TEMA: CONCEPTUL DE PROMOVARE A

SĂNĂTĂȚII.
PLAN:
 Promovarea sănătății – noțiune, principii, modele, domenii
de interes .
 Măsuri posibile pentru promovarea sănătății.

 Educația pentru sănătate – noțiune, obiective, educație

sanitară.
 Abordările în educația pentru sănătate.

 Marketingul social și promovarea sănătății

 Obiectivele politicii "Sănătate globală în secolul 21"

1
 PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII
 Definiție: strategia de mediere între persoane și
mediul lor (ecosistem), care sintetizează alegerea
personală și responsabilitatea societății față de
sănătate. Promovarea sănătăţii este procesul care
oferă individului şi colectivităţilor posibilitatea de a-
şi creşte controlul asupra determinanţilor sănătăţii şi,
prin aceasta, de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate.

2
PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII ESTE UN CONCEPT
MULTIDISCIPLINAR
Acest model prezintă 3
sfere de activitate distincte
dar care, în acelaşi timp, se
Educaţie suprapun:
pentru
sănătate

Protejarea
Prevenţie
sănătăţii

3
 1.Modelul bazat pe
întelegerea etiologiei
2.Modelul bolilor.
epidemiologic.

3.Modelul etapelor
vieții.

Exista 3 modele posibile de abordare a

promovării sănătății și prevenirii bolilor 4
• caracteristic țărilor dezvoltate organismului
• model de viață determinat de tehnologia nouă, cerințe sociale noi, de adaptare a
5
incapacitatea adaptării organismului la viteza cu care societatea absoarbe determinate de defecte
tehnologii noi. Apar modificări de comportament și bolile legate de stilul de d.Boli postnatale
viață.
• ca urmare a unor carențe sau agresiuni a factorilor de risc din mediu.
• Aici se regăsesc cele mai multe afecțiuni ce domină modelul de morbiditate postnatal
din tările în curs de dezvoltare și în țările în care nivelul de dezvoltare c.Bolile determinate
socio-economic și cel al serviciilor sanitare tinde să ajungă la modelul
țărilor dezvoltate.
• după fecundare
prenatal
• determinate de factori ce apar în perioada intranatală prin interferarea acestor
faze cu unii factori infecțioși, toxici, fizici, rezultă că unele afecțiuni din
b.Bolile determinate
această grupă pot fi controlate.
• sunt determinate la fecundare
a.Bolile prenatale
• Aceste boli nu pot fi în mod practic influențate. ele nu pot fi prevenite ci
doar interceptate.
1.CONTROLUL BOLILOR BAZAT PE ÎNȚELEGEREA ETIOLOGIEI BOLILOR.
2.MODELUL EPIDEMIOLOGIC.

Modelul tradițional al bolilor transmisibile (agent cauzal-efect). Măsurile

de intervenție se vor adresa fie receptorului prin creșterea rezistenței
specifice și/sau nespecifice, fie vectorului, prin întreruperea căilor de
transmitere.

Acest model este valabil pentru un numar limitat de boli și cuprinde

frecvența bolilor și factorii care condiționează fiecare clasă de boli (factori
biologici, de mediu, stil de viață, servicii de sănătate).

Măsurile de intervenție vor fi luate în funcție de acești factori. Se poate

admite ipoteza unor acțiuni orientate asupra mai multor factori de risc
comuni mai multor boli.

