2.

BRONSIOLITA ACUTA

2.1. Definitie
Bronşiolita este o boala acuta infectioasa, predominant virala, a tractului respirator,
caracteristica sugarului şi copilului mic şi care este consecinţa unei obstructii inflamatorii la
nivelul cailor aeriene mici.

Virusul sincitial respirator este agentul etiologic major în peste 60% din cazurile de
bronşiolita acuta.

Au fost identificati şi alti agenti patogeni care cauzeaza bronşiolita acuta: virusuri
(adenovirusuri, virusuri gripale şi paragripale), Mycoplasma pneumoniae (in special si randul
copiilor mai mari şi adulţilor).

Exista o serie de factori de risc pentru bronşiolită pecum: greutatea mica la naştere

(nou-născut şi prematur), displazia bronhopulmonară sau alte boli cronice cardio-pulmonare,
deficite imune congenitale sau dobandite, absenta alimentaţiei naturale, fumatul prental,
condiţii socio-economice precare.

Obstructia bronşiolară are ca rezultat creşterea rezistentei la fluxul de aer în expir, cât

şi în inspir. Rezistenţa crescută în expir va genera dispnee expiratorie. Obstructia bronşiolara
parţială determină producerea emfizemului printr-un mecanism de supapă, iar cand obstructia
este completa, aerul acumulat substenotic se resoarbe, producandu-se atelectazii.

Sunt alterate schimburile gazoase şi

apar hipoxemie precoce în funcţie de gravitatea obstructiei bronsiolare, pentru ca ulterior să
se instaleze hipercarbia şi acidoza respiratorie.

2.2. Simptomatologie

Debutul este precedat în perioada de incubaţie (2-5 zile) de un prodrom caracterizat

prin agitaţie psiho-motorie, diminuarea apetitului, rinoree, tuse, eventual febră.

Ulterior (în 2-5 zie), infecţia progresează spre tractul respirator inferior, cu
accentuarea tusei (care devine spastică, cu caracter spasmodic), şi treptat apar semne clinice
de insuficienţă respiratorie acuta: tahipnee (peste 50-60 respiraţii/minut), wheezing,
tahicardie, tiraj intercostal şi subcostal, bătăi preinsiratorii ale aripioarelor nazale.

Examenul clinic al aparatului respirator arată: torace bombat, hipersonoritate la

percuţie, murmur vezicular diminuat sau abolit-semn de obstrucţie bronşiolară severă, expir
prelungit, raluri bronsice şi uneori raluri subcrepitante şi chiar crepitante fine. Ficatul şi
splina sunt coborâte din cauza emfizemului obstructiv generalizat, ceea ce poate conduce la
diagnosticul eronat de insuficienţă cardiacă congestivă.

9
Forme clinice

1. Bronşiolita acuta emfizematoasă– caracterizată prin febră, anorexie, insuficienţă

respiratorie progresivă, evoluţie benigna, cu vindecare în 7-8 zile
2. Bronşiolita edematoasă este mai rară, precedată de un prodrom rinofaringian,
caracterizată prin asocierea la sindromul respirator sever a unui sindrom
cardiovascular, unui sindrom neurologic, unui sindrom de coagulare intravasculară
diseminată şi a varsaturilor
2.3. Evolutie
Bronsiolita acuta, daca este tratata corect si la timp, se amelioreaza in 7-14 zile. Se
recomanda consultul la medicul pediatru in primele 3 zile de la aparitia simptomelor. Se
poate vorbi despre o suprainflamare/suprainfectie a bronsiolitei care apare de obicei in ziua 4-
5 de evolutie si care se manifesta in principal prin reaparitia febrei peste 39 grade Celsius.

Ceea ce este caracteristic bronsiolitei acute este faptul ca tusea va continua sa se

manifeste cateva saptamani, pentru ca refacerea epiteliului respirator dureaza intre 6-8
saptamani.

2.4. Investigatii

Examene paraclinice în bronșiolita acută:

 pulsoximetrie ( în cele mai multe cazuri este singura investigație necesară)

 Hemograma completă, puțin relevantă – în mod obișnuit este normală ( poate fi utilă
pentru excluderea unei anemii severe sau a unei infecții de natură bacteriană, unde
este observată leucocitoza cu limfocitoza);
 Presiunea parțială a O2 în sângele arterial scăzută, presiunea parțială a dioxidului de
carbon crescută (hipercarbie), pH și Astrup - posibilă acidoză.
 Identificarea VSR se poate face rapid în secrețiile nazofaringiene (imunofluorescența
și test ELISA, care poate fi și fals negativ); PCR; culturi.
 Radiografia toracică poate obiectiva următoarele tipuri de modificări:
  hiperinflație pulmonară difuză ( aspect tipic, uneori ca unică modificare radiologică)
 afectare interstițială pulmonară- foarte frecvent
 imaginile de “condensare” care mimează procese pneumonice, dar în fapt, sunt zone
de atelectazia subsegmentară, uneori fine, lamelare.

