Sunteți pe pagina 1din 32

Triajul pacienţilor în AMP

Subiectele de studiu independent:

1.Tehnici specifice nursing-lui comunitar cu scop diagnostic şi curativ

2.Determinarea indicilor vitali

Obiectivele lecţiei:

1. Triajul pacienţilor in AMP

2. Pregatirea fizică şi psihică a pacienţilor pentru examinare

3. Efectuarea manoperelor practice in sala de triaj

CE ÎNSEAMNĂ TRIAJUL ÎN PRACTICA MEDICALĂ

„Triajul este un sistem de evaluare a pacienţilor care se prezintă în structurile de primire a


asistenţei medicale în vederea stabilirii priorităţii şi a nivelului de asistenţă medicală
necesară”.

Rolul triajului

Numărul pacienţilor care se prezintă în institutiile medicale primare este în continuă creştere,
iar capacitatea acestora de a asista pacienţii cu afecţiuni acute este constantă.

Triajul este modalitatea transparentă de prioritizare a accesului pacienţilor la îngrijiri


(investigaţii, diagnostic, tratament).

Aşteptarea este sau poate deveni cel mai supărător element, pe care anumiţi pacienţi îl
acceptă cu multă greutate, fiind generator de situaţii conflictuale şi dificil de soluţionat.

Unde se efectuează triajul


Triajul se efectuează în zona special amenajată pentru acest

scop, conform prevederilor legale în vigoare. Aria de triaj poate

avea configurări şi amenajări diferite în funcţie de spaţiul care stă la

dispoziţia unităţii sanitare respective.

Elementele definitorii ale acestui spaţiu sunt: amplasarea la intrarea în acea parte a instituţiei
care a fost desemnată pentru acest lucru, evidenţa tuturor pacienţilor precum şi un control
strict al accesului catre zonele specifice de diagnostic şi tratament al tuturor acelor pacienţi
care se prezintă pentru acordarea asistenţei medicale primare.

Când se efectuează triajul

Triajul se face în momentul prezentării pacientului în structura de

primire . Se definesc mai jos următorii parametrii:

- Momentul în care pacientul a intrat în structura de primire

–ora preluării (de către asistentul de triaj).

- Momentul preluării pacientului într-una dintre zonele de

tratament – ora primului consult medical.

Recomandare: Timpul mediu de triaj nu trebuie să fie mai mare

de 2 minute pentru un pacient.

Cine efectuează triajul

Alocarea unui medic pentru a efectua această procedură este considerată ca fiind o risipă de
resurse; în plus medicul va fi întotdeauna tentat să „consulte” mai amănunţit pacientul.
Aceasta duce inevitabil la prelungirea timpului în care ceilalţi pacienţi vor avea primul
contact cu personalul medical.

Cadrul medical desemnat pentru efectuarea triajului este un asistent medical.

Asistentul medical de triaj: asistentul medical cu pregătire

specifică, cu experienţă şi abilităţi corespunzătoare.

Rolul, abilităţile şi responsabilităţile asistentului de triaj:


- Abilitatea de a recunoaşte pacientul bolnav versus non-bolnav.

- Abilitatea de a anticipa şi a avea planuri de rezolvare pentru diferite situaţii care pot să
apară.

- Abilităţi interpersonale şi de comunicare (soluţionarea conflictelor, luarea deciziilor, etc).

- Îndemânarea spre prioritizare excelentă.

- Capacitate de gândire critică.

- Abilităţi de organizare.

- Flexibilitate, adaptabilitate.

- Capacitate de adaptare la stres.

- Rolul de model.

- Tact.

- Răbdare.

Asistentul de triaj trebuie să audă nu doar ce relatează pacientul ci şi informaţiile primite în


acelaşi timp de la alte surse.

Sarcinile de bază a asistentului medical de familie sînt următoarele:

a) Participarea la diagnosticul paraclinic şi tratamentul bolnavului, reabilitarea lui precum şi


prevenţia maladiilor (I gen de activitate).

b) Acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi ajutorul medical în situaţii extremale (II gen de
activitate).

c) Efectuarea manipulaţiilor medicale (III gen de activitate).

d) Servicii organizatorice (IV gen de activitate).

