CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE ,,RAISA PACALO’’

CATEDRA NURSING

Curs teoretic

Aplicarea agenţilor fizici

calzi şi reci

Chişinău
 PLANUL LECŢIEI

1. Aplicarea agenţilor fizici calzi:

a. comprese calde (prâşniţe)
b. sinapisme
c. termofor
2. Mecanismul de acţiune, indicaţiile, contraindicaţiile, tehnica
aplicării
3. Complicaţiile posibile şi intervenţiile asistentului medical
4. Aplicarea agenţilor fizici reci:
a. prâşniţele reci,
b. punga cu gheaţă
5. Mecanismul de acţiune, indicaţiile, contraindicaţiile, tehnica
aplicării
 Măsurile de acţiune asupra circuitului sangvin periferic includ aplicarea
agenţilor fizici calzi şi reci. Efectul frigului şi a căldurii asupra organismului este
complex. Acţiunea temperaturii este în primul rănd locală, dar cu repercusiuni şi asupra
ţesuturilor şi organelor din profunzime, subiacente locului de aplicare.
Căldura are o acţiune stimulantă, resorbantă, antispastică, calmantă, hipotensivă.
Căldura exercită o acţiune de dilatare asupra vaselor sanguine, în urma căreia
scade tensiunea arterială.
Frigul are un efect tonifiant, stimulant, şi regenerator asupra organismului.
Frigul aplicat pe suprafaţa tegumentelor provoacă o vasoconstricţie locală .
Căldura şi frigul în terapie pot fi aplicate sub formă uscată sau sub formă
umedă. . Aplicarea căldurii sub formă uscată cît şi umedă este utilizată destul de des.
Vasele sangvine ale pielii se dilată sau se contractă în urma iritării receptorilor
nervoşi cu căldură sau frig. Pe acest principiu se bazează aplicarea aşa numitelor
mijloace sau substanţe revulsive (prâşniţe,sinapisme,lipitori,termoforul,punga cu gheaţă
ş.a)
COMPRESELE CALDE (prâşniţele)
Provoacă o dilatare îndelungată a vaselor sangvine ale pielii. În rezultat se
produce un aflux de sânge în locul respectiv şi are loc resorbţia procesului inflamator şi
micşorarea durerii. Prâşniţele calde pot fi aplicate pe orice parte a corpului .
Indicaţii- Dureri cauzate de spasme ,migrenă,colaps, astm bronşic
(pe cutia toracică), dureri articulare.
Contraindicaţii –dureri abdominale, boli ale pielii, febră.
Tehnica aplicării : - se formează din trei straturi
1 strat – o bucată de ţesătură moale şi hidroscopică ,îmbibată cu lichid la temperatura
corpului, bine stoarsă
2 strat -muşama sau o bucată de hârtie cerată
3 strat - vată
Fiecare strat următor trebuie sa fie mai lat decât cel precedent cu 2 cm. Prâşniţa
pregatită în modul acesta se aplică cu grijă pe sectorul corpului în aşa fel încît stratul
umed să se prindă bine de piele, iar celelalte straturi să-l acopere bine.Se bandajează cu
grija. Prîşniţa poate fi aplicată pe un interval nu mai mare de 12 ore. Prîşniţele calde
trebuie schimbate dimineaţa şi seara. Pentru prâşniţele calde pot fi utilizate următoarele
soluţii:
 Apa caldă,
 Soluţie spirtoasă ş.a
Dacă prâşniţa caldă se aplică pe o suprafaţă mare, pacientul va sta în poziţie
culcat.
 COMPRESELE FIERBINŢI (prâşniţele)
Dilată vasele sangvine ale pielii, prin ele creşte afluxul de sânge. Prâşniţele
fierbinţi suprimă spasmele , relaxează musculatura organelor interne , calmează
durerile provocate de spasme neurologice şi procese inflamatorii cronice.
Indicaţii - Dureri cauzate de spasme , migrenă, colaps, astm bronşic (pe cutia
toracică), dureri articulare.
Contraindicaţii –În caz de dureri abdominale (cînd nu cunoaştem etiologia ),
febră înaltă, erupţii cutanate.
Utilajul necesar:
 prosop
 apă fierbinte 500-600
 muşama sau o bucată de pânză, cearşaf.
Tehnica aplicării:Prosopul este îmbibat cu apă fierbinte, se stoarce şi aplică pe
suprafaţa corpului unde este necesar.Se acoperă cu o bucată de muşama, se aplică un
termofor sau o bucată de ţesătură groasă de lînă. Prâşniţa fierbinte se ţine timp de 4-5
minute fără a fi bandajată. După ce se răceşte , prîşniţa este înlocuită cu alta nouă.
SINAPISMELE
Metoda de acţiune asupra circulaţiei sangvine datorită acţiunii uleiului eteric de
muştar-care pătrunde pielea şi dilată vasele sangvine şi reflector vasele sangvine a
organelor corespunzătoare.
Efect:- micşorează durerea, măreşte afluxul de sânge, duce la reabsorbţia
proceselor inflamatorii situate la suprafaţă cât şi a organelor din cutia toracică.
Indicaţii – Procese inflamatorii ale organelor cutii toracice (pneumonii,
bronşite).
Miozite, nevralgii
Inflamaţii ale căilor respiratorii superioare(rinită, faringită, traheită)
Durere în regiunea inimii
Boala hipertonică (la ceafă)
Contraindicaţii- hemoragii , tumori maligne sensibilitatea marită la muştar,boli
ale pielii nu se aplică pe acelaşi loc repetat.
Tehnica aplicării - Asistentul medical/ nursa îşi pregăteşte mîinile, controleză
calitatea.
Sinapismele se înmoaie în apă caldă pîna la 350C, se aplică pe sectorul necesar
al pielii cu muştarul spre piele, pe 10-15 min . În caz de sensibilitate mărită la muştar,
timpul aplicării se micşoreză.
Dacă sinapismul este aplicat corect apare senzatia de arsură si hiperemie. După
înlăturarea sinapismelor pielea se şterge cu apă caldă ,apoi cu un prosop uscat. Pacientul
se îmbracă si se înveleşte bine. Sinapismele se aplică înainte de somn.
 TERMOFORUL
Temperatura caldă uscată provoacă dilatarea reflectorie a musculaturii netede,
măreşte afluxul de sânge la organele interne. Afluxul de sânge sporit are acţiune
resorbtivă şi analgezică.
Indicaţii - Cu scop de încălzire locală şi totală în prima perioadă a febrei,
şoc anafilactic,
în caz de dureri spastice,
în colică intestinală, renală, hepatică,
gastrită cronică,
criză hipertonică.
Contraindicaţii- procese inflamatorii acute în cavitatea abdominală, tumori,
hemoragii,
Contuzii(în primile 24 ore), afecţiuni ale pielii.
Tehnica efectuării-se utilizează termofoare de cauciuc sau electrice.Termoforul
de cauciuc reprezintă un rezervor din cauciuc cu capacitatea de 1-1,5 litri cu un dop
înşurubat. Se umple cu apă caldă la temperatura de 700-800 C (la adulţi), ¾ din volumul
lui. Se înveleşte în flanelă şi se verifică reacţia pielii.Termoforul se ţine până când se
răceşte.Termoforul electric poate fi reglat şi se utlilizează respectând pauzele.
Complicaţii posibile - arsuri.

