PLAN:

1. Agenţii fizici calzi: compresele calde, sinapismele, termoforul.

2. Mecanismul de acţiune, indicaţiile, contraindicaţiile, materiale
necesare, tehnica aplicării.
3. Complicaţii posibile şi prevenirea lor.
4. Agenţii fizici reci: prîşniţele reci, punga cu gheaţă.
5. Mecanismul de acţiune, indicaţiile, contraindicaţiile, materiale
necesare, tehnica aplicării.
6. Complicaţii posibile şi prevenirea lor.

1
 Frigul şi căldura sînt agenţi fizici care pot acţiona atît local cît şi asupra întregului organism.
Au o importantă influenţă terapeutică.
Acţionînd asupra întregului organism, frigul produce vasoconstricţie periferică şi o
vasodilataţie compensatorie în profunzime. Scade excitabilitatea nervilor periferici avînd efect
anesteziant determinînd bradicardie şi bradipnee, creşte TA şi diureza. Local are acţiune hemostatică
prin vasoconstricţie. Diminuează secreţia gastrică dacă este aplicat pe regiunea epigastrică.
Acţionînd asupra întregului organism, căldura poate avea un efect calmant, hipotensiv,
antispastic, creşte secreţia gastrică şi excreţia renală. Local produce hiperemie, scade excitabilitatea
nervilor periferici senzitivi avînd acţiune calmantă.
Tipuri de aplicaţii reci:
I. Utilizarea frigului sub formă uscată se realizează prin: punga cu gheaţă, aparate
răcitoare.
II. Aplicaţii umede care au acţiune mult mai penetrantă decît cea uscată.
PUNGA CU GHEAŢĂ – este o pungă din cauciuc de formă variabilă în care se aşează
cubuleţe de gheaţă.
Mecanismul de acţiune: este terapeutic, hipotermizant, antiinflamator, hemostatic, tonifiant,
efect anesteziant şi diminuează secreţia gastrică.
Indicaţii: punga cu gheaţă se aplică în caz de procese inflamatoare acute în cavitatea
abdominală, hemoragii, contuzii în primele zile după traumă, temperatură înaltă.
Contraindicaţii: insuficienţă circulatorie, copii şi vîrstnici, pacienţi cu arterită cu risc de
distrugere a ţesutului ischemic.
Materiale necesare: punga cu gheaţă, o husă din material textil, bandaj de corp şi ace de
siguranţă, pudrieră cu pudră de talc, amestecul răcitor: gheaţă+sare şi un suport pentru suspendarea
pungii cu gheaţă.
Etape de execuţie:
1. Se pregătesc materialele necesare (punga cu gheaţă şi husa).
2. Se verifică funcţionalitatea pungii: să fie închisă ermetic cu un capac prevăzut cu şurub.
3. Se pregăteşte fizic şi psihic pacientul: se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea şi
simplitatea tehnicii, se aşează în decubit dorsal sau şezînd.
4. Se efectuează tehnica: se sfărîmă gheaţa în bucăţi cît nuca sau aluna, se presară cu sare
pentru formarea amestecului răcitor, punga se umple pe jumătate sau 2/3 din ea, se
elimină aerul din ea aşezînd-o pe o suprafaţă plană, se înşurubează capacul, se verifică
etanşietatea şi se usucă suprafaţa exterioară a pungii, se aşteaptă un pic pînă marginile
colţuroase ale gheţii se topesc şi se rotunjesc, se introduce punga în husă, se pudrează cu
talc şi se aplică pe regiunea indicată de medic.
2
 Aceasta poate fi:
 Pe cap: pacientul este aşezat, se aşează o bucată de flanelă pe capul bolnavului, se
aplică punga cu gheaţă pe capul bolnavului sau se suspendă de un suport deasupra
capului bolnavului. Se aplică punga cu gheaţă după un orar stabilit de către medic, se
îndepărtează pentru cîteva minute la un interval de o oră pentru a preveni îngheţarea
ţesuturilor, conţinutul pungii se schimbă din 3 în 3 ore.
