Tema nr.

1: PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII: CONCEPTE, PRINCIPII ŞI

STRATEGII. BAZA LEGISLATIVĂ ÎN DOMENIUL PROMOVĂRII SĂNĂTĂŢII.

Scopul lucrării: Însuşirea conţinutului şi metodologiei de aplicare a legislaţiei europene

şi naţionale în domeniul promovării sănătăţii.
Sarcinile lucrării:
1. Familiarizarea cu legislaţia europeană în domeniul promovării sănătăţii.
2. Familiarizarea cu legislaţia de stat în domeniul promovării sănătăţii.
3. Familiarizarea cu metodologia aplicării legislaţiei naţionale în promovarea sănătăţii.
Obiective de formare: după realizarea activităţilor practice studenţii trebuie:
1. Să cunoască principiile şi conceptele de promovare a sănătăţii;
2. Să înţeleagă problemele curente şi dilemele etice cu care se confruntă medicii în
promovarea sănătăţii;
3. Să înţeleagă pe deplin termenii existenţi: Promovarea sănătăţii în raport cu Prevenirea
maladiilor, sănătatea publică, Educaţie pentru sănătate;
4. Să cunoască legislaţia europeană şi naţională în domeniul promovării sănătăţii;
5. Să argumenteze necesitatea adoptării şi aplicării actelor legislative în domeniu;
6. Să reflecte poziţia şi perspectivele proprii în contextul de promovare a sănătăţii.
Subiecte pentru verificarea cunoştinţelor:
1. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate. Definire. Scopul. Sarcinile. Istoria
dezvoltării promovării sănătăţii.
2. Modurile (tipurile) de prevenţie şi caracteristica lor.
3. Elementele principale ale promovării sănătăţii.
4. Educaţia pentru sănătate – orientarea, direcţiile.
5. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate în documentele legislative naţionale.
6. Starea de sănătate şi educaţia pentru sănătate.
7. Antrenarea publicului şi accesul la informaţie.
8. Pregătirea populaţiei şi a specialiştilor în domeniul promovării sănătăţii.
9. Noţiune de program (proiect) în domeniul promovării sănătăţii.
10. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate în documentele legislative europene.
Activitatea practică:
1. Familiarizarea cu legislaţia de stat în domeniul promovării sănătăţii.
2. Familiarizarea cu legislaţia europeană în domeniul promovării sănătăţii.
3. Însuşirea metodologiei de aplicare a legislaţiei de stat în promovarea sănătăţii.
Dexterităţi practice:

1
1. Cunoaşterea legislaţiei de stat în domeniul promovării sănătăţii.
2. Abilitate de cunoaştere a metodologiei de aplicare a unui program (proiect) de promovare a
sănătăţii.
Dotarea lucrării practice:
1. Strategia globală privind dieta, activitatea fizică şi sănătatea (2004).
2. Programul Naţional de promovare a Sănătăţii pentru anii 2016-2020 aprobat prin HG nr.1000
din 23.08.16.
3. Probleme de situaţie.
Desfăşurarea activităţii practice:
1. Familiarizarea cu legislaţia de stat în domeniul promovării sănătăţii:
Programul naţional de promovare a sănătăţii de viaţă pentru anii 2016 – 2020.
Studenţii îşi fixează în caietele de lucrări practice:
- scopul şi obiectivele programului;
- direcţiile principale ale educaţiei pentru sănătate
- planul de acţiuni privind realizarea programului naţional.
2. Însuşirea metodologiei de aplicare a legislaţiei de stat în promovarea sănătăţii.
Pe baza examinării legislaţiei în domeniul promovării sănătăţii studenţii îşi elaborează un
algoritm metodologic de aplicare a legislaţiei existente în elaborarea programelor (proiectelor) în
domeniul dat.
3. Exerciţiul brainstorming.
Participanţii se împart în 4 grupuri cărora li se dau probleme de situaţie. Fiecare grup
răspund separat la obiectivele problemei. Discută între ei. Fixează rezultatele în caietul de lucrări
practice.
Problema de situaţie nr. 1.
Creaţi propria dumneavoastră definiţie de promovare a sănătăţii şi împărtăşiţi reflecţia
dumneavoastră cu colegii de grup.

Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate prezintă o ştiinţă şi artă relativ nouă
despre viaţă sănătoasă şi respectarea comportamentului igienic. Ea se ocupă cu studierea
comportamentului igienico-sanitar al populaţiei în interacţiunea ei cu mediul de existenţă. Istoria
medicinii este dominată de 2 opţiuni absolut contrare: promovarea sănătăţii şi vindecarea
maladiei.
Problema de situaţie nr. 2.
Reflectaţi pe scurt asupra contextului practicilor şi politicilor de promovare a
sănătăţii din ţara şi gândiţi-vă la poziţia proprie în raport cu acel context.

2
1. În Republica Moldova sunt realizate importante măsuri pentru implementarea
priorităților europene privind promovarea sănătăţii și educaţia pentru sănătate. 2. Este
elaborat suportul legislativ, este elaborat și implementat programul de instruire
postuniversitară a rezidenților în sănătatea publică. 3. Cu toate acestea, sunt
necesare activități de dezvoltare și implementare a tuturor hotărârilor de guvern și a
programelor de instruire în promovarea sănătăţii și în educaţia pentru sănătate la toate
nivelurile. 4. Este necesară mobilizarea tuturor actorilor interesați pentru activităţi
privind promovarea sănătăţii la nivel de individ, familie, comunitate.
2. Cadrul normativ în promovarea sănătăţii Legea nr.10/2009, HG 384/2010 privind
supravegherea de stat a sănătăţii publice; Programul Naţional de promovare a
modului sănătos de viaţă adoptat prin HG nr. 658/2007 şi Ordinul MS nr.400/2008 cu
privire la optimizarea activităţilor de promovare a modului sănătos de viaţă pentru anii
2008-2015 prevăd o serie de măsuri orientate spre reducerea acţiunii factorilor de risc
pentru sănătate; Ordinul MS 369/2010 privind SSSSP a confirmat prioritatea
promovării sănătăţii şi a aprobat crearea unor structuri specializate, ca: Centrul
promovarea sănătăţii şi Centrul controlul BNT la CNSP, secţii promovarea sănătăţii şi
controlul BNT în CSP teritoriale
3. Cadrul politic Politica Naţională de Sănătate pentru a.2007-2020 a stabilit obiectivele
principale pentru sănătatea populaţiei : asigurarea unui început sănătos în viaţă;
menţinerea sănătăţii tinerei generaţii; fortificarea sănătăţii vîrstnicilor; crearea unui
mediu sănătos şi sigur; alimentarea raţională şi activitatea fizică sporită; formarea unei
societăţi fără tutun, alcool şi droguri; garantarea vieţii fără violenţă şi traume.
4. În Legea Republicii Moldova privind supravegherea de stat a sănătăţii publice [2],
noţiunea de promovare a sănătăţii este definită ca un „proces de difuzare a
informaţiei, de instruire și educare în scopul formării unor cunoștinţe și deprinderi
individuale sănătoase de consultare și implicare a publicului, de creare a
parteneriatelor care oferă individului și colectivităţilor posibilităţi de a-și controla și
îmbunătăţi sănătatea din punct de vedere fizic, psihic și social și de a contribui la
reducerea inechităţilor în domeniul sănătăţii”. Însă, în Republica Moldova lipsesc
specialiști pregătiţi special în acest domeniu, lipsește infrastructura sau o reţea de
organizaţii, instituţii responsabile de promovarea sănătăţii. Lipsa unui concept sau a
unei politici aprobate de promovare a sănătăţii, precum și starea nefavorabilă a
mediilor fizic, social și economic, diminuează eficacitatea activităţilor realizate în
domeniul prevenţiei specifice, educaţiei pentru sănătate și promovării modului sănătos
de viaţă (răspândirea maladiilor reemergente: difteria, holera, tuberculoza, malaria,
precum și emergente: SIDA, hepatita virală C, boala Lyme).

