Ceea ce-l face pe om

mai mare decît simpla

viaţă,
este dragostea pentru
viaţa celorlalţi.
 Notiune;
 Cauzele;
 Factori de risc;
 Tobloul clinic;
 Diagnosticul;
 Tratamentul;
 Profilaxia.
 Artritareumatoida (AR) este o afectiune
inflamatorie autoimuna, sistemică a
ţesutului conjunctiv de etiologie
necunoscuta, cu evoluţie cronică şi
progresivă, caracterizată prin afectarea
preponderentă a articulaţiilor periferice cu
apariţia unor schimbări eroziv-distructive şi
anchilozare ulterioară, fapt ce reduce
considerabil calitatea vietii pacienţilor.
 Artrita reumatoida este o boala relativ
frecventa ce afecteaza articulatiile. In aceasta
afectiune se inflameaza membrana sinoviala
ce delimiteaza articulatiile. In timp,
consecutiv aceste inflamatii (sinovita) produc
distrugerea articulatiei, disfunctie articulara
(articulatia nu mai functioneaza normal).
Boala afecteaza de obicei femeile cu varsta
cuprinsa intre 40-60 de ani.
 Artrita reumatoidă constituie o pondere de 10% în structura
patologiilor reumatice. Artrita reumatoidă este o patologie care
manifestă o predilecţie sporită pentru sexul feminin, acestea
fiind afectate de aproximativ trei ori mai frecvent decat
barbaţii.
 Debutul bolii se poate produce la orice vârsta, fiind mai
frecvent în a patra şi a cincea decadă de viaţă, 80% dintre toţi
bolnavii dezvoltând boala între 35 şi 50 de ani.Severitatea
artritei reumatoide este determinată de faptul că mai mult de
50% dintre pacienţi sunt nevoiţi sa-şi întrerupă prematur
activitatea profesională în primii 5 ani de boală, iar pâna la
10% din pacienţi dezvoltă un handicap motor sever în primii 2
ani de boală.
 Nu este definitiv elucidată. Se presupune că această
afecţiune se dezvoltă ca rezultat al interacţiunii factorilor
genetici şi factorilor de mediu. S-a demonstrat că nu există
un agent patogen (viral sau bacterian) în etiologia acestei
afecţiuni.În urma numeroaselor cercetări s-au obţinut noi
date în patogenia acestei afecţiuni, care au stabilit o
legătură între debutul artritei reumatoide şi divesre situaţii
patologice ca: infecţii, suprarăceli, intervenţii chirurgicale,
traume, stres psihic, vaccinări etc. Aceşti factori
nespecifici doar favorizează sau grăbesc apariţia
manifestărilor clinice ale procesului autoimun deja
existent, care se află la baza artritei reumatoide.
 Predispoziţia genetică – prezenta artritei reumatoide
sau a altor boli de sistem la rudele, gr I si II. Studiile
familiale indica o predispoziţie genetică.
 Sexul feminin.
 Perturbarile hormonale (risc sporit de îmbolnăvire

primele trei luni după nasteri, avorturi), menopauza.

 Fumatul.
 Infectiile intercurente, focarele de infectii cronice

(posibil).
 Stresul psihic cronic, stresul fizic intens indelungat.
1.Clasificarea functională
Clasa I: activitate fizică normală.
Clasa II: activitaţi zilnice pot fi efectuate, dar cu

durere şi reducerea mobilitaţii articulare.

Clasa III: capacitate de autoingrijire deficitară.
Clasa IV: imobilizare la pat sau in scaun cu rotile,

incapacitate de autoîngrijire.
2.In funcţie de detectarea FR în serul

pacienţilor: seropozitivă, seronegativă

 În mod caracteristic artrita reumatoidă este o
poliartrită cronica. La aproximativ doua treimi
dintre bolnavi, debutul începe insidios cu oboseală,
anorexie, slabiciune generalizată şi simptome vagi
musculoscheletice până la apariţia evidentă a
sinovitei. Acest prodrom poate persista săptămâni
sau luni şi intârzie diagnosticul. Simptomele
specifice ale bolii apar când începe afectarea
articulară, de obicei gradat. Pentru stadiul iniţial
al bolii este caracteristică afectarea articulaţiilor
mici ale mâinii: metacarpofalangiene,
interfalangiene proximale şi carpiene.
 La aproximativ 10 – 15 % dintre indivizi,
debutul este acut cu o dezvoltare rapidă a
poliartritei, deseori însoţită de semne generale
care includ febra 38oC şi variate manifestări
sistemice:polineuropatii, afecţiuni de organe,
infarcte digitale, limfadenopatie, splenomegalie,
pleurezii etc. În artrită reumatoidă se poate
dezvolta inflamaţia oricărei articulaţii care are
membrană sinovială. La pacienţii cu artrită
reumatoidă este caracteristică afectarea
simetrică a articulaţiilor.
 Artrită reumatoidă este o poliartrită
(afectarea mai mult de 5 articulaţii), dar
la începutul afecţiunii la unii bolnavi
poate evolua ca oligoartrită (inflamarea
a 2 - 4 articulaţii).
 Redoarea matinală este o manifestare