Sarcinile de bază a asistentului medical de familie referitoare la I gen de activitate sînt


următoarele:

1) Asistentul medical de familie este capabil să:

a) realizeze triajul bolnavilor;

b) recolteze materiale biologice pentru hemogramă, urinogramă, coprogramă, investigaţii


biochimice, imunologice, analiza sputei, sucului gastric, tubajului duodenal, participarea la
recoltarea materialelor biologice pentru analiza lichidului cefalorahidian, pleural, abdominal.
c) pregătească bolnavul către explorările imagistice (radiologice, ecografice,endoscopice,
examenul electrocardiografic etc.).

d) posede principiile şi metodele de prevenţie, reabilitare şi educaţia pentru sănătate în


maladiile medicinii interne, patologiilor ginecologice şi obstetricale,pediatrie, patologiile
chirurgicale, infecţioase (bolile contagioase), tuberculoza, bolilepsihice şi narcologie,
patologiile dermatovenerologice, otorinolaringologice,oftalmologice, stomatologice şi
alergice.

Sarcinile de bază a asistentului medical de familie referitoare la genul II de activitate


„Acordarea asistenţei medicale de urgenţă şi ajutorul medical în situaţii extremale” sînt
următoarele:

Asistenta medicală de familie va poseda competenţe de diagnosticare şi acordare a asistenţei


medicale de urgenţă în condiţii atît prespitaliceşti cît şi să determine tactica medicală în
stări/urgenţe extremale ale bolnavului utilizînd dexterităţile adecvate de îngrijire, ajutor
medical şi administrarea remediilor medicamentoase conform indicaţiilor medicului de
familie.

Sarcinile de bază a asistentului medical de familie referitoare la genul III de activitate


„Efectuarea manipulaţiilor medicale” sînt următoarele:

1) Manipulaţii de ordin general:

a) toate tipurile de injecţii;

b) probe subcutanate şi probe alergice;

c) infuzii intravenoase ale medicamentelor şi substituenţilor sîngelui;

d) înregistrarea electrocardiogramei;

e) jugularea hemoragiilor;

f) spirometria, pneumotachometria;

g) exercitarea expres-metodicii de diagnostic;

h) colectarea secretelor pentru examinare (frotiuri, material pentru citologie,examinări


bacteriologice);

i) cateterizarea vezicii urinare;

j) lavaj gastric;
k) glucometria;

l) determinarea tensiunii arteriale, pulsului;

m) aspiraţia (extragerea) impurităţilor din căile respiratorii;

n) prelucrarea primară a plăgilor, combustiilor, extragerea suturilor;

o) aplicarea pansamentelor;

p) imobilizarea cu aplicarea atelelor în cazul fracturilor osoase, coloanei vertebrale, etc.

q) sistarea hemoragiei nazale;

r) aprecierea acuităţii vederii şi percepţiei culorilor;

s) tonometria;

t) efectuarea examenului ginecologic;

u) prelevarea frotiului şi testului Papanicolau;

v) administrarea tratamentului local ginecologic;

w) diagnosticarea gravidităţii;

x) aprecierea zgomotelor cordului fătului;

y) toaleta primară a nou-născutului;

z) prelucrarea cordului umbilical;

aa) aprecierea reflexelor nou-născutului;

bb) aprecierea dezvoltării fizice şi psihomotore a copilului;

cc) vaccinarea.

Sarcinile de bază a asistentului medical de familie referitoare la genul IV de

activitate „Servicii organizatorice” sînt următoarele:

1) asistentul medical de familie va cunoaşte bine caracteristica demografică şi medico-socială


a contingentului deservit, în scopul:

a) propagării în comun cu celelalte structuri ale Sistemului Sănătăţii a cunoştinţelor


referitoare modului sănătos de viaţă, alimentaţiei raţionale, igienei, însuşirii unor deprinderi
medicale, dexterităţi de îngrijire a bolnavilor de diferite vîrste şi sex, referitoare educaţiei
antialcoolice, antinarcotice a populaţiei.
b) instruirii referitor problemelor de îngrijire, călire, alimentaţiei raţională a copilului,
referitor dezvoltării lui normale fizice şi mintale, orientărilor profesionale ale copiilor
bolnavi.

c) consultării populaţiei referitor problemelor de planificare a familiei,problemelor


psihologice, social-medicale, medico-genetice, aspectelor medicosexuale ale vieţii de familie,
contracepţie, referitor eticii.

d) organizării în comun cu reprezentanţii serviciului de Supraveghere a Sănătăţii Publice a


măsurilor antiepidemice în focarele de infecţii şi a imunoprofilaxiei.

