PROBA PRACTICĂ

Teme examen de absolvire 2013

1. Componentele principale care intră în structura şi funcţionarea aparatelor de

electroterapie.

Partile componente sunt:

a. Sistem de alimentare de la retea - format din:

· stecher, Cordonul, Întrerupator.

b. Dispozitivul de redresare al curentului - format din:

· Convertizor cu punte redresoare,

c. Aparat de reglare a intensitati - format din:

· Potentiometru, Comutatorul pentru forma de curent, Aparatul de masura al intensitati,

Miliampermetru sau dispozitiv digital de afisare

d. Sistemul de racordare cu bolnavul-format din:

· Borne, Cabluri, Electrozi

2. Stratul hidrofil şi fixarea electrozilor.

Contactul dintre electrod si pacient se realizeaza printr-un strat hirdofil din vascoza sau
tifon imbibat cu apa sau cu ser fiziologic, aplicat ferm. Electrozii se fixeaza cu benzi
elastice, chingi, saculeti cu nispip, vacum sau se pot autoatasa (autoadezivi). Este
obligatoriu folosirea stratului hidrofil între electrod si tegument pentru prevenirea
arsurilor, care trebuie spalat dupa fiecare utilizare.

3. Efectele fiziologice ale curentului galvanic

• Asupra fibrelor nervoase senzitive :

- efect analgetic , la pol (+) prin cresterea pragului de sensibilitate
dureroasa ( anelectrotonus ) cu hiperpolarizarea membranelor celulare
• Asupra fibrelor nervoase motorii :
- efect stimulator cu cresterea excitabilitatii obtinut la polul (-)
- catelectrotonusul favorizeaza depolarizarea membranelor celulare
• Asupra sistemului nervos central :
- aplicatiile descendente au efect sedativ si de scadere a excitabilitatii nervoase
 - aplicatiile ascendente au efect stimulator
• Asupra fibrelor vegetative vasomotorii are efect hiperemizant si vasodilatator
• Efect biotrofic prin imbunatatirea circulatiei tisulare

4. Modalităţi de aşezare a electrozilor în aplicaţiile curentului galvanic

Se utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor :

- transversal , de oparte si de alta a regiunii afectate pe care o incadreaza astfel fata
in fata ( umar , glezna , genunchi ) ;
- longitudinal , cu electrozii plasati la distanta , la extremitatile segmentului tratat ( brat
, gamba , membru inferior ) .

5. Indicațiile și contraindicațiile curentului galvanic

Indicatii:
- nevralgii si nevrite: de trigemen , occipitala , dentare, intercostale ,
- afectiuni reumatismale degenerative ;
- artrite , artroze cu diverse localizari ;
- tendinite , bursite , periartrite , epicondilite , mialgii ;
- sechele posttraumatice ;
- boala Raynaud , , arteriopatii periferice ;
- pareze si paralizii ;
- sindroame de suprasolicitare ;
- distonii neuro-vegetative ;

Contraindicatii:
- Stari febrile, boli infecto-contagioseacute
- Eczeme
- Prezenta corpurilor metalice in tesuturi
- Boli neoplazice, consumptive
- Intoleranta la curent electric, pacemaker

6. Baia galvanică bicelulară

Baia galvanica bicelulara se poate folosi in combinatii diferite in functie de efectele

urmarite. Se combina actiunea curentului continuu cu actiunea termica a apei (apa
este mijlocitoare intre electrod si tegument). Pentru aceasta baie sunt necesare 2
vane speciale, din faianta, sub forma de cizma (pot fi si din portelan sau masa
plastica), prevazute cu cate o despartitura laterala in care se pune electrodul si
racordate la sursa de curent continuu, avand polaritati diferite. Un taburet rotativ
permite asezarea bolnavului la inaltimea dorita. Electrozii sunt din carbune de retorta
de forma dreptunghiulara groase de 10 mm cu lungimea de 400 mm.
 7. Băile galvanice 4 - celulare - tehnică de aplicare.

Bolnavul sta asezat pe un scaun sau taburet, izolat electric de postamentul pe care
se afla instalata baia galvanica patru-celulara. Apa introdusa in cele patru vase
(celule) trebuie sa fie la temperatura corpului (34°) sau mai ridicata, pina la 38° ; apa
rece accentueaza senzatia neplacuta data de trecerea curentului, iar in apa calda
(37° — 38°), putem sa aplicam intensitati mai mari, mai bine tolerate.Putem sa facem
aplicatii patru-celulare, tricelulare, bicelulare sau unicelulare.
Putem aplica combinatii in diferite variante, in functie de efectele urmarite si
racordurile (aparat -pacient)stabilite :
— membrele superioare la acelasi semn de polaritate si mermbrele inferioare la
semncontrar.
— membrele de partea dreapta la acelasi semn, membrele stingi la semnul contrar ;
Putem aplica combinatii in diferite variante, in functie de efectele urmarite si
racordurile (aparat -pacient) stabilite :
- membrele superioare la acelasi semn de polaritate si mernbreleinferioare la semnul
contrar - membrele de partea dreapta la acelasi semn, membrele stingi la semnul
contrar ;
- 3 membre la acelasi semn si al patrulea la semnul contrar(in evantai)
- 2membre la acelasi semn si un membru la semnul contrar -un membru la polul
pozitiv si altul la cel negativ
Directia curentului poate fi ascendenta (polul pozitiv-caudal, polul negativ-cranial)
sau descendenta, infunctie de scopul terapeutic urmarit.

