afecta pe oricine, cu toate acestea cel mai mare risc il prezinta copiii, varstnicii si
persoanele cu un sistem imunitar slabit.

Mecanism fiziopatologic
Poarta de intrare a virusului este specifica. Multe virusuri sunt transmise de catre
oameni, desi cele mai multe cazuri de herpes simplex sunt reactivari ale virusului dormand in
ganglionul trigeminal. Tantarii si capusele pot inocula arbovirusul. Unele virusuri precum
varicela zoster si citomegalovirusul necesita o gazda imunodeprimata pentru a dezvolta
encefalita clinic aparenta.

In general virusul se replica in afara creierului si intra in acesta pe calea hematogena

sau de-a lungul cailor nervoase. Etiologia infectiilor virale lente, cum sunt cele implicate in
panencefalita sclerozanta subacuta indusa de varicela si leucoencefalopatia progresiva
multifocala, este putin inteleasa.

Dupa ce a depasit bariera encefalo-hematica, virusul intra in celulele neurale cu

afectarea functiei celulare neuronale, congestie perivasculara, hemoragie si un raspuns
inflamator difuz care afecteaza materia cenusie. Tropismul regional asociat cu anumite
virusuri se datoreaza receptorilor neuronali regasiti doar in regiuni specifice ale creierului. Un
exemplu este predilectia virusului herpes simplex pentru lobii inferior si medial temporal.

Cauzele encefalitei
Cauza exacta a encefalitei nu este cunoscuta in toate cazurile. Cea mai frecventa
cauza o reprezinta o infectie virala, dar trebuie spus ca infectiile bacteriene si afectiunile
inflamatorii neinfectioase pot provoca de asemenea boala.

Virusurile care provoaca encefalita

 Virusul herpes simplex (HSV). Este cauza cea mai frecventa a encefalitei.
  Alte virusuri herpetice: virusul Epstein-Barr (determina frecvent mononucleoza) si
virusul varicelo-zosterian (determina varicela si zona zoster).
 Enterovirusurile: acestea provoaca o boala cu simptome similare gripei (inflamatie
oculara si dureri abdominale).
 Virusuri purtate de tantari: pot provoca infectii precum West Nile, La Crosse, St.
Louis, encefalita estica si vestica. Simptomele infectiei isi fac simtita prezenta in
cateva zile sau saptamani de la expunerea la virus.
 Virusuri purtate de capuse (virusul Powassan): simptomele apar de obicei la o
saptamana de la intepatura unei capuse infectate.
 Virusul rabiei: provoaca o progresie rapida catre encefalita, imediat dupa ce s-au
manifestat simptomele.
 Infectii ale copilariei (rubeola, oreionul si pojarul german): au fost cauze frecvente ale
encefalitei secundare. Astazi, pentru aceste afectiuni exista vaccinuri.
Encefalita primara (infectioasa) poate fi provocata de trei mari categorii de virusuri:

 virusuri comune (inclusiv virusul herpes simplex si virusul Epstein-Barr);

 virusuri ale copilariei, inclusiv rujeola (pojar) si oreion;
 arbovirusuri (cele raspandite de tantari, capuse si de alte insecte);
Encefalita secundara (post-infectioasa) ar putea fi cauzata de o complicatie a unei
infectii virale.

Factori de risc ai encefalitei

Oricine poate dezvolta encefalita, dar exista o serie de factori de risc:

 Varsta: copiii mici si persoanele in varsta au un risc mai crescut pentru cele mai multe
tipuri de encefalita virala.
 Sistem imunitar slabit: persoanele care sufera de HIV/SIDA, care iau medicamente
imunosupresoare, sau care au o afectiune care slabeste sistemul imunitar prezinta un
risc crescut de encefalita.
 Regiune geografica: tantarii si capusele purtatoare de virusuri sunt mai frecvente in
anumite zone geografice decat in altele.
 Perioada anului: insectele care transmit infectia sunt mai des intalnite primavara, vara
si toamna, iar in zonele cu clima calda chiar intregul an.
Complicatiile encefalitei
Complicatiile encefalitei pot fi in functie de mai multi factori cum ar fi:

 varsta;

 cauza infectiei (cel mai adesea virala);

 severitatea infectiei;

 timpul scurs de la declansarea bolii pana la administrarea tratamentului.

De obicei, persoanele care fac o forma moderata a bolii se pot recupera in cateva
saptamani, fara complicatii, dar asta nu inseamna ca nu se pot inregistra complicatii severe,
pentru ca inflamatia poate afecta creierul, iar consecintele sunt grave:

 coma;

 deces.

Exista insa si alte complicatii, care pot avea un impact semnificativ asupra vietii
pacientului, a familiei acestuia si a personalului de ingrijire:

 oboseala permanenta;

 slabiciune muscular;

 pierderi de memorie;

 pierderea coordonarii musculare;

 modificari de personalitate: anxietate, depresie, modificari de dispozitie;

 probleme de memorie;

 paralizie;

 probleme de auz sau de vedere;

 disfunctii de vorbire;
  crize de epilepsie.

