Sunteți pe pagina 1din 7

Impachetari

Definitie : sunt proceduri de hidroterapie care constau din invelirea unei parti sau
in intregime a corpului conform unei anumite tehnici.
Clasificare: in functie de tehnica de aplicare se impart in : umede, uscate, cu
parafina, cu namol si cu nisip.

A.Impachetarile umede
Impachetarile umede constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului
in intregime, intr- un cearsaf inmuiat in apa la temperatura de 18- 20 C,
bine stors, peste care se aplica o patura.
In functie de regiunea pe care se aplica, impachetarile se clasifica in:
- impachetari umede complete
- impachetari trei sferturi
- inferioare
- modificate
- superioare
- la trunchi
1. Impachetare umeda completa
Materiale necesare: un pat sau o canapea, una patura mare de
lana 220/ 250 sau doua paturi obisnuite, un cearsaf de aceleasi
dimensiuni, un cearseaf obisnuit, una galeata cu apa rece, una
compresa pentru cap, un termometru de baie si un ceas
semnalizator.
Tehnica de aplicare: se asterne patura de lana pe pat, la
picioarele bolnavului, se intinde tragand bine de ea, apoi se
rasfrange bine sub calcaie sau peste labe, asa cum s-a procedat si
cu cearsaful. Daca nu exista o patura de dimensiuni mari, folosim
doua paturi obisnuite pe care le asezam astfel: una din paturi se
aseaza cu lungimea pe latimea patului. A doua se indoaie si se
aseaza in continuare, sub patura mare. Impachetarea se face la fel
ca si mai inainte. Se aplica un cearsaf uscat , indoit sub barbie,
pentru a evita frecarea de patura si apoi o compresa rece pe frunte.
Se lasa bolnavul impachetat dupa durata prescrisa , care poate sa
atinga 60- 80 de minute, dupa care se aplica o scurta procedura de
racire (spalare, dus, baie etc) ca dupa orice aplicatie
hiperterma.Pentru ca procedura sa-si atinga scopul, ea trebuie sa
se execute intr-un timp foarte scurt si aplicand tehnica corect. Nici
cearsaful si nici patura nu trebuie sa faca cute. In cazul cand dorim
sa obtinem o incalzire mai rapida si mai importanta, impachetarea

poate sa fie asociata cu aplicatii de termofoare, hidrofoare sau


sticle calde, asezate intre cele doua portiuni ale paturi, gambe si
talpi.
Daca in timpul curei apar fenomene de intoleranta, bolnavul va fi
despachetat, i se aplica o procedura de racire si va fi lasat in
repaus
.
2. Impachetarea umeda trei sferturi
Se intinde de la axila in jos, cuprizand trunchiul si membrele
inferioare si lasand libere membrele superioare.
Tehnica este aceeasi ca si pentru impachetarea umeda
completa.La terminarea procedurii se aplica pe fata anterioara a
bolnavului un cearsaf uscat.Invitam bolnavul sa-si incruciseze
mainele pe piept si rasfrangem cearsaful peste umeri si brate,
trecand capetele lui la spate. Durata procedurii este cea prescrisa
3. Impachetarea umeda inferioara
Este identica cu precedenta, dar se intinde numai de la ombilic in
jos. Si aici bratele sunt invelite intr-un cearsaf uscat.
4 . Impachetarea umeda modificata
Consta dintr-o impachetare de jumatate combinata cu o compresa
cruciata conform tehnicii descrise. Bratele se invelesc in cearsaf
uscat.
5. Impachetarea umeda superioara
Cuprinde bratele si partea superioara a corpului pana la nivelul la
care degetele ating coapsele. In rest, bolnavul este invelit in
cearsaf si patura.
6 . Impachetarea umeda la trunchi
Cuprinde numai portiunea dintre axila si pubis.Tehnica este identica
cu a celorlaltor impachetari, membrele superioare si inferioare
ramanand neimpachetate.
Modul de actiune al impachetarilor umede
Impachetarile umede sunt proceduri care au o actiune generala
importanta asupra organismului. Factorul pe care se bazeaza actiunea lor
este cel termic. Schematic, actiunea impachetarilor se poate diferentia in
trei faze, care depind de durata procedurii si de reactivitatea bolnavului.