Activitatea cabinetului de triaj

Cabinetul de triaj se organizează în cadrul instituţiei de asistenţă medicală primară în scopul


dirijării fluxului de pacienţi prin metoda preselecţiei, cu efectuarea unor examinări şi teste
preliminare consultaţiei medicului de familie.

În cabinetul de triaj activează asistenţii medicali de familie după principiul rotaţiei.

Sarcinile de bază ale asistentului medical de familie din cabinetul de triaj

sunt următoarele:

1) măsurarea temperaturii

2) măsurarea tensiunii arteriale

3) măsurarea tensiunii intraoculare

4) măsurarea frecvenţei contracţiilor cardiace

5) determinarea frecvenţei respiraţiei

6) efectuarea electrocardiografiei

7) efectuarea antropometriei la adulţi şi copii

8) recomandarea efectuării unor examinări medicale profilactice

9) completarea iniţială a documentaţiei medicale primare şi înregistrarea rezultatelor


examinărilor preventive obţinute în modul stabilit (în fişa medicală de ambulator a
pacientului (F 025/e) şi documentaţia de evidenţă a activităţii cabinetului de triaj)

10) glucometria (în caz de necesitate).


Obligaţiunile de bază ale asistentului medical de familie din cabinetul de

triaj sunt următoarele:

a) selectarea pacienţilor care necesită intervenţie medicală urgentă şi

conducerea lor pentru examinare la medicul de familie;

b) efectuarea examenelor medicale şi testelor preliminare consultaţiei medicului de familie;

c) îndeplinirea indicaţiilor medicului de familie în cazul stărilor de urgenţă.

În scopul efectuării examinărilor medicale preventive ale pacienţilor cabinetul de triaj


trebuie să fie dotat cu următoarele:

1) masă de birou

2) măsuţă pentru instrumente medicale

3) cuşetă

4) cîntar pentru maturi

5) dispozitiv pentru măsurarea înălţimii maturilor

6) masă pentru examinarea sugarilor

7) cîntar pentru copii

8) dispozitiv pentru măsurarea taliei copilului primului an de viaţă

9) dispozitiv pentru măsurarea perimetrului capului

10) set pentru tonometrie oculară

11) tabel „Vizus” pentru determinarea acuităţii vederii

12) sfigmomanometru

13) stetofonendoscop

14) termometre medicale

15) electrocardiograf

16) glucometru

17) set de medicamente şi consumabile în volum minim necesar pentru

acordarea asistenţei medicale urgente

18) preparate antiseptice pentru igiena mîinilor personalului medical


19) măşti, respiratoare, mănuşi nesterile

20) recipiente pentru colectarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală

21) soluţii dezinfectante pentru prelucrarea instrumentelor noncritice şi

suprafeţe

112. Responsabil de organizarea activităţii cabinetului de triaj este şeful

subdiviziunii şi/sau vicedirectorul medical.

Pregatirea fizica si psihologica a pacientilor pentru examinare :

MĂSURAREA INĂLŢIMII ŞI GREUTĂŢII

OBIECTIVELE PROCEDURII

- Stabilirea greutatii pacientului pentru aprecierea stării de nutriţie şi a reţinerii apei in


organism;

- Aprecierea raportului dintre inalţime şi greutate.

PREGĂTIREA MATERIALELOR

- Cantar pentru adulţi

- Antropometru (sau cantar antropometru)

- Carnet pentru notarea valorilor

PREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:

- Explicaţi pacientului necesitatea măsurătorii şi stabiliţi impreună ora potrivită in cursul


dimineţii

- Asiguraţi pacientul, dacă este cazul, că se respectă intimitatea

b) FIZICĂ:

- Ajutaţi pacientul să se dezbrace ;

- Explicaţi pacientului să nu mănance, sau urineze şi să elimine scaunul inainte de cantărire

- Instruiţi pacientul să stea cu călcaiele lipite de tija antropometrului

EFECTUAREA PROCEDURII:
1.Măsurarea inălţimii

- Aşezaţi pacientul in picioare cu spatele la tija şi sub cursorul taliometrului;