8. Băile galvanice generale (Stanger).

Se executa in cazi construite din material plastic ca izolant. Sunt prevazute cu 8

electrozi (de grafit) fixati pe peretii cazii, 3 pe partilelaterale, unul cranial, la nivelul
regiunii cervico cefalice, si altul caudal, la nivelul plantelor .Sensul curentului poate fi
dirijat in multiple variante intre electrozi : descendent,ascendent, transversal (cu
polaritatea pozitiva sau negativa fixata de partea stinga sau dreapta) sau in
diagonala. Intensitatea curentului aplicat este mai mare decit la baia patru-celulara (1
000—1200 mA), fiind repartizat pe intreaga suprafata corpo-rala. La baia Stanger
este foarte important sa ne orientam dupa ,,senzatia de curent" a pacientului, aplicind
deci dozarea intensitatii la nivelul pragului senzitiv, pina la senzatiade furnicatura
placuta si de usoara caldura.

9. Prepararea şi utilizarea soluţiilor la ionizări.

Se folosesc solutii ce contin substante active care se disociaza in campul electric si

patrund in tegument la nivelul foliculilor pilosi si ai glandelor sudoripare unde
realizeaza depozite ce apoi sunt preluate de circulatia sangelui .
Ex. : ionogalvanizarea cu CaCl2 . Solutia de CaCl2 se pune la anod .
Solutii folosite :
 - la polul pozitiv : CaCl2 , MgSO4 , ZnSO4 , ioni metalici , alcaloizi ,
acetilcolina, morfina , xilina , atropina , corticoizi ;
- la polul negativ : saruri de acizi organici , Br , Cl , I , acid salicilic , acid
acetic , acid oxalic sau acid citric .
Solutiile se prepara cu apa distilata . Concentratia solutiilor este mica (1 – 3 % )
deoarece in solutie disociatia electrolitica este cu atat mai mare cu cat solutia e mai
putin concentrata

10. Ionizarea transcerebrală.????????????????

Procedurile cu loc de aplicare gulerul Scerbak (zona cefei si dorsala superioara) au un

efect net asupra functionarii normale a SNV, in sensul echilibrarii lui.
Sistemul nervos reactoneaza energic la actiunea curentilor electrici. Sensul curentului da
un efect specific si anume curentii cu polul pozitiv la extremitatea cefalica (descendent)
au un efect sedativ, pe cand curentii cu polul minus la extremitatea cefalica (ascendenti)
au un efect de stimulare. Ionizari cu clorura de magneziu (MgCl 2) si clorura de calciu
(CaCl 2) prin tegument patrund ionii de Mg si Ca, primul avand efect simpaticolitic, cel
de al doilea, un efect sedativ.
In practica electroterapica se folosesc solutii de clorura de magneziu 4% cu care se
imbiba stratul hidrofil de la anod; ionul de magneziu fiind pozitiv, la inchiderea circuitului,
se va deplasa la catod, pe unde va penetra in tegument.

11. Modalităţi de aşezare a electrozilor la aplicarea curentului diadinamic.

• aplicatii pe puncte dureroase circumscrise . Se utilizeaza electrozi mici , rotunzi ,

egali . Polul negativ se aplica direct pe zona dureroasa , iar pozitivul proximal la 2-3
cm distanta ;
• aplicatii transversale ( transregionale ) , la nivelul articulatiilor mari , a zonelor
musculare mari ale trunchiului si membrelor . Se folosesc electrozi plati , suficient
de mari , asezati de o parte si de alta a zonei dureroase ;
• aplicatii longitudinale , de-a lungul unui nerv sau al unei cai vasculare . Pentru
nervi electrodul pozitiv , mai mare , se aseaza proximal, iar cel negativ distal ;
• aplicatii paravertebrale , pe regiunile radacinilor nervoase , cu electrozi adaptati ca
marime regiunii afectate , cu polul negativ pe regiunea dureroasa si pozitivul de
cealalta parte , sau electrozii de aceeasi parte , pozitivul proximal ;
• aplicatii ganglionare , pe ganglionii vegetativi . Se utilizeaza electrozi mici ,
rotunzi , cu negativul pe ganglionul respectiv si pozitivul la 2-3 cm distanta .

12. Formele de curenţi diadinamici utilizaţi în electroterapie.

Tipuri de curenti diadinamici :

- Difazat ( DF ) : frecventa de 100 Hz
- Monofazat ( MF ) ; frecventa de 50 Hz
- Perioada lunga ( LP ) : frecventa de 50/100 Hz
- Perioada scurta ( CP ), alterneaza la 1 s (MF) cu (DF): frecventa de 50/100Hz
- Ritm sincopat (RS ) : alterneaza la 1 s ( MF ) cu pauze

13. Tehnica de aplicare a curentului diadinamic la articulaţia pumnului

Aplicatia se face cu electrozi de dimensiuni mici cu strat hidrofil, plasati in pozitie

transversala (de o parte si de alata a pumnului) si prinsi cu chingi sau cu benzi elestice
in asa fel incat sa cuprinda articulatia pumnului si sa fie ferm presate pe tegument.

14. Indicaţiile şi contraindicaţiile curentului faradic

Curentul faradic obtinut apare sub forma de descarcari scurte de intensitate mica si cu
tensiune foarte mare.

Indicatii:
- electrostimularea musculaturi striate normal inervate.
- electrostimularea musculaturii total denervate.
- afectiuni ale sistemului nervos periferic

Contraindicatii:
- paralizia spastica
- orice spasm si contractura musculara
- stari inflamatorii acute ale aparatului locomotor.