Aspectul radiologic nu se corelează cu gravitatea bolii.

Care pot fi complicațiile în bronșiolita acută?

 Acute

- crize de apnee, insuficiență respiratorie acută;

10
- suprainfectarea bacteriană (pneumonie/bronhopneumonie; septicemie - neobișnuită)

- otita medie acută

- tahicardie supraventriculară

- pneumotorax

 Cronice

- wheezing recurent (în 40-50% din cazuri) sau astm bronșic; un mare număr de sugari cu
bronșiolită vor prezenta hiperreactivitate bronșică sau chiar astm în copilăria târzie;

- bronșiolita obliterantă

2.5. Diagnostic
2.5.1. Diagnostic pozitiv

Diagnosticul de bronsiolita acuta se pune in baza:

 istoricului medical

 simptomelor

 examenului fizic.

Examenele de laborator nu sunt solicitate in mod obisnuit.

2.5.2. Diagnostic diferential

Se face cu pneumoniile virale sau bacteriene comune, bronhopneumonia asociată cu

hiperinflație pulmonară obstructivă, wheezing recurent și astmul bronșic, ultimele două fiind
și cel mai frecvent confundate cu bronșiolita acută (vor fi avute însă în vedere particularitățile
astmului).

Probleme de diagnostic diferențial pot pune de asemenea: refluxul gastroesofagian,

fibroza chistica, insuficiența cardiacă, tusea convulsivă, prezența de corpi străini în căile
respiratorii, aspirarea de fum sau de diferite substanțe chimice (în special organofosforice)
sau alte toxice.

2.6. Tratament
2.6.1. Tratament profilactic

11
 Bronsiolita este o infectie virala si poate fi prevenita. Iata cum:

 Evita contactul cu alti copii cu infectii ale tractului respirator superior sau dignosticati
cu bronsiolita.
 Daca un copil este bolnav el trebuie izolat de ceilalti copii si tinut acasa pe perioada
de manifestare a bolii (cel putin pana trece tusea).
 Igiena este foarte importanta: spalatul pe maini indeparteaza germenii si previne
infectarea.
 Se evita fumatul in preajma copiilor. Fumul de tigara irita mucoasele nazale, sinusale
si pulmonare.
2.6.2. Tratament igieno-dietetic

Aportul de lichide în bronşiolita trebuie reglat cu precauţie, existand riscul

deshidratarii (prin aport insuficient, polipnee sau vărsături), când din cauza secreţiei
inadecvate de ADH apare hiponatremia care poate cauza convulsii şi apnee recurenta.
Trebuie evitata şi hiperhidratarea, care poate accentua obstrucţia bronşică. Lichidele vor fi
administrate pe cale orala.

2.6.3. Tratament medicamentos

Cel mai important este faptul ca nu se administreaza antibiotice doar pentru ca ti se

pare un debut de boala grava. Bronsiolita este o viroza si nu se trateaza cu antibiotice. In caz
de febra se poate da paracetamol, ibuprofen sau picaturi de nas, dupa indicatiile medicului.
De asemenea, foarte important, la copiii mai mici de 5 ani nu se administreaza aspirina. Nu
uita ca un tratament nepotrivit poate da complicatii si poate agrava si mai mult starea
copilului.

Medicul este cel care decide tratamentul medicamentos, dozele si durata

tratamentului.

 Oxigenoterapia trebuie sa mentina valorile saturatiei în oxigen >92%

La un procent mic de cazuri se impune ventilaţia mecanică.

Aerosolii cu clorura de sodiu 3% în asociere cu un bronhodilatator (adrenalina) sunt

benefici în bronşiolita acută.

Medicaţia bronhodilatatoare intervine asupra spasmului bronşiolar suprapus peste

edem şi hipersecreţie.

Spitalizarea: se va face atunci cand nu se poate monitoriza atent starea bolnavului,

cand vârsta copilului este mai mică de 3 luni, când pacientul este prematur sau are o patologie
respiratorie sau cardiovasculară subiacenta, precum şi în situatia în care se impune

12
monitorizarea hidroelectrolitica, acidobazica şi atunci cand hipoxemia sau detresa respiratorie
impun reglarea saturaţiei în oxigen.

2.6.4. Tratament chirurgical

Nu este aplicabil.

13