3
 Discutaţi cu colegii întrebările cum ar fi:
- care sunt opiniile personale cu privire la conceptele de promovare a sănătăţii?
Promovarea sănătăţii este parte componentă a sănătăţii publice, fiind totodată și o modalitate de creare a
posibilităţilor pentru populaţie de a-și îmbunătăţi sănătatea și a fortifica controlul asupra ei .Astfel,
promovarea sănătăţii este considerată un element esenţial al dezvoltării sănătăţii, fiind definită de OMS
ca „proces de împuternicire a persoanelor de a deţine controlul asupra sănătăţii lor și de a o îmbunătăţi”.
Promovarea sănătăţii este un termen care presupune o abordare multidimensională de îmbunătăţire a
stării de sănătate, care include activităţi de educaţie, activităţi de promovare a unor schimbări
comportamentale şi de stil de viaţă, politici şi măsuri legislative.
Promovarea sănătăţii implică activ populaţia pentru stabilirea unui program de fiecare zi care favorizează
sănătatea, în loc de a se orienta preponderent şi exclusiv asupra indivizilor la risc, care au legături cu
serviciile medicale. Acesta înseamnă, de fapt, folosirea strategiilor preventive populaţionale ecologice,
care încearcă să scadă incidenţa bolilor prin modificarea distribuţiei factorilor de risc în populaţie.
Avantajul principal este că potenţialul metodei este mare, iar dezavantajul major al acestei metode este
că oferă beneficii mari pentru populaţia generală dar beneficii mici pentru indivizii la risc înalt, aşa numitul
“paradox al prevenirii” (Enăchescu, 1994). Combinarea celor două tipuri de strategii preventive - cea
ecologică şi cea a indivizilor la risc înalt poate asigura impactul cel mai bun. 2. Promovarea sănătăţii este
orientată asupra cauzelor care produc îmbolnăviri;
- care sunt aşteptările personale şi politice în ceea ce priveşte dezvoltarea
ulterioară a promovării sănătăţii în ţara D-stră.
- 1. Adoptarea mai multor strategii de promovare a sănătăţii – folosirea diferitor abordări, inclusiv
dezvoltarea politicii, modificări organizatorice, dezvoltarea comunităţii, legislaţia, susţinerea, instruirea și
comunicarea în combinaţie una cu alta.
- 2. Cooperarea mai multor parteneri – cooperarea intersectorială, integrarea activităţilor mai
multor parteneri sub formă de programe complexe de promovarea a sănătăţii.
- 3. Participarea activă a populaţiei, împuternicirea populaţiei – un proces prin intermediul căruia
populaţia atinge un control mai mare și eficient asupra deciziilor și acţiunilor care afectează sănătatea ei.
- 4. Aportul individual al membrilor comunităţilor la realizarea activităţilor. Așadar, în activităţile de
promovare a sănătăţii și de educaţie pentru sănătate trebuie să se includă obligatoriu medicul de familie,
asistenţii medicali, împreună cu alţi actori din comunitate, cum ar fi pedagogii, primarul, politistul, preotul,
dar și populaţia. În fișele de post ale specialiștilor din sistemul de sănătate trebuie să fie incluse
responsabilităţile pentru promovarea sănătăţii și comunicare în conformitate cu standardele europene.
După rezolvarea problemelor de situaţie fiecare grup raportează răspunsurile. Se discută.

Tema nr.2: COMUNICAREA ÎN SĂNĂTATE, FORMELE ȘI METODELE DE

PROMOVARE A SĂNĂTĂȚII ȘI EDUCAȚIEI PENTRU SĂNĂTATE.
Scopul lucrării: Studierea formelor, metodelor şi mijloacelor de comunicare, utilizate în
promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate.
Sarcinile lucrării:

4
 1. Familiarizarea cu formele, metodele şi mijloacele de comunicare, utilizate în promovarea
sănătăţii.
2. Familiarizarea cu metodologia de alcătuire a diferitor comunicări.
Obiective de formare: după realizarea activităţilor practice studenţii trebuie:
 să cunoască formele, metodele şi mijloacele de comunicare, utilizate în promovarea
sănătăţii.
 să posede metodologia de alcătuire a diferitor comunicări pe întrebări actuale în
promovarea sănătăţii.
 să elaboreze planul de activitate în promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate.
 să se familiarizeze cu metodele de cercetări ştiinţifice, utilizate în promovarea sănătăţii şi
educaţia medico – igienică a populaţiei.
 să elaboreze o strategie de comunicare eficientă pentru promovarea sănătăţii.
Subiecte pentru verificarea cunoştinţelor:
1. Scopul comunicării în promovarea sănătăţii. Definiţie.
2. Principiile comunicării în promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate a populaţiei şi
compartimentele ei principale. Educaţia pentru sănătate a populaţiei ca parte indispensabilă a
culturii generale a populaţiei.
3. Componentele comunicării. Emiţătorul, receptorul, canalele de comunicare şi mesajul.
4. Tipurile şi formele de comunicare utilizate în promovarea sănătăţii.
5. Tehnicile şi tehnologiile de comunicare utilizate în promovarea sănătăţii.
6. Metodele şi mijloacele de comunicare în promovarea sănătăţii: metoda cuvântului vorbit,
metoda cuvântului scris sau metoda scrisă (editorială), metoda ilustrativă sau demonstrativă,
metoda audio-vizuală, metode derivate (metoda de teatralizare şi de excursie), metoda
comunicării nemijlocite (conversaţie) cu persoanele sănătoase şi bolnave, mijloacele de
comunicare în masă (mass-media).
7. Metodologia pregătirii şi organizării unei lecţii (conferinţe) în promovarea sănătăţii.
8. Conţinutul şi compartimentele principale ale unei prelegeri în promovarea sănătăţii.
9. Instruirea igienică a personalului din diferite ramuri ale economiei naţionale.
Activitatea practică:
1. Familiarizarea studenţilor cu tipurile şi formele de comunicare în promovarea sănătăţii.
2. Familiarizarea studenţilor cu tehnici şi tehnologii de comunicare utilizate în promovarea
sănătăţii.
3. Aplicarea în practică a metodelor şi mijloacelor de comunicare în promovarea sănătăţii şi
educaţia pentru sănătate a populaţiei.
Dexterităţi practice:

5
1. Cunoaşterea formelor, metodelor şi tehnicilor de comunicare în promovarea sănătăţii.
2. Abilitate de cunoaştere a oformării şi prezentării unei lecţii în promovarea sănătăţii.
Dotarea lucrării practice
1. Sală computerizată.
2. Echipament: 1 calculator la 2 - 3 studenţi, videoproiector,
conexiune la Internet.
3. Tablă de scris.
4. Probleme situaţionale.
5. Teste pentru verificarea cunoştinţelor.
Desfăşurarea lucrării practice:
Studenţii se vor despărţi în 2 subgrupe la care se vor repartiza probleme de situaţie.
Problema va fi soluţionată în grup după care va fi discutată şi comunicată colegilor.
Problema de situaţie nr.1
Investigarea reţelei sociale într-o comunitate implică obţinerea informaţiei prin
observare şi chestionare pentru determinarea următoarelor indicatori:
 Cine sunt cei mai influenţi oameni din reţeaua de comunicare?
 Emitatorii,deoarece acestia isi expun parerea referitor la un subiect,influentand parerea
personala sau publica. Acestia Comunică informaţii, atitudini, sentimente, emoţii, idei;
comunică pentru a informa, a convinge, a impresiona, a determina acţiunea cuiva ,
 Sunt relaţiile din reţeaua de comunicare unidirecţionale sau bidirecţionale?
Poate fi cat unidirectionala,atat si bidirectionala
Comunicarea unilaterală - se caracterizează prin difuzarea unui mesaj în condiţiile lipsei
interacţiunii (feed-back) receptorului cu emiţătorul - difuzarea unor programe de sănătate,
înscrise din timp, prin intermediul radioului, televiziunii, internetului, broşurilor. În astfel de
condiţii persoana recepţionaeză mesajul şi se clarifică de unul singur, luând anumite
atitudini faţă de informaţia pimită.
Comunicare bilaterală - este un proces interactiv care se manifestă între emiţător şi
receptor în timpul unei prelegeri, discuţii, conferinţe, seminar. Caracterul interactiv al
comunicării bilaterale se asigură prin selectarea participanţilor la eveniment cu o anumită
pregătire şi motivare, şi prin formarea şi conţinutul materialului prezentat de formator.
 Corespund reţelele de comunicare, diferitor teme ca: sănătatea, mediul ambiant, mediul
intern al casei, alimentaţia, compartimentul?
Functiile comunicarii sunt :
Informare - a da şi a primi informaţii.
• Socială - pentru formarea şi menţinerea relaţiilor.

6
• Persuasivă - a convinge oamenii să acţioneze într-un anumit fel. • Instrumentală - a realiza
un anumt obiectiv.
• Îndeplinirea rolului - a acţiona într-un mod predictibil.
• A reduce anxietatea - a rezolva probleme şi a reduce îngrijorarea
• Emoţională - a fi prietenos (counseling).
De aici,reiese ca retelele de comunicare sunt potrivite pentru toate temele ce se incadreaza in
limitele decentei moral-spirituale ale populatiei.Abordarea oricaror subiecte este binevenita
in retelele de comunicare,deoarece diversitatea este un aspect potrivit in acest context.

 Cât de importantă este apartenenţa familială în viaţa comunităţii?

Se spune că familia este  baza societăţii şi aceasta poate fi dovedit prin faptul că oriunde in lume
fiecare societate este struturată in acelaşi mod. Un bărbat şi o femeie se căsătoresc şi formează
o famili. Acest proces este repetat de multe ori formând familii multe care formează sate, regiuni,
şi desigur, ţări. Când se unesc mai multe ţări se formează continentul, iar toate continentele
formează lumea. Fundamentul acestui intreg proces este familia.

Ca oameni, noi sintem creaţi cu necesitatea de a avedea lucruri, modele ilustrate care sunt
importante in vieţile noastre, ami ales realţaia de dragoste dintre copii şi părinţii lor. Fiind copii noi
invăţăm totul privind exemplele altora, ca de exemplu cum mănâncă sau cum merge. Familia
funcţionează in acelaşi mod. De exemplu, copiii care au văzut că părinţii lor beau alcool sau
arătând violenţă unul faţă de altul, practică aceleaşi activităţi in majoritatea cazurilor.

Rolul familie este de af un model astfel incit alţii in societate să poată lucra la înălţarea
(sufletească) a societăţii.
Un alt rol al familiei este de a arăta nevoia unei dragoste model intre soţ şi soţie. Este nevoie
mare de astfel de model in societate pentru că in majoritatea cazurilor este lipsă de familii modele
şi indivizi care să vadă şi să imite. Dacă aceste principii ar fi aplicate, atunci societatea s-ar
schimba radical in mai bine dând oamenilor fericire generaţiilor viitoare.

Deci, societatea are un rol decisiv având capacitatea şi responsabilitatea de a schimba intreaga
societate prin exemplul ei pozitiv. Părinţii trebuie să-şi arate dragostea faţă de copiii lor petrecând
timpul impreună cu ei şi construind relaţii intime, personale. Pentru a-şi indeplini rolul ei in
societate, familia va educa copiii in valori morale astfel incât ei să crească şi să transmită aceste
valori generaţiilor viitoare făcând societatea un loc sigur şi fericit pentru toţi oamenii ca să
trăiască şi să se bucure.

 Ce roluri exercită într-o familie tata, mama, fiul, fiica, buneii (sau alte persoane, părţi tipice
a familiei, într-o anumită cultură) în privinţa sănătăţii ?
Tata-trebuie sa fie un exemplu pentru fii si fiicele sale.Sa ajute copii la buna intelegere a
regulilor igienice de baza,sa le respecte si prin exemplul propriu sa demonstreze cum trebuie
sa ai grija de igiena personala.Sa ajute mama in indeplinirea lucrarilor casnice,pentru a
mentine ordinea in casa.
Mama-este principalul indrumator in aspectele igienice.Ea este un bun coordonator in
treburile casnice,ea are rolul de a ghida toata familia,inclusiv tatal asupra treburilor
gospodaresti.Pentru copii ea este cea care le explica,ii ajuta si le da sfaturi privind igiena

7
personala.In special fetitelo adolescente,care pentru prima data se intalnesc cu
menstruatia,mama trebuie sa le dea sfaturi asupra componentei igienice obligatoare,care de
acum in colo va face parte regulata in viata fetitelor.Asupra folosirii absorbantelor,etc.
De asmenea mama este cea care detecteaza prima daca un membru al familiei este bolnav si
are neoie de ajutor.
Fratii/surorile mai mari trebuie sa fie un exemplu pentru fratii sai mai mici.Sa le explice
de ce este important sa ai un aspect ingrijit si nu doar.Acestia pot lua rolul parintilor in caz
ca rektiile dintre parinti-copii intampina dificultati.