6
 3.MODELUL ETAPELOR VIEȚII.
Este modelul la care se face tot
mai mult apel, fiind adaptat
problematicii actuale a stării de
sănătate și nu celei tradiționale.
Ideea de la care s-a pornit a fost
următoarea: elementele
nefavorabile apar aleator, dar cu
o probabilitate diferită în
diferitele momente ale vieții, în
funcție de condițiile biologice,
ocupaționale, medicale, etc. 
Această abordare permite
elaborarea unor pachete de
servicii preventive specifice
diferitelor grupe de vârstă.
7
8
 PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂȚII:

EXPERIENŢA SPECIALIŞTILOR DIN

DOMENIU, ÎNCEPÂND CU ANUL 1974, A
PERMIS IDENTIFICAREA A CINCI PRINCIPII
CARE STAU LA BAZA PROMOVĂRII
SĂNĂTĂŢII (ASHTON, 1988):

9
PRINCIPIILE PROMOVĂRII SĂNĂTĂȚII:
1.Necesitatea ca populația să fie informată. Folosirea strategiilor preventive populaţionale ecologice, care

încearcă să scadă incidenţa bolilor prin modificarea distribuţiei factorilor de risc în populaţie.

2.Principiul determinanților sănătății. Factori care influențează sănătatea: biologici, ambientali, mod de viață,

servicii de sănătate.

3.Principiul implicării diferitor metode/abordări diferite, complementare, deoarece sectorul sanitar nu poate

singur să promoveze sănătatea. Acestea includ informarea şi educarea, dezvoltarea comunităţii, organizarea;

4. Principiul încadrării populație în promovarea sănătățiideoarece promovarea sănătății este posibilă numai

dacă indivizii iși transformă cunoștințele dobândite în comportamente.

5. Principiul implicării cadrelor medico-sanitare în promovarea sănătății, mai ales la nivelul serviciilor

primare.

10
DOMENII DE INTERES:
1.Accesul la sănătate.

2.Dezvoltarea unui mediu sanogen:

3.Intărirea rețelelor sociale și a sprijinului social.

4.Promovarea comportamentelor favorabile sănătății.

5.Dezvoltarea cunoștințelor privind sănătatea.

11
 MĂSURI POSIBILE PENTRU
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII:   -țările din vestul Europei
au dezvoltat comisii
parlamentare menite să
promoveze sănătatea;
  -stimularea coparticipării
factorilor de răspundere și a
2.Dezvoltarea
populației (structuri de stat,
resurselor comunității:
astfel încât celelalte grupuri sociale formale);
resurse ale comunității   -dezvoltarea rețelei de
(agricultura, comerțul,
învățământul)
învățământul) să să
1.Dezvoltarea serviciilor 'orase sanătoase' cu rol în a
susțină
susțină șiși să
să potenteze
potenteze personale: persoanele trebuie deveni structuri
un
un program
program de de demonstrative pentru
alimentație
alimentație rațională. informate,
3.Dezvoltarea structurilor
rațională. convinse de
organizatorice favorabile promovarea sănătății prin
4.Reglementări de ordin
eficacitatea socio-economic,
anumitor metode legislativ.
de cooperare intersectorială;
sănătății:
 -dezvoltarea rețelei de 'școli
promovare a sănătății. sănătoase': în care
componente de igienă
personală, igiena scolară și
a procesului de învățământ,
comportament sanogenetic
și cunoștințe favorabile
sănătății sunt integrate într-
un efort comun al elevilor,
părinților, școlii și
comunității. 12
ÎN PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII EXISTĂ PATRU SFERE
DE ACȚIUNE:

1. Educația pentru sănătate.

2. Intervențiile de politici
publice (legale și fiscale).

3. Dezvoltarea și
împuternicirea comunității.

4. Intervenții clinice
13
(screening).
 PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII ȘI REFORMA
SISTEMELOR DE SĂNĂTATE
Obiectivul principal al Strategiile naționale
reformelor sistemelor pentru sănătate
de sănătate:

●
pun în evidență faptul că
sănătatea reprezintă o
resursă foarte importantă
●
ameliorarea stării de pentru dezvoltarea
sănătate. personală, socială și
economică și o
dimensiune esențială a
calității vieții.
14
 REFORMA SISTEMELOR DE SĂNĂTATE SE
COMFRUNTĂ CU CINCI PROBLEME MAJORE:

ameliorarea stării de sănătate și menținerea acestei

ameliorări.

descentrali-zarea
opinia și dreptul cetățenilor de a alege

metodele de finanțare
limitarea cheltuielilor

15
 ACTIVITĂȚILE CARE CONTRIBUIE CEL MAI MULT LA
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII SUNT:

Creșterea
orientarea Crearea de capacităților
Dezvoltarea
politicilor din condiții de viață colectivităților aptitudinilor
toate sectoarele și de muncă locale în ceea ce fiecărui individ
sociale spre favorabile unei privește asigurarea de a avea grijă
ameliorarea stări de sănătate unei stări bune de de sănătatea
mai bune. sănătate populației
sănătății. lor. proprie.