15. Faradizarea cu ruloul pe membrele inferioare – tehnica de aplicare

Ruloul se plimba pe regiunea dureroasa pudrata cu talc si se lega de electrodul

negativ, curentul fiind tetanizat.
 Tehnica si modul de aplicare sunt aceleasi ca si la galvanizari. Se folosesc deci
electrozi ficsi sau stabili, de regula plasati opus pe segmentul respectiv, unde se face
faradizarea, sau un electrod mobil, "în rulou", care se plimba pe tegument, celalalt fiind
fix si plasat opus pe acelasi segment.

16. Faradizarea cu ruloul pe musculatură paravertebrală cervicodorsolombară.

17. Faradizarea cu ruloul pe musculatura membrelor superioare.
18. Faradizarea vasculosimpatică la membrele superioare.
19. Faradizarea vasculosimpatică la membrele inferioare.

20. Electrostimularea musculaturii denervate.

Electrostimularea musculaturii denervate se poate realiza numai cu curenţi

exponenţiali de joasă frecvenţă (10 – 200 Hz), după un prealabil electrodiagnostic
care stabileşte parametrii optimi de excitaţie. Stimularea se realizează cu stimuli
apropiaţi de cei electrofiziologici, cu pantă progresivă (triunghiulari, trapezoidali,
exponenţiali), cu durate diferite ale impulsurilor, pauzelor şi frecvenţelor, în funcţie de
gradul de degenerare indicat de curbele de intensitate / durată.

21. Tehnica de aplicare a curentului Träbert la umăr

22. Aplicaţiile curentului Träbert pe nervul sciatic
23. Aplicaţiile curentului rectangular la picior

24. Indicaţiile terapiei prin câmpuri magnetice de joasă frecvenţă

Afectiunile reumatismale
- reumatismul cronic degenerativ gonartroza sau coxartroza secundara,
- reumatismul abarticular (PSH)
- reumatismul inflamator cronic, in poliartrita reumatioida s-au constata evolutii favorabile
in stadiile I si II.

Sechelele posttraumatice
- fracturile, prin accelerarea formarii calusului si pseudartrozele,
- sechelele postfracturi de membre, asociind sau nu algoneurodistrofie posttraumatatica
din primele doua stadii,
- plagi, contuzii, hematoame musculare, entoese, stari postrupturi musculotendinoase.

Afectiunile neuropsihice, precum nevrozele si distoniile neurovegetative.

In nevrozele astenice si anxioase, in nevrozele infantile cu comportament

In ceea ce priveste afectiunile organice ale sistemului nervos, principala indicatie o

constituie sindromul spastic, indiferent de cauza acestuia, precum si infirmitatea
motorie cerebrala sau centrala la copii.
Hipertensiunea arteriala, in special cea esentiala in primele stadii evolutive,

Afectiunile respiratorii
Suferinte precum astmul bronsic, bronsita cronica astmatiforma, traheobronsita
spastica, astmul nevrotic

Afectiunile digestive
Ulcerul gastroduodenal, gastritele cronice, sindromul de colon iritabil, dischineziile biliare

Afectiunile endocrine
Diabetul zaharat in formele insulinoindependente, cat si stadiul neurogen al
hipertiroidiei
Afectiunile ginecologice
Dismenoreea functionala (prin influentarea terenului neuropsihic, tulburarile menstruale
Functionale, metroanexite cronice nespecifice, cervicite cronice nespecifice, tulburarile
de menopauza si perimenopauza

25. Reguli ce trebuie respectate la aplicarea tratamentelor cu Magnetodiaflux.

Pentru o buna si eficienta desfasurare a sedintelor de tratament cu campuri magnetice

de joasa
frecventa, trebuie respectate o serie de reguli, dupa cum urmeaza:
· Aparatul generator de campuri magnetice de joasa frecventa trebuie sa fie amplasat
intr-o incapere separata de restul aparatelor de fizioterapie,
· Planul de sprijin al pacientului nu trebuie sa prezinte metal,
· Se vor indeparta de pe corp toate obiectele metalice, cat si ceasurile, procedura nu se
va aplica la persoanele purtatoare de materiale de osteosinteza metalica si nici la
persoanele purtatoare de pacemaker cardiac,
· Extremitatea cefalica este bine sa se pozitioneze spre nord,
· Alegerea metodei de aplicatie, a formelor de camp magnetic utilizate, a frecventei,
durata sedintei si numarul acestora sunt in functie de scopul urmarit si de patologia
careia se adreseaza.

26. Magnetodiafluxul general-tehnica de aplicare

Modalitatile de aplicare ale campurilor magnetice de joasa frecventa sunt trei, fiecare
dintre
ele cu posibilitatea de modulare in trei variante de baza: forma continua, forma intrerupt
ritmic si forma intrerupt aritmic. Ele pot fi modulate in trei variante de frecventa. Alegerea
formulelor de aplicare este adaptata scopului urmarit, afectiunii tratate, terenului
costitutional
si reactivitatii neurovegetative a pacientului.
Aparatul poate dispune de mai multe tipuri de bobine: circulare (cervicala si lombara) si
localizatoare, de forma paralelipipedica. Bobinele circulare sunt utilizate in aplicatii
generale.
In mod particular, bobina cervicala actioneaza pe calea reglarii neurovegetative.
Bobinele
localizatoare sunt capabile sa genereze campuri magnetice de intensitati mai mari decat
cele
circulare dar limitate doar la zona de aplicare.

