Sindromul de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian reprezintă o afecțiune datorată compresiei nervului median la

nivelul trecerii sale pe sub ligamentul carpian transvers.

La majoritatea pacienților, sindromul de tunel carpian se agravează de-a lungul timpului,

deci diagnosticarea și tratamentul precoce sunt importante. La început, simptomele pot fi adesea
ameliorate prin măsuri simple cum ar fi purtarea unei atele la încheietura mâinii, sau evitarea
anumitor activități.

Dacă presiunea asupra nervului median continuă, cu toate acestea, poate duce la afectarea
nervilor si agravarea simptomelor. Pentru a preveni deteriorarea permanentă, poate fi
recomandată o intervenție chirurgicală pentru a elimina presiunea asupra nervului median.

Sindromul de tunel carpian este cauzat de presiunea asupra nervului median. O fractură a
încheieturii mâinii poate îngusta tunelul carpian și poate irita nervul, precum și umflarea și
inflamația care rezultă din poliartrita reumatoidă.

Pentru majoritatea pacienților, cauza sindromului de tunel carpian este necunoscută.

Orice condiție care exercită presiune asupra nervului median la încheietura mâinii poate cauza
sindromul de tunel carpian. Condițiile frecvente care pot duce la sindromul de tunel carpian
includ obezitatea, sarcina, hipotiroidismul, artrita, diabetul si trauma. Inflamația tendonului care
rezultă din munca repetitivă, cum ar fi tastarea neîntreruptă, poate provoca, de asemenea,
simptom de tunel carpian.

Factorii de risc care pot determina sindrom de tunel carpian sunt:

 Sexul: femeile sunt mai susceptibile la a dezvolta sindrom de tunel carpian; riscul
cel mai mare îl au femeile cu vârstă între 40 – 60 de ani,precum și cele care sunt
însărcinate. Simptomele apar mai degrabă către sfârșitul sarcinii, pe măsură ce
retenția de fluide a organismului este mai mare și edemele sunt din ce în ce mai
importante.
 Ereditatea: acesta este probabil un factor important. Tunelul carpian poate fi mai
mic la unii oameni sau pot exista diferențe anatomice care modifică cantitatea de
spațiu pentru nerv - și aceste trăsături pot funcționa în familii.
 Profesia: în special cele care necesită multa muncă manuală, în care persoana
respectivă ține mâna în același fel, ține diverse obiecte sau manipulează utilzaje
industriale ce vibrează.
  Comportamente cu risc: fumatul este unul din cele mai frecvent citat
comportament cu risc, el afectând semnificativ circulația sangvină.
 Alte afecțiuni medicale coexistente: diabetul zaharat, lupusul eritematos sistemic,
poliartrita reumatoidă, hipotiroidism, scleroză multiplă, insuficiență renală cronică
în stadiu avansat, amiloidoză.
 Obezitatea

Simptome ale sindromului de tunel carpian

Persoanele cu sindrom de tunel carpian simt inițial amorțeală și furnicături ale mâinii în
distribuția nervului median (degetul mare, indexul, mijlociul și inelarul). Aceste senzații sunt
adesea mai pronunțate pe timp de noapte și pot să trezească oamenii din somn. Motivul pentru
care simptomele sunt mai proaste pe timp de noapte pot fi legate de poziția de dormit a
încheieturii mâinii și/sau de lichidul care se acumulează în jurul încheieturii mâinii și al mâinii în
timp ce corpul este întins. Sindromul de tunel carpian poate fi o afecțiune temporară care se
rezolvă complet, sau poate persista și progresa.

Pe masură ce boala progresează, pacienții pot dezvolta o senzație de arsură și/sau crampe
și slăbiciune a mâinii. Reducerea forței de prindere poate duce la scăparea frecventă a obiectelor
din mână. Ocazional, durerile puternice si ascuțite pot fi resimțite in antebraț. Sindromul de tunel
carpian cronic poate, de asemenea, să ducă la pierderea (atrofia) mușchilor mâinii, în special a
celor care se află aproape de baza degetului mare, în palma mâinii.

Simptomele precoce includ amorțeala în degete și mână, mai ales pe timp de noapte. Deși
mulți oameni consideră de obicei amorțeală în degete ca o condiție ușoară, adevarul este că poate
indica o lungă listă de afecțiuni medicale grave, multe dintre acestea putând duce la deteriorarea
permanentă a nervilor sau țesuturilor.

Teste specific

1. Testul PHALEN constă în flexia forţată a pumnului la 90° de grade timp de 1 minut, iar
pozitivarea lui înseamnă apariţia simptomelor sindromului de canal carpian.

