MOTIVAȚIA LUCRĂRII

Nursingul promovează sănătatea, previne îmbolnăvirile, tratează

pacienţii din punct de vedere somatic şi psihic în orice unitate
sanitară, comunitate şi are rolul de a suplini nevoia afectată, pentru a
recupera în timp util persoana, pacientul.
Asistentei medicale îi revin o serie de sarcini pe care
trebuie să le îndeplinească cu multă seriozitate şi profesionalism,
dintre care cea mai important este aceea de a ajuta pacientul cu tact,
înţelegere, delicateţe şi atenţie. Medicina nu este o meserie, ci o
profesiune, o activitate deosebit de complexă; în exercitarea ei s-au
cerut intotdeauna multiple calităti, cele de ordin moral considerate de
fiecare data ca având importanţă majoră. Faptul ca medicului si
asistentei medicale i se încredinţează viaţa unui om, recunoscându-i-
se în acelaşi timp dreptul de "a decide" anumite măsuri în scopul
vindecării şi al promovării sănătăţii individului, instituie pentru
această profesie importante cerinţe morale. Actul medical, exercitat pe
un solid temei ştiinţific, implică în acelaşi timp din partea celui care-l
efectuează o puternică angajare etică. După cum afirma şi
celebrul Rabelais, “ştiinţa fără conştiinţă este ruina sufletuluiˮ.
Cancerul bronhopulmonar este o tumoare malignă, cu punct de
plecare bronşic. Apare predominant la bărbaţi (de 8 - 10 ori mai des
decât la femei), în special după 40 de ani. Etiologia nu este cunoscută,
dar există unele cauze favorizante: fumatul - după unele statistici
boala apărând de 17 ori mai frecvent la cei care fumează peste 20
ţigarete pe zi decât la nefumători -, substanţele radioactive, gudronul,
procesele inflamatorii cronice pulmonare.
Tumoarea este localizată mai frecvent în plămânul drept, în
bronhiile mari şi lobii superiori. Odată constituită formaţiunea
tumorală predomină în bronhie, pe care o obstruează.
Prezența în familie, cât și dorința de a cunoaște mai multe
lucruri despre boală pentru a fi alaturi de cei care suferă, m-au
determinat să aleg această temă a lucrării de diplomă.
Se cunoaște faptul că organismul realizează un tot unitar cu
mediul inconjurător prin intermediul SNC.
În condiții normale de adaptare, între organism și mediu se
stabilește o stare de echilibru biologic care poate aprecia subiectiv și
obiectiv prin starea de sănătate.
 Unii factori de mediu (interni, externi) pot perturba această stare
de echilibru, ajungându-se astfel la starea de boală: o anumită boală,
pe care, prin felul ei de manifestare o putem identifica și care are o
anumită cauză. Trebuie să reținem totuși că aceeași boală se manifestă
în mod diferit de la un organism la altul, deoarece fiecare organism
reacționează într-un mod particular, propriu numai lui, la aceeași
cauză de boală. Deci, identificând o boală la un organism uman, vom
trata nu boala, ci bolnavul cu particularitățile sale.
Înțelegerea acestei noțiuni are o mare însemnătate practică,
deoarece de ea depinde succesul tratamentelor. Un bolnav suferind de
o anumită boală are psihicul său, felul său de manifestare, de a
reacționa biologic la boală. Întelegându-l în complexitatea
manifestărilor sale, se realizează și acea legătură sufletească între
bolnav și cei ce-i îngrijesc, premisă hotărâtoare pentru obținerea unor
rezultate pozitive când tratăm bolnavul.