 Cine de obicei i-a decizii legate de sănătate în interiorul familiei (ex.: ce trebuie de făcut
când un membru al familiei e bolnav, dacă trebuie de luat măsuri sigure de prevenire, ce va
consuma familia în alimentaţie, câte surse financiare pot fi alocate în legătură cu sănătatea,
dacă membrul familiei trebuie să urmeze un sfat medical sigur) ?

Intr-o familie amonioasa si sanatoasa social ambii parinti trebuie sa ia astfel de

decizii.Mama este responsabila de partea organizatorica de obicei,iar tata de asigurarea
financiara a tot ce este necesar pentru insanatosirea membrului.Insa este foarte
individual,deoarece depinde de repartizarea drepturilor si obligatiunilor intre membrii
familiei.

 Cine sunt cele mai influente persoane în comunitate? Sunt lideri neformali care i-au decizii
deşi sunt în umbră?
Da,deoarece anume acesti lideri au drepturi ilegale,insa de obicei anume aceste persoane
decid care este viitorul multor oameni,prin aprobare de legi,luare de decizii de diferit ordin
care influenteaza soarta majoritatii.De obicei acestia au influenta mare asupra sistemului
judiciar,legislativ si economic.
Desena-ţi o serie de cercuri con
centrice. Scrie numele tău în centrul primului cerc. În următorul cerc scrie numele
persoanelor care sunt în reţeaua ta socială care au cea mai mare influenţă asupra vieţii tale.
În următorul cerc scrie numele celor care au o oarecare influenţa asupra ta dar nu atât de
mare ca precedenţii. Ce reflectă această diagramă despre influenţa asupra vieţii tale şi
deciziilor legate de sănătate? Dacă tu trebuia să faci o astfel de diagramă pentru altă
persoană, cum crezi, ai fi tu capabil să o utilizezi pentru comunicare în promovarea sănătăţii
cu acea persoană ?

8
 Aceasta diagrama reflecta ca cei mai influenti oameni pentru mine sunt parintii,carora
le incredintez deciziile de importanta majora asupra sanatatii mele si nu doar apectele legate
de sanatate,dar presupun ca toate (cu exceptia alegerii jumatatii mele :D)
Daca as face o astfel de diagrama pentru alta persoana presupun ca am putea sa o
utilizam pentru a o convinge asupra unor masuri sau aspecte pe care trebuie sa le ia in
vedere cand merge vorba de sanatatea personala.Si anume,sa jusficam anumite actiuni legate
de promovarea sanatatii in raport cu membrii familiari.De exemplu : Bunica dvs,pe care o
respectati atat de mult a ajus la o varsta atat de inaintata deoarece a respectat regimul de
somn,igiena personala,etc.
Problema de situaţie nr. 2
Planificăm un grup de persoane în sesiunea de studiere şi comunicare, pentru aceasta
putem utiliza următoarea listă de indicatori:
1. Ce fel de studiere specială eu doresc să fie realizată pe parcursul sesiunii?
 Abilităţi în luarea deciziilor sau rezolvarea problemelor. „Stabilirea obiectivelor pentru
viaţă”
2. Câţi oameni ar trebui implicaţi în grupul de studiere? Cine vor fi participanţii?
Grupul de studiere ar trebui sa fie compus din 30 de oameni,de diferite varste.Cate 10
oameni pentru fiecare grup major de varste.Acesti oameni vor fi grupati pe varste,pentru a
diferentia obiectivele propuse pentru anumite grupe de varsta,deoarece ceea ce este
prioritate pentru un tanar de 15 ani,nu mai este un obiectiv pentru un adult de 40 de ani.
3. Cum voi prezenta informaţia? Vor utiliza multimedia?
Informatia se va prezenta prin intermediul ppt. Cu implicarea videourilor
motivationale,slideuri-le nu vor fi supraincarcate si vor avea 40% imagini.
4. Cum pot duce mai interactiv prezentarea ca ea să nu semene a lecţie teoretică?

Se va apela la jocurile interactive,specifice pentru fiecare grup de vaste.Acestea vor completa

monologurile emitatorului,astfel incat participantii sa nu se plictiseasca
Emitatorul va fi selectat dupa aspectul fizic placut,sa poata comunica informatia fara probleme
de dictie,sa nu fie inhibat,sa poata intelege limbajul nonverbal si paraverbal,sa fie atent la reactia
de feed-back a participantilor.

5. Cum s-ar putea provoca discuţii şi participare? Voi utiliza un grup de sarcini sau prin
imagini video?
Va fi prezentata o problema,prin expunerea unui sau a mai multor videouri tematice
solicitandu-se ulterior implicarea activa a participantilor in dezbatere.

9
 6. Cum vom structura timpul sesiunii? Cât de mult sesiunea va dura? Care va fi egalitatea
între prezentarea informaţiei şi activităţile practice? Cât de mult timp trebuie să se acorde
pentru întrebări şi concluzia punctelor de bază?
Timpul sesiunii va dura 1 ora .Prezentarea va fi urmata la fiecare 15 minute de activitati
practice,care vor dura 10 minute.Pentru intrebari si concluzia punctelor de baza se acorda
cate 5 minute dupa fiecare prezentare.
7. Cum vom diviza participanţii în grupe mai mici?
Dupa expunerea unei situatii de problema,putem diviza participantii care sunt pro sau contra
unor actiuni specifice problemei relatate.
8. Cum vom obţine răspuns de la grupul de sesiune?
Fiecare participant va fi interogat in parte,expunandu-si viziunea asupra subiectului abordat.
9. Ce fel de răspuns aşteptăm de la sesiune şi cum o putem ajuta?
10. Cum vom putea evalua? Ce întrebări sau activităţi putem include care ne-ar
informa ce au obţinut oamenii din sesiune?
Utilizează lista propusă pentru a realiza un plan de o oră de sesiune pentru următoarele
teme: importanţa activităţii fizice, creşterea consumului de fructe şi legume, acţiunea
fumatului asupra sănătăţii.
TEMA 3. PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII LA NIVEL COMUNITAR

Scopul lucrării: Studierea şi evaluarea problemei de promovare a sănătăţii şi de educaţie

pentru sănătate la nivel comunitar.
Sarcinile lucrării:
1. Familiarizarea cu metodologia cercetării problemelor de sănătate şi a factorilor de risc în
comunitate.
2. Familiarizarea cu metoda de evaluare a necesităţilor de promovare a sănătăţii şi educaţie
pentru sănătate la nivel comunitar.
3. Familiarizarea cu metodologia de elaborare a unui program de acţiuni în promovarea sănătăţii
şi educaţia pentru sănătate la nivel comunitar.
Obiective de formare:
1. Însuşirea conţinutului programelor UE de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii.
2. A însuşi particularităţile promovării sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate la nivel
comunitar.
Subiecte pentru verificarea cunoştinţelor:
1. Importanţa promovării sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate la nivel comunitar.