27. Tipuri de electrozi utilizaţi în aplicaţiile curenţilor de medie frecvenţă.

- electrozi metalici cu strat hidrofil
- electozi din cauciuc grafitat cu strat hidrofil
- electrozi vacumatici – burete hidrofil
Electrozii se aleg in functie de marimea zonei de tratat ; exista electrozi :
- clasici , din cauciuc electroconductor sau autoadezivi
- tip vacuum : de preferat in cazul curentilor interferentiali pentru ca se
fixeaza mai usor pe pacient
- placute cu 4 poli ; se folosesc pentru tratarea zonelor anatomice mici
( puncte dureroase , tratamente faciale )

- electrozi tip “manusa” .

Se folosesc in aplicatii dinamice la
unele tipuri de aparate
- nu este necesara cresterea inten-
sitatii pe parcursul terapiei .

28. Tipuri de frecvenţe utilizate în aplicaţiile curenţilor de medie frecvenţă

Efectele curenţilor interferenţiali în funcţie de frecvenţă:

- frecvenţele ,,mici” (sub 10 Hz) produc un efect excitomotor al

muşchilor striaţi normal inervaţi;
- frecvenţele ,,medii” (12-35 Hz) şi cu intensitate subliminară a
curenţilor, au un efect decontracturant şi vasculotrofic;
- frecvenţele ,,ridicate” (80-100 Hz) au un efect analgetic

29. Tehnica de aplicare a mediei frecvenţe cu electrozi ventuze la genunchi

 desenul din dreapta MFI cu ventuze

30. Media frecvenţă în regiunea umărului cu electrozi ventuze

desenul din dreapta MFI cu ventuze

31. Media frecvenţă pe regiunea dorsolombară - tehnica de aplicare

desenul din mijloc MFI cu ventuze

32. Recomandări şi reguli de care trebuie să ţinem seama la aplicarea

tratamentului cu unde scurte

· Pacientului i se va explica procedura in sine si va fi posturat corespunzator si

confortabil, tegumentul trebuie sa fie uscat si sa nu prezinte tulburari de sensibilitate,
· Nu se accepta materiale metalice (osteosinteza, cercei, inele, agrafe, planul de sprijin),
si nici protezele auditive sau pace maker-ul cardiac,
· La metoda in camp condensator se accepta material textil uscat care sa intre in
componenta dielectricului,
· Se interzice aplicarea procedurii in primele trei luni de sarcina,
· Este interzisa vecinatatea cu aparatele generatoare de joasa frecventa, la mai putin de
6
metri (electrozii aparatului de unde scurte functioneaza ca o antena de transmisie iar
cablurile aparatului de joasa frecventa functioneaza ca o antene de receptie).

33. Indicaţiile tratamentului cu unde ultrascurte

• afecţiuni posttraumatice:fracturi,entorse,luxatii,hematoame,algodistrofii
posttraumatice.

• afecţiuni reumatismale cronice poliartrita reumatoidă, spondilartropatii

seronegative

• reumatism abarticular: miozite, miogeloze, periartrite, tendinite

• reumatism cronic degenerativ:artoze,spondiloze,cu efecte de ameliorare 95%.

• algoneurodistrofia

• nevralgii şi nevrite in aplicaţii radiculare

• nevralgii si nevrite,sechele nevralgice,distrofie musculara progresiva,sindroame

spastice si hipertone de cauza piramidala si extrapiramidala(scleroza
multipla,musc spastica din pareze centrale,hemiplegii spastice,sd Parkinson)

34. Doze utilizate în tratamentul cu unde scurte.

In practica medicala de specialitate se foloseste o scala de gradatie a dozelor aplicate,
raportat
la efectele asteptate. Astfel:
· Doza I este cea mai slaba doza, numita si rece sau atermica, deoarece nu produce nici
o senzatie, situandu-se sub pragul de excitatie termica a tesuturilor corpului (5-10w),
· Doza II este slaba sau oligoterma, producand o senzatia de caldura greu perceptibila
(30-40w),
· Doza III este medie sau termica si produce o senzatie de caldura placuta (75-100w),
· Doza IV este puternica, forte sau hipertemica, producand o o senzatie de caldura
puternica, nu intotdeauna agreata de pacienti (110-250w).

35. Terapia cu unde scurte pe sinusurile frontale.

36. Tratamentul cu unde scurte în astmul bronşic.
37. Tehnica de aplicare a tratamentului cu unde scurte la genunchi folosind
electrozi flexibili de pâslă.

38. Indicaţiile şi contraindicaţiile tratamentului cu unde ultrasonore.

Indicatii terapeutice
• Boli reumatismale: efectul fundamental durabil – scaderea durerii + imbunatatire
functionala prin:
 - cresterea mobilitatii structurilor,
- cresterea elesticiatii structurilor
- scaderea spasmului muscular si a contracturii
- artroze, artrite reactive, spondilartroze, sindoame miofasciale, poliartrite, HDL,
HDC, etc.
• Sechele posttraumatice: asigura resorbtia hematoamelor, stimuleaza formarea
calusului, combat fenomenele de distrofie simpatica reflexa secundara
posttraumatica.
• Post interventie chirurgicala: LIA, LIP, meniscuri, etc.
• Nevralgii, nevrite, nevralgie post zoster, etc.

