1. Etica i deontologia psihiatric.

Particularitile examinrii pacientului cu

tulburri psihice.
Etica i deontologia psihiatric. Particularitile examinrii pacientului cu tulburri psihice.
n timpurile moderne, regimurile dictatoriale din secolul al XX-lea au folosit n mod abuziv
psihiatria n scopuri ideologice sau ca arm de represiune politic. Astfel n Germania nazist,
comisii eugenice, din care au fcut parte i medici psihiatri, au "selecionat", printre alii,
bolnavi psihiatrici socotii incurabili sau reprezentnd un pericol pentru "sntatea rasial",
care apoi au fost ucii n cadrul programului zis de "eutanasie". Pn n anul 1945, n cadrul
acestui program, au fost ucii ca. 150.000 bolnavi psihic. n Uniunea Sovietic, opozanii
regimului bolevic au fost etichetai drept bolnavi mintal ("Psikhushka") i au fost internai n
mod silit n aziluri unde erau supui la un tratament forat cu substane psihotrope. Acest
procedeu a fost aplicat i n rile comuniste satelite, de la care nu a fcut excepie
nici Romnia. "Psihiatria politic", n definiia psihiatrului Ion Vianu drept "internarea forat
n spitale de boli mintale a persoanelor ostile regimului care fac obiectul unui "tratament
medical" n scop politic poliienesc", nu pentru vindecarea unei posibile afeciuni psihice, ci
pentru lichidarea felului de gndire care nu intr n acord cu ideologia partidului aflat la
putere.
"Asociaia Psihiatric Mondial" (World Psychiatric Association) a reacionat prin elaborarea
unui cod etic ("Declaraia de la Hawaii", 1977, prin care se reglementeaz conduita unui
medic psihiatru. Acest cod a fost actualizat (Viena, 1983) i ntregit prin Declaraiile de
la Madrid (1996) i de la Hamburg (1999). n acest cod deontologic sunt abordate o serie de
probleme ca definirea bolnavului psihic,demnitatea uman a unui pacient iresponsabil,
secretul medical,eutanasia,transplantarea de organe,tortura,pedeapsa cu moartea,relaiile cu
mass-media,genetica,discriminrile etnice sau culturale.In orice profesie,n orice domeniu de
activitate avem nevoie,pentru a fi eficienti si pentru a putea oferi servicii de calitate,de o
anumita conduita care sa nu lezeze sau sa-i Indeparteze pe ceilalti cu care relationam.
Reglementarea acestor raporturi dintre persoanele care intra In contact se face cu ajutorul unui
cod de reguli si norme morale ce fac obiectul disciplinei numite etica (lb. greaca, Ethos =
obicei, comportament).Insusirea de catre fiecare individ In parte a acestui sistem de norme,
principii si valori morale, contribuie la formarea dimensiunii morale a personalitatii si a
constiintei morale,la ghidarea eficienta a persoanei n societate si n profesia pe care o
presteaza.Etica medicala se ocupa de normele morale si comportamentele celor ce Ingrijesc si
trateaza bolnavii,definind obligatiile,sarcinile, modul de conduita,responsabilitatea fata de
calitatea si reusita actului medical,valorile psiho-morale ale personalului medico-
sanitar:cinstea,solicitudinea,spiritul de daruire.
In primele decenii ale secolului XX,unul dintre cele mai elecvente documente de etica
medicala este "decalogul lui Masci",cu recomandari adresate personalului sanitar,referitoare
la:
1.respectul absolut al bolnavului, indiferent de varsta,
2.necesitatea tratamentului pacientilor, indiferent de pozitia sociala,
3.respectul absolut pentru profesia medicala si pentru confrati,
4.respectarea riguroasa a regulii confidentialitatii,
5.acordarea suportului afectiv pentru pacient in fiecare faza a bolii,
6.interzicerea comentariilor asupra recomandarilor si prescriptiilor medicale,
7.tratarea pacientului cu dragoste si credinta,
8.sa nu consideri niciodata profesiunea ta o povara,o corvoada,
9.sa nu distrugi la nici un bolnav iluzia vindecarii,sa-i mentii treaza speranta,credinta,
10.obligatia morala a autoperfectionarii profesionale continue.
