Aspectele sociale ale bolii

Aspecte sociale ale bolii

Notiunea de boala are sens numai in functie de omul potrivit ca un intreg: fiinta
biologica, fiinta psihologica si sociala.
Din punct de vedere biologic boala este o stare a organismului sau a unei parti din
organism in care functiile sunt afectate sau deranjate datorita unor agenti din mediu
intern sau extern.
Def: Boala este un proces care chiar daca nu conduce la modificari marcante
structurale sau functionale afecteaza viata psihica a omului ca o reactie a acestuia la
boala.
Boala creeaza sub aspect psihic o anumita anxietate, frica, incertitudine in primele ei
stadii, incertitudine care va fi atenuata sau suprimata prin diagnostic. Consecintele
starii de boala depasesc disfunctiile psihologice afectand intreaga viata sociala a omului
deoarece acesta pierde controlul actiunilor sociale normale cu particularitati in diferite
tipuri de imbolnavire.

Atitudini culturale fata de boala si durere

Semnificatia socio-culturala pe care o dobandeste boala in societate determina si
reactia diferita a oamenilor fata de boala si durere in functie de aparteneta lor la medii
culturale diferite.
Studiind reactiile oamenilor fata de durerea aratata se dovedeste ca desi pragul de
durere este acelasi experienta durerii depinde de societatea in care traim, astfel se face
distinctie intre
-durerea naturala: durerea care provoaca senzatia dureroasa si provine in urma unui
traumatism sau in urma unei boli
-durerea aplicata: durerea asteptata si acceptata de om

