120.

Pozițiile de bază pentru învățarea corectă a respirației diafragmatice și

hemidiafragmatice.

121. Relaxarea-obiective și tehnici de lucru

122. Tehnicile anakinetice ale kinetoterapiei

123. Tehnicilie kinetice statice ale kinetologiei

124. Regulile drenajului bronșic

125.Condițiile de realizare ale mișcărilor pasive.

126. Tipurile de contracție musculară prin care se realizează creșterea forței

127. Tehnicile kinetice utilizate în tratamentul redorilor articulare.

128. Elemetele componente ale programului kinetic de corectare a deficitului

respirator.

129. Regulile generale ale tehnicii bilanțului articular

130. Condițiile unei testări musculare corecte

131. Cotarea bilanțului muscular

132. Obiectivele kinetoterapiei în gonartroză

134. Conduita tratamentului kinetic în PSH-umărul mixt.

135. Tratamentul kinetic al cifozei

136. Programul kinetoterapic în perioada sucacută și cronică a lombosacralgiei

137. Kinetoterapia pasivă și activă în insuficientța venoasă cronică

138. Obiectivele generale ale tratamentului kinetic în hemiplegie.

139. Ședința de kinetoterapie a bolnavului cu paralizie de nerv sciatic.

140. Etapele recuperării infractului de miocard

141. Exemple de exerciții utilizate în tratamentul recuperator al fracturii de

gleznă

142. Obiectivele programului kinetic în DVO

143. Stadiile și conținutul ședinței de kinetoterapie în sindromul de ischemie
periferică

144. Aerosulul terapeutic-definiție, indicații

145. Indicațiile oxigenoterapiei

146. Reacțiile psihice ale bolnavului cu infract de miocard

147. Programul kinetic al bolnavului cu HTA st. I

148. Reeducarea respirației hemitoracice-poziții, tehnici de lucru.

149. Evaluarea clinico-funcțională a respirației-aprecierea gr.de dispnee la efort.

150. Tratamentul fizical-kinetic în osteoporoză

120. Pozițiile de bază pentru învățarea corectă a respirației diafragmatice și

hemidiafragmatice.

121. Relaxarea-obiective și tehnici de lucru

Def. Relaxarea este o metodă ce urmareste obţinerea unei destinderi prin

controlul conştient al tonusului fizic şi mintal cu scopul de a calma tensiunile interne
şi de a consolida echilibrul mintal al subiectului.

Relaxarea poate fi: generală și locală

Metode de relaxare:

 Jackobson

 Vogha

 Schultz

Curentul poate fi:

 Oriental (autorelaxare)

 Fiziologic

 Psihologic (Schultz)
 Curentul oriental este format din mai mulți timpi

a) Prolog respirator: 2-4 min, respirat simplu, liniștit, inspir pe nas, eexpir pe gură

b) Antrenamentul propriu-zis începe cu membrul superior drept, apoi cu stângul,

apoi cu ambele. În inspir se ridică și în expir cade înapoi pe pat. Se repetă de 2-3 ori
cu fiecare membru superior, apoi concomitent. Idem cu membrele inferioare, apoi
trunchiul.

c) Revenirea programului durează între 15-40 min.

122. Tehnicile anakinetice ale kinetoterapiei

Tehnicile anakinetice sunt imobilizarea și posturarea.

Imobilizarea se caracterizează prin menținerea corpului sau a unui segment

nemișcat cu sau fără ajutorul unor instalații și aparate.

Reguli de care trebuie să se țină seama când se face imobilizare

 Aparatul nu trebuie să jeneze circulația și să nu provoace leziuni tegumentare.

 Să nu permită joc liber la segmentele imobilizate.

 Segmentele să fie poziționate pe direcții funcționale.

 Sub aparat să se poată executa contracții izometrice.

123. Tehnicilie kinetice statice ale kinetologiei

Tehnicilie kinetice statice sunt contracția izometrică și relaxarea musculară.

Contracția izometrică este forța pe care o dezvoltă un mușchi ce caută să

deplaseze un obiect imobil.

Relaxarea musculară este o tehnică specială de monitorizare și control a

tensiunii instalate la nivelul musculaturii corpului.
Aceasta fiind progresivă, presupune contractarea anumitor grupe de mușchi și
relaxarea lor ulterioară, pentru conștientizarea cantității de tensiune la care sunt
supuse țesuturile musculare.

124. Regulile drenajului bronșic

• înaintea drenajului, cu 10-15 minute se vor administra aerosoli,

• se va efectua înainte de masă,

• drenajele se vor executa de minim 3x/zi,

• drenajul întregului plămân va durat 40 minute, cu o durată de 10 minute pentru

fiecare poziţionare,

• zonele în care este localizată afecţiunea vor fi drenate primele,

• modelul de lucru a drenajului poate fi următorul:

• 2x10 respiraţii cu inspir profund chiar forţat pe nas; expir profund chiar forţat pe
gură, timp în care deasupra segmentului drenat se execută vibraţii manuale sau
mecanice;

• în perioada pauzelor, pacientul respiră normal neforţat, timp în care tuşeşte şi

expectorează, deasupra segmentului drenat executându-se tapotamente.