clinică importantă în artrita

reumatoidă.
 Aceasta se caracterizează ca o rigiditate,
mobilitate dificilă sau redusă în articulaţii şi în
grupurile de muşchi din vecinătatea articulaţiilor
afectate, fiind evidentă dimineaţa dupa trezire sau
după un repaus funcţional îndelungat.
 Redoarea matinală diminuează concomitent cu

reducerea activităţii bolii, iar în remisiuni –

dispare. Redoarea matinală are o durată de la 30
minute până la câteva ore sau, în evoluţia severă,
chiar pe parcursul întregii zile. În artrita
reumatoidă redoarea matinală are valoare
diagnostică dacă durează cel puţin 1 oră.
 ale inflamaţiei articulare sânt nespecifice: tumefiere,
creşterea locală a temperaturii, dureri atât în timpul
mişcărilor cât şi în repaus, limitarea mişcărilor în
articulaţiile afectate. Tegumentele în regiunea
articulaţiilor afectate nu-şi schimbă culoarea.
 În continuare, în procesul patologic sânt implicate

articulaţiile radiocarpiene, a genunchilor, a umerilor,

coxofemurale, a cotului, talocrurale, tarsiene, a regiunii
cervicale a coloanei vertebrale şi articulaţiile temporo-
mandibulare. Iniţial durerile apar doar la mişcare, însă pe
măsura evoluţiei bolii şi în repaus. De regulă, în proces
sânt implicate tendoanele, bursele, muşchii şi oasele. Se
dezvoltă atrofia musculară pe partea dorsală a mâinii.
 Articulaţiile palmare: cel mai frecvent
sunt afectate articulatiile
metacarpofalangiene, interfalangiene
proximale , radiocarpiene. Mobilitatea
articulaţiilor este limitată din cauza
durerilor.Dezvoltarea deformaţiilor
caracteristice artritei reumatoide în mare
parte sânt condiţionate de afectarea
tendoanelor.
 tumefacţia articulaţiilor interfalangiene proximale
duce la aparitia „degetelor fuziforme”.
 se dezvolta devierea ulnara a miinii.
 tenosinovita flexorilor degetelor determina
modificari „în gît de lebădă” şi „în butoniera”.
 distrucţiile cartilaginoase şi osoase severe duc la

deformări severe şi la resorbţii osoase cu

dezvoltarea anchilozelor în articulaţiile
metacarpocarpiene.
Articulaţiile cotului sânt afectate destul de
frecvent, primele semne fiind durerea şi
limitarea mişcărilor. Articulaţiile umărului sânt
rar afectate.
 Articulaţiile plantare sunt afectate la peste 1/3

dintre pacienti. Cel mai frecvent implicate sunt

articulaţiile metatarsofalangiene. Modificările
pot fi:deviatia laterala a degetelor şi fixarea în
flexie a articulaţiilor interfalangiene proximale
(„deget în ciocan”), repartiţia patologică a
sarcinilor pe suprafaţa tălpii duce la formarea
calozităţilor (întărire şi îngroşare a pielii).
 Genunchii sunt frecvent afectati în stadiile
iniţiale şi se manifestă prin durere, dezvoltă
tumefacţie, ulterior se pot dezvolta limitarea
extensiei şi fixarea în flexie.
 Articulaţiile coxofemurale sînt rar afectate.

Coloana cervicală este singura regiune

interesată a coloanei vertebrale şi se întâlneşte
rar.
 Articulaţia temporomandibulară: este mai
frecvent afectată. Se manifestă prin dureri la
masticatie, dificultate la inchiderea gurii,
crepitatii.
 apare obicei în cazurile severe de boală.
 Nodulii reumatoizi sânt cele mai frecvente şi

