Sunteți pe pagina 1din 4

Rolul asistentului medical in actul terapeutic

Comportamentul etic general al asistentului medical include o atitudine colegiala, prieteneasca, fata de restul personalului sanitar. El va evita orice afirmatie care ar putea submina autoritatea sau scadea prestigiul cuiva. Va trebui sa fie disciplinat si animat de un adevarat spirit de echipa, sa cultive spiritul de ordine si de economie, sa respecte regulile de igiena si sterilizare, nu de teama unei sanctiuni, ci din ratiune si convingere, contribuind astfel la reducerea infectiilor nosocomiale. In persoana bolnavului este lovita, inevitabil, si familia. Fata de vizitatori, asistentul trebuie sa-si cunoasca bine obligatiile, sa fie politicos si sfatuitor, dar sa interzica scenele zgomotoase. Nu va manifesta pudoare deplasata sau dezgust in unele ingrijiri ale bolnavului si nu-l va lasa pe acesta in voia sortii sub pretextul terminarii programului. Violarea secretului profesional, instrainarea obiectelor pacientilor si folosirea bunurilor institutiei in scopuri personale indica incorectitudine si o abdicare de la principiile deontologiei si de la comportamentul etic. Valoarea morala se instituie ca o valoare suprema datorita specificului medicinii de a imbina caracterul artistic cu cel tehnic, asociate unor puternice descarcari afective si educative! De aici se desprind mai multe reguli etice ce potrivesc ca o manusa functiei de asistent medical: norma iubirii aproapelui, a ajutorarii bolnavului, folosirea lui ca un scop, si niciodata numai ca un mijloc, criteriul respectului personalitatii, la care se adauga atractia pentru adevar si pentru munca. Muncind cu pasiune si generozitate, apropiindu-se de perfectiune, traind deplin sentimentul durabil al unei imbogatiri si purificari ale eului, asistentul medical va obtine stralucirea profesionala tocmai printr-un echilibru psihic necesar in conditiile cele mai dificile de tensiune umana. La ambele capete ale stetoscopului se gaseste o fiinta omeneasca! In timp ce unii bolnavi apreciaza ingrijirile si sunt cooperanti, altii se simt depersonalizati, sunt deprimati, anxiosi, au complexe de inferioritate, considerand ca nu reprezinta decat un caz, un simplu numar pe o foaie de observatie. Va trebui sa percepem bolnavul nu ca pe un "obiect al muncii", ci ca pe o ruda apropiata, fata de care sa manifestam o gingasa solicitudine. Cel care se considera un simplu functionar, cu deprinderi, apucaturi si naravuri in contradictie cu arta medicala, va trebui sa paraseasca cat mai repede sistemul, facandu-si lui un bine, dar mai ales pacientilor. Cine nu intelege bolnavul si nu-i cunoaste psihologia, manifestand intoleranta, indiferenta si superficialitate fata de ciudateniile, reprosurile, criticile, uneori nejustificate ale acestuia, dovedeste ca este strain de profesiunea medicala, chiar daunator; lacomia de arginti si goana dupa onoruri sunt marii dusmani ai dragostei pentru adevar si iubirii pentru oameni. Cu puterile noastre sa fim de folos si celui bogat si celui sarac, si celui bun si celui rau, sa nu vedem in bolnav altceva decat OMUL! Unitatea dintre actiune si morala va constitui garantia succeselor medicale. Pacientul va stima si se va indrepta, in primul rand, spre cel cu care poate stabili o deplina comunitate sufleteasca. Dupa ani si ani de serviciu sa putem spune despre bolnavii nostri ca "uneori i-am vindecat, adesea i-am ameliorat, dar intotdeauna i-am consolat!" Sanatatea este cea mai buna avutie. Dificultatile sisifiene ale profesiunii nu trebuie sa domine. Lucratorul sanitar trebuie sa castige increderea pacientului, sa si-l apropie, sa lupte cu abnegatie, prin toate mijloacele, pentru alinarea suferintelor lui. Arta apropierii de bolnav, plina de omenie si sustinuta de credinta, gasirea celui mai potrivit limbaj, gestica eficace dar blanda, nu numai ca aduc acel comfort moral la care cel in suferinta are cu prisosinta dreptul,