RELATIA DINTRE MEDIC SAU ASISTENT MEDICAL SI PACIENT CA RELATIE

SOCIALA

Relatia dintre asistent medical si pacient (care defineste in esenta continutul activitatii
medicale), se dovedeste a fi extrem de complexa si implica pe langa dimensiunile
psihologice individuale ale asistentului medical si pacientului un ansamblu complex de
aspecte de ordin social si cultural. Relatia dintre asistentul medical si pacient poate fi
considerata ca o :
-relatie sociala (intre 2 membri ai unor grupe sociale distincte)
-relatie psihologica (fiecare dintre ei au trairi diferite)
-relatie culturala (atat asistentul medical cat si pacientul au diferite: opinii, valori,
comportamente)
Relatia dintre asistent medical sau medic si pacient poate fi vazuta ca una care se
stabileste intre membri a 2 grupuri locale distincte prin competente, prestigiu, orientari
si putere si anume:
-un grup ai carui membri cer ingrijire
-un grup care ofera in mod specializat ingrijirea de care membrii primului grup au
nevoie
Fiecare persoana are valorile credintele si reprezentarile colective ale grupului din care
provine. Aceasta relatie nu se stabileste oriunde si oricand ci intr-un cadru institutional
cum ar fi spital, policlinica, cabinete particulare.
Medicul sau asistentul medical apartine unui grup profesional precis contrat din punct
de vedere social, comportamentul sau fiind definit prin norme particulare, educatia pe
care o are dandu-i o anumita imagine asupra bolii si asupra societatii. El are un anumit
status si rol in societae.
Def: Statusul reprezinta pozitia ocupata de o persoana sau de un grup de persoane in
societate. Aceasta pozitie are 2 dimensiuni:
-orizontala (se refera la reteaua de contacte si de schimburi reale sau posibile pe care
individul le are cu alte persoane situate la acelasi nivel social)
-verticala (se refera la reteaua de contacte si de schimburi reale sau posibile pe care
individul le are cu alte persoane situate in ierarhia sociala intr-o pozitie inferioara sau
superioara)
Def: Rolul social reprezinta:
- un model de comportare asociat unui status, punerea in act a drepturilor si
indatoririlor prevazute de statusurile indivizilor si grupurilor intr-un sistem social.
- ansamblul de competente pe care il asteapta ceilalti de la individul care ocupa o pozitie
sociala determinata.
Relatia asistent medical si pacient este o relatie de complementaritate, cele 2 roluri fiind
complementare (adica pacientul trebuie sa caute ingrijire si sa coopereze cu asistentul
medical iar acesta trebuie sa isi aplice cunostintele in beneficiul pacientului).
Exista 3 tipuri de relatii asistent medical si pacient legate direct de simptomele
pacientului:
1. Relatia de activitate-pasivitate: medicul sau asistentul medical este activ iar bolnavul
este pasiv (ex: coma sau ranile foarte grave)
2. Relatia de conducere-cooperare: circumstantele sunt mai putin grave (ex:infectiile);
in acest caz bolnavul este capabil sa urmeze un sfat dat de catre cadrul medical.
3. Relatia de participare reciproca: este vorba mai cu seama de bolile in care bolnavul
nu-l intalneste decat ocazional pe medic, acesta ajutandu-l oarecum sa se trateze singur
Relatia dintre asistent medical si pacient este o relatie potential conflictuala. Fata de
tipul de relatii bazate pe intelegere si pe asteptari reciproce unii cercetatori au atras
atentia asupra conflictului potential existent in relatia dintre asistent medical si pacient.
O sursa importanta de conflict sta in interesele si perspectivele diferite pe care le au cei
doi, pacientul fiind preocupat doar de afectiunea lui si de tratamentul propriu. Medicul
sau asistentul medical la randul lui trebuie sa balanseze cunostintele sale asupra unui
numar mai mare de pacienti.
O alta sursa de conflict consta in diferentele dintre ei cu privire la evaluarea gravitatii
bolii. Aceste diferente rezulta atat din inegalitatea lor privind cunostintele medicale cat
si din experienta personala diferita a bolii. Conflictele din cadrul acestei relatii sunt
potentiale si rare ori imbraca o forma deschisa. Atat medicul/asistentul medical cat is
pacientii pot folosi strategii de influentare a evolutiei acestei relatii in sensul atingerii
scopului propus de fiecare. Aceste strategii pot fi grupate in 4 categorii si anume:
1. Persuasiunea: pacientul incearca sa il convinga pe medic ca un anumit tip de
tratament este mai potrivit. Medicul la randul sau decat sa accepte o procedura ceruta
sau sugerata de catre pacient incearca sa il convinga pe acesta ca procedeul sau este cel
mai bun prin coplesirea pacientului cu dovezi sub forma de: analize medicale si ii da
exemple din practica lui anterioara in tratarea unor pacienti cu boli similiare. pentru a
sustine decizia adoptata de el.
2. Negocierea: se refera la procesul prin care medicul sau asistentul medical si pacientul
ajung la un compromis
3. Incertitudinea functionala: aceasta strategie intervine atunci cand medicul sau
asistentul medical fiind sigur de evolutia unei boli sau de rezultatele unei terapii poate
prelungi in mod deliberat incertitudinea pacientului
4. Comportamentul non-verbal: acesta poate fi instrumentul eficient si util in
influentarea pacientului. Medicul printr-o inclinare a capului poate exprima
dezaprobarea. Un refuz politicos prin clatinarea capului, pe cand un zambet senin poate
incuraja continuarea discutiei.
S-a calculat ca in actul comunicarii doar 8% din importanta unui mesaj este transmisa
prin cuvinte, 12% reprezentand felul in care sunt pronuntate cuvintele iar restul de
80% reprezinta gesturile si mimica din timpul conversatiei. In sensul optimizarii relatiei
dintre medic sau sistemul medical si pacient s-a elaborat un cod de conduita pentru
pacienti si pentru medic sau asistenti medicali.