specifice manifestări extraarticulare ale AR. Cel mai

des se localizeaza pe suprafetele de presiune, burse,
tendoane (cot, occipit, sacru). Sunt situaţi
subcutanat, mobili sau aderenti la periost sau tendon.
Consistenţa şi dimensiunile sunt variabile (între 3-4
cm). De obicei sânt nedureroşi, numărul variază de
la 1 la câteva zeci.Aproape intotdeauna asociaza FR
in ser. Rareori se poate întâlni localizarea lor
extrategumentară – viscerală pe: miocard , valve,
pericard, creier, retină, plămâni, rinichi.
 Muşchii sânt afectaţi frecvent prin
dezvoltarea slăbiciunii şi atrofiilor
musculare la aproximativ 75% din
pacienţi. Acestea apar ca rezultat al
reducerii activităţii musculare din
cauza durerilor şi contracturilor
musculare.
 Vasculita reprezintă afectarea
arterelor mici şi medii şi poate duce la
ulceraţii cutanate sau chiar gangrene;
infarcte viscerale,neuropatie periferică
 Afectarea pulmonară se poate manifesta prin: pleurezie
exsudativă moderată cu factor reumatoid prezent în lichidul
pleural; frecvent se asociază infecţii ale căilor respiratorii
superioare şi inferioare.
 Afectarea cardiacă se poate manifesta prin: pericardită,

miocardită, noduli reumatoizi la nivel miocardic, angor

pectoral .
 Afectarea renală poate fi determinată de: vasculita renala,

noduli reumatoizi la nivelul parenchimului renal.

 Afectarea neurologică se poate manifesta prin: polineurite

senzitive,parestezii, paralizii,
 Afectarea oculară: sclerita,iridociclita.
 Afectarea digestivă cel mai frecvent este rezultatul

medicaţiei cu antiinflamatoare nesteroidiene,

glucocorticosteroizi si citostatice.
 Investigatiile paraclinice.
Hemoleucograma:VSH majorat, anemie
normocromă.
 Teste biochimice ale singelui : majorarea

proteinei C-reactive (PCR),

Fibrinogenului,cresc gama-globulinele şi
α2-globulinele.
 Modificarile imunologice: autoanticorpul
factorului reumatoid este pozitiv la 65-80%
 Examenul lichidului sinovial: exsudat
usor opalescent; celule cu predominarea
polimorfonuclearelor, factorul
reumatoid este întotdeauna prezent.
 Biopsia sinovială.
 Examenul radiologic articular
evidenţiază:osteoporoza ,eroziuni
marginale, deformari articulare,
anchiloze.
 Ecografia articulara - acumularea de lichid
sinovial.
 Rezonanţa magnetică nucleară articulară
vizualizarea directă a cartilajului articular.
 Examinare clinică complexă (pentru evidenţierea

atingerilor extraarticulare, a comorbidităţilor sau

complicaţiilor sistemice):
 • ECG, ecocardiografia, ultrasonografia organelor

interne
 • fibroesofagogastroduodenoscopia
 • radiografia pulmonară, spirometria
 • tomografia computerizată pulmonară
 • densitometria DXA/ecografică
 • examenul fundului de ochi
 Redoare matinală – articulară cu durata de minim 1 ora.
 Artrita a 3 sau a mai multe arii articulare, cu tumefiere

din contul ţesuturilor moi, detectată prin observaţie de

medic.
 Artrita a articulaţiilor mâinii.
 Artrita simetrică: includerea simultană a ariilor
articulare similare, bilateral.
 Noduli reumatoizi.
 Factorul reumatoid în serul sangvin.
 Modificari radiologice: osteoporoza juxtaarticulară şi

/sau eroziuni la nivelul articulaţiilor afectate.

 Diagnosticul de artrită reumatoidă
este considerat veritabil la prezenţa
a cel putin 4 dintre cele 7 criterii
sus-numite. Criteriile 1-4 trebuie să
persiste cel putin 6 săptamâni.
 Scopul tratamentului prevede
atingerea remisiunii clinice,
prevenirea deformărilor şi a
distrucţiunilor articulare, menţinerea
functiei articulare adecvate, evitarea
complicaţiilor şi a manifestărilor
sistemice, ameliorarea calitaţii vieţii
bolnavului cu artrită reumatoidă.
Masuri generale:încurajarea unui mod sănatos de
viaţă, abandonarea fumatului, consumului sporit de
alcool, reeducarea funcţională, menţinerea unui tonus
muscular, kinetoterapia,ergoterapia, masajul,
balneoterapia (în afara perioadei de acutizare), purtarea
protezelor (statice şi dinamice), folosirea metodelor
sigure de contraceptie (în perioada administrării
tratamentului de fond), evitarea suprainfecţiilor (risc
sporit din cauza tratamentului imunosupresor). Nu sînt
argumentări referitoare la influieţa considerabilă a dietei
în evoluţia AR. Totuşi se recomandă o alimentaţie cu
conţinut sufucient de proteine, limitarea consumului
săriii de bucătărie.
 Sînt preparate care au efect pur simptomatic, reduc
durerea şi inflamaţia şi nu influenţează progresia bolii.
Acest grup include:
 Antiinflamatorii nesteroidiene (AINS): Diclofenac
(Dicloberl, Voltaren, Diclofen, Naclofen), Aceclofenac
(airtal), Indometacina, Piroxicam, Naproxen, Ibuprofen,
Nimesulid, Meloxicam. În caz de sindrom algic pronunţat
se administrează preparate antiinflamatorii nesteroidiene
intramuscular, ulterior se trece la administrarea per os.
Preparatele antiinflamatorii nesteroidiene se
administrează obligator după alimentaţie (din cauza
efectelor adverse gastrointestinale).
 Formele de antiinflamatorii nesteroidiene pentru
aplicare locală (naclofen gel, fastum gel, unguient
indometacină ş.a.) au importanţă auxiliară. Pot fi
utile în tratamentul artritei reumatoidă cu evoluţie
uşoară.
 Datorită unei acţiuni evidente antiinflamatorii şi