Contraindicatii
• ochii ;
• cordul ;
• uterul gravid ;
• creierul ( deasupra vertebrei C3 ) ;
• testiculele ;
• cartilajele de crestere epifizare ( la copii ) ;
• tumori ( in orice stadiu ) ;
• tromboflebita si varice ;
• stari septice si stari febrile ;
• stare generala alterata ;
• afectiuni tegumentare infectioase , inflamatii alergice ;
• TBC activ ;
• insuficiente de organ ( hepatica , renala , cardiaca , respiratorie )

39. Terapia cu ultrasunete prin cuplaj indirect

Cuplaj indirect :
- se realizeaza prin intermediul imersiei in apa a capului de ultrasonare si a regiunii de
tratat ;
- se foloseste cand trebuie tratate zone anatomice mici , anfractuase , cum sunt mana
sau piciorul sau cand US nu se poate aplica direct , datorita durerii ;
- temperatura apei trebuie sa fie placuta ( 36÷37 0C ) .
- apa trebuie fiarta in prealabil , pentru eliminarea gazelor dizolvate ;
- se poate folosi si metoda '”pernei de apa” , un recipient de plastic sau cauciuc plin ¾ cu
apa , pus deasupra zonei de tratat ; o mare parte din energia US se pierde in acest fel .
40. Aplicaţiile razelor ultrasonore prin cuplaj direct la nivelul umărului

41. Tehnica de aplicarea a ultrasunetelor la articulația pumnului

42. Tehnica de aplicare a radiaţiilor infraroşii lombar cu lampa Sollux

43. Baia de lumină generală-tehnica de aplicare.

44. Băile parţiale de lumină.

 45. Indicaţiile tratamentului cu raze ultraviolete

Indicatii:
Copii: rahitism
Afectiuni ORL: otite, rino-faringite
Dezechilibre ale SN: insomnii, surmenaj, anemie, convalescenta
Afectiuni ale ap locomotor:reumatice si post-traumatice
Spasmofilia
Rahitism
Bolile dermatologice: psoriazis, acnee, micoze cutanate, cicatrici cheloide, zona
Zoster
TBC extrapulmonar: osteoarticular sau genital
Tulburari endocrine: menopauza, obezitate, hipotiroidism
Ginecologie: amenoree

46. Iradierile generale individuale, statice şi colective în mişcare cu ultraviolete

artificiale.

Iradierea individuala se poate face si ea in conditii statice – ortostatism,sezand,

decubit - precum si in miscare. Pacientul va fi complet dezbracat, protejat cu
ochelari cu sticla colorata care nu permit trecerea RUV, pentru prevenirea
accidentelor oculare. Lampa va fi asezata perpendicular la aceeasidistanta pe tot
parcursul sedintei si pusa in functiune cu 5 min. inainte de aplicatie. Doza de
iradiere este in functie de scopul urmarit, de sursa utilizata si bineinteles dupa
rezultatul biodozimetriei
Iradiera generala. Se pot aplica pe colective de persoane sau bolnavi si individual.
Iradierile colective se fac in incaperi incalzite, aeresite sau ventilate, pe subiecti in
pozitiistatice sau in miscare. Sunt indicate in cazuri de rahitism, la persoane
cuastenie-anemie prin carenta solara sau alimentara, persoane cu astenie fizica si
in medicina muncii la persoanele care lucreaza in conditii lipsite de surse de lumina
solara.

47. Helioterapia.

Helioterapia = terapia cu raze ultraviolete si infrarosii naturale (de origine solara).

Consta in expunerea la soare progresiva, foarte strict gradata, valabila in primul
rand la subiectii sensibili (bolnavi, copii, batrani, blonzi, cu afectiuni psihicE). Se
acopera corpul cu un cerceaf si apoi regiunile corporale se descopera succesiv si
progresiv, in sens caudal-cranial.
Se va ajunge pana la o expunere totala de 3 ore, dupa care din momentul
desavarsirii pigmentatiei durata expunerii se poate descreste. Extremitatea cefalica
nu se expune (se acopera capuL). Se pot face 1-3 sedinte de expunerepe zi;
durata expunerii se creste de la o zi la alta cu cate 5 min. In ceea ce
priveste orarul optim pentru obtinerea celor mai benefice efecte ale RUV
solareasupra organismului, s-a apreciat a fi intre orele 9-11 dimineata.

48. Tehnica biodozimetriei.

Biodoza este timpul minim necesar pt producerea celui mai slab eritem obtinut cu o
sursa de UV de la o distanta de 60 de cm. Biodoza se exprima in minute si exista
dispozitive (cearceaf care acopera bolnavul, acesta are 4-5 orificii unul sub altul, se
acopera 4 din ele, se expune la UV, descoperind pe reand orificiile si crescand
durata cu cate 1 minut.
Se utilizeaza biodozimetrul Gorbacev, foarte simplu si usor de manipulat, este
confectionat din material plastic sau carton dublu, de forma
dreptunghiulara,prevazut cu 6 orificii patrate echidistante si o bucata din acelasi
material si deaceeasi dimensiuni, interpusa intre cele doua fete.
Tehnica propriu-zisaa biodozimetriei
Subiectul in decubit dorsal, se aseaza biodozimetrul pe tegumentul regiunii vizate
pentru testare (lombar, abdomen, toracE), toate orificiile fiind acoperite. Restul
tegumentului se acopera cu cerceafuri albe, iar fata cu ochelari (cu sticla coloratA)
pentru protectie. Se aseaza lampa la o distanta de 50 cm de tegument,se aprinde
si dupa o functionare de 5 min. se descopera succesiv, la intervale de cate un
min., cele 6 orificii patrate ale biodozimetrului. In felul acesta, durata de iradiere va
fi de 6 min. pentru primul patrat de tegument, de 5 min. pentru al doilea, 4 min.
pentru al treilea, etc., ultimul patrat fiind expus un min. Se citeste eritemul aparut
dupa 12-24 ore si se ia in consideratie primul patrat la care a aparut cel mai slab
eritem, durata lui de expunere constituind bio doza pentrul pacientul respectiv.

