1.

Obiectivele strategiei “Sănătate pentru toţi”

A da viata anilor: Masuri de control al morbiditatii si incapacitatii.

A da sanatate vietii: Promovarea sanatatii: educatie pentru sanatate, mentinerea sanatatii,

prevenirea imbolnavirilor.

A da ani vietii: Reducerea numarului de decese premature si Cresterea duratei medii de viata.

DECLARATIA DE LA ALMA-ATA

• Conferinţa afirma ca sănătatea, ▫ este o stare de completa bunăstare fizica, mentala si sociala si nu
numai absenta bolii sau infirmităţii,

▫ este un drept fundamental al omului

▫ atingerea celui mai înalt nivel posibil al sănătăţii este unul dintre cele mai importante obiective
sociale pe plan mondial, a cărui realizare necesita acţiunea mai multor sectoare economice si sociale
in afara sectorului sanitar.

Îngrijirile de sănătate primare:

• 3.Include cel puţin:

▫ educaţia privind problemele de sănătate predominante si metodele de prevenire si control a lor;

▫ promovarea unei alimentaţii corecte;

▫ asigurarea cu apa potabila printr-o cantitate adecvata si o sanitaţie de baza;

▫ îngrijirile acordate mamei si copilului, inclusiv planning familial;

▫ imunizarea împotriva bolilor infecţioase majore;

▫ prevenirea si controlul bolilor endemice cu caracter zonal;

▫ tratamentul adecvat pentru bolile curente si vătămări;

▫ asigurarea cu medicamente esenţiale;

2. Promovarea sănătăţii are 3 sfere distincte de activitate dar care, în acelaşi timp, se suprapun: ▫

(1) Educaţia pentru sănătate

(2) Protejarea sănătăţii
(3) Prevenirea îmbolnăvirilor

Un model de promovare a sănătății:

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII - DEFINIŢII

▫ „Promovarea sănătăţii reprezintă o strategie de mediere intre individ şi mediu, combinând alegerea
personală cu responsabilitatea socială şi având drept scop asigurarea, în viitor a unei mai bune stări
de sănătate.”

▫ Procesul care conferă populaţiei mijloacele să-şi asigure un mai mare control asupra propriei
sănătăţi şi s-o amelioreze pe aceasta. Este procesul care „adaugă ani vieţii şi viaţă anilor” (OMS).

• Promovarea sănătății este procesul care oferă oamenilor posibilitatea de a avea un control mai
mare asupra propriei sănătăți și de a-și îmbunătăți sănătatea.

• Pentru a atinge o stare completă de bine (bunastare) fizică, mentală, socială, o persoana trebuie să:
▫ Isi identifice obiectivele, ▫ Sa îsi realizeze aspiratiile ▫ Sa îsi satisfaca nevoile ▫ Sa îsi modifice mediul.

PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂŢII

1. Promovarea sănătăţii implică activ populaţia pentru stabilirea unui program de fiecare zi care
favorizează sănătatea;

2. Promovarea sănătăţii este orientată asupra cauzelor care produc îmbolnăviri;

3. Promovarea sănătăţii foloseşte diferite abordări care contribuie la îmbunătăţirea stării de sănătate
şi anume: 1. informarea şi educarea 2. dezvoltarea comunităţii 3. organizarea 4. pledoaria pentru
sănătate 5. legislaţia

4. Promovarea sănătăţii depinde în mod special de participarea populaţiei;

• Promovarea sănătăţii pune accentul pe noul concept de sănătate sau modelul „pozitiv” al sănătăţii
(abordare holistică, ţine cont de cele 6 dimensiuni ale sănătăţii).

▫ 1. Sănătatea emoţională/psihică

▫ 2. Sănătatea intelectuală

▫ 3. Sănătatea fizică

▫ 4. Sănătatea socială

▫ 5. Sănătatea spirituală

▫ 6. Sănătatea ocupaţională
Definiţii ale educaţiei pentru sănătate

• 5. Educaţia pentru sănătate este ştiinţa şi arta vieţii sănătoase şi se ocupă cu studierea
comportamentului igienico-sanitar al individului în interacţiunea să cu mediul; este, totodată, un
proces de însuşire şi de aplicare a unor experienţe sau fapte, care să influenţeze favorabil
cunoştinţele, atitudinile şi practicile privind sănătatea individului, a familiei şi a comunităţii.

• 6. Educaţia pentru sănătate este un sistem care include: conştiinţa stării de sănătate, procesul de
predare/învăţare, participarea.