analgetice cât şi existenţei preparatului sub diferite

forme (pastile, supozitoare, fiole, gel) Diclofenacul
este preparatul practic cel mai utilizat şi de primă
linie în tratamentul antiinflamator nesteroidian în
artrita reumatoidă. Dacă acesta nu este tolerat sau
eficient, se administrează alt preparat
antiinflamator nesteroidien
 Preparatele antiinflamatorii nesteroidiene se
administrează obligator după alimentaţie (din
cauza efectelor adverse gastrointestinale). Formele
de antiinflamatorii nesteroidiene pentru aplicare
locală (naclofen gel, fastum gel, unguient
indometacină ş.a.) au importanţă auxiliară.
 Prednison, Prednisolon, Metilprednisolon,
Dexametazona, Betametazona. În caz de
absenţă a efectului curativ la preparatele
antiinflamatoare nesteroidiene, la pacienţii
cu febră şi la cei cu manifestări
extraarticulare, se aplică tratamentul
antiinflamator cu glucocorticoizi per os.
Poate fi utilizată forma medicamentoasă sub
formă de supozitoare. Preparatele cortizonice
sânt eficiente în ameliorarea simptomelor.
 disease-modifying antirheumatic drugs - sunt preparate cu
potential remisiv asupra evolutiei sindromului articular
reumatoid şi manifestarilor sistemice):
 clasici (nonbiologici): Metotrexat – se consideră preparatul

de elecţie; Antimalaricele(Delaghil, Plaquenil),

Azatioprina, Ciclosporina-A, Ciclofosfamida. Au potenţial
de a influenţa pentru termen lung evoluţia bolii, pot încetini
progresia leziunilor osteoarticulare. Efectul se instaleaza
lent, timp de 2-4 luni. Sunt potential toxice, de aceea
necesită monitorizare riguroasa. Metotrexatul, Azatioprina,
Ciclofosfamida, Ciclosporina-A, D-penicillamina sânt
preparate citostatice utilizate pentru efectul imunosupresor
al acestora, dar şi efectul antiinflamator.
 Biologici. Terapia biologică
include:tratamentul cu anticorpi
monoclonali. Aceste preparate poseda
actiune ţintită asupra unui anumit
component al sistemului imun, au
potenţial remisiv sporit, demonstrat pe
studii clinice. Ele prezinta alternativa de
linia a doua in cazul lipsei efectului la
tratamentul cu DMARD nonbiologic.
latente.
 pe lângă administrarea intraarticulară a
glucocorticosteroizilor şi folosirea unguientelor
AINS, mai sânt metode de tratament local.
Tratamentul local mai include şi metode
fozioterapeutice: aplicarea termofoarelor calde,
galvanonămolului, parafinei, ozocheritei, razelor
infraroşii, ultrasunetului, diatermiei. Aceste
proceduri reduc durerea articulară şi musculară,
redoarea matinală şi măresc volumul mişcărilor.
Aceste metode au o importanţă doar secundară.
 Kinetoterapia - se recomandă gimnastică medicală uşoară
pentru menţinerea volumului necesar al mişcărilor, menţinerea
tonusului muscular şi preîntâmpinarea osteoporozei. Sânt
necesare anumite mişcări, necesare pacientului în viaţa
cotidiană şi la serviciu. Poate fi recomandată ergoterapia –
tratamentul prin anumite îndeletniciri – împletitul, brodatul ş.
a. Totuşi suprasolicitarea articulaţiilor inflamate şi dureroase
poate fi dăunătoare, deaceea aceste activităţi se vor recomanda
cu atenţie.Masajul muşchilor este util pentru prevenirea
hipotoniei musculare şi hipotrofiilor muşchilor la membrele cu
limitarea mişcărilor
 Tratamentul chirurgical este rezervat situatiilor refractare la
tratamentul medicamentos, stadiilor tardive de boala sauunor
complicatii mecanice ale aparatului osteomuscular.Presupune:
sinovectomie, artroplastie, subluxatia atlantoaxiala, rupturi
tendinoase ş.a. procedee.