dar inlesnesc nebanuit de mult si o cunoastere reala a bolilor. Terapia trebuie indreptata, in special, asupra sufletului! Aportul remarcabil al asistentului medical rezida intr-o orientare rapida la patul bolnavului, in originalitate si inventivitate, intr-o receptivitate maxima fata de tot ceea ce este nou si intr-o executare a indatoririlor ce-i revin la un nivel de intelegere si interpretare superior. Asistentul medical trebuie sa apara in fata bolnavului ca o sinteza intre forta si intuitie si insusirea de cunostinte tehnice, sa se manifeste ca o persoana autorizata de societate, ca un promotor al eticii, pentru a da acestuia, prin cultura sa umanista, sperante si increderi nelimitate. Medicina nu este o meserie ci o profesiune ,o activitate deosebit de complexa.In exercitarea ei s-au cerut mereu multiple calitati,cele de ordin moral,considerate de fiecare data ca avand importanta majora.Faptul ca medicului sau asistentei medicale i se incredinteaza viata unui om,recunoscandu-i-se in acelasi timp dreptul de a decide anumite masuri in scopul vindecarii si promovarii sanatatii individului,instituie pentru aceasta profesie importante cerinte morale.Actul medical,exercitat pe un solid temei stiintific,implica in acelasi timp-din partea celui care i-l efectueaza o puternica angajare etica.Dupa cum afirma si celebrul Rabellais Stiinta fara constiinta este ruina sufletului.Profesiunea medicala,daca o iubesti cu adevarat,este suficienta pentru a-ti umple viata;asistenta medicala este pretuita atat prin profesie cat si prin profilul sau moral.Etica medicala se constitutie ca o teorie a moralei,ca o stiinta ce sudiaza ansamblul de cerinte,deprinderi,atitudini si obiceiuri morale specifice activitatii medicale si care se manifesta in fapte.Etica medicala inseamna de fapt infruntare a responsibilitatilor,gasirea unor solutii cand datoria o cere si actionarea in consecinta. ase dintre valorile pe care se aplic de obicei la discuiile de etic medical sunt:

Binefacerii - un practicant ar trebui s acioneze n cel mai bun interes al pacientului. ( Salus aegroti suprema lex .) Non-maleficien - "n primul rnd, s nu faci ru" ( primum non nocere ). Justiie - se refer la distribuirea resurselor limitate de sntate, precum i decizia de care primete ceea ce tratament (echitate i egalitate). Demnitatea - pacientul (i persoana tratarea pacientului) au dreptul de a fi tratai cu demnitate. Adevr i onestitate - conceptul de consimmnt informat a crescut n importan de la evenimentele istorice ale medicilor Trial " din procesele de la Nuremberg i Studiu de sifilis Tuskegee .

Valori, cum ar fi acestea nu dau rspunsuri cu privire la modul n care s se ocupe de o situaie particular, dar ofer un cadru util pentru nelegerea conflictelor. Atunci cnd valorile morale sunt n conflict, rezultatul poate fi o etica dilem sau de criz. Uneori, nu exist o soluie bun ntr-o dilem n etica medical exist, i, ocazional, valorile comunitii medicale (de exemplu, spitalul i personalul acesteia), n conflict cu

valorile individuale ale pacientului, de familie, sau mai mare comunitate nonmedicale. Conflictele pot aparea, de asemenea, ntre furnizorii de servicii de sntate, sau ntre membrii familiei. Unii susin, de exemplu, c principiile de autonomie i de conflict binefacerii atunci cnd pacienii refuz transfuzii de sange , considerndu-le de salvare, i adevrul, spune nu a fost subliniat ntr-o mare msur, nainte de epoca HIV.

Medicina zilelor noastre are un pronuntat caracter profilactic deoarece dreptul la sanatate implica si datoria de a conserva sanatatea.Lasat sa traiasca la intamplare, cu impresia confuza ca alimentatia este mai putin importanta decat alte sectoare ale vietii si ca multi dintre noi "traiesc ca sa manance", trebuie sa ne luam rolul in serios, acela de educatori ai unei alimentatii sanatoase si rationale.

