Rolul asistentului medical in echipa medicala

Ene Corina 3D AMG

Comportamentul etic general al asistentului medical include o atitudine colegiala,
prieteneasca, fata de restul personalului sanitar. El va evita orice afirmatie care ar putea
submina autoritatea sau scadea prestigiul cuiva. Va trebui sa fie disciplinat si animat de un
adevarat spirit de echipa, sa cultive spiritul de ordine si de economie, sa respecte regulile de
igiena si sterilizare, nu de teama unei sanctiuni, ci din ratiune si convingere, contribuind
astfel la reducerea infectiilor nosocomiale. In persoana bolnavului este lovita, inevitabil, si
familia. Fata de vizitatori, asistentul trebuie sa-si cunoasca bine obligatiile, sa fie politicos si
sfatuitor, dar sa interzica scenele zgomotoase. Nu va manifesta pudoare deplasata sau
dezgust in unele ingrijiri ale bolnavului si nu-l va lasa pe acesta in voia sortii sub pretextul
terminarii programului. Violarea secretului profesional, instrainarea obiectelor pacientilor si
folosirea bunurilor institutiei in scopuri personale indica incorectitudine si o abdicare de la
principiile deontologiei si de la comportamentul etic.

Valoarea morala se instituie ca o valoare suprema datorita specificului medicinii de a

imbina caracterul artistic cu cel tehnic, asociate unor puternice descarcari afective si
educative! De aici se desprind mai multe reguli etice ce potrivesc ca o manusa functiei de
asistent medical: norma iubirii aproapelui, a ajutorarii bolnavului, folosirea lui ca un scop, si
niciodata numai ca un mijloc, criteriul respectului personalitatii, la care se adauga atractia
pentru adevar si pentru munca. Muncind cu pasiune si generozitate, apropiindu-se de
perfectiune, traind deplin sentimentul durabil al unei imbogatiri si purificari ale eului,
asistentul medical va obtine stralucirea profesionala tocmai printr-un echilibru psihic necesar
in conditiile cele mai dificile de tensiune umana.

La ambele capete ale stetoscopului se gaseste o fiinta omeneasca! In timp ce unii bolnavi
apreciaza ingrijirile si sunt cooperanti, altii se simt depersonalizati, sunt deprimati, anxiosi, au
complexe de inferioritate, considerand ca nu reprezinta decat un caz, un simplu numar pe o
foaie de observatie. Va trebui sa percepem bolnavul nu ca pe un "obiect al muncii", ci ca pe
o ruda apropiata, fata de care sa manifestam o gingasa solicitudine. Cel care se considera
un simplu functionar, cu deprinderi, apucaturi si naravuri in contradictie cu arta medicala, va
trebui sa paraseasca cat mai repede sistemul, facandu-si lui un bine, dar mai ales
pacientilor. Cine nu intelege bolnavul si nu-i cunoaste psihologia, manifestand intoleranta,
indiferenta si superficialitate fata de ciudateniile, reprosurile, criticile, uneori nejustificate ale
acestuia, dovedeste ca este strain de profesiunea medicala, chiar daunator; lacomia de
arginti si goana dupa onoruri sunt marii dusmani ai dragostei pentru adevar si iubirii pentru
oameni. Cu puterile noastre sa fim de folos si celui bogat si celui sarac, si celui bun si celui
rau, sa nu vedem in bolnav altceva decat OMUL! Unitatea dintre actiune si morala va
constitui garantia succeselor medicale. Pacientul va stima si se va indrepta, in primul rand,
spre cel cu care poate stabili o deplina comunitate sufleteasca. Dupa ani si ani de serviciu sa
putem spune despre bolnavii nostri ca "uneori i-am vindecat, adesea i-am ameliorat, dar
intotdeauna i-am consolat!"