Simptomele encefalitei
Pacientul care sufera de encefalita are, de cele mai multe ori:

 febra;
 cefalee;
 fotofobie (sensibilitate excesiva la lumina);
 slabiciune generala;
 convulsii.
Simptomele encefalitei pot fi impartite in:

Simptome usoare
 febra;
 durere de cap;
 varsaturi;
 gat intepenit;
 slabiciune generala, letargie (o stare permanenta de epuizare).
Simptome mai putin frecvente
 rigiditate la nivelul gatului (gat intepenit), este un simptom care poate conduce la o
diagnosticare gresita, meningita);
 rigiditate a membrelor (pacientul se misca mai greu, devine neindemanatic);
 somnolenta, letargie accentuata;
 tuse.
Simptome grave
In cazurile foarte grave, encefalita se manifesta prin:

 dureri de cap foarte severe;

 febra de peste 39,4 grade Celsius;

 greata;

 varsaturi;

 confuzie;

 dezorientare;

 pierderi de memorie;
  tulburari de vorbire;

 deficiente de auz;

 Iritabilitate;

 sensibilitate la lumina;

 convulsii;

 coma;

 agresivitate (uneori).

Simptome care necesita interventie medicala urgenta

Exista o serie de simptome care necesita interventie medicala de urgenta:

 pierderea constientei;
 coma;
 slabiciune musculara;
 paralizie;
 dureri grave de cap;
 amnezie;
 letargie.
Simptomele encefalitei la copii
Encefalita este mai greu de identificat la copii si la bebelusi, dar exista o serie de
semne care ar putea da de banuit:

 varsaturi;
 fontanela bombata;
 rigiditatea corpului;
 lipsa apetitului;
 iritabilitate;
 somnolenta;
 deficit motor;
 plans continuu.

Cand trebuie mers la medic?

Se impune mersul la medic atunci cand tu sau copilul tau aveti simptome asociate encefalitei.
De exemplu, cefaleea severa, constienta alterata, febra necesita ajutor medical imediat. De
altfel bebelusii si copiii mici care prezinta orice simptom sau semn de encefalita trebuie de
urgenta dusi la doctor.

Diagnosticarea encefalitei
Pentru stabilirea unui tratament corect, trebuie sa exista un diagnostic exact. Punerea
diagnosticului presupune anamneza, analize si investigatii neuroimagistice. Simptomele
encefalitei pot avea multe alte cauze posibile, tocmai de aceea sunt necesare mai multe teste
pentru diagnosticarea acesteia. Encefalita este dificil de diagnosticat, in principal pentru ca
simptomele sale se aseamana cu cele ale altor afectiuni (meningita de exemplu).

Anamneza si examenul clinic

Examenul fizic poate indica:

 reflexe anormale;
 presiune intracraniana crescuta;
 confuzie mentala;
 slabiciune musculara;
 gat rigid;
 dificultati de vorbire;
 manifestari la nivelul altor organe (ficat sau plamani).
Probe de laborator
 hemoleucograma completa;
 sindromul secretiei inapropiate a ADH (frecventa in encefalita cu virus St. Louis);
 ureea si creatinina serice ajuta atunci cand se evalueaza hidratarea si functiile hepatice
(pentru a se identifica eventualele disfunctii ale organelor);
 testarea electrolitilor urinari (daca se suspecteaza secretia inadecvata de ADH).
Electroencefalograma
Electroencefalograma (EEG) este o analiza in care sunt asezati electrozi mici pe scalp.
Acesti electrozi preiau semnale electrice din creier si indica o activitate anormala a creierului.

Punctia lombara cu analiza LCR

Pentru aceasta procedura, pacientul se culca pe o parte si isi ridica genunchii spre
barbie. Se utilizeaza un anestezic local pentru a amorti partea inferioara a spatelui. Se
introduce un ac in partea inferioara a coloanei vertebrale si se preleveaza o mostra de lichid.
Proba prelevata este analizata pentru a se vedea daca exista semne de infectie sau daca exista
o problema cu sistemul imunitar (principala cauza a encefalitei).

CT cerebral sau RMN cerebral pentru excluderea altor patologii

 Scanarea creierului ajuta la diagnosticarea encefalitei, sau poate scoate in evidenta si
alte probleme medicale grave, cum ar fi:

 accident vascular cerebral;

 tumora cerebrala;
 anevrism cerebral.
La pacientii cu encefalita se efectueaza o scanare CT a capului, cu sau fara substanta
de contrast. Aceasta analiza se realizeaza inainte de punctia lombara sau daca se descopera
semne de hipertensiune intracraniana. Scanarea CT ajuta si la excluderea hemoragiei
cerebrale sau a infarctului. De asemenea, RMN-ul este mai sensibil decat CT-ul pentru a
demonstra anomaliile si disfunctiile cerebrale.