- Rugaţi pacientul să stea cu spatele drept şi călcaiele lipite de tija taliometrului;

- Coboraţi cursorul pană la capul bolnavului şi citiţi pe tijă – gradaţia inălţimii

2. Măsurarea greutăţii

- Aduceţi balanţa in echilibru şi imobilizaţi acul indicatorului inchizand braţul

balanţei

- Verificaţi dacă sunt indeplinite condiţiile

- Bolnav nemancat

- Vezică urinară golită

- Scaun eliminat

- Asiguraţi-vă că poartă aceleaşi haine la fiecare cantărire

- Folosiţi acelaşi cantar

- Aduceţi cele două cursoare pentru kg. şi grame aproape de greutatea estimată a

pacientului

- Rugaţi pacientul să urce pe cantar

- Deschideţi braţul (tija balanţei) şi mişcaţi cele două cursoare (cursorul) pană

acul se stabileşte din nou la zero;

- Fixaţi scara cursorului şi rugaţi pacientul să coboare

- Notaţi valorile inălţimii şi greutăţii

MĂSURAREA RESPIRAŢIEI

OBIECTIVELE PROCEDURII

- Determinarea ratei respiratorii la internare pentru a servi ca bază de comparare cu


măsurătorile ulterioare;

- Monitorizarea efectelor bolii, traumatismului sau stressului asupra sistemului respirator;


- Evaluarea răspunsului pacientului la medicaţia sau tratamentele care afectează sistemul
respirator

PREGĂTIREA MATERIALELOR

Pregătiţi pe o tavă medicală:

- Ceas cu secundar, de mană sau cronometru;

- Culoare albastră (creion, pix sau carioca);

- Foaie de temperatură (F.T.);

- Carnet de adnotări personale.

PREGĂTIREA PACIENTULUI

- Evitaţi pregătirea psihică a pacientului intrucat acesta işi poate modifica ritmul obişnuit in
momentul in care conştientizează propria respiraţie;

- Măsuraţi respiraţia concomitent cu celelalte semne vitale dacă apar schimbări in starea
pacientului, dacă pacientul are o afecţiune cardio-pulmonară sau primeşte oxigen ori
medicamente ce afectează fiziologia respiraţiei.

EFECTUAREA PROCEDURII:

- Observaţi mişcările de ridicare sau de coborare ale toracelui cu fiecare

inspiraţie sau expiraţie;

- Menţineţi, in continuare, degetele pe locul de măsurare a pulsului in timp ce observaţi


toracele pacientului;

- Număraţi mişcările de ridicare a toracelui (inspiraţiile) timp de minimum 30 de secunde şi


inmulţiţi cu 2 numărul obţinut pentru a afla rata pe minut;

- Număraţi timp de 1 minut inspiraţiile dacă respiraţia este neregulată;

- Inregistraţi rata respiratorie in carnetul personal notand: numele pacientului,

data inregistrării, rata respiratorie;

MĂSURAREA TEMPERATURII CORPULUI

OBIECTIVELE PROCEDURII

- Determinarea nivelului curent a căldurii corpului;

- Aprecierea evoluţiei unor boli;


- Detectarea răspunsului pacientului la măsurile iniţiate de creşterea sau de scăderea
temperaturii corpului;

- Evaluarea refacerii pacientului după boală

PREGĂTIREA MATERIALELOR

In funcţie de calea aleasă pentru măsurare, pregătiţi pe o tavă medicală:

- Termometru din sticlă, oral sau rectal;

- Termometru usual pentru axilă.

- Lubrifiant dacă se foloseşte calea rectală;

- Mănuşi de unică folosinţă (opţional), comprese de tifon;

- Ceas de mană;

- Culoare albastră (creion, pix, cariocă);

- Foaie de temperatură (f.t.)