 Pe regiunea precordială: pe această regiune se aplică o pungă cu gheaţă de dimensiuni
mai mici, la nivelul liniei mediane sub sînul stîng, ea se fixează cu o cingătoare bine
strînsă la bază şi menţinută cu burete.
 Pe abdomen: se aşează una sau două pungi cu gheaţă, se fixează cu o centură, cearşaf
sau se suspendă cu un arc astfel încît punga să atingă peretele abdomenului pudrat cu
talc.
5. Reorganizarea locului de muncă: se goleşte punga, se spală cu apă şi săpun şi se
limpezeşte, se lasă să se scurgă, se închide punga cu dopul semiumflată pentru a nu se lipi
pereţii, se verifică etanşietatea, se dezinfectează, se pudrează cu talc.
PRÎŞNIŢA RECE.
Compresele sînt materiale textile umede aplicate pe suprafaţa corpului.
Mecanismul de acţiune: prîşniţele reci, absorbind căldura pe locul aplicat, provoacă îngustarea
vaselor sanguine de la suprafaţa pielii, cît şi a celor situate mai adînc. În acest mod scade fluxul
sangvin, se reduce sensibilitatea nervoasă, inflamaţiile acute dispar. Astfel au acţiune hipotermizantă,
analgezică, hemostatică, revulsivă şi diminuează procesul de resorbţie.
Indicaţii: leziuni traumatice a ţesuturilor moi (prima zi), ligamentelor, periostului etc., procese
inflamatoare locale; hemoragii nazale, dureri de cap cauzate de un aflux de sînge şi iritare a
meningelui.
Materiale necesare: paravan, ţesătură moale sau tifon în cîteva straturi, muşama, scutec, apă
10- 150C.
Etape de execuţie::
1. Pregătirea materialelor necesare.
2. Pregătirea fizică şi psihică: se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii.
3. Efectuarea tehnicii: se aşează paravanul în jurul patului bolnavului, se închid ferestrele, se
protejează patul cu muşama, se înmoaie compresa în apă, se stoarce surplusul, se aplică pe
regiunea interesată , se menţine cîteva minute. Deobicei se folosesc două comprese şi
procedura durează de la 5 pînă la 60 min.
4. Reorganizarea locului de muncă: se îmbracă bolnavul, se culcă, se face segregarea
deşeurilor.
3
 5. Precizări:
 compresele trebuie schimbate după 5-10 min,
 în congestii şi inflamaţii, durata de aplicare a compreselor este mai lungă de la 30
min pînă la 2 ore,
 compresele mai groase şi stoarse mai puţin au un efect de răcire mai îndelungat,
 aplicarea unui timp mai îndelungat al compreselor reci provoacă macerarea
tegumentelor,
 în hiperpirexie schimbarea compreselor trebuie făcută din minut în minut.
Tipuri de aplicaţii calde:
 căldură uscată – termoforul,
 căldură umedă: prîşniţa caldă, prîşniţa fierbinte, sinapismele.
Mecanism de acţiune: intensifică circulaţia prin dilatarea vaselor de sînge, calmează durerea
prin reducerea spasmului muscular, creşte secreţia gastrică şi excreţia renală, scade inflamaţia şi
grăbeşte formarea colecţiei purulente.
Precauţii:
 nu se utilizează la pacienţii cu risc hemoragic,
 este contraindicat la pacienţii cu luxaţii în stadiu acut, se aplică cu precauţie la copii şi
pacienţii în vîrstă cu insuficienţă renlă, cardiacă sau respiratorie,
 se aplică cu precauţie în zonele sensibile la căldură.
TERMOFORUL
Reprezintă un rezervor de cauciuc prevăzut cu un dop care se înşurubează. Capacitatea este de
la 1-1,5 l.