• 7. Educaţia pentru sănătate este procesul prin care convingem oamenii să accepte şi să practice
măsuri care le îmbunătăţesc sănătatea şi să le respingă pe acelea care au efecte dăunătoare.

• Educaţia pentru sănătate poate fi nonformală şi formală.

▫ Educaţia pentru sănătate nonformală:  vizează comportamentele care se formează prin

experienţă sau imitaţie;  nu necesită efort de educaţie şi de transmitere a cunoştinţelor.

▫ Educaţia pentru sănătate formală:  rezultă dintr-un proces planificat de transmitere de experienţe
şi cunoştinţe;  vizează toată populaţia;  necesită efort de predare-învăţare;  necesită educatori.

3. MODALITATI DE ACTIUNE ALE EDUCATIEI PENTRU SANATATE:

Educaţiia pentru sănătate centrată pe menţiinerea sănătăţiiii Educaţiia pentru sănătate centrată pe
factoriiii de riisc Educaţiia pentru sănătate centrată pe boală.
• a. Educaţia pentru sănătate centrată pe boală • Acţiunile sunt orientate asupra unei anumite boli
acţionând împotriva factorilor de risc asociaţi bolii respective. • Datorită faptului că, un factor de risc
poate fi implicat în determinarea mai multor boli, acţiunile separate sunt ineficiente şi se pot
suprapune.

• b. Educaţia pentru sănătate centrată pe factorii de risc • Acţiunile sunt orientate asupra factorilor
de risc pentru a preveni îmbolnăvirile neglijându-se implicarea populaţiei.

• c. Educaţia pentru sănătate centrată pe menţinerea sănătăţii • Acţiunile sunt orientate spre
dezvoltarea de programe de sănătate comunitare pentru promovarea şi menţinerea sănătăţii,
abordând în mod holistic sănătatea cu determinanţii săi, calitatea vieţii şi comunitatea.

3. Conferinţă Internaţională de Promovare a Sănătăţii de la Jakarta - priorităţile în domeniu pentru

secolul XXI (OMS, 1997):

• 1. Promovarea responsabilităţii sociale pentru sănătate ▫ Factorii de decizie trebuie să respecte cu

fermitate responsabilitatea socială.

• 2. Creşterea investiţiilor pentru îmbunătăţirea stării de sănătate ▫ În multe ţări, investiţia care se
face în sănătate este inadecvată şi frecvent ineficientă. ▫ Creşterea investiţiilor pentru îmbunătăţirea
stării de sănătate necesită o abordare într-adevăr multisectorială, inclusiv alocarea suplimentară de
resurse pentru educaţie, locuinţe şi sectorul de sănătate.

• 3. Consolidarea şi extinderea parteneriatelor pentru sănătate ▫ Promovarea sănătăţii presupune

realizarea unor parteneriate pentru dezvoltarea socială şi a sănătăţii între diferite sectoare la toate
nivelele de conducere în societate.

• 4. Creşterea capacităţii comunitare şi împuternicirea individului ▫ Promovarea sănătăţii se face de

către şi cu oameni şi nu despre oameni. ▫ Presupune atât îmbunătăţirea capacităţii indivizilor de a
pune în practică acţiuni, cât şi capacitatea grupurilor, a organizaţiilor sau a comunităţilor de a
influenţa factorii determinanţi ai stării de sănătate.

• 5. Asigurarea unei infrastructuri de promovare a sănătăţii ▫ Trebuie găsite modalităţi de asigurare a

unei infrastructuri de promovare a sănătăţii, noi mecanisme de finanţare locală, naţională şi globală.

4. TEORIA COGNITIV- SOCIALĂ

➢ Teoria cognitiv-socială contribuie la:

⚫ a) înţelegerea şi predicţia comportamentului individului şi al grupului;

⚫ b) identificarea metodelor prin care comportamentul poate fi modificat sau schimbat;

⚫ c) planificarea intervenţiilor în domeniile dezvoltarea personalităţii, patologie comporta-mentală şi

promovarea sănătăţii.

➢ Printre variabilele măsurate în cadrul acestei teorii „eficacitatea personală” a devenit constructul
favorit al studiilor de cercetare comportamentală.

➢ Originile teoriei se regăsesc în teoria învăţării sociale, prin accentuarea rolului conceptelor
cognitive, punând astfel bazele Teoriei cognitiv-sociale.
➢ Teoria se concentrează pe modul în care copiii şi adulţii prelucrează cognitiv experienţele sociale,
şi cum aceste cogniţii influenţează comportamentul şi evoluţia individului.