- Caiet de adnotări personale;

- Recipient cu soluţie de cloramină 1%

PREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:

- Explicaţi procedura pacientului pentru a oţine colaborarea sa;

b) FIZICĂ:

- Aşezaţi pacientul in poziţia cea mai adecvată căii utilizate pentru măsurarea

temperaturii corporale:

- Decubit dorsal - pentru măsurarea in cavitatea bucală şi axilară;

- Decubit lateral - pentru măsurarea in cavitatea rectală

EFECTUAREA PROCEDURII:

1. METODA ORALĂ

- Spălaţi-vă mainile

- Clătiţi termometrul cu apă rece dacă a fost păstrat in soluţie dezinfectantă;

- Ştergeţi termometrul cu o compresă de tifon pentru a indepărta urmele soluţiei chimice;


- Prindeţi strans termometrul cu degetul mare şi celelalte degete;

- Scuturaţi-l printr-o mişcare puternică din articulaţia mainii pană la coborarea mercurului sub
36°C (sau 95°Fahrenheit);

- Plasaţi bulbul cu mercur al termometru lui pe dreapta sau stanga a cavităţii sublinguale;

- Instruiţi pacientul să inchidă gura, apropiind buzele in jurul termometrului;

- Mentineti termometrul sub limbă timp de 3 min;

- Indepărtaţi termometrul şi ştergeţi-l cu tifon;

- Citiţi gradaţia de pe scala termometrului;

- Inregistraţi temperatura in carnetul personal notand numele, data inregistrării,

valoarea (ex. Td= 36,5°C);

- Spălaţi termometrul cu apă călduţă şi detergent şi clătiţi cu apă rece;

- Uscaţi termometrul şi plasaţi-l fie in ambalajul său din plastic, fie in

recipientul special pentru termometre;

- Spălaţi-vă mainile;

2. METODA AXILARĂ

- Spălaţi-vă mainile;

- Asiguraţi intimitatea pacientului şi descoperiţi axila;

- Spălaţi şi ştergeţi termometrul dacă a fost ţinut in soluţie dezinfectantă:

- Scuturaţi termometrul pentru a cobori mercurul in rezervor, dacă este cazul;

- Plasaţi bulbul termometrului in centrul axilei, paralel cu toracele;

- Apropiaţi braţul pacientului de trunchi şi flectaţi antebraţul pe torace;

- Menţineţi termometrul in axilă 10 minute;

- Indepărtaţi termometrul şi citiţi gradaţia;

- Inregistraţi valoarea termică in carnetul personal, notand: numele pacientului,

data inregistrării, temperatura ca in exemplul următor

Data Ora T° Nume

10X 18°° 373°C Ion Mihail


- Spălaţi, clătiţi şi ştergeţi termometrul după folosire;

- Introduceţi termometrul in ambalajul său sau in recipientul special;

- Spălaţi-vă mainile.

MĂSURAREA PULSULUI

OBIECTIVELE PROCEDURII

- Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;

- Obţinerea de informaţii despre activitatea inimii şi starea arterelor;

- Aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă, activitate sau stress.

PREGĂTIREA MATERIALELOR

Pregătiţi pe o tavă medicală:

- Ceas de mană cu secundar sau cronometru

- Culoare roşie ( creion, pix sau cariocă)

- Carnet de adnotări personale

PREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:

- Explicaţi pacientului procedura pentru a reduce emoţiile, teama şi a obţine

colaborarea;

- Asiguraţi un repaus psihic de cel puţin 5 minute inainte de măsurare;

b) FIZICĂ:

- Asiguraţi un repaus fizic de cel puţin 5 minute inainte de măsurare;

- Aşezaţi pacientul in poziţie confortabilă in funcţie de starea generală:

- decubit dorsal cu membrul superior intins pe langă corp, articulaţia mainii in extensie, mana
in supinaţie (palma orientată in sus);

- poziţie semişezandă (in pat sau in fotoliu) antebraţul in unghi drept sprijinit pe suprafaţa
patului, mana in supinaţie şi extensie

EFECTUAREA PROCEDURII:

- Spălaţi-vă mainile;
- Reperaţi artera radială la extremitatea distală a antebraţului, pe faţa anterioară (internă), in
şanţul radial aflat in prelungirea policelui;

- Plasaţi degetele index, mediu şi inelar (2,3,4) deasupra arterei radiale reperate;

- Exercitaţi o presiune uşoară asupra arterei pe osul radius, astfel incat să percepeţi sub degete
pulsaţiile sangelui;

- Fixaţi-vă un punct de reper pe cadranul ceasului de mană;

