relatiei asistentului medical cu pacientul sau .Dintre toti membrii echipei terapeutice, asistentul medical, in virtutea indatoririlor sale, se afla cel mai fracvent si, adeseori, si pe durata cea mai mare de timp, fata in fata cu pacientul.
Relatia interpersonala care se stabileste intre asistentul medical si pacient implica anumite drepturi si obligatii pentru fiecare dintre pertenerii relatiei ,care se dezvolta pe coordonata profesionala (tehnica si informationala ) ,dar si pe coordonatele afective si de ordin moral .Este o relatie pe care o putem numi terapeutica ,in cadrul careia de stabileste o alianta terapeutica ,de care depinde in mare masura evolutia starii de sanatate a pacientului. Alianta terapeutica in relatia asistent medical- pacient presupune ca fiecare dintre partenerii relatiei sa isi asume un anumit rol ,anumite sarcini ,in scopul ameliorarii starii de sanatate sau chiar al vindecarii pacientului. Trebuie spus insa dela bun inceput ca aceasta relatie este inegala ,confruntarea cu boala afectand in diverse moduri pesonalitatea bolnavului. In general ,boala se asociaza cu anxietate ,este o situatie in care bolnavul se simte amenintat si ,in consecinta ,acesta se apara prin diverse modalitati constiente sau inconstiente de aceasta amenintare ,mergand de la confruntarea cu boala pana la negarea realitatii acesteia sau sau la refugiul in consumul excesiv de alcool.Totusi ,ca si caracteristici in general prezente la o persoana bolnava ,in special suferind de o maladie cronica sau de o maladie cu prognostic rezervat ,se pot distinge: 1.O anumita stare de conflictualitate intrapsihica (prin oscilatia intre acceptarea si refuzul realitatii bolii) 2.O sugestibilitate crescuta ,care face bolnavul receptiv la indicatiile medicului,dar si la sugestiile altor bolnavi sau ale anturajului ,referitoare la diverse modalitati mai mult sau mai putin terapeutice . 3.O concentrare asupra propriei persoane. 4.Restrangerea orizontului preocuparilor . Aceste modificari in psihicul unei persoane bolnave tin de regresia afectiv-comportamentala care se instaleaza ,de regula,atunci cand persoana ,recunoscand realitatea bolii ,isi activeaza mecanisme inconstiente de adaptare la noua situatie.