PUNGA CU GHEAŢĂ
Punga cu gheaţă este un săculeţ de cauciuc cu gura destul de largă care se umple
cu bucăţi de gheaţă şi se închide ermetic.
Indicaţii - este utilizată în hemoragii ,procese inflamatorii acute (etapele
iniţiale) pentru calmarea durerii, în muşcăturile de insecte, trauma-primele 24 ore ,
cefalee, febră înaltă.
Contraindicaţii - prima perioadă a febrei , erupţii cutanate
Pregătirea - punga de cauciuc se umple cu bucaţele mici de gheaţă, şi este
înfăşurată cu flanelă în câteva straturi.Dacă punga cu gheaţă este aplicată pen un
interval de timp mai îndelungat, atunci peste fiecare 20-30 de minute este înlăturată
pentru o pauză de 10-15 minute.
Pe măsura ce gheaţa se topeşte, apa se varsă din pungă,iar in schimb în ea se
adaugă bucăţi noi de gheaţă. Punga umplută cu apă nu se pune în congelator, fiindcă
substanţele congelatului de gheaţă ce se formează provoacă degerături şi suprarăciri.
Dacă apar dureri acute din cauza presiunii pungii, punga se agaţă deasupra
locului afectat. După înlăturarea pungii cu gheaţă,se va verifica locul aplicării şi se va
usca. Dacă există un pansament sau un dren, se verifică dacă pansamentul n-a fost
udat sau deplasat.
Complicaţii posibile - suprarăciri, degerături.
 COMPRESE RECI (prâşniţe)
Prâşniţele reci procoacă o răcire şi o compresie locală a vaselor sangvine,
micşorează gradul de umplere cu sânge şi diminuează durerea.
Indicaţii - contuzii, traume, hemoragii.
Contraindicaţii – erupţi icutanate, prima perioadă a febrei.
Tehnica efectuării - se ia o bucată de tifon în cîteva straturi îmbibat în apă
rece, se stoarce şi se aplică pentru 2-3 minute pe locul indicat. La necesitate, pe măsură
ce se încălzeşte se schimbă cu o altă prîşniţă rece.