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui insotit intotdeauna de constiinta etica; viata apare ca valoarea cea mai ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului, ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii medicale, un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de boala, inseamna adevarata chemare in medicina. Educatia etica medicala din tara noastra se bazeaza pe drepturile inalienabile ale pacientului si pe respectul absolut al fiintei umane. Necesitatea unei relatii stranse intre tehnica si morala aduce in discutie raspunsuri care trebuiesc date unor probleme presante, incepand cu conceptia despre moarte, eutanasie, conduita fata de cei infectati cu HIV, avort, reproducere medicala asistata, inginerie genetica, etica ecologica, dependenta de droguri, donarea si transplantul de organe, responsabilitatea personalului medical si terminand cu verificarea sigurantei si eficacitatii noilor tehnologii si tratamente. Posibilitatile stiintei trebuie sa se confrunte cu admisibilitatea etica si sa se conformeze compatibilitatii umane; orice interventie asupra corpului atinge nu numai tesuturile si functiile lor, dar afecteaza, la diferite niveluri, persoana insasi. Omul este sfant pentru celalalt om! Bolnavul isi incredinteaza sanatatea, uneori viata, in mainile celor care il ingrijesc. Asistentul trebuie sa aiba dragoste de cultura, sete de cunoastere, moravuri austere, modestie si reputatie buna, o judecata sanatoasa, mult calm, sange rece, liniste interioara, curatenie morala, suflet larg, cunoscand viata si fugind de lucruri josnice, sa nu considere bolnavul vinovat pentru ca este bolnav. In acelasi timp trebuie sa aiba o gandire supla, dexteritate, un aspect placut, sa combine finetea si agerimea observatiei cu obiectivitatea, sa fie un exemplu pentru cei din jur, sa fie ingaduitor si amabil, altruist, sa nu fie impulsiv si pripit, sa nu fie indispus, dar nici prea vesel, sa nu incurajeze atitudinile nepotrivite, sa manifeste fermitate in indeplinirea prescriptiilor si respectarea disciplinei de spital. Sa fie eficient in gesturi si indicatii, convingator: pacientul multumit va urma mereu sfaturile noastre. Sa fie senin si optimist, dispus sa asculte si chiar de ar fi foarte ocupat sau foarte grabit, sa nu lase sa se vada acest lucru. Sunt situatii cand bolnavul, dupa ce si-a expus necazurile legate de starea de sanatate, se simte mult mai bine, fara ca asistentul medical sa fi spus un singur cuvant! Tacerea este o virtute a oamenilor de actiune. Va trebui sa arate toata rabdarea si simpatia pentru cel intins pe pat, sa armonizeze in permanenta profesionalismul cu o mare probitate si, de ce nu, cu putin umor. Sa se descurce intr-un infinit caleidoscop de simptome, dubland cunostintele medicale cu insusirile unui apostol. Sa nu uite ca nimeni nu

vine la doctor din placere. Dar, mai ales sa nu uite ca in fata sa se afla marea si misterioasa realitate a vietii unei fiinte umane, cu suferinta si sperantele ei. Sa gasim, in morala medicala, rezerva de suflet si actiune pentru a duce mai departe, povara bunatatii noastre. Intr-o lume dominata de o distorsiune a valorilor, medicina si etica sa ne-a fost reazim si punct de sprijin. Intr-o lume ce evolueaza egocentric, ETICA ne-a reintegrat iubirea, astfel ca astazi sa ne ajute a aseza la temelia eforturilor noastre medicale, partea cea mai buna din noi insine.

*Bibliografie: -Berlant, Jeffrey (1975). Profesia i Monopoly: un studiu de medicament n Statele Unite i Marea Britanie . University of California Press. ISBN 0520027345 -www.scribd.com Etica in nursing -aspecte ale eticii profesiei de asistent medical(Ovidiu Radu Postu/Mariana Pricop) -D'Antonio, Patricia. American Nursing: A History of Knowledge, Authority, and the Meaning of
Work (2010) -Judd, Deborah. A History of American Nursing: Trends and Eras (2009)