10
 2. Conţinutul programelor de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii - elemente cheie
ale viziunii şi politicii sănătăţii în UE.
3. Actorii instituţiilor comunităţii, persoanelor oficiale, cu posibilităţi de a influenţa
membrii comunităţii, modul lor de a se comporta şi aşi proteja sănătatea.
4. Problemele comunitare de sănătate şi comportament, ierarhizarea lor.
5. Clasificarea nevoilor umane din comunitate.
6. Evaluării nevoilor comunitare, beneficiile.
7. Componentele analizei problemelor comunitare.
8. Informaţiile necesare pentru evaluarea nevoilor comunitare.
9. Evaluarea mediul înconjurător din comunitate.
10. Metodele şi tehnicile de colectare a informaţiilor pentru evaluarea comunităţii: de tip
calitativ şi de tip cantitativ.
11. Componenta PRECEDE (precede) ca etapă de analiză şi de diagnostic a
problemelor de sănătate a populaţiei din comunitate cu identificarea necesităţilor de activităţi.
Activitatea practică:
1. Însuşirea metodelor de determinare şi cercetare a problemelor de sănătate şi a factorilor de
risc în comunitate.
2. Analiza şi evaluarea necesităţilor de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate la
nivel comunitar.
3. Elaborarea unui program de acţiuni în promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate la
nivel comunitar.
Dexterităţi practice:
1. Abilitate de a cunoaşte metodologia cercetării problemelor de sănătate şi a factorilor de risc în
comunitate.
2. Abilitate de estimare a necesităţilor de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate la
nivel comunitar.
3. Cunoaşterea metodologiei de elaborare a unui program de acţiuni în promovarea sănătăţii şi
educaţia pentru sănătate la nivel comunitar.
Dotarea lucrării practice:
2. Lista problemelor de sănătate posibile în comunitate.
3. Lista factorilor de risc de mediu din comunitate.
4. Probleme de situaţie.
5. Teste.
Desfăşurarea lucrării practice:

11
I. Abilitate de a cunoaşte metodologia cercetării problemelor de sănătate şi a factorilor de risc în
comunitate.
Studenţii fac cunoştinţă cu lista problemelor de sănătate posibile în comunitate. Studenţii
fac cunoştinţă şi cu lista factorilor de risc de mediu din comunitate.
Abilitate de estimare a necesităţilor de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate la
nivel comunitar.
Studenţii estimează necesităţilor de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate la
nivel comunitar în baza conţinutului problemelor de situaţie.
Lucrul sine stătător:
În baza analizei tuturor materialelor lucrării practice studentul elaborează un program de
acţiuni în promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate la nivel comunitar.
Probleme de situaţie
Problema de situaţie nr. 1:
Relatia dintre dezvoltarea economico-sociaia si starea de sanatate poate fi
sintetizata in corelatia care exista intre venitul national brut pe cap de locuitor si
durata medie de viata, ca indicator sintetic al mortalitatii si al starii de sanatate.
Aceasta corelare este de tip direct: cresterea venitului national brut pe cap de
locuitor este insotita de o crestere a duratei medii a vietii.
Din problema expusă, putem deduce că 52,7% din cei chestionaţi au enunţat faptul
că se confruntă cu stări frecvente de nelinişte asociate cu situaţia financiară a
familiei. De asemenea 26,9% se confruntă cu o nelinişte condiţionată de situaţia
psihologică din familie.

Conform statisticii, în perioada dintre ultimele două recensăminte, din 2004 și

2014, populația țării a scăzut de la 3,3 milioane la 2,8 milioane persoane. Un
număr aproximativ de 20.000 de copii au ambii părinți plecați în străinătate, iar
numărul celor cu cel puțin un părinte plecat este de 80.000. Moldova ocupă
locul unsprezece din lume la capitolul emigrare. Două treimi din persoanele care
au plecat sunt din zone rurale și sunt preponderent tineri. Dacă e să analizăm
ratele scăzute de fertilitate în raport cu indicii înalți ai mortalității, viitorul
demografic al țării pare sumbru. O problemă majoră este lipsa de oportunități de
locuri de muncă decente. Cu peste 1 milion de moldoveni cărora li s-a acordat
cetățenie română/UE, piețele forței de muncă din străinătate generează surse de
venit diverse și salarii mai generoase. Lipsa serviciilor publice adecvate este o
altă problemă arzătoare, afectând zonele rurale și creând inegalități în
comparație cu zonele urbane.Atât guvernul, cât și partenerii de dezvoltare își
propun și promovează reforme și continuă să stimuleze investițiile, pentru a
anima piața forței de muncă. Însă, aceste activități nu sunt suficiente. Mulți
moldoveni nu sunt dispuși să aștepte 12 ani pentru ca viziunea de dezvoltare a
țării „Moldova 2030" să devină realitate: ei își doresc acum un viitor mai bun,
sau ei vor alege calea emigrării.

12
Deci, putem remarca că această problemă necesită o strategie de promovare a
sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate, ceea ce poate duce la:

-asigurarea securităţii economice şi sociale a populaţiei

-asigurarea mediului prielnic în cadrul familiei

-promovarea sănătăţii în rândul adolescenţilor şi a maturilor

-realizarea activităților de comunicare, informare și educare a populaţiei privind

promovarea sănătății;

-consolidarea capacităților diferitor sectoare în domeniul planificării și realizării

acțiunilor de promovare a sănătății;
-fortificarea capacităților diferitor sectoare și împuternicirea comunităților în
domeniul promovării sănătății, îmbunătăţirii cunoștințelor medico-sanitare a
grupurilor-țintă, modificării atitudinii pentru schimbarea comportamentelor
sănătoase vor constitui argumente obiective de apreciere a eficienţei acţiunilor
prevăzute

Problema de situaţie nr. 2:

La nivel mondial, conform OMS, fumatul ucide anual cca 6 milioane de oameni,
inclusiv peste 1,2 milioane de europeni. Această cifră nu include alte 700 000 de
oameni care vor deceda din cauza expunerii la fumul de tutun, printre care 150 000
de copii. Scopul Programului este ameliorarea stării de sănătate a populaţiei prin
reducerea consumului de tutun, precum şi asigurarea punerii în aplicare a
Convenţiei-cadru la care Republica Moldova a aderat în anul 2009.
Din problema expusă, putem deduce că 16,3% din cei chestionaţi au enunţat faptul
că fumează, 37,2% bărbaţi şi 2,4% femei. De asemenea 30% se confruntă cu faptul
că sunt expuşi pasiv la fumul de ţigară.
În vederea soluţionării acestei probleme, Guvernul a propus o strategie-
1) alinierea, pînă în anul 2019, a legislației naționale în domeniul controlului
asupra tutunului și produselor conexe la recomandările Convenției-cadru a OMS și
dispozițiile legislației Uniunii Europene (100%);
2) instituirea, pînă în anul 2019, a unui sistem național de supraveghere și
monitorizare a tendințelor morbidității și mortalității legate de consumul articolelor
din tutun, precum și a producerii, promovării, comercializării, a politicilor de
prețuri și de taxare a articolelor din tutun și a sancțiunilor privind încălcarea

13
legislației din domeniu;
3) informarea și educarea, pînă în anul 2021, a populației în privința diferitor
aspecte de sănătate, sociale și economice privind consumul de tutun, cu creșterea
ponderii populației generale care posedă cunoștințe pînă la 75%, a copiilor și
tinerilor pînă la 95% (comparativ cu anul 2016);
4) reducerea morbidității și mortalității cauzate de fumat și de expunerea la fumul
de țigară pentru toate grupurile de populație, prin menținerea respectării
interdicțiilor privind fumatul în locurile publice și realizarea locurilor de muncă
libere de fumat (pînă la 100%);
5) identificarea precoce și includerea, pînă în anul 2021, în programe de consiliere
pînă la 80% din populația fumătoare, precum și de tratament a persoanelor
dependente de tutun care au apelat la ajutor;

Deci, putem remarca că această problemă necesită o strategie de promovare a

sănătăţii şi educaţiei pentru sănătate, ceea ce poate duce la:

-diminuarea numărului de fumători în rândul tinerilor

-promovarea sănătăţii şi prevenirea maladiilor provocate de tutun

-promovarea sănătăţii în rândul adolescenţilor şi a maturilor

-realizarea activităților de comunicare, informare și educare a populaţiei privind

promovarea sănătății;

-consolidarea capacităților diferitor sectoare în domeniul planificării și realizării

acțiunilor de promovare a sănătății;
-fortificarea capacităților diferitor sectoare și împuternicirea comunităților în
domeniul promovării sănătății, îmbunătăţirii cunoștințelor medico-sanitare a
grupurilor-țintă, modificării atitudinii pentru schimbarea comportamentelor
sănătoase vor constitui argumente obiective de apreciere a eficienţei acţiunilor
prevăzute

14
 Tema nr. 4. DETERMINAREA, CERCETAREA ŞI ESTIMAREA MODULUI ŞI
STILULUI DE VIAŢĂ, CALITĂŢII VIEŢII INDIVIDULUI, FAMILIEI, POPULAŢIEI.

Scopul lucrării: Studierea şi evaluarea modului/stilului de viaţă şi calităţii vieţii individului,

familiei, populaţiei.
Sarcinile lucrării:
1. Familiarizarea cu metodologia cercetării modului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei.
2. Familiarizarea cu metodele de estimare a modului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei.
Obiective de formare:
1. Însuşirea noţiunilor de mod de viaţă, stil de viaţă, nivel de viaţă şi calitate a vieţii populaţiei
umane.
2. A însuşi metodele de cercetare şi estimare a modului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei.
Subiecte pentru verificarea cunoştinţelor:
1. Importanţa modului/stilului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei umane.
2. Noţiune de “mod de viaţă”. Componentele principale ale modului de viaţă.
3. Noţiune de “stil de viaţă”. Elementele stilului de viaţă.
4. Noţiune de “nivel de viaţă”, indicii nivelului de viaţă.
5. Noţiune de “calitate a vieţii”. Componentele principale ale calităţii vieţii.
6. Caracteristica calităţii vieţii în Republica Moldova.
7. Metoda determinării şi cercetării modului de viaţă şi calităţii vieţii populaţiei.
8. Estimarea modului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei.
Activitatea practică:
1. Însuşirea metodelor de determinare şi cercetare a modului de viaţă a populaţiei;
2. Însuşirea metodelor de determinare şi cercetare a calităţii vieţii populaţiei;
3. Autoevaluarea modului şi stilului de viaţă;
4. Estimarea modului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei.
Dexterităţi practice:
1. Abilitate de a cunoaşte metodologia cercetării modului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei.
2. Abilitate de estimare a modului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei.
Dotarea lucrării practice:
1. Tabelul: Componentele (indicii) modului de viaţă şi stilului de viaţă a populaţiei umane;
2. Tabelul: Componenţa (indicii) nivelului de viaţă şi calităţii vieţii populaţiei umane;
3. Tabelul: Autoevaluarea modului şi stilului de viaţă;
4. Cât de sănătos e stilul tău de viaţa? TEST INTERACTIV;

15
5. Teste de evaluare a cunoştinţelor.
Desfăşurarea lucrării practice:
I. Însuşirea metodelor de determinare şi cercetare a modului de viaţă a populaţiei.
Studenţii fac cunoştinţă cu datele tabelului 6 şi repartizează apartenenţa componentelor de
stil de viaţă şi de mod de viaţă în conformitate cu varianta care ar fi corectă.
Tabelul 1
Componentele (indicii) modului de viaţă şi stilului de viaţă a populaţiei umane
Mod de viaţă Stil de viaţă
Comportamentul; Caracterul muncii;
Fumatul; Abandonarea fumatului;
Abandonarea alcoolului; Durata zilei de muncă;
Condiţiile igienice în locuinţe; Alcoolismul;
Narcomania ; Toxicomania;
Huliganismul; Condiţiile igienice la locurile de muncă;
Calificarea profesională; Malnutriţia;
Supraalimentaţia; Asistenţa medicală;
Obiceiurile; Practicile sexuale riscante;
Sedentarismul; Tradiţiile;
Formele de petrecere a timpului liber; Excesul de cafea;
Excesul de sore în alimente; Durata timpului liber;
Mijloacele existente de transport; Stresul psihic;
Informaţiile; Reşedinţa (urbană, rurală);
Cultura. Mijloacele de comunicare;
Mijloacele de telecomunicare.
În caietul de lucrări practice studentul fixează varianta corectă a conţinutului modului de
viaţă şi stilului de viaţă.
II. Însuşirea metodelor de determinare şi cercetare a calităţii vieţii populaţiei.
Studenţilor li se prezintă materiale (tabelul 7) cu privire la componenţa (indicii) nivelului
de viaţă şi calităţii vieţii populaţiei umane.
Tabelul 2
Componenţa (indicii) nivelului de viaţă şi calităţii vieţii populaţiei umane
Nivelul de viaţă Calitatea vieţii
Bunăstarea materială; Produsul intern brut per capita;
Bunăstarea socială; Bunăstarea spirituală;
Nivelul consumului de produse Structura produselor alimentare consumate;
alimentare; Serviciile utilizate;
Mărfurile utilizate; Sănătatea individului şi a populaţiei integre;
Confortul vieţii; Dinamica preţurilor;
Nivelul preţurilor; Libertatea omului;
Plata pentru serviciile comunale; Nivelul plăţilor pentru apartament;
Democratizarea vieţii; Dreptul omului;
Suma impozitelor; Cheltuielile pentru transport;
Dezvoltarea comunicaţiilor; Posibilităţi de odihnă;
Nivelul de asistenţă medicală; Longevitatea;
Studiile. Coşul minim de consum;