16
 ACTIVITĂȚILE CARE CONTRIBUIE CEL MAI MULT LA
PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII SUNT:

Orientarea sistemelor de îngrijiri de Crearea și susținerea unuia sau mai

sănătate și al serviciilor individuale multor centre de promovare a sănătății
spre promovarea unei mai bune stări cu rol în efectuare de analize, acțiuni,
de sănătate. programe naționale/regionale, locale.

Crearea și susținerea de competențe Definirea calificărilor și compețentelor

locale în domeniul promovării necesare, organizarea de programe de
sănătății. instruire adecvate.

17
 Educația pentru sănătate.

       

Definiție: educația pentru sănătate este un sistem care include: conștiința stării de sănătate,
procesul de predare/învățare, participare.

Educația sanitară se referă la dobândirea de

cunoștințe și deprinderi de igienă personală fiind orientată strict asupra individului și
și a colectivității cu scopul de a preveni având un caracter prescriptiv
apariția bolilor
18
 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE ARE
URMĂTOARELE SCOPURI:
ridicarea nivelului de cunoștințe medicale al populației în principal în domeniul sanogenezei, protecției mediului și
prevenției bolilor;

-formarea și dezvoltarea unor deprinderi corecte care să promoveze sănătatea;

-crearea unei poziții active față de sănătatea individuală și față de problemele sănătății publice, în sensul
atragerii și capacitării maselor la participarea activă în realizarea consolidării sănătății.

19
 EDUCAŢIA SANITARĂ EDUCAŢIA PENTRU
SĂNĂTATE

Prioritate acordată prevenirii Promovarea unui stil de viaţă

îmbolnăvirilor şi dobândirii unor principii sănătos.
igienice.  

Activităţi punctuale, neorganizate. Abordare integrată, coordonată şi

progresivă.

Prevenirea primară, secundară şi terţiară Prioritate prevenirii primare în

– folosite numai ca şi concepte cadrul unei concepţii globale.
medicalizate şi individualizate.

Individul e considerat pasiv (determinare Individul considerat active

externă) şi rational. (autonomie) şi national.

Strategie directă (cunoştinţe). Strategie indirectă (motivare). 20

OBIECTIVELE EDUCAȚIEI PENTRU
SĂNĂTATE:

dezvoltarea cunoștințelor

dezvoltarea de aptitudini
(îndemânări)

dezvoltarea atitudinilor,
convingerilor ce vizează
sănătatea. 21
 EXISTĂ DOUĂ TIPURI DE EDUCAȚIE PENTRU
SĂNĂTATE:

Educația pentru sănătate nonformală

(comportamente formate prin experiență
sau imitație)

Educația pentru sănătate nonformală

vizează acele componente din
Nu necesită efort cu caracter de educație,
conduita indivizilor care se formează
de transmitere a cunoștințelor.
prin experiență sau imitație
(socializarea primară a individului).
22
ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

23
 1.ABORDAREA MEDICALĂ

Avantaje:

-medicul răspunde de -bolnavul este liber să

medicul are mai multe
decizia luată atât față de aplice sau nu
cunoștinte decât bolnavul;
bolnav cât și în fața legii; recomandarea medicului.

24
ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

25
(personalizare) decizie.

ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

SUNT:

26
ABORDĂRILE ÎN EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
SUNT:

4.Abordarea ce
necesită o schimbare
de mediu
Medicul transmite cunoștințe,
individul înțelege, dar societatea
nu-i favorizează schimbarea sau
alegerea comportamentului.