Indicaţii: dureri de abdomen cauzate de boli cronice în cavitatea peritoneală, înfiltrate
inflamatoare.
Contraindicaţii: proces inflamator acut în cavitatea abdominală (apendicită acută, colecestită
acută, peritonită etc.), contuzii în primele zile după traumă, hemoragii, tumori.
Materiale necesare: termofor, termometru, apă la temperatura 40-460C pentru copii, 46-51
pentru adulţi, husă pentru termofor sau un cearşaf.
Etape de execuţie:
1. se identifică pacientul, se evaluează starea tegumentelor unde se va aplica termoforul, se
asigură intimitatea pacientului, se determină pulsul, temperatura.
2. pregătirea necesarului: se scoate aerul care a rămas în termofor, se strînge bine capacul, se
verifică dacă nu are fisuri, se acoperă cu husa sau cearşaful.
3. Se avertizează pacientul dacă va simţi discomfort sau durere să îndepărteze singur
dispozitivul.
4
 4. După 20-30 min se îndepărtează dispozitivul, se măsoară pulsul, temperatura respiraţia
pacientului.
Precizări:
1. Dacă termoforul este prea plin, nu se poate adapta la formele regiunii pe care se aplică şi
apasă asupra regiunii bolnave,
2. Contactul direct şi prelungit al termoforului poate provoca escare sau arsuri,
3. Pentru a nu acţiona sub presiune asupra locurilor dureroase, termoforul se poate suspenda,
4. Nu se utilizează aceeaşi husă la mai mulţi pacienţi fără a fi prelucrată,
5. Se supraveghează foarte atent bolnavii cu tulburări de sensibilitate, cu anestezie locală sau
generală, bolnavii inconştienţi.
PRÎŞNIŢA CALDĂ
Este formată din cîteva straturi: un strat de ţesătură termoizolantă, o bucată de ţesătură
impermeabilă de dimensiuni mai mici, o bucată şi mai mică de ţesătură moale înmuiată în apă şi
stoarsă.
Mecanismul de acţiune: aplicată pe locul respectiv reţine cedarea de căldură şi evaporarea;
între stratul de piele şi ţesătura umedă se formează un strat de aburi de temperatura corpului. Prîşniţa
provoacă o dilatare uniformă şi de lungă durată a vaselor sangvine, mărind afluxul de sînge şi limfă în
stratul cutanat cît şi în ţesuturile şi organele situate mai profund. Aceasta diminuează staza venoasă,
infiltraţia inflamatoare, precum şi edemul ţesuturilor. Ca urmare se suprimă spasmul muscular, în
special cel localizat în musculatura netedă şi durerile se diminuează.
Indicaţii: laringită, artrită, pleurită, , mastită, infiltrate după injecţii, întinderea ligamentelor
etc.
Contraindicaţii: boli de piele, temperatură înaltă, erupţii de piodermită etc.
Materiale necesare: tifon 8-10 straturi, hîrtie cerată, ţesătură groasă, apă la temperatura 38-
430C , termometru, paravan.
Etape de execuţie:
1. Pregătirea materialelor necesare.
2. Pregătirea fizică şi psihică: se anunţă bolnavul şi i se explică necesitatea tehnicii.
3. Efectuarea tehnicii: se aşează paravanul în jurul patului bolnavului, se închid
ferestrele, se protejează patul cu muşama, se înmoaie compresa în apă, se stoarce
surplusul, se aplică pe regiunea interesată. Deasupra se aplică stratul impermeabil cu 2
cm mai mare, după care stratul termoizolant. Prîşniţa se bandajează cu grijă pentru a
nu stingheri mişcările şi a nu comprima vasele sangvine. Se menţine 8 ore.
4. La scoaterea compresei dacă tifonul se menţine cald şi umed prîşniţa a fost aplicată
corect. După înlăturarea acesteia se aplică o faşă caldă şi uscată.