49. Tratamentul prin aplicaţie cu doză eritem

50. Gradele de eritem actinic ultraviolet.

51. Aplicarea dozelor eritem în lombosciatică.
52. Reguli generale ale practicii hidrotermoterapeutice
53. Sala de hidroterapie şi dotarea ei
54. Condiţiile pe care trebuie să îndeplinească asistentul care lucrează în secţia
de hidroterapie
55. Compresele reci
56. Compresele alternante
57. Compresele stimulante
58. Compresele calde
59. Reguli generale de aplicare a compreselor
60. Împachetările umede
61. Împachetările uscate
62. Indicaţiile şi contraindicaţiile împachetărilor cu parafină
63. Tehnica de aplicare a parafinei tip gheată
64. Tehnica de aplicare a parafinei tip mănușă
65. Tehnica de aplicare a parafinei prin metoda sovietică
66. Tehnica de aplicare a parafinei lombar.
67. Împachetarea cu parafină pe articulaţii: genunchi, cot.
68. Băile de parafină pentru mâini şi picioare.
69. Împachetarea cu nămol – tehnica de aplicare
70. Indicaţiile şi contraindicaţiile împachetărilor cu nămol.
71. Ungerile cu nămol.
72. Baia de nămol
73. Împachetarea cu nisip
74. Fricțiunile parțiale
75. Fricțiunile complete
76. Indicațiile și contraindicațiile fricțiunilor
77. Definiție, clasificare, indicația spălărilor
78. Spălările parțiale
79. Spălările complete
80. Duşul subacval.
81. Tehnica de aplicare a duşului scoţian
82. Dusul masaj
83. Dușurile rozetă alternante
84. Duşul cu aburi
85. Dușul cu aer cald
86. Băile cu apa sulfuroasă în bazin
87. Baia cu peria – tehnica de aplicare
88. Baia generală cu aburi
89. Baia kinetoterapeutică
90. Baia cu masaj
91. Baia ascendente de mâini
92. Băi de picioare
93. Băi de șezut
94. Băile ascendente complete (piretoterapeutice)
95. Baia cu plante medicinale-tehnica de aplicare
96. Băile cu apă sulfuroasă la cadă
97. Băile cu apă sulfuroasă în piscină
98. Băile cu CO₂.
99. Baia de jumătate (Halbbad) – tehnica de aplicare
100. Băile cu sare
101. Sauna

102. Băile de soare

 Baia de soare (helioterapie; plaja) – expunerea totala sau partiala a corpului la
actiunea razelor solare directe si a aerului. Plaja se poate face oriunde este soare.
Iradiatia solara cea mai intensa este la mare, datorita fenomenului de reflexie favorizat
de apa si nisipul plajei si la munte datorita lipsei nebulozitatii si prezentei stratului de
zapada.

Mod de actiune: efectele cumulate ale razelor ultraviolete (chimice), infrarosii

(calorice) si luminoase in contextul caracteristicilor unui anumit climat. De regula,
helioterapia este asociata cu aeroterapia (baia de aer) si talasoterapia (baia in mare)
sau baie in lacuri, rauri, stranduri, piscine. Sub acest aspect se adauga si efectele
termoterapiei contrastante (cald-rece), cu solicitarea mecanismelor de termoreglare in
ambele sensuri (termoliza1 - termogeneza2).

103. Dotarea și condițiile sălii de masaj – echipamentul necesar

SPATIUL IN CARE SE EFECTUEAZA MASAJUL
Masajul trebuie practicat de preferinta intr-o incapere speciala, numita sala de
masaj sau cabinet de masaj.
Incaperile destinate masajului trebuie sa indeplineasca toate conditiile de igiena
necesare unei institutii profilactice si/sau curative, fiind intotdeauna luminoase,
bine aerisite si calduroase.
In ceea ce priveste temperatura aerului din aceste incaperi, ea nu trebuie sa
coboare sub 20oC, pentru a nu expune clientul la pericolul racelii, dar nici nu
trebuie sa fie cu mult mai ridicata, pentru a nu-l obosi pe practician.
Curatenia cabinetului de masaj trebuie sa fie perfecta, trebuie sa se poata face
repede si sa se poata intretine cu usurinta.
Banchetele, scaunele si toate celelalte elemente din incapere vor fi in asa fel
aranjate incat cel care lucreaza sa aiba spatiu suficient pentru a-si desfasura in
conditii optime activitatea, pentru a putea sa se deplaseze in voie in jurul mesei
de masaj.
Pentru efectuarea masajului in conditii tehnice superioare, sunt recomandate
banchetele speciale de masaj.
In incaperea de masaj nu trebuie sa existe decat mobilierul strict necesar pentru
executarea masajului.
104. Calitățile și obligațiile masajului
Pentru ca masajul sa fie aplicat intr-un mod corect, care sa nu puna in pericol
sanatatea pacientului, si sa dea rezultatele asteptate, este nevoie de mai multe
elemente: de deprinderea temeinica a tehnicii, de o cunoastere profunda a
efectelor, de asigurarea unor conditii optime de lucru si de respectarea tuturor
normelor igienice si metodice ale acestei activitati.
Costumul sau de lucru trebuie sa fie foarte simplu: pantaloni lungi si o bluza cu
maneci scurte. Echipamentul de lucru este mentinut curat si schimbat ori de cate
ori este necesar.
Lenjeria utilizata este inlocuita conform normelor de igiena.
Spalatul pe maini inainte si dupa sedinta de masaj este o regula fundamentala
care are ca scop evitarea transmiterii de germeni patogeni de la o persoana la
alta. Practicianul, barbat sau femeie, trebuie sa aiba unghiile foarte ingrijite, nu