Deoarece,In domeniul medical,competenta,daruirea,raspunderea profesionala,disponibilitatea
de a fi alaturi de ceilalti,se impun cu mult mai multa putere decat In oricare alta profesiune,
trebuie sa manifestam un comportament profesional.
La baza eticii medicale stau o serie de trasaturi morale si profesionale ale asistentei medicale
cum ar fi:cinstea,onestitatea,spiritul de daruire,solicitudinea,altruismul,ascultarea empatica,
respectul.Din acest motiv,profesia medicala trebuie exercitata cu rabdare,generozitate,
pasiune,sinceritate,locul central In activitatea de Ingrijire ocupandu-l pacientul,care trebuie
Inteles si acceptat "asa cum este".Din experienta clinica,In lucrul cu pacientul cu probleme
psihice am constatat la nivel de relatie terapeutica o mai mare reusita atunci cand i oferi
acestuia libertatea sau oportunitatea de a gandi,de a-si imagina,de a-si exprima punctul de
vedere.El trebuie sa se simta ascultat,Inteles si valorizat pentru ceea ce este,dincolo de limitele
impuse de un diagnostic strict medical.


Trecand la problemele de deontologie (lb. greaca, Deonto = necesitate, datorie),pe prim plan
se Inscriu relatiile dintre cadrele medicale care trebuie sa fie de deplina colaborare si ajutor In
activitate,unirea lor In echipa reprezentand o cerinta a eficientei profesionale si o siguranta
pentru pacientul asistat medical. Orice divergente exprimate In fata bolnavului cresc atmosfera
de nesiguranta.De aceea relatiile care se stabilesc Intre cadrele medicale si pacienti trebuie sa
fie unele profesionale,In sensul sustinerii si a Incurajarii si nu a crearii sentimentelor de culpa
sau a dezinteresului.
De cele mai multe ori auzim bolnavi spunand "Ce o sa fac dupa ce ies din spital?Lumea ma
considera nebun?". Este foarte greu sa sustii si sa raspunzi la o astfel de Intrebare,mai ales ca
nu stii care este cea mai buna atitudine pentru a nu leza pacientul.Timpul petrecut cu
pacientul,oferirea de informatii cu privire la boala si tratamentul ce trebuie urmat,Increderea
acordata acestuia maresc considerabil sansele ca acesta sa poata avea o activitate sociala
normala,fara a fi marginalizat de ceilalti.Astfel de teme abordate In cadrul grupurilor de
sustinere si Intarite prin tehnici psihoterapeutice au demonstrat faptul ca la sfarsitul spitalizarii
pacientii prezinta o mai mare Incredere In propria persoana si sunt gata sa faca fata situatiilor
punctate de prejudecati, traite dincolo de portile spitalului.
Este gresita afirmatia conform careia,pacientii de psihiatrie trebuie tratati Intr-un mod special
fata de ceilalti pacienti de pe alte sectii medicale.Dimpotriva,pacientul cu probleme psihice are
nevoi si drepturi egale si asemanatoare cu ceilalti pacienti din alte unitati spitalicesti.Acest
lucru Inseamna ca ei trebuie sa beneficieze de aceeasi atentie si Incredere,chiar daca impresia
este ca nu rezoneaza la aceste capacitati.Modelul oferit de asistenta medicala In relatia cu
pacientul contribuie Intr-o mare masura si la schimbarea si modelarea relatiilor dintre pacienti.