Faza initiala numita si faza de excitatie apare datorita contactului dintre


tegument si cearsaful rece, contact care determina o excitatie a sistemului
nervos. La nivelul vaselor cutanate se produce vasoconstrictia,
contractiiile inimii devin mai puternice, respiratia devine mai profunda si
mai accelerata, temperatura creste usor. Bolnavul are senzatia de frig.
Dupa aproximativ 1- 3 minute, vasoconstrictia este inlocuita de
vasodilatatie periferica activa, viteza de circulatie a sangelui creste.
Senzatia de frig este inlocuita cu cea de caldura placuta. Corpul cedeaza
treptat caldura cearseafului. Aceasta face ca bolnavii afebrili, prin actiune
de termoreglare, arderile sa fie stimulate, iar la cei febrili, temperatura sa
scada cu 1- 2 grade, daca schimbam impachetarea de cateva ori.
Aceste modificari au loc pana ce temperatura corpului si a cearsafului se
egaleaza. Daca in timpul impachetarii apare frisonul, procedura trebuie
intrerupta. Aceasta prima faza dureaza 15- 20 de minute si are un efect
tonifiant asupra organismului.
Faza a doua apare ca un rezultat al continuarii procedurii. Cearsaful se
incalzeste mai departe. Caldura umeda moderata determina o dilatatie a
vaselor cutanate, care are ca rezultat scoaterea sangelui din organele
interne si trimiterea lui la periferie, scaderea temperaturii, rarirea pulsului
si a respiratiei. Bolnavul are o senzatie de caldura placuta, tendinta la
somn. Faza aceasta are caracterul de faza sedativa. Ea apare dupa
aproximativ 15 minute si se mentine un interval de aproximativ 50 de
minute.
Faza a treia are loc cand bolnavul ramane impachetat in continuare.
Cearsaful continua sa se icalzeasca, caldura se acumuleaza din cauza
paturii, iar procedura devine hiperterma. Bolnavul transpira abundent.
Procedura devine excitanta pentru sistemul nervos. Pulsul si respiratia se
accelereaza. Durata acestei faze este de 50- 90 de minute.
Indicatiile si contrindicatiile impachetarilor umede
In functie de durata lor si deci de faza,au indicatii diferie.Cele de scurta
durata (pana la 10-15 minute) sunt indicate pentru actiunea lor termica la
bolnavii febrili, in cursul bolilor infetocontagioase. Ele se repeta in cazurile
acestea de 1-2 ori.
Se indica, de asemenea, ca procedura de tonifiere la bolnavii cu tulburari
functionale ale sistemului nervos central, stari depresive, asenie generala
si
in
cadrul
complexelor
terapeutice
de
stimulare
a
metaboloismului.Impachetarile umede de durata medie( intre 20- 50 de
minute ) se indica pentru efectul lor calmant, bolnavilor obositi, in caz de
insomnii, in caz de nevroze motorii ( coree, ticuri, constipatii spastice,
boala ulceroasa, prurit).
Impachetarile umede de lunga durata( 50- 90 de minute) se recomanda
bolnavilor cu tulburari metabolice, obezitate, guta, in polinevrite.

Contraindicatiile impachetarilor umede: boli de inima decompensate,


boala hipertonica in faza inaintata, tuberculoza pulmonara si boli de piele
cu caracter inflamator.
B.Impachetari uscate
Definitie :constau in invelirea unei parti intinse sau a corpului in
intregime intr-o patura de lana, aplicata direct pe corp.ele pot sa fie partiale sau
complete. Cele mai folosite sunt cele complete.
1.Impachetarea uscata completa
Materiale necesare: o canapea, o patura de lana de 220/250cm sau
doua paturi obisnuite, hidrofoare, sticle cu apa calda, un cearsaf, una
compresa pentru cap.
Tehnica de aplicare: impachetarile uscate se efectueaza numai cu patura
care se aplica direct pe corp, fara cearsaf, in acelasi mod ca la
impachetarea umeda..
Durata procedurii este de aproximativ o ora si jumatate.Impachetarea se
termina intotdeauna cu o procedura de racire (spalare, dus sau baie
recede scurta durata).Impachetarea uscata este o procedura energica si
de aceea bolnavul trebuie sa fie supravegheat in permanenta.
In caz de aparitie a fenomenelor de ameteala, cefalee, palpitatii, neliniste,
despachetam repede bolnavul si ii administram o procedura de racire;
spalare, frictiune, compresa prevordiala. Impachetarile uscate pot sa fie
partiale si se executa conform aceleasi tehnici.
Mod de actiune: impachetarile uscate sunt proceduri cu actiune generala.
Efectul lor se datoreaza elementului termic important realizat prin actiunea
mecanica a paturii aplicata direct pe tegument, ca si prin retentia de
caldura realizata de aceasta. Aceste proceduri de sudatie cresc
metabolismul, maresc arderile; sub influenta lor, pulsul si respiratia se
accelereaza .
Indicatii: hipotiroidism, obezitate, diateza cronica, intoxicatii cronice,
reumatism cronic.
Contraindicatii:toate bolile casectizante acute sau cronice, tuberculoza,
sindroame miocardice.
2.Impachetari cu parafina
Constau in aplicarea conformunei anumite tehnici pe o regiune limitata de
corp, a parafinei topite.