Bibliografie :
1.Negrean M., coordonator de ediţie, Standarde/protocoale a deprinderilor practice,
Chişinău 2008.
2.Carol Mozes, Tehnica îngrijirii bolnavului Bucureşti 2006.
3.Stempovscaia E., responsabil de ediţie, Standarde de îngrijiri nursing pentru asistente
medicale şi moaşe, Chişinău 2007.
4.Borundel C., Medicină internă pentru cadre medii, Bucureşti, 2008.
5.Vasilenco V., Propedeutica bolilor interne, Editura Universitas, Chişinău 2001.

HIRUDOTERAPIA- Hirudoterapia,hirudoreflexoterapia (tratamentul cu

ajutorul lipitorilor prin folosirea unor puncte reflexogene)este un mijloc terapeutic
încercat de foarte mult timp. O listă scurtă a afecţiunilor în cazul cărora este indicat
hirudoterapia ar include :hipertensiunea arterială, cerebroscleroze, arterioscleroz,
stenocardie, cardeoscleroza postinfarct, tromboflebite,varice, hemoroizi, afecţiuni
ginecologice, afecţiuni ale pielii, migrena, infertilitate, afecţiuni oculare, prostatita,
parodontoza, nefrite, otite si altele. Adesea, chiar şi în cele mai complicate cazuri,atunci
când bolnavul nu mai poate evita intervenţia chirurgicală, hirudoterapia poate învinge
boala(varice, hemoroizi, tromboflebită).
Mecanismul de acţiune
În saliva lipitorilor există 30 de substanţe active biologice.Cercetările ştiinţifice
confirmă acţiunea terapeutică a hirudinului (substanţa care se găseşte în saliva
lipitorilor)asupra orgamismului uman.
Pe lîngă hirudin,în saliva lipitorilor se mai găsesc încă 30 de substanţe
active,care nu pot fi sintetizate sau create pe cale artificială.Medicina orientală a dovedit
existenţa pe piele a unor zone deosebite (puncte)care au o legătură bine exprimată cu
organele interne.Capacitatea de a influenţa de la suprafaţa pielii organele interne
permite folosirea în scopuri terapeutice a unor tipuri diverse de reflexoterapie-
acupunctura şi în aceeaşi măsură,hirudoreflexoterapia.Este vorba de combinarea a două
metode:acupunctura şi hirudoterapia. Astfel ,se pune în acţiune puctul reflexogen, prin
intermediul unei influienţe mecanice( înţepătura lipitorii),plus injectarea în sistemul
sangvin a salivei lipitorii ,care are proprietăţi terapeutice ,îmbunătăţeşte metabolismul,
normalizează fondul hormonal.Lipitorile se folosesc şi în ginicologie.Hirudoterapia are
rezultate pozitive în cazul unor afecţiuni cum sunt endometritele, inflamarea ovarelor,
mastita, modificări degenerative ale ovarelor, sterilitate. Efectul terapeutic se observă
destul de repede, durerile scad brusc, temperatura se normalizează, ciclul menstrual
devine normal. Ca mijloc profilactic în perioada postoperatorie, lipitorile sunt folosite
şi în chirurgie.Trebuie remascat de asemenea că hirudoterapia grăbeşte vindecarea
cicatricelor postoperatorii, contribuie la dezinflamarea cicatricilor. Lipitorile mai sunt
folosite cu succes şi în tratarea bolilor de piele: în diferite tipuri de dermatoze ,în
toxicodermie,împotriva eczemelor,în tuberculoza pielii(lupus),chiar şi împotriva
psoreazisului.În carul furunculilor,hirudoterapia este cea mai eficientă şi cea mai lipsită
de durere metodă de tratament.Tumifierile,hiperemiile şi durerile dispar a doua zi după
aplicarea lipitorilor.Hirudoterapia se foloseşte şi în tratarea afecţiunilor sistemului
respirator, în afecţiuni de plămîni,în formele grele de astmă bronşic şi în multe altele.De
curînd, hirudoterapia a devenit foarte populară şi în stomatologie: în cazurile de
parodontoză,de gingivită,nevralgii,stomatită ,,Şedinţe’’pentru scăderea toxinelor din