16
 Mediul natural.
Studenţii repartizează apartenenţa componentelor nivelului de viaţă şi a calităţii vieţii în
conformitate cu varianta care ar fi corectă. Varianta corectă se fixează de studenţi în caietul de
lucrări practice.
III. Autoevaluarea modului şi stilului de viaţă.
Studenţii îşi fac autoevaluarea modului şi stilului său de viaţă în funcţie de elementele
incluse în tabelul 8.
Tabelul 3
Autoevaluarea modului şi stilului de viaţă (de îndeplinit după modelul prezentat în
tabel)
Studentul ______________________
Indicii modului de viaţă Indicii stilului de viaţă
Dispun de frigider; Fumez;
Este prezent televizorul; Alcool consum la sărbători;
Este aparatul radio; Narcomania lipseşte;
Ocupaţia – student; Toxicomania lipseşte;
Ocupaţia cu lecţiile – 10 ore / zi; Alimentaţia carenţială;
Căminul este asigurat cu duş, apă caldă; Sedentarismul dezvoltat;
În cămin e cald (temperatura aerului 20- Relaţii sexuale nu practic;
21˚C); La aer liber mă aflu în timpul
În aule şi bibliotecă temperatura aerului săptămânii 45-60 min / zi, sâmbăta şi
este de 18-21˚C; duminica câte 2 ore / zi;
Asistenţa medicală este asigurată de Sportul nu practic;
punctul medical; Duşul frecventez o dată în două zile;
Transportul – public; Baia nu frecventez;
Dispun de telefon mobil; La medic pentru examene medicale
Pentru odihnă sunt zilele de wickend; profilactice nu mă adresez;
În comunitate este teatru şi cinematograf. Stomatologul nu vizitez, decât la durere.

De făcut concluzia:
Modul de viaţă: Stilul de viaţă:
- sanogen - sanogen
- patogen - patogen
IV. Estimarea modului de viaţă şi a calităţii vieţii populaţiei.
Studentul analizează fiecare element al modului de viaţă şi a calităţii vieţii sale, evidenţiind
– le pe cele pozitive şi pe cele negative.
Lucrul sine stătător:
În baza analizei tuturor materialelor lucrării practice studentul elaborează propuneri de
îmbunătăţire a modului şi stilului de viaţă, cât şi a calităţii vieţii.
Promovarea sănătăţii este instrumentul principal în prevenţia primară a bolilor orientat spre:
Educarea unui mod de viaţă sănătos şi a resposabilităţii pentru propria sănătate, combaterea
tabagismului; Combaterea consumului excesiv de alcool; combaterea narcomaniei; Alimentaţie
sănătoasă; reducerea sedentarismului, a hipodinamiei şi inactivităţii fizice; reducerea obezităţii şi controlul

17
diabetului; Controlul factorilor de risc intermediar; ameliorarea sănătăţii mentale; prevenirea leziunilor
traumatice, inclusiv a traumatismului
Activităţi prioritare propuse
-Prevenirea bolilor cronice – o investiţie vitală. Costul inacţiunilor este inacceptabil Crearea şi
dotarea la CSP a Cabinetelor de educaţie pentru sănătate şi Consiliere pentru promovarea alimentaţiei
sănătoase şi activităţii fizice , reducerea consumului de tutun şi renunţarea la fumat, consum de alcool;
-Reforma în sănătate publică a dat posibilitate angajarea în activităţile de promovare a cadrelor
nemedicale – psihologi, sociologi, pedagogi Activităţi necesare: Elaborarea suportului didactic în materie
de promovare a sănătăţii şi educaţie pentru sănătate; Organizarea instruirii continue a cadrelor medicale
şi nemedicale în domeniul promovării sănătăţii la baza CNSP
-Elaborarea materialelor informative şi metodice pentru CSP şi populaţie (200 mii ex. fiecare) pe
următoarele tematici: „Nutriţie, Obezitate şi Promovarea mişcării”, „Fumatul şi sănătatea”, „Profilaxia
cancerului mamar”, „Profilaxia maladiilor cardiovasculare”, “Prevenirea traumatismelor, inclusiv casnice”,
„Prevenirea diabetului zaharat juvenil”, “Apa şi sănătatea”
-Acţiuni de mobilizare şi implicare a comunităţii în educaţia pentru sănătate: Organizarea unui
concurs naţional pentru elevi în prevenirea deprinderilor dăunătoare Realizarea unor emisiuni
permanente la posturile de radio şi televiziune naţionale cu tematica promovării sănătăţii şi educaţiei
pentru sănătate Elaborarea şi difuzarea unor spoturi la TVM privind alimentaţia sănătoasă şi renunţarea
la deprinderile dăunătoare.
-Comunicarea riscurilor: Efectuarea unui studiu sociologic privind perceperea şi reducerea riscurilor
în comunităţi Organizarea campaniilor de comunicare a risculor: 1) prevenirea şi reducerea consumului
de tutun; 2) prevenirea consumului excesiv de alcool, 3) nutriţia sănătoasă şi activitatea fizică pentru o
viaţă fără obezitate şi diabet

TEMA nr. 5. PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ÎN DOMENIUL ALIMENTAŢIEI ŞI

NUTRIŢIEI

Scopul lucrării: însuşirea metodelor de promovare a sănătăţii şi educaţia pentru sănătate printr-o
alimentaţie sănătoasă.
Sarcinile lucrării:
1. Familiarizarea cu conţinutul activităţilor de promovarea sănătăţii şi educaţie pentru sănătate
privind partea cantitativă şi calitativă a nutriţiei umane.
2. Familiarizarea cu piramida alimentaţiei sănătoase, locul diferitor alimente în această piramidă.
Obiective de formare:
1. Problema promovării sănătăţii şi educaţia pentru sănătate prin alimentaţie.
2. Promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate prin asigurarea populaţiei cu diverse
substanţe nutritive şi biologic active.
3. Evaluarea şi promovarea factorilor naturali din mediul înconjurător, importanţi pentru
alimentaţia sănătoasă.

