Hidrotermoterapia

Definiție . Este o metodă terapeutică ce folosește apa sub diferite temperaturi și forme de
agregare ( solidă , lichidă , și gazoasă ) , în scop profilactic ( de prevenire) și terapeutic .
Factorii care acționează în hidrotermoterapie sunt :
Termici
Mecanici
Chimici
Termoreglarea este un sistem complex de mecanisme prin care organismul își menține valorile
homeostatice ale temperaturii nucleului central .
Termoreacția este proprietatea de a sesiza senzația rece cald la excitanți a căror temperatură este
mai mică decât temperatura pielii .
Termoreacția chimică reprezintă creșterea sau diminuarea producerii de căldură proprie de
către organism .
Este declanșată de :
Scăderea temperaturii mediului ambiant sub 30°C și se numește termogeneză .
Este declanșată de creștetrea temperaturii peste 30°C și se numește termoliză .
Termoreacția fizică realizează schimburile calorice într-e organism și mediul extern .
Se realizează prin :
Iradiere – 60%
Conducție directă - 3%
Convecție internă sau externă – 12%
Evaporare – 25%
Mecanismele de termoreglare solicită aparatul cardiovascular și aparatul respirator .

Termoterapia
Este modalitatea de tratament fizical care utilizează căldura generalizată de anumite surse :
Apa
Aerul
Curentul electric
 Bazele fiziologice ale termoterapiei

Organismul are o zonă periferică denumită coarjă care conține :

a) Tegumentul care cuprinde : foliculi piloși , glandele sudoripare , senzori tactili , senzori
termici .
b) Țesutul adipos care are o circulație mai bogată necesară pentru nutriție .
c) Extremitățile .
Funcțiile zonei periferice :
Tampon – permite unui corp care produce căldură să ramână la o temperatură constantă într-un
mediu cu temperatură variabilă .
Organismele homeostatice au anumite limite dincolo de care mecanismele de termoreglare fizică
nu mai sunt eficiente și astfel intervin :
Hipertermia când creșterea temperaturii centrale depășește anumite limite astfel intervenind
termoliza .
Hipotermia când scăderea temperaturii centrale depășește anumite limite astfel intervenind
termogeneza .
Zona centrală denumită și miezul conține : capul , toracele , abdomenul , pelvisul și conținutul
lor .
Zona centrală nu are vascularizație de termoreglare ci doar o circulație periferică care prezintă
modificări compensatorii .
Funcțiile zonei centrale :
Temperatura nu este egală fiind mai ridicată în zona de termoproducție ( în zona ficatului ) iar
egalizarea ei se face prin amestecul sângelui în cavitatea corpului apoi distribuindu-se sânge cu
aceiași temperatură .
Nu prezintă senzori iar căldura endotisulară este remanentă .
 Termeperatura centrală

Temperatura centrală ( TC ) este egală cu 37°C

Temperatura medie centrală (TMC ) este egală cu 34 -35°C
Temperatura mediului ( TM ) este egală cu 25°C
Gradientul intern se calculează astfel :
TC – TMC = 37°C - 34°C sau 35°C = 3°C sau 2°C
Gradientul exterior : este temperature medie centrală – temperatura mediului .
TMC – TM = 34°C sau 35°C - 25°C = 9°C sau 10°C

Reacțiile în hidrotermoterapie

Reacția reprezintă colorația tegumentului ( sângele din vasele superficiale ) plus tipul de sânge
care circulă .
Tipuri de colorație tegumentară :
Colorația palidă : plexurile venoase nu conțin sânge .
Situații :
stări emotive , temperatură scăzută .
Colorația roșu - roz
Situații :
la cald : vasodilatație sângele este împins sau șuntat și umple plexurile venoase .
la rece : pe tegumentul încălzit prealabil se produce vosoconstricție pe structuri mai mari iar
sângele bogat în oxigen stagnează .
Colorația ceanotică plexurile venoase sunt umplute cu sânge în care predomină hemoglobina
redusă .
Situații :
În afecțiuniile vasculare când sângele în totalitate conține hemoglobină redusă .
La frig după o vasoconstricție îndelungată când sângele se răcește stagnează în plexuri și nu
există un aport proaspăt .
 Aprecierea reacției

Aprecierea modificărilor de puls :

 Creșterea cu 10 – 20 bătăi pe minut în cazul unei ședințe de hidrotermoterapie este
interpretată ca o reacție favorabilă .
 Creșterea la 120 – 140 bătăi pe minut sau a pulsului neregulat este interpretată ca o
reacție nefavorabilă .

Aprecierea coeficientului HILDEBRAND .

N = 80 / 16 = 4
N=4
 Este raportul într-e puls și respirație .
 Sub 4 pacientul are o toleranță moderată la procedura respectivă .

Aprecierea senzațiilor subiective .

 Durerea în extremități în timpul procedurii .
 Poate fi : normală dacă dispare la sfârșitul procedurii
 Dacă durerea se însoțește de : paloare , cianoză , frig , se întrerupe tratamentul
 Senzația de arsură :
 Senzația de arsură la procedurile fierbinți pe suprafață limitată trebuie suportată de către
pacient
 Dacă apare durere în extremități la pacienții cu vasculopatie periferică sau la pacienții
coronarieni se întrerupe tratamentul
 Semnele care apar tardiv după proceduri : tulburări de somn , de apetit , sunt semne ale
tulburărilor de reglare datorită supradozării
 Acestea trebuie diferențiate de reacția balneară

Aprecierea reacției dermo – vasculare ( RDV )

 Poate fi :
 Bună dacă vasodilatația cu aflux de sânge are culoarea roz – roșiatică , încălzește
tegumentul , apare senzația de relaxare și dispare în câteva secunde ( 2 – 5 ) pata albă în
urma presiunii digitale pe tegument
 Negativă : piele de găină , tegument palid , frig , sau frisoane și prelungirea timpului de
dispariție a presiunii digitale pe tegument ( 8 – 9 secunde )
 Hidrotermoterapia

Hidrotermoterapia propriu – zisă folosește apa la temperaturi într-e 5 și 24°C .