Tratamentul encefalitei
In cazul encefalitei, tratamentul consta in ameliorarea simptomelor, adica tratamentul
este unul suportiv. Pentru anumite etiologii se administreaza si medicamente antivirale.

Encefalita trebuie tratata in spital, iar spitalizarea dureaza de la cateva zile la

saptamani, sau chiar luni. Cu cat mai devreme este inceput tratamentul, cu atat se va dovedi
mai eficient, iar pacientul se va recupera mai repede.

Tratamentul encefalitei cuprinde:

 Medicamente antivirale: scopul acestora este de a scurta evolutia clinica a bolii, a

preveni complicatiile, dezvoltarea recurentelor, diminuarea transmiterii;

 Corticosteroizi: administrati pentru a reduce inflamatia creierului (in cazurile de

encefalita post-infectioasa (secundara);

 Tratamente pentru intarirea sistemului imunitar;

 Antibiotice;

 Antifungice;

 Antialgice pentru reducerea febrei;

 Medicamente pentru controlul convulsiilor;

 Suport pentru respiratie (masca de oxigen, ventilator);

  Sedative: in cazul pacientilor cu convulsii, stare de agitatie, iritabilitate.

In cazul encefalitei herpetice se incepe tratamentul cu aciclovir. Terapia simptomatica

presupune tratamentul febrei (paracetamol), deshidratarii, tulburarilor electrolitice si
convulsiilor (fenobarbital). Pacientii care acuza slabiciune musculara determinata de
encefalita pot fi indrumati spre fiziokinetoterapie.
Daca encefalita nu este tratata corespunzator, se poate ajunge la deces, iar pacientii
care supravietuiesc pot ramane cu sechele neurologice sau diverse dizabilitati.

Recuperarea encefalitei

Unii pacienti se pot recupera complet dupa encefalita, chiar daca perioada de
recuperare este lunga. Cei mai multi bolnavi insa nu se recupereaza complet si raman cu
probleme pe termen lung cum ar fi:

 deficiente de memorie;
 convulsii frecvente;
 modificari de comportament;
 modificari de personalitate;
 deficienta de atentie;
 probleme de concentrare;
 oboseara persistenta.
Faza acuta a encefalitei dureaza cam 1-2 saptamani, iar febra si simptomele dispar
gradual sau brusc. In multe cazuri, pacientii au nevoie de cateva luni pentru a-si reveni
complet.

In ceea ce priveste tratamentul suportiv necesar persoanelor spitalizate, cu forme

grave de encefalita, acesta presupune:

 respiratie asistata;

 monitorizarea tensiunii arteriale si a pulsului;

 perfuzii intravenoase;

 medicamente antiinflamatorii (corticosteroizi): scad edemul cerebral;

 medicamente antiepileptice (pentru stoparea si controlul crizelor epileptice, daca este

cazul);
 Recuperarea dupa encefalita poate fi un proces dureros, lung, frustrant, Unii bolnavi
nu se recupereaza cu adevarat niciodata. Exista servicii de specialitate pentru a ajuta la
recuperare sau reabilitare (ajuta la adaptarea bolnavului la noul stil de viata).

Reabilitarea presupune implicarea:

 neuropsihologului (specialist in leziuni cerebrale si reabilitare);

 terapeutului profesionist (ofera solutii practice pentru problemele cotidiene);
 fizioterapeutului (ajuta cu problemele de miscare);
 logopedului/specialist in limbaj (ajuta la comunicare).

Prevenirea encefalitei
Encefalita poate fi prevenita, iar preventia presupune sa nu te expui la virusuri care
pot provoca boala. Iata ce ar trebui sa faci:

 spala-te bine pe maini cu apa si sapun, mai ales inainte de masa;

 foloseste tacamuri si pahare care sunt doar ale tale;
 inainte de a pleca in vacanta in diverse destinatii, consulta medicul pentru a afla daca
este nevoie sa te vaccinezi preventiv;
 protejeaza-te de tantari si capuse;
 imbraca-te pentru a te proteja de insecte: poarta camasi cu maneci lungi si pantaloni
lungi, mai ales daca iesi la iarba verde;
 evita contactul cu orice persoana bolnava de encefalita, preventiv.
Unele infectii care provoaca encefalita pot fi prevenite prin vaccinare:

 vaccinul impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei;

 vaccinul impotriva encefalitei japoneze (este recomandat pentru calatoriile in zone din
Asia);
 vaccinul impotriva encefalitei de capusa;
 vaccinare antirabica.
BIBLIOGRAFIE
https://www.neuroaxis.ro/encefalita-ce-este-care-sunt-cauzele-si-cum-se-trateaza/

https://www.drmax.ro/encefalita-simptome-cauze-tratament-preventie

https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/encephalitis/symptoms-causes/syc-20356136