Sanatatea este cea mai buna avutie. Dificultatile sisifiene ale profesiunii nu trebuie sa
domine. Lucratorul sanitar trebuie sa castige increderea pacientului, sa si-l apropie, sa lupte
cu abnegatie, prin toate mijloacele, pentru alinarea suferintelor lui. Arta apropierii de bolnav,
plina de omenie si sustinuta de credinta, gasirea celui mai potrivit limbaj, gestica eficace dar
blanda, nu numai ca aduc acel comfort moral la care cel in suferinta are cu prisosinta dreptul,
dar inlesnesc nebanuit de mult si o cunoastere reala a bolilor. Terapia trebuie indreptata, in
special, asupra sufletului! Aportul remarcabil al asistentului medical rezida intr-o orientare
rapida la patul bolnavului, in originalitate si inventivitate, intr-o receptivitate maxima fata de
tot ceea ce este nou si intr-o executare a indatoririlor ce-i revin la un nivel de intelegere si
interpretare superior. Asistentul medical trebuie sa apara in fata bolnavului ca o sinteza intre
forta si intuitie si insusirea de cunostinte tehnice, sa se manifeste ca o persoana autorizata
de societate, ca un promotor al eticii, pentru a da acestuia, prin cultura sa umanista,
sperante si increderi nelimitate.

Medicina nu este o  meserie ci o profesiune ,o activitate deosebit de complexa.In

exercitarea ei s-au cerut mereu multiple calitati,cele de ordin moral,considerate de
fiecare data ca avand importanta majora.Faptul ca medicului sau asistentei medicale
i se incredinteaza viata unui om,recunoscandu-i-se in acelasi timp dreptul de a
decide anumite masuri in scopul vindecarii si promovarii sanatatii individului,instituie
pentru aceasta profesie importante cerinte morale.Actul medical,exercitat pe un solid
temei stiintific,implica in acelasi timp-din partea celui care i-l efectueaza o puternica
angajare etica.Dupa cum afirma si celebrul Rabellais „Stiinta fara constiinta este
ruina sufletului”.Profesiunea medicala,daca o iubesti cu adevarat,este suficienta
pentru a-ti umple viata;asistenta medicala este pretuita atat prin profesie cat si prin
profilul sau moral.Etica medicala se constitutie ca o teorie a moralei,ca o stiinta ce
sudiaza ansamblul de cerinte,deprinderi,atitudini si obiceiuri morale specifice
activitatii medicale si care se manifesta in fapte.Etica medicala inseamna de fapt
infruntare a responsibilitatilor,gasirea unor solutii cand datoria o cere si actionarea in
consecinta.
Şase dintre valorile pe care se aplică de obicei la discuţiile de etică medicală sunt:

 Binefacerii - un practicant ar trebui să acţioneze în cel mai bun interes al

pacientului. ( Salus aegroti suprema lex .)
 Non-maleficienţă - "în primul rând, să nu faci rău" ( primum non nocere ).
 Justiţie - se referă la distribuirea resurselor limitate de sănătate, precum şi decizia de
care primeşte ceea ce tratament (echitate şi egalitate).
 Demnitatea - pacientul (şi persoana tratarea pacientului) au dreptul de a fi trataţi cu
demnitate.
 Adevăr şi onestitate - conceptul de consimţământ informat a crescut în importanţă de la
evenimentele istorice ale medicilor Trial " din procesele de la Nuremberg şi Studiu de
sifilis Tuskegee .

Valori, cum ar fi acestea nu dau răspunsuri cu privire la modul în care să se ocupe de o

situaţie particulară, dar oferă un cadru util pentru înţelegerea conflictelor.

Atunci când valorile morale sunt în conflict, rezultatul poate fi o etica dilemă sau de

criză. Uneori, nu există o soluţie bună într-o dilemă în etica medicală există, şi, ocazional,
valorile comunităţii medicale (de exemplu, spitalul şi personalul acesteia), în conflict cu
valorile individuale ale pacientului, de familie, sau mai mare comunitate non-
medicale. Conflictele pot aparea, de asemenea, între furnizorii de servicii de sănătate, sau
între membrii familiei. Unii susţin, de exemplu, că principiile de autonomie şi de conflict
binefacerii atunci când pacienţii refuză transfuzii de sange , considerându-le de salvare, şi
adevărul, spune nu a fost subliniat într-o mare măsură, înainte de epoca HIV.

Medicina zilelor noastre are un pronuntat caracter profilactic deoarece dreptul la sanatate
implica si datoria de a conserva sanatatea.Lasat sa traiasca la intamplare, cu impresia
confuza ca alimentatia este mai putin importanta decat alte sectoare ale vietii si ca multi
dintre noi "traiesc ca sa manance", trebuie sa ne luam rolul in serios, acela de educatori ai
unei alimentatii sanatoase si rationale.