sînge.După examinarea obligatorie şi determinarea stării în care se găseşte
pacientul,medicul stabileşte numărul lipitorilor zona şi punctele în care sunt aplicate
acestea(de exemplu, zonele în care se văd venele de pe cap- în cazul hipertensiunii
arteriale-sau alături de vena afectată-în cazuri de tromboze), dar şi numărul
şedinţelor.Lipitorile se orientează singure şi se adaptează fiecărui organism. La unele
persoane şedinţa poate dura 10-15 minute ,la altele-câteva ore ,totul depinde de
gravitatea procesului şi de evoluţia bolii.Dacă sângele conţine viruşi,microbi sau
produse toxice,lipitorile încep să scuipe un lichid care conţine aceste substanţe
dăunătoare.Concentraţia de toxine din sânge după şedinţa de hirudoterapie scade de
zece ori.Acest fapt poate fi comparat cu procedura de hemodializă sau cu funcţionarea
unui rinichi artificial.Teama prezentată la foarte multe persoane înainte de şedinţe
dispatre repede.Bariera psihologică este depăşită deja după prima şedinţă.După
terminarea ei lipitorile fie sunt date pacientului fie sunt ucise pentru a exclude din start
posibilitatea de a contamina şi pe altccineva cu infecţia respectivă.Rana microscopică
ramasă în urma lipitorilor se vindecă foarte repede. Rezultatele foarte bune sunt
obţinute dacă se combină hirudoterapia cu folosirea plantelor, a homeopatiei, a
fizioterapiei.
Tehnica efectuării
1. Se pregăteşte o pensă,o eprubetă,soluţie sterilă de glucoză,şerveţele sterile de
tifon,vată,bandaj,apă sărată.
2. Se prgăteşte locul aplicării.Se spală bine fără săpun(lipitorile nu suportă
mirosul de săpun şi se badijonează cu un şerveţel steril înmuiat în apă caldă fiartă şi
după aceea cu soluţie de glucoză(ca lipitorile să se lipească bine).
3. Lipitoarea se scoate din borcan şi se introduce în eprubetă cu coada în jos
4. Eprubeta se aplică pe locul cuvenit al pielii şi se aşteaptă până lipitoarea se
prinde bine.
5. Sub codiţă se pune in tampon steril de tifon.
6.Locurile aplicării sunt : apofiza – dea lugul linei vertical la o distanţă de 1 cm
de pavilionul urechii, regiunea inimii în spaţiul intercostal 3 şi 4 dea lugul venei
trombate- la o distanţă de 1 cm de ea, în regiunea hipocondrică din dreapta.
7.Se aplică numai lipitori sănatoase ,flămânde (timp de treizile nu se hrănesc).
Se păstrează într-un borcan cu gura lată.
8.Lipitoareadupăce se satură cade într-un vas pregătit din timp.
9. După întrebuinţarea lipitorilor se nimicesc în soluţie de formalină sau
ammoniac.
10. Locul de unde sa desprins lipitoarea se bandajează cu bandaj steril pe 24 ore
Locul muşcăturilo r sângerează de la 4-24 ore. Dacă nu se opreşte sângerarea mai
aplicăm încă un bandaj mai strâns. Apăsam locul pentru a micşora hemoragia.
Aplicarea repetată e posibilă numai peste câteva zile.
11.După scoaterea bandajului locurile se prelucrează cu soluţie de alcool.
Contraindicaţii: Anemie, hipocoagulabilitate sanguină,administrarea
substanţelor anticoagulante, hipotensie, în reacţii alergice.
Complicaţii posibile : supuranţii în jurul rănii, hemoragii masive din cauza
alegerii incorecte a locului de aplicare a lipitorii.
Bibliografie:
De bază:
1. POLITICA NAȚIONALĂ DE SĂNĂTATE A REPUBLICII MOLDOVA 2007-2021
2. Manual standarde/protocoale a deprinderilor practice, Chişinău,2008,
3. Carol Mozes,Tehnica îngrijirii bolnavilor,Editura medicală,Bucureşti,2007,
4. Lucreţia Titircă,Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali,Editura
Viaţa medicală românească,1997.