8 reguli pentru toti cetatenii privind ingrijirile medicale

1. consultati un expert medical demn de incredere
2. dezvoltati-va simtul responsabilitatii si competenta pentru a inlatura riscurile
medicale
3. utilizati din plin medicina preventiva
4. profitati de ingrijirile medicale de varf dar fiti atenti la limitele si riscurile oricarei
interventii medicale
5. cereti informatii si sfaturi expertilor medicali si fiti-le un partener loial
6. definiti-va sensul calitatii vietii valabil din copilarie pana la batranete
7. folositi in mod responsabil resursele medicale comune
8. pregatiti un testament biologic (cu privire la donarea de organe) si desemnati pe
cineva pentru a lua decizii

8 reguli pentru personalul medical

1. tratati fiecare pacient ca pe o persoana nu ca pe un caz
2. ajutati-va pacientii sa isi dezvolte competenta lor medicala pentru a elimina riscurile
medicale
3. trebuie sa aveti cunostinta de avantajele limitele si riscurile medicinei si sa le discutati
cu toti pacientii
4. fiti un partener competent in relatia cu pacientii si respectati punctele de vedere si
valorile fiecarui pacient
5. preocupati-va permanent de perfectionarea pregatirii voastre profesionale si oferiti
cele mai bune servicii clinice si medicale pacientilor vostri.
6. ajutati-va pacientii sa isi pregateasca un testament biologic si colaborati cu cei dragi
in interesul lor
7. integrati statusul de valori al pacientului vostru in statusul sau clinic din diagnosticul
vostru diferentiat pentru a putea un stabili un prognostic
8. folositi in mod responsabil resursele medicale comune

COMUNICAREA IN PRACTICA MEDICALA

Comunicarea reprezinta in sensul cel mai larg procesul de transmitere, recepare,
stocare, prelucrare si utilizare a informatiei. Prin intermediul procesului de comunicare
urmarim intotdeauna 4 scopuri principale:
-sa fim receptionati adica auziti si asscultati
-sa fim intelesi
-sa fim acceptati
-sa provocam o reactie/un raspuns (ex: o schimbare de comportament)

Tipuri de comunicare
Exista 3 tipuri de baza ale comunicarii interumane
-comunicarea verbala
-comunicarea non-verbala
-comunicarea para-verbala
1. Comunicarea verbala
Cuprinde tot ceea ce este scris sau spus. Elementele de baza ale comunicarii sunt:
emitatorul, receptorul, mesajul, codul, canalul, referentul (contextul)
Functia de emitator si receptor alterneaza o persoana putand avea ambele functii in
aceeasi discutie
Functiile limbajului
1. Functia expresiva/emotiva evidentiaza starea afectiva a emitatorului si se manifesta
mai ales prin interjectii
2. Functia persuasiva este orientata asupra destinatarului/receptorului cu scopul de a
obtine o reactie sau un raspuns de la acesta realizandu-se cu ajutorul verbelor
3. Functia cognitiva sau referentiala este orientata asupra referentului si se intalneste
mai ales in stiinta deoarece are rolul de a comunica informatii cu privire la lumea reala.
4. Functia fatica asigura controlul comunicarii prin intrebari afirmatii sau confirmari
avand scopul de a verifica atentia persoanelor care participa la comunicare
5. Functia meta-lingvistica verifica termenii comunicarii garantand corectitudinea
cuvintelor astfel incat receptorul sa primeasca mesajul intr-o forma clara.
6. Functia poetica se concentreaza mai ales asupra formei mesajului si mai puin asupra
continutului

2. Comunicarea non-verbala
Tine de limbajul corpului: mimca, gestica, privire, ton si ritm in vorbire.
Indici non-verbali:
1. expresia fetei: zambet, incruntat, mirat
2. gesturi cum ar fi miscarea corpului, mainile
3. pozitia corpului: asezat, in picioare
4. orientarea: cu fata sau cu spatele
5. proximitatea: distanta la care stam fata de interlocutor
6. contactul vizual care poate fi prezent sau nu
7. contactul corporal: o usoara bataie pe umar
8. miscarile capului: avem un anume semn penru aprobare/dezaprobare
9. aspectul exterior: infatisarea fizica si vestimentatia interlocutorului
10. aspecte non-verbale ale scrisului: scris de mana, tehno-redactat, asezarea si
organizarea in pagina si aspectul vizual general

3 Comunicarea para-verbala
Se manifesta prin sunete, intonatie, accentul pus pe anumite cuvinte, timbrul,
intensitatea vocii, tonalitatea etc. Acestea contribuie la transmiterea unor informatii
suplimentare nuantand mesajul si ajuand la decodificarea acestuia.