- Număraţi timp de 1 minut pulsaţiile percepute cu degete, sau 30 secunde şi inmulţiţi cu doi
numărul pentru a obţine rata pulsului pe minut;

- Apreciaţi ritmul, amplitudinea şi elasticitatea peretelui arterial in timp ce măsuraţi


frecvenţa;

- Inregistraţi frecvenţa pulsului in carnetul personal notand: numele pacientului, data


inregistrării, rata;

REPREZENTAREA GRAFICĂ A PULSULUI

- Socotiţi pentru fiecare linie orizontală a foii de temperatura cate 4 pulsaţii;

- Notaţi graphic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare roşie, aşezat direct pe linia
orizontală din rubrica corespunzătoare pentru D (dimineaţa) sau S (seara); pentru valorile
care cresc din 4 in 4 (ex. 64, 68, 76, 80);

- Notaţi graphic valoarea inregistrată printr-un punct de culoare roşie aşezat in mijlocul
pătratului din rubrica corespunzătoare (D sau S) pentru valorile care cresc din 2 in 2 (ex.: 62,
66, 70);

- Uniţi primul punct printr-o linie cu săgeată de rubrica pulsului aflată in partea dreapta a
sistemului de coordonate din F.T.;

- Obţineţi curba pulsului prin unirea punctelor care indică valorile ratei cardiace măsurate
bicotidian, pe parcursul zilelor de supraveghere şi ingrijire.

REZULTATE AŞTEPTATE/DORITE:

- Pulsul este bine bătut, regulat, iar frecvenţa se inscrie in limitele normale corespunzătoare
varstei;

- Tegumentele şi mucoasele sunt normal colorate;

- Pacientul este liniştit.

REZULTATE NEDORITE

- Rata pulsului este mai mare sau sub normalul caracteristic varstei;

- Pulsul radial nu este perceptibil;


- Pulsul este aritmic;

- Amplitudinea este mică sau crescută;

- Pacientul este palid, anxios, acuză palpitaţii, extrasistole;

- Pacientul are una sau mai multe dintre problemele de dependenţă următoare:

- intoleranţă la activitate;

- alterarea confortului;

- deficit de volum lichidian:

- exces de volum lichidian;

- alterarea perfuziei tisulare

MODIFICĂRI IN SITUAŢIILE SELECTATE

Căutaţi alte artere accesibile dacă pulsul radial nu este palpabil şi măsuraţi pulsul la:

- artera temporală - la un lat de deget deasupra şi lateral de stanca temporalului, in dreptul


pavilionului auricular;

- artera carotidă externă (dreaptă sau stangă): - pe faţa anterioară a gatului, in şanţul delimitat
de laringe (anterior) şi muşchiul sternocleidomastoidian (lateral);

- artera pedioasa - pe lata dorsala a piciorului, in dreptul primului sant intermetatarsian;

- artera femurală - in regiunea inghinală, la nivelul triunghiului lui Scarpa

- apex (varful inimii) - pulsul apicul - in spaţiul 5 inlercostal (i.c.) pe linia medioclaviculară
stangă;

- Evitaţi măsurarea pulsului radial la copiii sub 2 ani intrucat rata crescută şi aria mică de
palpare pot determina valori eronate/inexacte;

- Obţineţi rata pulsului radial la copiii peste 2 ani atunci cand sunt liniştiţi sau dorm, intrucat
este dificil să obţii colaborarea copilului de a rămane cu mana nemişcată;

- Număraţi rata pulsului timp de 1 minut, la copil, pentru o acurateţe maximă.

EDUCAREA PACIENTULUI

- Invăţaţi pacientul să-şi măsoare singur pulsul periferic la arterele carotidă


sau temporală intrucat sunt mai accesibile pentru autopalparea la domiciliu;

- Instruiţi pacientul să exercite o presiune uşoară folosind 3 degete pentru

palpare;

- Informaţi pacientul/familia care sunt valorile normale ale pulsului,

caracteristice varstei;

- Instruiţi pacientul/familia să ia legătura cu medicul curant ori de cate ori

valorile ratei pulsului sunt deviate de la normal şi starea generală a pacientului

se modifică.

