OBIECTIVE O.M.S.

(ORGANIZAŢIA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII) PENTRU SĂNĂTATEA

POPULAŢIEI ÎN SECOLUL XXI

870 de milioane de oameni din 51 de state membre ale regiunii europene stau la răscruce de istorie. Înapoia
lor stă secolul XX: prima jumătate este marcată de cele două devastatoare războaie mondiale şi anii recenţi ai
acestui secol, dezbinaţi de conflicte armate şi de creşterea inegalităţii în sănătate.
Deşi suntem în secolul XXI, conflictele armate sunt tot mai multe şi criza de sănătate în partea de est a
regiunii pare că a ajuns punctul culminant.
Regiunea europeană este una a marilor contraste, în care ţările bogate stau umăr la umăr cu ţările sărace,
şi cu încercări tot mai multe cu consecinţe de schimbare politice şi sociale, de tranziţie economică şi de creere de
instituţii noi. Este una din părţile lumii cu schimbări profunde, unde creşterea globalizării afacerilor poate îngusta
diferenţa dintre săraci şi bogaţi.
Dezvoltarea rapidă a ştiinţei şi tehnologiei informaţionale a îndreptat dezvoltări noi şi extinderi care nu se
pot prevedea. Pentru a confrunta această situaţie nouă este nevoie de un model de dezvoltare a politicii sociale,
cu sănătatea ca o contribuţie cheie şi cu rezultate. Sănătatea aduce pentru toţi un cadru de siguranţă.
Obiectivul 1:
Sănătatea globală pentru siguranţa tuturor. Politica pentru sănătate pentru toţi în secolul XXI, adoptată de
comunitatea mondială în mai 1998, are ca scop să realizeze viziunea sănătăţii pentru toţi, care este un concept ce
a luat naştere în adunarea mondială a sănătăţii în 1997 şi a fost lansată ca o mişcare globală în conferinţa din
Alma-Ata 1978.
Ea pune priorităţile globale pentru primele două decade ale secolului XXI şi 10 scopuri care ţintesc să
creeze condiţiile necesare pentru ca oamenii de pretutindeni să ajungă să reuşească şi să menţină nivelul cel mai
înalt de sănătate.
Este important să înţelegem că sănătatea pentru toţi nu este singurul scop limitat. Este fundamentală o
întărire a dreptăţii sociale de susţinere a principiilor de bază a ştiinţelor pentru o mai bună dezvoltare a sănătăţii
şi descrierea unui proces care va conduce la o îmbunătăţire progresivă în sănătatea publică.
Cum s-a accentuat în declaraţia mondială a sănătăţii, adaptată de O.M.S în mai 1998, realizarea sănătăţii
pentru toţi depinde de considerarea sănătăţii ca un drept uman fundamental. Aceasta include aplicarea energică a
eticii şi ştiinţei în politica de sănătate şi susţinerea domeniului de cercetare.
Cum s-a stabilit în declaraţia mondială a sănătăţii, sănătatea globală pentru toţi, ca politica secolului XXI,
va avea rezultate datorită strategiilor şi politicilor naţionale şi regionale şi HEALTH 21 este răspunsul regiunii
europene la această cerinţă.
Regiunea europeană a O.M.S. răspunde pentru politica de sănătate globală pentru toţi.
De la introducerea sa, în 1980, sănătatea pentru toţi e o încadrare comprehensivă pentru îmbunătăţirea
sănătăţii în toată regiunea europeană. O.M.S a avut un impact major în dezvoltarea sănătăţii.

1
 Creşterea unei dreptăţi şi solidaritate mai puternică în dezvoltarea sănătăţii între statele membre ale
regiunii europene, şi o mai bună dreptate în sănătate printre grupurile din fiecare ţară.
Micşorarea diferenţelor de sănătate între ţări. Sărăcia este o cauză majoră de îmbolnăvire şi de apartenenţă
socială. O treime din populaţia din partea de est a regiunii, 120 de milioane de oameni, trăiesc în extremă sărăcie.
Sănătatea a suferit mult acolo unde economiile sunt incapabile de a asigura venituri adecvate pentru toţi,
unde sistemul social este în colaps şi unde resursele naturale au fost prost folosite.
Aceasta este clar demonstrat prin diferenţa mare de sănătate dintre vest şi est.
Mortalitatea infantilă s-a ridicat de la 3 la 43 per 1000 nou-născuţi vii şi speranţa de viaţă la naştere de la
79 la 64 de ani. Pentru a reduce aceste diferenţe, un efort mare şi colectiv trebuie făcut de către instituţiile
internaţionale a ţărilor donatoare, agenţiile umanitare, pentru a creşte eficienţa în dezvoltarea sănătăţii în ţările cu
mai multe nevoi. Cele 20 de iniţiative afirmate în summit-ul social al Naţiunilor Unite ţinut în Copenhaga, 1995,
merită toate consideraţiile. 20% din asistenţa totală de dezvoltare trebuie alocată activităţilor în sectorul social.
Suportul extern trebuie mai bine integrat în programele guvernamentale de dezvoltare.

Obiectivul 2:
Reducerea disparităţilor în sănătate în fiecare ţară. Sărăcia este factorul de risc cel mai mare pentru
sănătate, a cărei întindere şi pe grade diferite ierarhice este o serioasă nedreptate şi reflectă una dintre cele mai
puternice influenţe ale sănătăţii.
Deprivarea financiară duce la prejudicii şi excludere socială, cu o creştere a ratei de violenţă. Sunt însă şi
diferenţe în starea de sănătate între bărbaţi şi femei. Nivelul educaţional produce un gradient similar de risc de
sănătate cu cel produs de clasa socială.
O strategie cheie este de a îndepărta barierele financiare, culturale şi alte bariere care împiedică accesul
egal pentru educaţie. Aceasta se aplică pentru femei în special, dar şi pentru copiii săraci şi pentru alte grupe
dezavantajate.
Este foarte importantă introducerea de programe speciale în ajutorul copiilor săraci pentru a îmbunătăţi
handicapul lor iniţial. Societăţile care includ toţi cetăţenii lor într-un rol util în termeni social, economic şi cultural
vor fi mai sănătoase decât altele unde oamenii se confruntă cu securitate, excludere, deprivare. Toate sectoarele
societăţii trebuie să-şi asume responsabilitatea pentru a reduce diferenţele sociale şi îmbunătăţirea influenţei lor
în sănătate.
Perioadele de schimbare critică, copilăria, trecerea de la şcoala primară la un grad mai înalt de educaţie,
începutul muncii, părăsirea casei cu formarea familiei, schimbarea locului de muncă şi posibilele accidente,
influenţează sănătatea.
O bază importantă a sănătăţii adultului este viaţa prenatală şi copilăria precoce.