COLEGIUL TEHNOLOGIC CONSTANTIN BRANCOVEANU

ANUL I AMG
CRETAN MARIA-RALUCA

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII PRIN COMUNICARE

Promovarea sănătăţii este procesul care oferă individului şi colectivităţilor

posibilitatea de a-şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi, prin
aceasta, de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate. Reprezintă un concept
unificator pentru cei care recunosc nevoia fundamentală de schimbare atât a
stilului de viaţă, cât şi a condiţiilor de trai. Promovarea sănătăţii reprezintă o
strategie de mediere între individ şi mediu, combinând alegerea personală cu
responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea în viitor a unei mai
bune stări de sănătate (WHO-EURO, Health Promotion Glossary, 1989).
Promovarea sănătăţii este un termen care presupune o abordare
multidimensională de îmbunătăţire a stării de sănătate, care include activităţi
de educaţie, activităţi de promovare a unor schimbări comportamentale şi de
stil de viaţă, politici şi măsuri legislative.

Este dificilă definirea stării de sănătate, dar este îndeobşte agreat că a fi

sănătos este mult mai mult decât „a nu fi bolnav”. Starea de sănătate include,
de asemenea, şi “starea de bine” şi abilitatea persoanei de a-şi atinge
potenţialul. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte promovarea sănătăţii
ca: “procesul care permite unei persoane să îşi controleze şi să îşi
îmbunătăţească starea de sănătate”. Sănătatea este influenţată de mai mulţi
factori. Unii, precum stilul de viaţă şi comportamentul, pot fi controlaţi de către
individ, dar în general oamenii au puţin control asupra unor probleme precum
veniturile, condiţiile de locuit, reţelele de transport sau calitatea aerului.
Promovarea sănătăţii ia în considerare şi nevoia de a crea mediul favorabil unor
alegeri benefice pentru sănătate. De asemenea, recunoaşte şi nevoia de a
furniza informaţii potrivite şi la timp pentru a ajuta oamenii să facă „alegeri
sănătoase”. Promovarea sănătăţii este diferită de promovarea unor produse
sau servicii comerciale. „Sănătatea” nu este palpabilă la fel cum este un produs
comercial şi beneficiile în a urma îndemnul unui mesaj de sănătate nu sunt, în
multe cazuri, obţinute imediat. În cazul produselor şi serviciilor comerciale
1
beneficiile vin imediat după ce publicului consumator i se cere să acţioneze
într-un anumit fel O campanie implică furnizarea coordonată de informaţii sau
o serie de evenimente şi activităţi. Scopul unei campanii de informare publică
poate fi oricare dintre următoarele, sau o combinaţie a lor: - să schimbe
credinţe şi atitudini; - să furnizeze noi informaţii; - să încurajeze adoptarea unor
practici noi sau o schimbare a stilului de viaţă. Ideal este să comunici un mesaj
simplu. Este dificil să schimbi atitudini sau să încurajezi oamenii să adopte
comportamente noi mai ales dacă asta implică un efort de renunţare la
comportamente curente care produc satisfacţii şi bucurie. Este important, de
asemenea de ţinut minte că un mesaj nu poate fi transmis către populaţia
generală. Asta pentru că nici măcar un mesaj simplu nu poate fi transmis
eficient şi înţeles de către un public atât de divers ca vârste, nevoi şi interese ca
populaţia generală. Un element cheie al succesului unei campanii de informare
publică este definirea, cât se poate de restrâns, a celor care se doreşte să
răspundă la respectiva campanie.

Exemple de definiţii ale promovării sănătăţii prin comunicare

• Definiţia 1. Procesul de promovare a sănătăţii prin diseminarea de mesaje

prin intermediul mass media, canalelor interpersonale sau a evenimentelor.
Poate include activităţi diverse precum interacţiunea clinician-pacient, cursuri,
grupuri de suport, transmiterea de materiale prin poştă, linii telefonice tip
hotline, campanii mass media sau evenimente. Eforturile pot fi direcţionate
către indivizi, reţele, grupuri, organizţatii, comunităţi sau chiar catre naţiuni.
(Health Communication Unit, Centre for Health Promotion, University of
Toronto).

