Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian este o afectiune comuna in care nervul median este
comprimat in interiorul tunelului carpian al incheieturii mainii. Tunelul carpian este o
structura fibroasa prin care trece nervul median impreuna cu mai multe tendoane.

Factorii de risc pentru sindromul de tunel carpian includ:

 ereditatea;
 tunelul carpian poate fi mai mic la unii oameni sau pot exista diferente anatomice care
micsoreaza spatial pentru nerv;
 utilizarea repetata a mainii: repetarea acelorasi miscari si activitati ale mainii si
incheieturii mainii, pe o perioada indelungata de timp, poate inflame tendoanele din
incheietura, provocand umflarea care pune presiune asupra nervului;
 pozitia mainii si a incheieturii mainii: efectuarea unor activitati care implica o flexie
sau o extensie extrema pe o perioada indelungata de timp poate creste presiunea
asupra nervului;
 sarcina: modificarile hormonale in timpul sarcinii pot determina inflamarea
tendoanelor
 conditiile de sanatate: diabetul, artrita reumatoida si dezechilibrul glandei tiroide sunt
conditii care sunt asociate cu sindromul de tunel carpian.

Simptomele sindromului de tunel carpian includ parestezii si amorteli in teritoriul de

distributie al nervului median. Cu cat aceasta afectiune progreseaza, cu atat senzatia de
amorteala devine constanta iar pacientii pot acuza dureri. Acestia pot descrie si dureri la
niveul eminentei tenare, iar in caz de compresie severa, slabiciune si atrofie musculara la
acest nivel. Scaderea fortei muscular face ca pacientii sa se planga frecvent de faptul ca scapa
obiecte din mana sau ca si-au pierdut din abilitatile pe care le puteau realiza cu ajutorul
mainii.
 Semnul Tinel si semnul Phalen sunt utile in punerea diagnosticului de sindrom de
tunel carpian. Cel dintai consta in aparitia paresteziilor la percutia usoara cu ciocanul de
reflexe a incheieturii mainii, iar cel din urma consta in aparatia simptomelor in momentul
flexiei mainii.

Procedurile necesare diagnosticarii constau in: electroneouromiografia,

electromiograma si ultrasonografia. Electroneuromiografia este folosita pentru a examina
functia motorie si senzoriala a nervului median. Se considera anormal atunci cand conducerea
senzoriala este diminuata intre incheietura, palma si degete. Acest test poate fi folosit pentru a
diagnostic afectiunea si pentru a elimina alte posibile afectiuni. Electromiograma masoara
activitatea electrica a muschilor inervati de nervul median. Aceasta poate determina daca
exista o deteriorare a muschiului si poate elimina alte posibile afectiuni. Ultransonografia
poate identifica leziuni in spatiu in jurul nervului median. Razele X sunt recomandate pentru
a exclude alte cauze ale durerii incheieturii precum artrita sau patologii ale oaselor.

Pe langa tratamentul medical, este necesara si kinetoterapia. Pacientii cu simptome

usoare sau moderate nu au nevoie sa fie operati imediat si pot fi eficient tratati cu ajutorul
terapiei. Astfel, kinetoterapeutul va sfatui pacientul sa isi schimbe activitatile zilnice si cele
de la munca pentru a evita posturile sau solicitarile mainii ce agraveaza simptomele. Se
recomanda ultrasunete si mobilizari realizate de catre terapeut.

Materialele informative sunt scrise și dezvoltate de Green Vibe Medical. Aceste

informații nu intenționează să înlocuiască sfatul medicului dvs.