➢ Termeni ca, modelare şi învăţare din experienţă au fost introduşi ca forme ale învăţării sociale,
împreună cu alte concepte cum ar fi determinism reciproc, eficacitate personală (self-efficacy) şi
ideea variaţiei temporale a intervalului dintre cauză şi efect.

➢ Teoria social cognitivă (TCS) este foarte complexă şi de aceea este dificil de aplicat integral în
studiul comportamentelor.

5. Proiect, definitie:

➢ Un proiect reprezintă o serie de activităţi al căror scop este de a realiza un obiectiv specific într-o
periodă bine definită de timp şi având un buget clar definit.

➢ În cadrul unui proiect trebuie să existe : ⚫ o identificare clară a grupului ţintă şi a beneficiarilor
finali;

⚫ o definire clară a procesului de coordonare, a sistemului de management şi a celui financiar;

⚫ un sistem de monitorizare şi evaluare;

⚫ o analiză financiară corespunzătoare prin care să se arate faptul că beneficiile proiectului depăşesc
costurile sale.

Analiza SWOT:

➢ Analiza SWOT (strengths, weaknesses, opportunities and threats)

➢ Analiza SWOT este utilizată pentru analiza punctelor interne slabe şi tari ale unei organizaţii
precum şi oportunităţile externe şi ameninţările cu care se confruntă. ➢ Poate fi folosită fie ca un
instrument pentru o analiză generală, fie într-o situaţie particulară cu care se confruntă instituţia
respectivă.

➢ Analiza SWOT se efectuează de regulă cu ocazia parcurgerii a trei etape: ⚫ 1. Se elaborează idei
despre punctele tari şi slabe interne ale unei organizaţii sau a unui grup ţintă precum şi despre
oportunităţi şi ameninţări externe;

⚫ 2. Se analizează situaţia prin perspectia modalităţilor prin care organizaţia sau grupul respectiv pot
depăşi slăbiciunile identificate iar oportunităţile pot fi folosite pentru a minimaliza ameninţările;

⚫ 3. Se formulează o strategie pentru a face îmbunătăţirile necesare (şi ulterior se dezvoltă strategia
utilizând alte instrumente de planificare analitică).

6. TIPURI DE EVALUARE:

➢ Există patru tipuri de evaluare:

⚫ Evaluarea formativă
⚫ Evaluarea de proces

⚫ Evaluarea de impact

⚫ Evaluarea rezultatului (outcome).

DIFERENTA DINTRE MONOTORIZARE SI EVALUARE:

MONITORIZARE EVALUARE Răspunde la aceste întrebări:

• Ce se întâmplă cu logistica/formarea...

• De ce (greşeli, paşi neacoperiţi)

• Care sunt rezultatele pe moment

• Cum pot fi remediate întârzierile, greşelile etc

Işi propune să: • corecteze, reorienteze sau să redefinească sistemele de punere în aplicare •
reajusteze strategia de comunicare sau mesajele

EVALUARE: Răspunde la aceste întrebări:

• Care este rezultatul intervenţiei

• Ce schimbare de comportament a intervenit

• Care parte a publicului ţintă a adoptat un comportament nou

• De ce a fost adoptat noul comportament

• Care este impactul asupra stării de sănătate a publicului ţintă.

Işi propune să: • demonstreze impactul comunicarii pentru sănătate • determine nivelul adoptării
unui comportament • determine impactul asupra stării de sănătate.

7. COMUNICARE, DEFINITE:

➢ Cele mai simple definiţii ale comunicării consideră că aceasta reprezintă: ⚫ Transmiterea de fapte,
idei şi impresii

⚫ Crearea/schimbul unei înţelegeri între emiţător şi receptor.

➢ Comunicarea este definită ca un proces de transmitere a informaţiilor sub formă de mesaje

simbolice între două sau mai multe persoane, unele cu statut de emiţător, altele cu statut de
receptor, transmiterea făcându-se prin intermediul unor canale specifice.

Regulile comunicării: ➢ A. Fii un bun ascultător.

➢ B. Ajută oamenii să vorbească.

➢ C. Pune întrebări şi caută să obţii feedback-ul.

➢ D. Crează un mediu şi relaţii permisive.

➢ E. Depăşeşte-ţi propriile bariere de limbaj

8.SCOPUL UNEI CAMPANII DE INFORMARE PUBLICA:

➢ O campanie implică furnizarea coordonată de informaţii sau o serie de evenimente şi activităţi.

