Promovarea sănătății orale.

Scopul și etapele
educației pentru sanatatea oralã. Metodele
educațională folosite în sănătatea orală.

Elaborat de Scripliuc
Alexandra Zănoagă
Elizaveta ,s1803
Starea de sănătate
orală
Starea de sănătate include “starea de bine” şi abilitatea persoanei de a-şi atinge
potenţialul. Organizaţia Mondială a Sănătăţii defineşte promovarea sănătăţii ca:
“procesul care permite unei persoane să îşi controleze şi să îşi îmbunătăţească
starea de sănătate”.

Sănătatea este influenţată de mai mulţi factori. Unii, precum stilul de viaţă şi
comportamentul, pot fi controlaţi de către individ, dar în general oamenii au puţin
control asupra unor probleme precum veniturile, condiţiile de locuit, reţelele de
transport sau calitatea aerului. Promovarea sănătăţii ia în considerare şi nevoia de a
crea mediul favorabil unor alegeri benefice pentru sănătate.
Promovarea sănătății
orale
Procesul de promovare a sănătăţii prin diseminarea de mesaje prin
intermediul mass media, canalelor interpersonale sau a evenimentelor. Poate
include activităţi diverse precum interacţiunea clinician-pacient, cursuri,
grupuri de suport, transmiterea de materiale prin poştă, linii telefonice tip
hotline, campanii mass media sau evenimente. Eforturile pot fi direcţionate
către indivizi, reţele, grupuri, organizţatii, comunităţi sau chiar catre naţiuni.
(Health Communication Unit, Centre for Health Promotion, University of
Toronto).
Promovarea sănătății
orale
“Locul unde practicile bune de promovarea a sănătăţii se întâlnesc cu
practicile bune de comunicare” (Irv Rootman and Larry Hershfield, “Health
Communication Research: Broadening the Scope,” în Health Communication,
6(1), 69-72)
Campaniile cuprinzătoare de promovare a sănătăţii sunt:

- încercări cu scop clar de a informa, persuada sau motiva o schimbare de comportament;

- în mod ideal orientate către individ, reţele, organizaţii sau societate;

- ţintind o audienţă mai largă şi bine definită (deci nu reprezintă exclusiv persuasiune de la om la om);

- duc la beneficii necomerciale pentru individ şi/sau societate;

-se desfăşoară pe o perioadă dată de timp de la câteva săptămâni la mai mulţi ani;

- sunt cele mai eficiente atunci când includ o combinaţie de activităţi media, interpersonale şi evenimente;
şi

-implică dezvoltarea unui set structurat de activităţi de comunicare care să includă minimum producerea şi
distribuirea de mesaje. (Everett M. Rogers, and J. Douglas Storey, “Communication Campaigns,” în Charles
R. Berger and Steven H. Cha ff ee (eds.) Handbook of Communication Science, Sage: Newbury Park, CA,
1988)
in 1984 Organizatia Mondiala a sănătații a stabilit principiile si prioritatile
promovárii sânátâtii:

Promovarea sănătății nu implicà doar indivizii bolnavi sau cei ce prezintã risc de îmbolnăvire, ci
întreaga populatie în contextul vieții cotidiene.

-Promovarea sanatatii actioneazã asupra determinantilor sánâtátii, fiind necesarã colaborare

strânsa între mai multe sectoare ale societății

.-Promovarea sãnatajii implica participarea efectiva a publicului larg, necesitand definirea

problemelor, luarea deciziilor în community și practicarea noilor comportamente sanogene de cätre
indivizii ce le compun.

-Deși e o activitate din sectorul sânatáçii și cel social, nu este un serviciu medical, iar profesioniștii
din sectorul sánatáçii au o contributie deosebita in domeniul educatiei si influentarii populatiei.
 Educația pentru sănătate
Igiena cavitatii bucale este una dintre tematicile programei școlare de educație pentru sânätate pentru clasele I-XII care
este în curriculumul la decizia școlii. În conținutul acestei discipline, la capitolul igiena personalã exista tematici legate de:

Clasele I-II

-Igiena cavitatii bucale

- Boli cauzate de lipsa de igienã

-Importanta igienei pentru sanatate

Clasele III - IV

-Controlul stomatologic periodic

Clasele V - VIII

- Modalități de prevenire a
bolilor

- În afara acestei discipline

opționale, educația pentru
sănătate se realizeazã prin
diverse activități
extracurriculare.
Educația pentru
sănătate
Educație pentru sanatate îndeplinește trei roluri, în funcție de scopul urmărit:
● preventiv - temele de educație conținând elemente de instrucție a
populației pentru prevenirea îmbolnăvirilor;
● constructiv - de realizare a adeziunii opiniei publice în favoarea sanatatii;
● curativ - pentru educarea si convingerea pacientilor de a urma prescriptile
medical.
Putem considera educație pentru sănătate ca fiind o componenta a instructiei
generale, o ramura a culturii umane, una din bazele sanatàtii, cu rol în influentarea
modului de viatà modern spre conținut favorabil sanatatii, în realizarea de generatii
care sã aibă un comportament sanogen și în formarea voinței politice pentru
acordarea de către forurile decidente a adevăratului rol ce se cuvine sanatàtii.
În cadrul transmiterii informației active în grupul de lucru sunt uzual utilizate o serie de tehnici
în educația pentru sanãtate:
●"tehnica brainstorming" - tehnicã provocatoare ce urmărește sã mobilizeze participantii pentru

identificarea unor nevoi și găsirea unor soluții;

●"tehnica brainwriting" - fiecare persoana își exprima în scris ideile în ceea ce privește nevoile

educative într-o problemă definità, dupà care ideile consemnate se triazã și se aduc la
cunostinta grupului;
●“tehnica grupului nominal" - fiecare membru al grupului Își exprimã părerile în legâturã cu o

problema, iar educatorul grupeazà ideile comune.

Acțiunile de educație pentru sanatate se realizeaza în scopul:
● creșterii nivelului de cunoștințe medicale a populației în domeniul
prevenției bolilor, al sanogenezei, al protectiei mediului ;
● formarea și dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze
sanatatea:
● antrenarii maselor pentru a participa activ la consolidarea sanatatii prin
crearea unei poziții active fatã de sanatatea individualã si fatã de
problemele sanatatii publice.
Principiile educației pentru
sănătate
Principiile educației pentru sănătate sunt:

1.al priorității: cu cât începuturile educației pentru sănătate sunt mai timpurii
cu atât rezultatele în starea de sanatate a populatiei sunt mai bune;

2.al specificitatii și autorității: se considera ca educația făcută de persoane

specializate are impact

3.Al integrării educației pentru sănătate în obiectivele politicii social-sanitare

a statului.