18
4. Promovarea factorilor sociali, a tradiţiilor importante pentru instalarea modului sanogen de
nutriţie într-un teritoriu.
Subiecte pentru verificarea cunoştinţelor:
1. Noţiunea de nutriţie umană şi alimentaţie echilibrată.
2. Rolul metabolismului bazal în partea cantitativă a nutriţiei şi factorii care îl determină sau îl
pot influenţa.
3. Conţinutul activităţilor pentru promovarea sănătăţii şi educaţia pentru sănătate privind partea
cantitativă şi calitativă a nutriţiei umane.
4. Orientările promovării sănătăţii şi educaţia pentru sănătate privind regimul alimentar şi
importanţa lui pentru organismul uman.
5. Promovarea alimentaţiei variate. Piramida alimentaţiei sănătoase, locul diferitor alimente în
această piramidă.
6. Urmările nutriţiei neechilibrate. “Maladiile civilizaţiei” în ţările cu grad înalt de dezvoltare
economică.
7. Politica naţională în domeniul promovării sănătăţii şi educaţia pentru sănătate privind nutriţia
şi alimentaţia.
8. Promovarea factorilor social-economici favorabili pentru nutriţia umană. Particularităţile
alimentaţiei în diferite regiuni ale Terrei. Starea de nutriţie în ţările în curs de dezvoltare.
9. Modele de activităţi în promovarea unei alimentaţii sănătoase.
Activitatea practică
1. Prezentarea schematică a părților componente ale nutriției umane.
2. Prezentarea schematică a factorilor ce influiențează nutriția.
3. Identificarea consecinâelor asupra stării de sănătate a hipo- și hipernutriției.
4. Alcătuirea unei piramide a alimentației echilibrate.
5. Determinarea nivelului de acoperire cu grupe de produse alimentare a populației și dinamica
acesteea.
Dexterităţi practice:
1. Abilităţi de promovare a sănătăţii şi educaţia pentru sănătate în domeniul nutriţiei în corelaţie
de diverşi factori de mediu, climato-geografici, sociali, economici şi tradiţionali.
2. Abilităţi de promovare a sănătăţii şi educaţia pentru sănătate în hiponutriţie.
3. Abilităţi de promovare a sănătăţii şi educaţia pentru sănătate în cazurile hipernutriţiei.
4. Cunoaşterea alcătuirii unei piramide a alimentaţiei sănătoase.
Dotarea lucrării practice
1. Tabelul consumul efectiv al produselor alimentare în Republica Moldova (kg/locuitor/an).
2. Schiţa piramidei alimentare.

19
3. Teste.
Desfăşurarea activităţii practice:
1. La început se propune studenţilor utilizându-se metoda “brainwriting” să detalieze în
scris în măsura posibilităţilor, părţile cantitative şi calitative a nutriţiei umane şi măsurile de
promovare a alimentaţiei sănătoase în rândurile populaţiei. După clarificarea acestora studenţii
trebuie să prezinte în mod schematic materialul respectiv în caietul de lucru.
2. Se foloseşte aceiaşi metodă pentru evidenţierea unui număr maximal posibil de
factori de mediu, social-economici, care influenţează promovarea unui mod sănătos de
alimentaţie. Se recomandă de luat în considerare şi tradiţiile diferitor popoare privind
promovarea unei nutriţii sănătoase. După aceasta se propune de prezentat schematic în caietele
de lucru factorii menţionaţi şi măsurile de promovare a alimentaţiei sănătoase.
3. Alcătuirea unei piramide alimentare individuale, prin promovarea principiilor
alimentaţiei raţionale.
4. Prin metodele “brainstorming” şi “brainwriting” se clarifică, care sunt produsele
alimentare ce pot fi consumate în cantităţi mari, alimentele care sunt recomandate în cantităţi mai
mici sau chiar destul de mici, pentru promovarea principiilor alimentaţiei sănătoase. Se propune
ca fiecare student să deseneze o piramidă divizată în 4 nivele după modelul de mai jos (este
posibil şi în formă de desen, unde alimentele respective vor fi aşezate la diferite nivele). La bază
vor fi introduse alimentele, care pot fi recomandate, promovate pentru consum în cantităţi mai
mari, iar apoi tot mai mici, până când în vârful piramidei vor fi plasate alimentele recomandate
pentru alimentaţia sănătoasă doar în cantităţi foarte mici.
5. Pentru rezolvarea ultimei etape se foloseşte tabelul anexat privind consumul efectiv
al produselor alimentare în Republica Moldova (kg/locuitor/an) pe parcursul ultimilor ani,
normele de alimente pentru o persoană pentru a elucida şi apoi caracteriza securitatea alimentară
în republică, cu elaborarea propunerilor necesare pentru PSES printr-o alimentaţie sănătoasă.
Se propune studenţilor următoarea activitate:
a) Se calculează pe ani acoperirea (x) normei de diverse produse alimentare (în
procente) după formula:
X = E * 100/N, unde
E – cantitatea reală de alimente în kg/locuitor/an;
N – norma recomandată de produs alimentar în kg/locuitor/an;
b) În baza rezultatelor obţinute se întocmeşte un grafic pentru prezentarea în
dinamică a acoperirii necesarului în alimente, deci a respectării securităţii alimentare (pe
scara ordonatelor - %, iar a absciselor – anii).

20
21
 Tabelul 4
Consumul efectiv al produselor alimentare în Republica Moldova (kg/locuitor/an)
Nr. ord. Consumul efectiv în perioada 1990-2013

Prevăzut de
Consumul mediu
pe locuitor
kg/an
Grupe

Guvernului RM nr.
de produse

Hotărârea
alimentare

1. Carne şi produse din carne,

recalculate în carne, inclusiv 78 58 46 30 25 23 24,0 29,8 32,0 38 32 30 36 38 46
slănină şi subproduse
2. Lapte şi produse lactate
213,6 303 198 163 161 148 153 145,1 166,0 117 155 169 175 170 166
(recalculate în lapte)
3. Ouă, bucăţi 290,4 203 166 100 116 114 121 154 162 168 141 162 185 190 165
4. Peşte şi produse din peşte 13,2 12 2,3 1,4 3 2,2 3,5 5,8 - - - - - - -
5. Zahăr 18 48,9 30,5 22,3 19 15,6 8 14,8 - - - - - - -
6. Cartofi 93,6 - 67 84 71 64 53 66,3 63 88 88 59 57 60 53
7. Legume şi bostănoase 171,6 112 95 78 65 74 83 113,1 88 132 99 106 110 115 86
8. Fructe, pomuşoare şi
63,6 79 63 68 59 54 23,8 31,2 38 39 41 35 41 43 42
struguri (fără prelucrare în vin)
9. Produse de panificaţie şi
paste făinoase (recalculate în 123,6 171 170 39 127 129 134 151 146 136 123 119 117 116 106
făină, crupe şi leguminoase)
10 Ulei vegetal 14,4 14,1 8,5 8 8,2 6,2 6,4 13,8 - - - - - - -
Schema piramidei alimentaţiei sănătoase

23