În hidrotermoterapie sunt incluse și terapiile cu : nisip , nămol , parafină , care înloiesc apa
pentru întărirea eficacității prin constantele fizice ale acestora .
Termoterapia folosește apa sau vaporii de apă la temperaturi într-e 45 și 80 °C
Crioterapia este hidrotermoterapia care asociază factorul frig folosind temperaturi sub 0 °C
Hidrotermoterapia folosește apa în cura externă și tehnici diverse bazate pe acțiunea separată sau
acumulată a factorilor : termici , mecanici , și chimici .
Factorul termic este reprezentat de gradul de încălzire a apei dependent de capacitatea calorică
și termoconductibilitatea mare a acestuia .
Factorul mecanic este reprezentat de acțiunea de împingere în sus a apei , adică presiune
hidrostatică direct proporțională cu coloana de lichid ce apasă asupra tegumentelor și manevrele
folosite în cadrul tehnicilor de aplicare a tratamentelor hidrotermice .
Rezistența hidrostatică este rezistența pe care apa o opune la deplasarea corpului imersat ,
folosită în aplicarea programelor de hidrotermoterapie .
Factorul chimic este reprezentat de compoziția chimică a soluțiilor , substanțelor și gazelor
adăugate sau existente .

Apa proprietăți importante pentru hidrotermoterapie

 Capacitate termică mare

 Cu cantități mici de apă se pot transporta mari cantități de energie termică
 Termoconductibilitatea reprezintă capacitatea de a transmite energie calorică în unitatea
de timp , apa primește și cedează cantitatea de căldură
 Temperatura de indiferență mare a apei este o rezultantă a celor două caracteristici
anterioare
 Pentru corpul uman se situează aproape de temperatura tegumentului
 Reguli de aplicare a hidrotermoterapiei

 Bolnavul trebuie să fie examinat clinic pentru evitarea unor boli intercurente sau
supraadăugate .
 Nu se aplică procedurile calde după mese abundente .
 Procedurile majore sunt indicate dimineața .
 Dacă se aplică două proceduri dimineața intervalul dintr-e ele trebuie să fie de minim 2 h
 Se contraindică procedurile majore după stări de încordare psihică , eforturi fizice , sau
intelectuale , sau în perioada menstruației .
 Înaintea procedurilor mojore este bine ca pacientul să își golească vezica urinară și
intestinele .
 Procedurile calde și fierbinți de supersudorație sunt succcedate de o scurtă procedură rece
 Cadrele medicale vor respecta cu strictețe indicațiile din prescripția de cură în ceea ce
privește temperatura , durata , intensitatea , topografia procedurii și să aplice o tehnică
corectă .
 Personalul va asigura bolnavului condiții optime de confort evitând discuțiile nepotrivite
zgomotul inutil și așteptatul .
 Dacă în timpul procedurii apare un accident sau intoleranță este așteptat medicul care va
explica bolnavului cauza celor întâmplate .
 La procedurile hiperterme este obligatorie aplicarea de comprese reci pe frunte , ceafă ,
precordial pentru prevenirea congestiei .
 Apariția unor semne majore cum ar fi : amețeli , cefalee , la procedurile hiperterme indică
suprimarea procedurii .
 La procedurile hiperterme este necesară supravegherea permanentă a pacientului .
 Temperatura apei se verifică cu termometrul .
 Repaus la pat 30 de minute după fiecare procedură hipertermă .
 Baia se spală și se dezinfectează după fiecare pacient .
 Bolnavul intră încet în baie și își plasează sub cap un prosop sau o pernă de aer sau
material plastic iar picioarele sunt fixate de pereții băii sau de un dispozitiv special .

Formula de aplicare a procedurii

O prescripție corectă trebuie să cuprindă în mod obligatoriu următoarele date :
Denumirea procedurii
Tipul de procedură ( general sau local )
Temperatura procedurii
Locul de aplicare – se precizează zona , durata , ritmul de aplicare , numărul de ședințe
Indicații speciale
 Indicații

În scopul adaptării optime la factorii meteorologici (aclimatizarea ) pentru pacienții sănătoși și

covalescenți având în vedere călirea și creșterea rezistenței nespecifice :
 În recuperarea medicală a afecțiuniunilor aparatului locomotor de natură reumatismală ,
neurologică și ortopedico – traumatico .
 Distonii neurovegetative , nevroză astenică
 Ca adjuvant în tratamentul complex de recuperare al afecțiunilor cardiovasculare .
 Stări febrile indiferent de cauze .
 Afecțiuni spastice ale tubului digestiv și algii ( dureri ) de diverse cauze .
 Disfuncții endocrine și metabolice ( hipotiroidism , gută și diabet )

Contraindicații :
 Sarcină și perioada de alăptare .
 Vârstă înaintată
 Stări de oboseală excesivă , fizică și intelectuală
 Stări după mese copioase
 Stări de convalescență
 Stări după boli cașectizante
 Tulburări importante ale circulației periferice , fragilitate vasculară
 Leziuni de continuitate tegumentară , eczema
 Calculoze renale și biliare
 Rezerve funcționale scăzute ale aparatului cardiovascular și respirator
 Stadii acute și subacute ale bolilor
 Cancerul indifferent de localizare și tratament

Clasificarea după valoarea excitantului termic

 Hidrotermoterapia indiferentă
 Hidrotermoterapie caldă
 Hidrotermoterapia rece