In spitalele de psihiatrie, spre deosebire de celelalte specificuri medicale,efortul de a face
pacientul sa constientizeze boala sa psihica este foarte mare.O parte dintre pacienti nu au
aceasta disponibilitate de a constientiza faptul ca prezinta o boala psihica pentru care trebuie
sa urmeze un tratament medical.Schimbarea punctelor de vedere cu privire la boala psihica,
dezvoltarea de noi metode de comunicare cu pacientul,furnizarea corecta si repetata a
informatiilor legate de boala si tratament,ascultarea activa,dezvoltarea autoajutorului pot
contribui la eficientizarea acestei lupte de a constientiza si accepta boala psihica.Exista
pacienti care spun:"Eu nu sunt bolnav, asa ca nu trebuie sa fac tratament.Ma simt foarte bine
asa".Insa,In ciuda celor afirmate de ei,datele obiective releva o boala psihica pe care,este clar,
pacientul nu o accepta.Este nevoie de mult tact profesional pentru a-l determina pe pacient sa
Inteleaga pozitia medicala si sa-si Infranga rezistentele cu privire la existenta bolii psihice.Pe
de alta parte sunt pacienti care sunt interesati de diagnosticul medical,vor sa stie cauza si boala
de care sufera,Insa atitudinea personalului medical nu este intotdeauna una potrivita.In fata
unei astfel de situatii,cand auzi pacientul(sau familia)spunand:"Eu de ce sufar? Este grav? Ma
mai fac bine?",prima reactie este de a-l Incuraja si de a evita un raspuns onest privind boala
lui.Corectitudinea si confidentialitatea In relatia cu pacientul trebuie sa constituie baza
comunicarii cu acesta,Intrucat fiecare dintre cei internati sufera angoasa enigmei legate de
diagnostic si tratament, iar o atitudine suportiva si comprehensiva .Ii poate ajuta sa depaseasca
acest stadiu.
Termenul de "deontologie" provine din doi termeni grecesti: "deontos"- cea ce se cade, ceea
ce este necesar si "logos" - stiinta. El desemneaza, in sens larg, acele teorii etice care se ocupa
de studiul datoriei morale, al originii, al naturii si formelor acestora, in calitate de componenta
a constiintei morale.In sens restrans prin deontologie se intelege un ansamblu de norme
(datorii, reguli) morale specifice unei anumite profesiuni (medicina, drept, stiinta).
In domeniul medicinii,medicul isi va desfasura activitatea cu respect pentru demnitatea umana
a pacientului si pentru faptul ca pacientii sunt diferiti unii de altii.Ei vor fi tratati la fel,
indiferent de statutul lor social sau economic,indiferent de personalitate.Atitudinea fata de toti
bolnavii trebuie sa fie egala si dreapta (obiectiva).Singura situatie care nu starneste
nemultumiri este atentia cu totul deosebita pentru bolnavii mai gravi.
Comportamentul atent si afectuos apropie bolnavul,ii ridica tonusul psihic,increderea in sine,
in actul medical influentand pozitiv evolutia bolii.Un comportament rece si indiferent creaza
antipatie si chiar repulsie din partea bolnavului si orice solicitare sau sugestie adresate acestuia
raman fara raspuns.Prin sinceritate dozata,dezvaluind bolnavului adevaruri limitate
(optimiste),evitand vorbaria,discutiile contradictorii si adevarurile descurajante,dar ocolind in
permanenta afirmatiile gratuite sau neadevarate,se capata increderea bolnavului,iar actul
psihoterapeutic ii va sugera acestuia speranta insanatosirii,va antrena convingerea in fortele
proprii.
Secretul profesional este si el o notiune de etica la locul de munca. Asistenta trebuie sa
asigure dreptul pacientului la confidentialitate prin mentinerea secreta a informatiilor de natura
confidentiala.
Abordarea etica in psihiatrie se suprapune in mare masura problematicii generale a eticii
medicale,diferentiindu-se totodata prin specificul si particularitatile sale care decurg din
semnificatiile majore si implicatiile profunde in asistenta tulburarilor psihice si a bolnavului
psihic.
Profesiunea de medic a fost legata intotdeauna de cerinte etice(morale)si deontologie(drept si
morala)ale caror particularitati s-au format ca un rezultat al mediului in care traiesc si lucreaza
sub influenta unei desavirsite pregatiri morale.