➢ Scopul unei campanii de informare publică poate fi oricare dintre următoarele, sau o combinaţie
a lor: ⚫ să schimbe credinţe şi atitudini; ⚫ să furnizeze noi informaţii; ⚫ să încurajeze adoptarea
unor practici noi sau o schimbare a stilului de viaţă.

9.PLEDOARIE(ADVOCACY)DEFINITIE:

➢ Pentru orice schimbare este nevoie de un şir întreg de activităţi care presupun: ⚫ implicarea celor
pentru care se va produce schimbarea (grupul ţintă), ⚫ identificarea unor mesaje cheie de transmis,
⚫ stabilirea unor strategii de abordare a schimbării ⚫ punere în practică a unor planuri de lucru.

➢ Toate acestea înseamnă, de fapt, pledoarie.

➢ Pledoarie (advocacy): activitatea de atragere a atenţiei comunităţii la o problemă importantă şi

direcţionarea decidenţilor către găsirea unei soluţii pentru problema respectivă.

➢ Pledoarie înseamnă atragerea mai multor persoane pentru realizarea unei schimbări pozitive.

➢ Persoana care face advocacy pledează pentru o cauză, este un suporter, un activist (cu o
conotaţie pozitivă).

10. PROMOVAREA SANATATII IN SPITALE, SCOP:

Scopul ◦ de a creşte calitatea serviciilor de sănătate

◦ de a îmbunătăţii relaţia dintre spitale şi comunitate

◦ de a asigura continuitatea serviciilor şi în afara mediului spitalicesc

11. SCOLI CARE PROMOVEAZA SANATATEA, DIRECTII DE ACTIUNE:

➢ trebuie să acţioneze în cel puţin 4 direcţii de acţiune pentru a deveni o aşezare care promovează
sănătatea: ⚫ Crearea unui mediu care promovează sănătatea;

⚫ Promovarea sănătăţii elevilor;

⚫ Promovarea sănătăţii personalului din şcoală;

⚫ Îmbunătăţirea relaţiilor de lucru în cadrul şcolii şi dintre şcoală şi comunitate.

12.FAZELE UNUI PROGRAM DE PROMOVARE A SANATATII:

1. definirea problemei

2. generarea soluţiei

3. construirea capacităţii necesare

4. implementare

5. evaluarea procesului, impactului şi rezultatelor

13. MARKETINGUL SOCIAL, MODIFICARE DE COMPORTAMENT:

Marketingul social “vinde” o modificare de comportament care se adresează unui grup de indivizi -
Acceptarea unui comportament nou

- Respingerea unui comportament potential

- Modificarea unui comportament actual

- Abandonarea unui comportament vechi

Tipuri de schimbări care pot fi produse prin marketingul social

14. CALITATILE ALE UNUI BUN MANAGER, ENUMERARE:

1. Are şi transmite o viziune • Îi ajută pe cei din jur să-şi creeze propria viziune.
2. Are abilităţi de comunicare (cea mai citată calitate)
3. Integru • Managerii care nu răspund decât propriilor interese nu servesc binelui comun al
echipei.
4. Entuziast • Entuziasmul este contagios, iar liderii eficienţi ştiu asta. Nu sunt plăcuţi liderii
negativişti.
5. Empatic Simpatia şi empatia se exclud reciproc. • Simpatia – persoana care o resimte este
absorbită de propriile sentimente şi trăiri pe care le proiectează asupra celeilalte persoane,
nefiind preocupată de validitatea acestora. • Empatia – presupune recunoaşterea celeilalte
persoane ca fiind diferită şi având sentimente, idei, istorie emoţională proprii.
6. Competent • Pentru a îmbrăţişa cauza cuiva, trebuie să crezi că acea persoană ştie ce face.
7. Are abilitatea de delega responsabilităţi • Cei care nu pot investi încredere în cei din jur,
desori eşuează şi rămân la nivelul de micromanageri sau sfârşesc prin a face singuri toată
treaba. Un manager bun este şi un pic leneş.
8. Acţionează calm sub presiune • Nu trebuie să arate când îi este greu.
9. Abilitatea de a consolida o echipă • Pentru ca echipa să poată progresa de la un grup de
indivizi la o unitate coordonată.
10. Abilitatea de a rezolva probleme • Trebuie să aibă totdeauna un răspuns nou, creativ şi să nu
se întrebe ce ar face alţii în locul său