Testul PHALEN INVERSAT se face în acelaşi mod, dar cu pumnul în extensie forţată.
 2. Testul TINEL constă în lovirea uşoară cu de getele a zonei palmare a pumnului, fiind
pozitiv atunci când apar simptome senzitive în teritoriul de distribuţie al nervului median.

3. Testul de compresie nervoasă constă în aplicarea unei presiuni cu două degete de către
examinator la nivelul tunelului carpian timp de 1 minut şi apariţia simptomelor senzitive
în acelaşi teritoriu.

Tratament de fizio-kinetoterapie pentru sindromul de tunel carpian

Fizioterapia este benefica pentru majoritatea persoanelor care sufera de sindrom de tunel
carpian, in special in cazuri usoare pana la moderate.

Fizioterapeutul se va concentra pe:

 Mobilizarea osoasa carpala si intinderea retinaculului flexor pentru a deschide tunelul

carpian.
 Exercitiile de alunecare a nervilor si a tendoanelor pentru a asigura miscarea completa a
nervilor fara restrictii.
 Extensibilitatea tesuturilor musculare si moi.
 Metoda de prindere cu mana si intarirea antebratului in fazele ulterioare.
 Postura, exercitii de dexteritate si motricitate fina.

Din fizioterapie sunt indicate:

 Curenții de joasă frecvență (TENS, curenți diadinamici)

 Curenții de medie frecvență (interferential)
 Curenții de înaltă frecvență (laser, ultrasunet, unde scurte în doze aterme, microunde)

Kinetoterapia

1. Exercițiile de alunecare de nerv și tendon (”nerve and tendon gliding exercises”)

 Rup aderen‫܊‬ele din tunelul carpian
 Maresc suprafața longitudinală de contact dintre nervul median și ligamentul
carpian transvers
 Reduc edemul tenosinovial
 Reduc presiunea la nivelul tunelului carpian
 Exercițiile au fost concepute pentru a maximize excursia flexorilor digitali si a
nervului median în canalul carpian
 Fiecare poziție se menține 7 secunde și se repeat de 5 ori într-o ședință
 2. Mobilizarea nervului median

Mobilizarea nervilor are scopul de a adapta sistemul nervos la încărcări și tensiuni mecanice
care se schimbă permanent. Acest lucru se realizează prin efectuarea unor mișcări precise,ținând
cont de anatomia și biomecanica sistemului neuro-mio-artro-kinetic.

 Din ortostatism, cu MS ușor abdus, mâna și degetele în extensie, orientate lateral,

pacientul apasă umărul cu mâna opusă, înclină capul în direcția opusă și abduce brațul
până simte o ușoară tensiune. Poziția se menține timp de 3 cicluri respiratorii. Se fac
4 repetări.
 Stând, brațul lângă trunchi, cotul flectat la 90˚, palma orientată în sus, se extinde
mâna cu ajutorul mâinii opuse, degetele relaxate.
 Stând, cu brațul flectat la 90˚, palma orientată în sus, se extind mâna și degetele cu
ajutorul mâinii opuse.
 Stând, cu brațul pe lângă corp, cotul flectat la 90˚, antebrațul în supinație, degetele și
mâna în extensie cu ajutorul mâinii opuse; se flectează brațul și se extinde cotul.
 Stând, brațul pe lângă trunchi, cotul flectat la 90˚, palma orientata în sus, mâna și
indexul în exetensie cu ajutorul mâinii opuse; se flecteaza bratul și se extinde cotul; se
repetă cu fiecare deget.
 Așezat, brațele abduse la 90˚, coatele flectate la 90˚, mâinile extinse, palmele
orientate în sus, degetele orientate posterior; se ridică palmele spre tavan.
 Pacientul strange din pumni timp de câteva secunde, apoi deschide palmele rapid și
îndreaptă degetele. Se repetă exercițiul de 10 ori.
 Se rotește încheietura mâinii. Aceste mișcări circulare se repeat de 10 ori, cu ambele
mâini, în sensul acelor de ceasornic și în sensul invers al acelor de ceasornic.
 Se rotește degetul mare în sensul acelor de ceasornic și în sensul invers al acelor de
ceasornic. Aceste mișcări circulare se repetă de 10 ori, cu ambele degete.

Terapia ocupațională
 Terapia ocupaţională este utilă pentru instruirea pacienţilor de a evita mişcările
declanşatoare (flexia prelungita a incheieturii) şi a realiza un repaus relative articular. În timpul
perioadelor de repaus, se pot face mişcări de flexie-extensie blândă a pumnului şi antebraţului, la
care se adaugă exerciţii de stretching.

Un factor predispozant al sindromului de tunel carpian il reprezinta miscarile repetitive

ale incheieturii mainii caracteristice unor activitati precum impletitul, tastatul, condusul, pictatul,
gradinaritul.