125. Condițiile de realizare ale mișcărilor pasive

Conditiile de realizare a miscarilor pasive sunt urmatoarele:

a) Cunoasterea foarte exacta a suferintelor pacientului, a diagnosti¬cului bolii sale si

a celui functional (pe baza bilanturilor articular si muscular), precum si a starii
morfopatologice a structurilor care vor fi mobilizate.

b) Mobilizarea pasiva trebuie executata de cadre bine antrenate in aceasta tehnica.

Lipsa de profesionalism a kinetoterapeutului este o contra indicatie pentru utilizarea
miscarilor pasive.

c) Ne vom asigura de colaborarea si intelegerea bolnavului asupra manevrelor care

urmeaza sa i se execute.
 d) Pacientul va fi pozitionat in asa fel, incit sa ofere un maximum de confort tehnic
de lucru pentru kinetoterapeut, dar si pentru el insusi. Pe cat posibil, pozitia trebuie
sa-i permita pacientului sa priveasca spre segmentele mobilizate pasiv, mai ales daca
este vorba de un bolnav neurologic. Este de preferat ca segmentul ce urmeaza a fi
supus mobilizarii pasive sa fie descoperit, fara imbracaminte.

e) Miscarea se executa pe directiile fiziologice, cu amplitudine maxima, de

preferinta asociind pozitii sau miscari de facilitare. Spre exemplu, mobilizarea
bratului pe abductie este facilitata daca este pus si in rotatie externa.

f) Prizele kinetoterapeutului au o importanta particulara si trebuie sa respecte unele

indicatii generale: — intre mainile kinetoterapeutului nu trebuie sa existe decit
arti¬culatia de mobilizat, deoarece o articulatie nu se mobilizeaza prin intermediul
altei articulatii; — prizele trebuie sa utilizeze cel mai mare brat al pirghiei mobilizate
(exista si exceptii) ; contrapriza, in schimb, este in apropierea articulatiei; — locul de
aplicare a prizei constituie un mod de facilitare sau inhibitie a unui grup muscular.

g) Mobilizarea pasiva este o tehnica pur analitica, deci va antrena succesiv

articulatie dupa articulatie si tot succesiv se va executa pentru fiecare directie de
miscare.

h) Nu trebuie sa provoace durere, pentru a nu declansa „ reflexe de aparare”

musculara, care ar limita mai mult mobilitatea articulara. Uneori, se forteaza
miscarea pentru intinderea tesuturilor, asigurandu-ne insa de suportabilitatea
pacientului.

i) Mobilizarea pasiva are ca parametri de executie forta, viteza, du¬rata, frecventa,

care se adapteaza starii clinice locale si scopului urmarit. j) Mobilizarea pasiva este
indicat sa fie pregatita prin aplicatii de caldura, masaj sau electroterapie antialgica.

126. Tipurile de contracție musculară prin care se realizează creșterea forței

Contracția izometrică este forța pe care o dezvoltă un mușchi ce caută să

deplaseze un obiect imobil.

Contracția izotonică se produce cu modificarea lungimii mușchiului.

Pe tot parcursul mișcării, tensiunea musculară rămâne neschimbată.

 Contracția izokinetică este tot o contracșie dinamică, ca și contracția izotonică,
dar viteza mișcării este reglată în așa fel încât rezistența să fie în raport cu forța
aplicată în fiecare moment al amplitunii unei mișcări.

Exercițiile izokinetice se realizează cu aparate speciale pt. menținerea constantă

vitezei de mișcare pe tot traiectul mișcării și o forță egală în fiecare moment al acelei

mișcări.

141. Exemple de exerciții utilizate în tratamentul recuperator al fracturii de

gleznă

Tratamentul recuperator al fracturii de gleznă cuprinde:

 Trat. medicametos

 Trat. ortopedico-chirurgical

 Trat. igieno-dietetic

 Trat. balneo-fizical

 Trat. profilactic (de prevenire)

În cadrul kinetoterapiei, pacienții cu fractură de gleznă pot executa următoarele

exerciții:

 Flexia și extensia gleznei

 Abducția și adducția gleznei

 Rotația internă și externă

142. Obiectivele programului kinetic în DVO

Disfunția ventilatorie reprezintă o tulburare a transferului de gaze între aerul

atmosferic și unitățile morfofuncționale pulmonare.

Obiectivele în DVO vizează

 influiemța procesului inflamator al mucoasei căilor respiratorii;

 ameliorarea troficității mucoasei;

 facilitarea eliminării secrețiilor mucoasei;

 ameliorarea vitalitășii cililor vibratili;

 creșterea rezistenței generale a organismului.

143. Stadiile și conținutul ședinței de kinetoterapie în sindromul de ischemie

periferică

Sindromul de ischemie periferică prezintă 4 stadii evolutive:

În stadiul I, bolnavul cu ischemie periferică acuză o senzație de greutate,

oboseală sau raceală a membrului afectat, dar numai după un anumit efort.

În stadiul al II-lea, durerea apare sub formă de crampă musculară: dureri în talpă,
în cazul obstrucției arterelor gambei; dureri în gambă când sunt afectate arterele
coapsei; dureri în bazin, când sunt afectate arterele iliace.
În stadiul al III-lea, durerile devin chinuitoare, apar și în repaus și se
accentuează în timpul noptii. Durerile cedează parțial prin așezarea extremității
bolnave mai jos decât restul corpului.

În ultimul stadiu, durerea este continuă, nu mai este influențată de poziția

corpului, apar ulcerații si gangrene ale membrelor.