Sunteți pe pagina 1din 6

Relatia asistent medical-pacient

Profesia de asistent medical nu exista in afara


relatiei asistentului medical cu pacientul sau .Dintre
toti membrii echipei terapeutice, asistentul medical,
in virtutea indatoririlor sale, se afla cel mai fracvent
si, adeseori, si pe durata cea mai mare de timp, fata
in fata cu pacientul.

Relatia interpersonala care se stabileste intre
asistentul medical si pacient implica anumite
drepturi si obligatii pentru fiecare dintre pertenerii
relatiei ,care se dezvolta pe coordonata
profesionala (tehnica si informationala ) ,dar si pe
coordonatele afective si de ordin moral .Este o
relatie pe care o putem numi terapeutica ,in cadrul
careia de stabileste o alianta terapeutica ,de care
depinde in mare masura evolutia starii de sanatate
a pacientului.
Alianta terapeutica in relatia asistent medical-
pacient presupune ca fiecare dintre partenerii
relatiei sa isi asume un anumit rol ,anumite sarcini
,in scopul ameliorarii starii de sanatate sau chiar al
vindecarii pacientului.
Trebuie spus insa dela bun inceput ca aceasta
relatie este inegala ,confruntarea cu boala afectand
in diverse moduri pesonalitatea bolnavului.
In general ,boala se asociaza cu anxietate ,este
o situatie in care bolnavul se simte amenintat si ,in
consecinta ,acesta se apara prin diverse modalitati
constiente sau inconstiente de aceasta
amenintare ,mergand de la confruntarea cu boala
pana la negarea realitatii acesteia sau sau la
refugiul in consumul excesiv de alcool.Totusi ,ca si
caracteristici in general prezente la o persoana
bolnava ,in special suferind de o maladie cronica
sau de o maladie cu prognostic rezervat ,se pot
distinge:
1.O anumita stare de conflictualitate intrapsihica
(prin oscilatia intre acceptarea si refuzul realitatii
bolii)
2.O sugestibilitate crescuta ,care face bolnavul
receptiv la indicatiile medicului,dar si la sugestiile
altor bolnavi sau ale anturajului ,referitoare la
diverse modalitati mai mult sau mai putin
terapeutice .
3.O concentrare asupra propriei persoane.
4.Restrangerea orizontului preocuparilor .
Aceste modificari in psihicul unei persoane bolnave
tin de regresia afectiv-comportamentala care se
instaleaza ,de regula,atunci cand persoana
,recunoscand realitatea bolii ,isi activeaza
mecanisme inconstiente de adaptare la noua
situatie.