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite

nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica;
viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul
suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si
responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii medicale, un
comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata
psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva
produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina.

Educatia etica medicala din tara noastra se bazeaza pe drepturile inalienabile ale
pacientului si pe respectul absolut al fiintei umane. Necesitatea unei relatii stranse intre
tehnica si morala aduce in discutie raspunsuri care trebuiesc date unor probleme presante,
incepand cu conceptia despre moarte, eutanasie, conduita fata de cei infectati cu HIV, avort,
reproducere medicala asistata, inginerie genetica, etica ecologica, dependenta de droguri,
donarea si transplantul de organe, responsabilitatea personalului medical si terminand cu
verificarea sigurantei si eficacitatii noilor tehnologii si tratamente. Posibilitatile stiintei trebuie
sa se confrunte cu admisibilitatea etica si sa se conformeze compatibilitatii umane; orice
interventie asupra corpului atinge nu numai tesuturile si functiile lor, dar afecteaza, la diferite
niveluri, persoana insasi. Omul este sfant pentru celalalt om!
Bolnavul isi incredinteaza sanatatea, uneori viata, in mainile celor care il ingrijesc.
Asistentul trebuie sa aiba dragoste de cultura, sete de cunoastere, moravuri austere,
modestie si reputatie buna, o judecata sanatoasa, mult calm, sange rece, liniste interioara,
curatenie morala, suflet larg, cunoscand viata si fugind de lucruri josnice, sa nu considere
bolnavul vinovat pentru ca este bolnav. In acelasi timp trebuie sa aiba o gandire supla,
dexteritate, un aspect placut, sa combine finetea si agerimea observatiei cu obiectivitatea, sa
fie un exemplu pentru cei din jur, sa fie ingaduitor si amabil, altruist, sa nu fie impulsiv si
pripit, sa nu fie indispus, dar nici prea vesel, sa nu incurajeze atitudinile nepotrivite, sa
manifeste fermitate in indeplinirea prescriptiilor si respectarea disciplinei de spital. Sa fie
eficient in gesturi si indicatii, convingator: pacientul multumit va urma mereu sfaturile noastre.
Sa fie senin si optimist, dispus sa asculte si chiar de ar fi foarte ocupat sau foarte grabit, sa
nu lase sa se vada acest lucru. Sunt situatii cand bolnavul, dupa ce si-a expus necazurile
legate de starea de sanatate, se simte mult mai bine, fara ca asistentul medical sa fi spus un
singur cuvant! Tacerea este o virtute a oamenilor de actiune. Va trebui sa arate toata
rabdarea si simpatia pentru cel intins pe pat, sa armonizeze in permanenta profesionalismul
cu o mare probitate si, de ce nu, cu putin umor. Sa se descurce intr-un infinit caleidoscop de
simptome, dubland cunostintele medicale cu insusirile unui apostol. Sa nu uite ca nimeni nu
vine la doctor din placere. Dar, mai ales sa nu uite ca in fata sa se afla marea si misterioasa
realitate a vietii unei fiinte umane, cu suferinta si sperantele ei.

Sa gasim, in morala medicala, rezerva de suflet si actiune pentru a duce mai

departe, povara bunatatii noastre. Intr-o lume dominata de o distorsiune a valorilor,
medicina si etica sa ne-a fost reazim si punct de sprijin. Intr-o lume ce evolueaza
egocentric, ETICA ne-a reintegrat iubirea, astfel ca astazi sa ne ajute a aseza la temelia
eforturilor noastre medicale, partea cea mai buna din noi insine.

*Bibliografie:
-Berlant, Jeffrey (1975). Profesia şi Monopoly: un studiu de medicament în Statele Unite şi
Marea Britanie . University of California Press. ISBN 0520027345

-www.scribd.com Etica in nursing

-aspecte ale eticii profesiei de asistent medical(Ovidiu Radu Postu/Mariana Pricop)

-D'Antonio, Patricia. American Nursing: A History of Knowledge, Authority, and the Meaning of

Work (2010)

-Judd, Deborah. A History of American Nursing: Trends and Eras (2009)