• Definiţia 2. „Locul unde practicile bune de promovarea a sănătăţii se întâlnesc

cu practicile bune de comunicare” (Irv Rootman and Larry Hershfield, “Health
Communication Research: Broadening the Scope,” în Health Communication,
6(1), 69-72)

• Definiţia 3. Campaniile cuprinzătoare de promovare a sănătăţii sunt: -

încercări cu scop clar de a informa, persuada sau motiva o schimbare de
comportament; - în mod ideal orientate către individ, reţele, organizaţii sau
societate; - ţintind o audienţă mai largă şi bine definită (deci nu reprezintă
exclusiv persuasiune de la om la om); - duc la beneficii necomerciale pentru

2
individ şi/sau societate; - se desfăşoară pe o perioadă dată de timp de la câteva
săptămâni la mai mulţi ani; - sunt cele mai eficiente atunci când includ o
combinaţie de activităţi media, interpersonale şi evenimente; şi - implică
dezvoltarea unui set structurat de activităţi de comunicare care să includă
minimum producerea şi distribuirea de mesaje. (Everett M. Rogers, and J.
Douglas Storey, “Communication Campaigns,” în Charles R. Berger and Steven
H. Chaffee (eds.) Handbook of Communication Science, Sage: Newbury Park,
CA, 1988)

S-a constatat că cea mai eficientă modalitate de comunicare a unei informaţii

de sănătate este combinarea media cu comunicarea interpersonală şi cu
evenimentele. Cele trei tipuri de abordări se potenţează reciproc în mai multe
feluri: - mass - media se utilizează numai pentru anumite obiective de
comunicare, dar nu pentru toate. De exemplu, implicarea şi interacţiunea
limitate sunt posibile numai prin media. Din acest motiv, o combinaţie de
media şi comunicare interpersonală este mai eficace. Comunicarea
interpersoanlă vine firesc după cea prin media, o dată ce liderii de opinie şi alţii
împărtăşesc ceea ce au învăţat de la media, sprijină mesajele respective şi
contribuie la creşterea impactului acestora, - comunicarea inter-personală
permite o participare mai mare acolo unde interacţiunea şi feedback-ul sunt
necesare. Poate fi mai eficientă prin utilizarea materialelor tipărite, audio-video
sau altor mijloace multimedia, - evenimentele combină media şi comunicarea
interpersonală şi sunt deseori promovate şi reflectate de media (ştiri şi
reportaje). Evenimentele ar trebui să fie organizate în aşa fel, încât să
stârnească interesul media pentru a le reflecta. Din acest motiv, reflectarea în
media este un obiectiv cheie şi un indicator de succes al evenimentelor. Acest
tip de abordare combinată atinge un număr mare de persoane dar permite şi
participarea prin comunicare interpersonală. Tipuri de comunicare pentru
sănătate 1. Comunicare persuasivă sau comportamentală. Aceasta include
eforturile de a persuada o audienţă să adopte o idee sau o practică. Include
tehnicile de marketing social. 2. Comunicare a riscului. Se referă la ajutarea
indivizilor să înţeleagă natura şi seriozitatea unor riscuri, astfel încât să ia decizii
informate despre cum să trateze acele riscuri. Ideal, comunicarea riscului este
„un proces interactiv de schimb de informaţii între indivizi, grupuri şi instituţii”
(Canada National Research Council, 1989). 3. Advocacy prin media. Este
folosirea strategică a media pentru a promova o iniţiativă de politică publică
3
(US Department of Health and Human Services, 1989). 4. Educaţia prin
divertisment – edutainment. Implică folosirea producţiilor de divertisment
precum show - urile TV, radio, benzile 105 desenate, teatrul etc pentru a
transmite mesaje persuasive şi lecţii despre probleme de sănătate. 5.
Comunicarea interactivă pentru sănătate. Este definită ca şi interacţiunea unui
individ – consumator, pacient, cadru medical – prin intermediul unei tehnologii
sau a unui mijloc electronic pentru a accesa sau transmite informaţie de
sănătate sau pentru a primi sfaturi şi sprijin într-o problemă de sănătate. 6.
Comunicarea participatorie. Aceasta presupune implicarea populaţiei ţintă în
planificarea şi implementarea unei campanii de comunicare