2
 trebuie sa poarte inele, bratari sau alte bijuterii care-l pot deranja in munca sau
pot leza pielea celui pe care il maseaza.
Maseurul trebuie sa fie rezistent la oboseala, deci sa aiba o pregatire fizica
generala buna, pentru a ajunge sa capete forta si rezistenta, suplete si
indemanare, sensibilitate si ritm.
Timpul de odihna planificat este respectat pentru mentinerea conditiei fizice pe
durata intregii zile de lucru. Potentialul de lucru al maseurului este refacut prin
respectarea pauzelor dintre sedintele de masaj.
105. Durata şedinţelor de masaj medical

45 – 60 min.
In cadrul unei sedinte de masaj, timpul necesar pentru masajul fiecarui segment al
corpului este urmatorul:

. spate - 15 min.
. membre inferioare - 2 x 7 = 14 min.

. abdomen si torace - 5 min.

. membre superioare - 2 x 5 = 10 min.

. regiunea fesiera - 3 min.

. ceafa si gat - 5 min.

. fata - 5 min.

106. Indicațiile și contraindicaţiile masajului

Indicatii: hemiparezele, paraparezele, tetraparezele, sau parezele cauzate de

traumatisme cu secţiune pe un nerv; lumbago acut, lombosciaticile, herniile de disc
nevralgiile sau torticolisul; recuperarea post-traumatică în fracturi, înainte de
scoaterea aparatului gipsat (masajul regiunilor periferice pentru a nu se produce o
atrofie musculară) şi mai ales recuperarea după scoaterea aparatului gipsat;
artroze - coxartrozele pentru recuperare post protezare de şold, gonartroza, sau
recuperarea ca urmare a protezării de genunchi, osteoporozele; periartrita scapulo-
humerală, spondilozele (cervicală, dorsală sau lombară) scoliozele lordozele,
epicondilitele, tendinitele; reumatisme articulare şi abarticulare, spondilitele,
artropatiile poliartrite reumatoide (poliartrita cronică evolutivă.

Contraindicaţia generală – presupune interzicerea aplicării oricărei tehnici de

masaj;
Contraindicaţia parţială – se referă fie la aplicarea manevrelor de masaj doar pe
anumite zone ale corpului, fie doar la aplicarea anumitor manevre;
Contraindicaţia definitivă – se hotărăşte doar în cazul unor boli cronice grave
incurabile, care s-ar putea inrăutăţi prin masaj;
 Contraindicatile temporare – întâlnite frecvent – sunt impuse de boli, tulburări sau
leziuni uşoare şi trecătoare.

107. Efectele locale ale masajului

• acţiune sedativă asupra durerilor de tip muscular sau articular - relaxare
musculară;

• acţiunea hiperemiantă locală, de îmbunătăţire a circulaţiei locale, manifestată

prin încălzirea şi înroşirea tegumentului asupra căruia se execută masajul;

• tonifiere musculară;

• înlăturarea lichidelor interstiţiale de stază (toxinelor din organism), cu

accentuarea resorbţiei în regiunea masată.

108. Efectele generale ale masajului

- stimularea funcţiilor aparatului circulator şi respirator;

- creşterea metabolismului bazal;

- efecte favorabile asupra stării generale a bolnavului, cu îmbunătăţirea somnului

şi îndepărtarea oboselii musculare.

109. Manevrele principale ale masajului

Netezirea, frictiunea, framantatul, tapotamentul, vibratiile

110. Manevrele auxiliare ale masajului

Cernut, rulat, pianotat, tractiuni si scuturaturi, presiuni alunecate, ciupit si pensat

111. Masajul general al corpului

Conduce la aparitia unei senzatii de buna dispozitie, o senzatie de relaxare,

destindere, motiv pentru care este indicat in tratamentul asteniei si stresului,
insomniei, oboselii cronice, constipatiei ocazionale. Masajul general are un rol
estetic, intretinand si refacand elasticitatea pielii, favorizand astfel miscarile
corpului, dezvoltand tonusul si rezistenta elementelor ce au rolul de a proteja
tesuturile si organele. Prin activarea circulatiei sangvine la nivel cutanat are loc o
intensificare a eliminarii rezidurilor metabolice si o mobilizare a rezervelor de
grasime ce se depun in straturile de tesut conjunctiv subcutanat, fie uniform, fie
aleator pe alte regiuni ale corpului.

112. Netezirea (efleurajul)

Netezirea este cel mai răspândit procedeu de masaj. Ea acţionează direct
asupra pielii având următoarele efecte:

• Curăţă pielea de celulele descuamate de pe stratul superficial;

 • Îmbunătăţeşte funcţia glandelor sudoripare şi sebacee;
• Măreşte temperatura locală a pielii;
• Accelerează circulaţia sângelui şi a limfei în vase;
• Influenţează terminaţiile periferice ale nervilor;
• Influenţează sistemul nervos central.
Efectul ce mai important al netezirii este scurgerea mai puternică a limfei şi a
sângelui în vase.

Prin neteziri energice, circulaţia sângelui şi a limfei se intensifică. Acest lucru are
o influenţă majoră asupra distribuirii sângelui în porţiunile masate, şi deci contribuie la
înlăturarea manifestărilor de stază şi edeme.