Principiile eticii sunt valabile in toate tarile,dar in functie de modelul cultural si educatie sunt
aplicate diferit pentru fiecare tara.Enumerate principiile etice sunt exprimate de binefacere,
dreptate,autonomie,veracitate si confidentialitate.
Din punctul de vedere al teoriei utilitarianiste,o serie de notiuni de etica medicala precum:
confidentialitatea,obligatia de a spune adevarul pacientului sau obtinerea consimtamantului,in
urma oferirii de informatii pacientului sunt justificate numai in vederea obtinerii starii de bine.
Conceptul de baza al acestei teorii se refera la conduita umana,care prin modalitatile sale de
exprimare,urmareste obtinerea de beneficii maxime si rau minim.
Daca ne referim la activitatea medicala,medicul ar trebui sa cantareasca nu numai efectele
imediate ale actiunii terapeutice asupra pacientului si familiei,dar si efectele interventiei
medicale,mai bine spus rezonanta acesteia asupra celorlalti,deci a societatii.Se observa astfel,
tendinta de transformare a deciziei asupra unei singure persoane,intr-o decizie care sa tina cont
de binele si fericirea generala.
Chiar si in cazul internarii involuntare,bolnavul trebuie tratat in aceleasi conditii deontologice
si stiintifice,fiind excluse tratamentele nerecunoscute stiintific sau riscante.
In practica psihiatrica,ca si in alte domenii,restrictiile impuse libertatii individuale a
pacientului trebuie limitate la acelea de necesitate,de starea sa de sanatate si justificate de
eficacitatea tratamentului.
In psihiatrie,mai mult ca in oricare ramura medicala,competenta bolnavului reprezinta o
problema discutabila,cu multiple implicatii etice.
Aprecierea prin diferite metode a competentei unui bolnav psihic atrage dupa sine dreptul pe
care acesta il are de a primi informatii despre boala sa,eventuala necesitate a internarii si
alternativele terapeutice.
In domeniul activitatii medicale psihiatrice,competenta unui bolnav se refera la performanta
acestuia de a lua o decizie.
Tulburarile psihice de intensitate psihotica insotite de tabloul clinic,dramatic al bolii,
compromit in mod serios conditiile minime ce se cer pentru obtinerea unui consimtamant
informat si coerent din partea subiectului.Astfel,in concordanta cu legislatia in vigoare si in
functie de potentialul de periculozitate manifestat de bolnav se aperciaza necesitatea internarii
involuntare a acestuia.
Consimtamantul bolnavului constituie fenomenul cel mai pregnant al respectului drepturilor
omului,caci,in orice circumstante,dar mai ales in psihiatrie inainte de a se increde in
medic,bolnavul doreste sa fie informat si sa decida.
Teoria confidentialitatii este cea care asigura pacientul ca informatiile sale,precum si
diagnosticul si tratamentul efectuat reprezinta un secret medical si nu pot fi divulgate.
Pentru a castiga ceea ce reprezinta fundamentul tuturor relatiilor interumane si anume,
increderea in relatia cu pacientul se impune tinuta morala deosebita a medicului, competenta
profesionala ireprosabila,sinceritate,blandete,empatie si respectarea promisiunii.
Colaborarea impune dezbaterea problemelor in scopul rezolvarii lor,respectind opiniile
celorlalti,dreptul fiecaruia de a-si expune punctul de vedere.
Fara sa-si depaseasca limitele de competenta o asistenta medicala are obligatia sa fie sincera,
de buna credinta,sa spuna adevarul despre bolnavi, boala, sa promoveze sanatatea,sa previna
imbolnavirile,sa redea sanatatea,sperantele si sa aline suferintele.
Psihiatrii,asistentii medicali din psihiatrie alaturi de ceilalti membrii ai societatii au datoria sa
participe activ la protejarea persoanelor cu tulburari psihice impotriva exploatarii,abuzurilor
fizice sau de alt gen,si impotriva tratamentului degradant.