Medicina in

societatea
primitiva
Istoria medicinii- este disciplina care studiaza
dezvoltarea doctrinelor medicale a organizatiei
ocrotirii sanatatii si a practicii medicale in
contextul socio-politic si cultural al diverselor
perioade istorice.

Exista 3 izvoare principale pentru studiul aparitiei

medicinei preistorice:
 Paleopatologia -arheologia medico-istorica
 Etnoiatria
 Arheologia medico-istorica
 Paleopatologia- patologia veche, studiaza urme
ale proceselor de vindecare si procese patologice
conservate pe scheletele vechi, preistorice,
studiate cu mijloace moderne de investigare.
 Etnoiatria - studiaza conceptele si practicile
medicale ale unor populatii aflate in prezent pe
treptele inferioare ale dezvoltarii sociale (triburi
din Amazonia, Australia, Polinezia).
 Arheologia medico-istorica - cerceteaza obiecte
ce au legatura cu igiena si practica medicala,
instrumentarul medical, obiectele magice etc.
Medicina populara - medicina unor populatii
agrare, care are la baza conceptia primitiva
asupra bolii, este intens contaminata de
medicina culta. Boala a preexistat aparitiei
omului pe Pamnt: exista animale cu imbolnaviri
de diferite tipuri. Actiunea de vindecare a existat
inainte de aparitia omului. Exista o filogeneza a
activitatii vindecatoare. Se remarca o deosebire
esentiala intre actiunile vindecatoare din lumea
biologica si cele din medicina umana. Cele din
prima categorie sunt instinctive, fiziologice in
timp ce actiunile medicinei umane se bazeaza pe
constiinta, gindire, strategie.
Paleopatologia ne arata bolile de care a suferit
omul primitiv dintre care cele mai multe exista si
astazi (cele osoase). S-au evidentiat leziuni de tip
reumatismal, de tip osteomielitic, leziuni osoase
tuberculoase, luetice, leziuni de tumori osoase
(osteosarcoame).
Unele procese de vindecare ofera date despre
practicile vindecatoare primitive: fracturile si
alte leziuni traumatice sunt bine tratate,
demonstrnd aplicarea corecta a tratamentului
conservator. in ceea ce priveste trepanatiile
craniene, n Europa s-au descoperit aprox. 800
cranii cu orificii temporale (18 n Romnia ).
Topografia sinusurilor venoase este respectata si
exista semne ca unii bolnavi au supravietuit
interventiei. Majoritatea erau operatii magice,
dar in unele cazuri era vorba de operatii cu efect
terapeutic real. Trepanatiile se efectuau cu lame
de silex/oxidian (piatra vulcanica), obiecte de
bronz, fier (in cazul decesului in timpul
operatiei, cadavrele erau ingropate impreuna cu
instrumentele cu care s-a operat). Conceptia
medicala era una animista, demoniaca, boala
fiind vazuta ca o parazitare a organismului de
catre un demon. Tratamentul bolii era realizat
de catre vindecatorii triburilor primitive, care
reuseau eliminarea demonilor cauzatori de
boala.
Nu exista etica si deontologie in practica
medicala, vindecatorul e doar mediator, nu isi
asuma raspunderea actului vindecarii .
Partea magica era ajutata si de obiectele magice:
amulete (fragmente de os, dinti de animal, pietre
semipretioase), figurine (antropomorfe,
zoomorfe) purtate in scop profilactic, talismane
(cu anumite semnificatii), tatuaje, masti etc.