5
 5. Reorganizarea locului de muncă: se îmbracă bolnavul, se culcă, se face segregarea
deşeurilor.
PRÎŞNIŢA FIERBINTE
Reprezintă un şervet împăturit de cîteva ori, înmuiat în apă fierbinte şi stors.
Mecanismul de acţiune: provoacă dilatarea vaselor sangvine, ca urmare creşte afluxul de sînge
nu numai în straturile de la suprafaţa pielii, dar şi în straturile mai adînci. Suprimă spasmele
musculaturii organelor interne, calmează durerile provocate de spasm, nevralgii şi procese
inflamatoare cronice.
Indicaţii: dureri de cap cauzate de spasmul vaselor craniene (pe cap), colaps (pe membre),
dureri spastice în intestin, canalele cistice (pe abdomen), astm bronşic (pe cutia toracică), mialgii,
dureri în articulaţii(pe locurile afectate).
Contraindicaţii: bufeuri, peritonită, atonie vezicală.
Etape de execuţie: un şervet se împătureşte de cîteva ori se înmoaie în apă fierbinte (60-700C),
se stoarce repede şi se aplică pe suprafaţa corpului. Şervetul se acoperă cu o bucată de muşama pe care
se aşterne un strat de vată. Deasupra se poate de aplicat un termofor. Această prîşniţă se ţine fără a se
bandaja timp de cîteva minute. După ce s-a răcit se schimbă.
SINAPISMELE
Sînt nişte foi dreptunghiulare de hîrtie cu dimensiuni diferite, pe care printr-o metodă specială
s-a aplicat muştar uscat.
Sinapismele sînt de calitate bună dacă stratul de muştar aplicat nu se scutură de pe hîrtie şi nu
are miros greu. Aplicate pe piele sinapismele trebuie să emane un miros pătrunzător de ulei de muştar.
Sinapismele se păstrează în loc uscat şi întunecos.
Mecanismul de acţiune: se bazează pe efectul uleiului eteric al muştarului care provoacă
iritarea pielii şi dilatarea vaselor sanguine, aceasta are ca urmare mărirea afluxului de sînge în locul
respectiv. În acelaşi timp creşte circulaţia sîngelui şi a limfei în ţesuturile situate mai adînc, creşte
capacitatea lor vitală şi rezistentă. Afară de aceasta sinapismele mai au acţiune revulsivă şi analgezică.
Indicaţii: inflamaţii ale căilor respiratorii superioare, bronşite, pneumonii, dureri în regiunea
cardiacă, boală hipertonică, miozite, nevralgii.
Contraindicaţii: boli de piele, hemoragii pulmonare, sensibilitate crescută faţă de uleiul de
muştar, neoformaţiuni maligne, temperatura crescută a corpului.
Materiale necesare: sinapisme, prosop, apă caldă la temperatura 40-450C.
Tehnica aplicării: sinapismele se pot aplica pe diferite părţi ale corpului. În caz de dureri de
cap – pe ceafă, traheită acută – partea superioară a sternului, bronşite, pneumonii – între omoplaţi sau
dedesubt, dureri cardiace – regiunea cardiacă, inflamaţii acute ale căilor superioare – pe muşchiii
gastrocnemieni.
6
 Bolnavul se culcă într-o poziţie comodă. Sinapismele se înmoaie în apă caldă pe 5-10 sec. Se
aplică pe locul indicat cu partea acoperită de muştar. Locul pe care se aplică sinapismele se acoperă cu
un prosop, iar bonavul se înveleşte cu o plapumă. Peste 10-15 min. sinapismele se desprind, pielea se
spală cu un şerveţel înmuiat în apă caldă şi se şterge bine cu prosopul. După executarea procedurii
pacientul se înveleşte cu plapuma.
Precauţii: dacă sensibilitatea pielii este mare pacientul va avea repede o senzaţie de arsură.
Pentru a o evita între sinapism şi piele se aplică o bucăţică de tifon înmuiat în apă şi stors.