S-a constatat că prin netezire de la periferie spre centru, circulaţia sângelui şi a

limfei se ameliorează şi în vasele mai mari, nu numai în cele aflate imediat sub piele. În
cursul masajului absorbţia lichidelor din ţesutul celular subcutanat se accelerează cu
16÷18%, şi această accelerare este direct proporţională cu durata netezirii.

113. Frământatul (petrisajul)

Frământatul este unul din procedeele de bază ale masajului cu ajutorul căruia se
masează în principal masa musculară. În timpul acestui procedeu se trage de pe planul
osos grupa musculară masată.

Frământatul are următoarele efecte:

• produce o mărire vizibilă a mobilităţii tendoanelor;

• fortifică muşchii şi ajută la regenerarea ţesutului muscular;
• activează circulaţia limfei şi a sângelui, îmbunătăţind schimburile nutritive
şi ajutând la eliminarea toxinelor rezultate în urma activităţii musculare;
• procedeele de frământare măresc puterea de contracţie a muşchilor,
reprezentând astfel o gimnastică pasivă deosebit de importantă în cazul
atrofierii muşchilor.
Mulţi specialişti acordă importanţă mărită frământatului, afirmând că „a masa
înseamnă a frământa”.

114. Fricţiunea
 Procedeele care alcătuiesc fricţiunea se deosebesc de netezire prin aceea că
pielea împreună cu ţesuturile profunde se fricţionează în diverse poziţii. Ele se
efectuează printr-o mişcare de apăsare şi deplasare a ţesuturilor moi pe planul osos, în
limita elasticităţii proprii.

Fricţiunile se execută cu o singură mâna sau cu ambele mâini, alternativ sau

simultan, cu toată suprafaţa palmară sau numai cu suprafaţa palmară a degetelor, cu
pumnul închis sau semiînchis, în spirală cu rădăcina palmei. Fricţiunile au ca efect
intensificarea circulaţiei locale şi măresc absorbţia diferitelor produse patologice care se
acumulează în piele sau sub piele.

Fricţiunea este procedeu de bază terapeutic în următoarele situaţii:

• traumatisme articulare;
• traumatisme sportive;
• infiltratii vechi;
• pentru restabilirea mobilităţii normale a pielii;
• măreşte supleţea şi elasticitatea ţesuturilor;
• dureri în nevrite şi nevralgii.

115. Vibraţia (tremurătura)

Sunt mişcări ritmice oscilatorii şi presiuni continue executate cu o singură mână
sau cu ambele mâini, cu vârful degetelor sau cu faţa lor palmară, cu podul palmei, cu
rădăcina mâinii, cu toată palma, cu degetele întinse, cu pumnul deschis sau închis şi se
aplică pe suprafaţa corpului cu un grad diferit de presiune.

Vibraţiile au următoarele efecte:

• intensifică funcţionarea glandelor;

• calmează durerile în diferite afecţiuni (ginecologice, nevralgii, migrene);
• îmbunătăţesc capacitatea de efort;
• au efect calmant, relaxant;
• influenţează organele şi ţesuturile profunde (stomac, ficat, inimă, muşchii,
pereţii abdominali şi intestinali);
• influenţează secreţia majorităţii glandelor şi organelor (stomac, glande
salivare, glande sexuale, etc.).
 116. Baterea (tapotamentul)
Este o manevră principală care se adresează ţesuturilor superficiale, celor
profunde şi terminaţiilor nervoase. El se caracterizează prin aplicarea unor lovituri scurte
şi ritmice, executate superficial sau profund în funcţie de scopul urmărit. Tapotamentul
poate fi executat cu pulpa sau cu faţa palmară a degetelor, cu palmele, cu pumnii, cu
antebraţul sau cu mâinile făcute căuş. Aceste lovituri se execută din căderea moale a
mâinilor şi a degetelor.

Tapotamentul cunoaşte mai multe variante, în funcţie de particularităţile

anatomo-fiziologice ale suprafeţelor pe care la masăm:

• în nuiele;
• percutat;
• tocat;
• bătătorit;
• plescăit;
• cu palma în căuş;
• cu pumnul semiînchis;
• cu pumnul închis.
Tapotamentul se execută cu ambele mâini, uşor depărtate între ele, prin loviri
care cad pe piele în ritm foarte viu.

Efectele tapotamentului sunt:

• ajută la micşorarea şi încetarea durerilor, când gradul de excitaţie al nervului

este mărit;
• favorizează un aflux puternic de sânge spre regiunea masată, determinând
astfel înbunătăţirea nutriţiei acelei regiuni;
• are efect vasodilatator la nivelul pielii şi al ţesutului conjunctiv;
• produce modificări favorabile ale tensiunii arteriale;
• influenţează ritmul cardiac, răreşte pulsul şi corectează aritmia.

117. Masajul capului

118. Masajul feţei
119. Masajul cefei
120. Masajul gâtului
121. Masajul muşchilor pectorali
122. Masajul regiunii costale
123. Masajul precordial
124. Masajul regiunii spatelui
125. Masajul regiunii lombosacrate
126. Masajul regiunii fesiere
127. Masajul peretelui abdominal
128. Masajul abdominal profund
129. Masajul umărului
130. Masajul braţului
131. Masajul cotului
132. Masajul antebraţului
133. Masajul pumnului
134. Masajul degetelor şi a mâinii
135. Masajul coapsei
136. Masajul articulaţiei genunchiului
137. Masajul gambei
138. Masajul articulaţiei gleznei
139. Masajul piciorului
140. Masajul piciorului plat
141. Masajul în hipercifoză
142. Masajul în hiperlordoză
143. Masajul în scolioză