Elementul esențial în
comunicație este de a te
convinge că cei ce te ascultă
înțeleg mesajul transmis. 27
 Funcţiile majore ale educaţiei pentru sănătate:

funcţia
sanogenică funcţia prevenţională

Funcţia sanogenică are ca scop optimizarea sănătăţii Ea se adresează populaţiei sănătoase, educaţia
individuale şi comunitare, pentru atingerea idealului sanogenică constituind o parte integrantă a
de sănătate. medicinii omului sănătos. Funcţia prevenţională vizează atingerea obiectivelor prevenţiei primare, secundare şi terţiare.

28
 frecvent
campaniile
de
informare a
populației
nu au avut
succes, pe
Marketin a apărut ca
când
urmare a
gul concluziei
campaniile
social de
că
publicitate a
produselor
comerciale
sunt foarte
frecvent
încununate
de succes.29
 DE LA ACESTE CONCLUZII S-A EXTINS
MARKETINGUL SOCIAL:

 un grup de persoane care nu știu nimic nu pot fi influențate numai prin campanii
publicitare

 probabilitatea de a obține un răspuns individual crește dacă subiectul companiei prezintă

interes pentru individ. Dacă sunt interesate puține persoane, puțini vor răspunde

 receptivitatea la informații noi depinde de atitudinile existente în prealabil. Oamenii

evită informațiile dezagreabile

 oamenii înțeleg diferit informația pe care o primesc în funcție de valorile lor personale și
30
de credințele pe care le au. Oamenii diferiți reacționeaza diferit la același tip de informație
MARKETINGUL SOCIAL ÎN PROMOVAREA SĂNĂTĂȚII :

 cercetarea trebuie făcuta de persoane specializate în domeniul

promovării sănătății
 nu este rapid și nici ieftin.

 este limitat de calitatea cercetării pieței.

 implică munca coordonată cu o varietate de instituții și

sectoare.
 procesul este limitat de nivelul cunoștințelor

 specialistii în promovarea sănătății trebuie să fie conștienți de

limitele cunoștințelor sale.
 materialele educative trebuie să fie adecvate grupului țintă ,
același mesaj putând fi transmis în diferite forme
 cercetarea permanentă a eficienței campaniei. 31
OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ
ÎN SECOLUL 21"

21 Obiective care stau la  baza

politicilor de sănătate în toate
ţările Europei pe următorii 20 de
Ani.

32
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"
1.Solidaritate în favoarea 2. Reducerea inechităţilor
sănătăţii, prin partajarea între diferitele grupuri
viziunii, resurselor, umane folosind politici,
cunoaşterii şi expertizei la legislaţie şi activităţi
nivel european. specifice.

3.Viață sănătoasă prin investiţii

sociale şi economice în viaţa
părinţilor şi familiilor, acces la
servicii de reproducere şi
sănătatea copilului.
33
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"
4.Sănătatea tinerilor prin
asigurarea unui mediu fizic,
social şi economic sigur şi
susţinător folosind cooperarea
dintre serviciile de sănătate,
educative şi sociale.
5.Îmbătrânire sănătoasă prin
asigurarea locuinţei, venitului şi altor
necesităţi destinate îmbunătăţirii
autonomiei şi productivităţii sociale
folosind promovarea şi protecţia
sănătăţii pe tot timpul vieţii.

6. Îmbunătăţirea sănătăţii
mintale prin adaptarea
condiţiilor de lucru şi viaţă
pentru a obţine şi întării
relaţiilor sociale și depășirii
stresurilorn sociale.
34
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"
7.Reducerea bolilor transmisibile 8. Reducerea bolilor netransmisibile
prin eradicarea sau eliminarea  prin prevenirea şi controlul factorilor
poliomelitei, pojar şi tetanos de risc al acestora folosind noi
neonatal folosind monitorizarea politici de sănătate publică inclusiv
agreată internaţional, imunizare şi noua mişcare europeană pentru un
strategii de control. stil de viaţă sănătos. 