Materiale necesare:canapea sau scaun, parafina alba de parchet, un vas


pentru topit, tavi de tabla, pensule late de 8 cm, bucati de flanela, o
patura, mansoane pentru articulatiile mari,baie de apa, resou, o galeata cu
apa la temperatura camerei si un prosop.
Tehnica de aplicare: se aplica conform unor mai multe tehnici.Preferarea
uneia sau alteia este determinata de forma regiunii asupra careia trebuie
sa actionam.Se ia o cantitate potrivita de parafina ( aproximativ 150- 200
de grame) si se topeste intr-un vas la temperatura de 65-70C, in asa fel
ca sa mai ramana cateva bucati netopite, in scopul evitarii
supraincalzirii.Daca regiunea pe care dorim sa aplicam parafina este
paroasa, se rade si se unge cu ulei.Cu ajutorul unei pensule late de 8 cm
se pensuleaza regiunea interesata.
Pentru a avea o temperatura constanta, vasul cu parafina se introduce
intr-un vas mai mare cu apa fierbinte.Ca sa evitam senzatia neplacuta
data de primul strat de parafina care este putin cam fierbinte, se sufla
asupra regiunii, grabindu-se astfel solidificarea. Ulterior se poate continua
pensularea, fara ca bolnavul sa mai acuze vreo senzatie neplacuta.
Grosimea stratului este de 0,5- 1 cm. Peste stratul de parafina se aplica
bucati de vata sau de flanela si apoi se acopera regiunea cu patura.
Durata impachetarii este de 20- 60 de minute. Inlaturarea parafinei se face
cu usurinta din cauza transpiratiei care are loc sub stratul de parafina.
Procedura se termina cu o spalare la 20- 22.Pentru articulatii( genunchi,
cot) se pot folosi mansoane potrivite regiunii, legate deasupra si
dedesubtul articulatiei, prevazute cu un orificiu prin care se toarna, cu
ajutorul unei palnii, parafina topita.Ele sunt confectionate din panza
cauciucata si permit realizarea unui strat mai gros de parafina. Peste
mansoane se aplica o flanela si apoi o patura conform tehnicii
cunoscute.Pentru maini si picioare se folosesc baile de parafina.Bolnavul
introduce extremitatea pentru scurta vreme in parafina lichida, in care mai
inoata bucati netopite. Se scoate apoi si se asteapta pana ce parafina s- a
solidificat pe tegument, Se repeta manevra de 2-3 ori, introducandu-se de
fiecare data pana la un nivel inferior precedentului. Cand temperatura
devine suportabila, extremitatea se lasa in parafina topita timpul indicat.Pe
articulatiile mici se pot aplica fesi parafinate.
Cea mai folosita metoda de aplicare ap parafinei este metoda tavitelor de
tabla. Parafina topita se toarna intr-o tava de tabla cu dimensiunile de
60/25 cm si inaltimea de 5 cm, intr-un strat de aproximativ 1,5 cm.Tava se
lasa putin de o parte, pana cand stratul superficial se solidifica. Cu ajutorul
unui cutit se desprinde de pe pereti si se aplica pe regiunea
interesata.Parafina se poate folosi de mai multe ori cu conditia sa se
sterilize in prealabil la 110-120C timp de 10 minute. Inainte de
sterilizarea, parafina trebuie spalata bine si uscata, evitandu- se urmele de
apa din parafina, care ar provoca arsuri in timpul aplicarii pe tegument.
Deoarece parafina isi pierde din plasticitate dupa ce a fost incalzita de 2-3

ori, trebuie sa adaugam cam 20- 25% parafina proaspata la cea


intrebuintata .
Modul de actiune: are actiune locala, care se datoreste pe de o parte a
factorului termic, pe de alta parte compresiunii vaselor superficiale. Ea
provoaca o incalzire profunda si uniforma a tesuturilor.In timpul procedurii,
suprafata pielii se incalzeste pana la 38-40C. La locul de aplicare se
produce o hiperemie puternica si transpiratie abundenta.
Indicatii: boli ale aparatului locomotor: contuzii, osteomielite cronice,
artrite subacute si cronice, artrite infectioase si deformante; boli ale
aparatului digestiv si glandelor anexe : hepatite cronice, periviscerite,
boala ulceroasa, gastrite; boli ale sistemului nervos periferic : nevralgii,
nevrite; afectiuni ginecologice: anexite cronice.
Contraindicatii: piodermite, eczeme, tuberculoza, neoformatii maligne,
tendinte la hemoragii.
3.impachetari cu nisip
Sunt proceduri de hidroterapie care constau in invelirea corpului cu nisip,
la o anumita temperatura.
Materiale necesare:o cada, instalatii speciale pentru incalzit nisipul, o
compresa pentru cap, galeata cu apa rece si prosop.
Tehnica de aplicare
Bolnavul asezat intr-o cada este acoperit partial sau total cu nisip incalzit
la temperatura de 45-50C. La cap i se aplica o compresa rece. Procedura
dureaza 20-40 de minute si se termina cu o spalare la 20- 22C sau dus.
Modul de actiune
Factorii pe care se bazeaza actiunea acestei proceduri sunt: factorul
termic si cel mecanic, realizat de iritatia pe care o provoaca firicelele de
nisip pe tegument. Procedura se incadreza in categoria procedurilor
termoterapice. Influenta asupra organismului este generala si
asemanatoare cu a procedurilor hiperterme.
Indicatiile si contraindicatiile sunt identice cu ale acestora.
Impachetarile cu nisip se pot realiza, in locurile calduroase, pe malul marii
sau al unui rau, cu nisip incalzit la soare. Dupa procedura se poate face o
baie in mare sau in rau.