9.Reducerea  vătămărilor
provocate de violenţă şi accidente
prin acordarea unei atenţii
deosebite siguranţei şi coeziunii
sociale la locul de muncă şi în
comunităţile umane.
35
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"
10. Un mediu fizic sănătos şi sigur 11.O viaţă sănătoasă prin
prin planuri naţionale şi regionale
activităţi de sprijinire a
referitoare la mediu şi sănătate
opţiunilor sănătoase în nutriţie,
folosind instrumente legale şi
economice pentru reducerea exerciţii fizice şi sexualitate +
deşeurilor şi poluării. cooperare cu stresul.

12.Reducerea răului
provocat de alcool, droguri
şi tutun prin strategii de
prevenire a dependenţelor şi
tratare a celor dependenţi.
36
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

13.Stabilimente pentru sănătate 14.Responsabilitate

prin mecanisme multisectoriale multisectorială pentru sănătate
de a face locuinţele, şcolile, prin evaluarea impactului asupra
locurile de muncă şi oraşele sănătăţii a tuturor sectoarelor din
mult mai sănătoase. viaţa şi activitatea umană. 

15.Un Sistem de sănătate

care integrează serviciile de
sănătate primară a familiilor
şi comunităţilor cu un
sistem spitalicesc flexibil.
37
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"
16.Gestionarea calităţii 17.Finanţarea serviciilor de
îngrijirilor medicale prin sănătate şi alocarea
folosirea eficienţei dovedite a
îngrijirilor medicale în
resurselor financiare
programele de dezvoltare a suficiente nevoilor de
serviciilor de sănătate.  sănătate.

18.Dezvoltarea resurselor umane

pentru promovarea şi îngrijirea
sănătăţii iar profesioniştii din sănătatea
publică să acţioneze ca iniţiatori cheie
şi avocaţi ai sănătăţii de la comunitatea
locală până la nivel national.

38
 OBIECTIVELE POLITICII "SĂNĂTATE GLOBALĂ ÎN
SECOLUL 21"

19.Cercetarea şi orientarea către 20.mobilizarea partenerilor

nevoile prioritare ale acestor din sănătate prin realizarea
obiective, oferind mecanismele unor coaliţii şi acţiuni
practicii medicale folosind reunite in promovarea şi
cercetarea ştiinţifică. refacerea sănătăţii.

21.Politici şi strategii
destinate sănătăţii pentru ca
toţi să fie formulate şi
implementate de la nivel
naţional la nivel local.  
39
 CONCLUZII:
Oamenii trebuie informați cu
privire la sănătate și modul lor de
viață, având ca obiectiv
prevenirea îmbolnăvirilor înainte
ca procesele de deteriorare a
sănătății să înceapă.
  Educația pentru sănătate constă
în programe planificate pentru ca
oamenii să învețe despre problemele
legate de sănătate cu scopul de a
favoriza asumarea unor modificări
voluntare ale comportamentelor
  Promovarea sănătății
reprezintă punerea în
practică bazată pe informație
a intervențiilor desemnate să
promoveze sănătatea.
  Principii importante în acțiunile de educație
pentru sănătate: mesaj clar; mesaj care poate fi
înțeles; mesaj adaptat mediului (fond și formă);
evitarea mesajelor care folosesc frica, judeca
comportamente; sublinierea aspectelor pozitive;
comunicarea în dublu sens; participarea grupului
țintă; un singur mesaj nu este suficient, el
trebuie repetat, în forme diferite.
40
 BIBLIOGRAFIE:

 “Medicina Internă ” (L.Gherasim)Vol.2, partea a II-a,

Editura Medicală
 “Psihologie medicală” (Ioan Bratu Iamandescu) Editura
Info Medica
 “ Sănătate publică”, UMF Carol Davila.

41
Mulțumesc pentru atenție!

42