- Oferiţi, eventual, un tabel cu valori orientative ca in exemplul de mai jos:

Varsta Rata aproximativă Rata medie

Nou-nascut 120-160 140

1- 2luni (sugar) 100- 140 120

12 luni - 2 ani 80-130 110

2 ani - 6 ani 75-120 100

6 ani - 12 ani 75-110 95

Adolescent 60-100 80

Adult 60-100 80

Spirometria

Pentru spirometrie se foloseşte un aparat numit spirometru ce măsoară cât de mult aer încape
în plămâni şi cât de mult aer poate intra sau ieşi din plămân. Spirometrul are o piesă bucală
legată la un sistem de măsurare al fluxului şi volumului de aer care este la rândul său legat la
un aparat, de obicei computer, ce înregistrează rezultatele şi le reprezintă grafic (curbe) şi
numeric

Educaţia pentru renunţarea la fumat este o contribuţie care nu trebuie neglijată, atât în
prevenţia, cât şi în managementul clinic

al BPOC. Alături de aceasta, un rol important îl au celelalte măsuri nefarmacologice care ţin
de educaţia pacientului .
Pregatirea pacientului:

Educaţia pacientului cuprinde mai multe elemente:

răspunsuri la întrebările pacientului (şi ale familiei) despre boală, restricţii şi medicaţie

(efecte terapeutice, posibile efecte adverse);

informaţii şi sfaturi pentru evitarea factorilor de risc;instruirea tehnicii de administrare


inhalatorie a medicaţiei,asigurarea că pacientul are un plan scris de management al
bolii;recunoaşterea exacerbărilor şi tratamentul acestora;stimularea activităţii fizice.

Cum se pregăteşti pacientul pentru spirometrie.

Evită să mănânci copios sau să bei băuturi acidulate înainte de examinare;

Încearcă să nu fumezi cu patru-şase ore înainte de test;

Goleşte vezica urinară înainte de test;

Poartă îmbrăcăminte lejeră, la nevoie desfă cravata, cureaua de la pantaloni, sutienul


sau alte obiecte ce pot jena mişcările cutiei toracice;

Dacă este cazul vei primi instrucţiuni specifice dacă înainte de spirometrie anumite
medicamente cum ar fi bronhodilatatoarele nu pot fi folosite şi cu cât timp înainte de
spirometrie trebuie oprite;

Spirometria se efectuează numai în cabinetul medical şi tehnica este complet diferită de cea
folosită pentru măsurarea debitului expirator de vârf:

-iniţial pacientul respiră normal prin aparat (inspiră şi expiră);

-se cere apoi un inspir lent şi maximal urmat de un expir lent şi maximal;

-apoi se cere un inspir profund urmat de expir puternic şi cât mai rapid.

PULSOXIMETRIA

Pulsoximetrul:

• se aplică la nivelul indexului;

• măsoară frecvenţa cardiacă şi saturaţia în oxigen a sângelui arterial (SpO2).

Valori normale: SpO2 ≥ 97 %

• Valorile SpO2 ≤ 95% necesită administrarea de oxigen;

• Nu poate măsura cantitatea de dioxid de carbon, dar valorile SpO2 ≤ 96% se însoţesc în cele
mai multe cazuri de hipercapnie.
Erori în măsurarea SpO2 pot fi date de:

• prezenţa lacului pe unghii (trebuie îndepărtat înainte de citire);

• unghiile false;

• intoxicatia cu CO (saturează Hb);

• hTA şi vasoconstricţia periferică.

EFECTUAREA PEAKFLOWMETRIEI

Tehnica de utilizare:

-Staţi în picioare.

-Inspiraţi adânc, cu gura deschisă.

-Ţineţi dispozitivul într-o mână, fără a atinge indicatorul.

-Lipiţi buzele repede în jurul tubului, foarte strâns. -Nu acoperiţi orificiul cu limba.

-Suflaţi o singură dată, cât de repede şi de tare puteţi!

-Indicatorul se va deplasa şi va rămâne apoi fix.

-Nu atingeţi indicatorul.

-Citiţi numărul în dreptul căruia s-a oprit indicatorul.

-Împingeţi indicatorul în jos până unde merge.

-Astfel fixaţi scala la 0 (zero).

-Notaţi numărul pe o foaie de hârtie.

-Repetaţi pas cu pas acţiunile de încă două ori, fără a uita să aduceţi la zero indicatorul de

fiecare dată.

-Notaţi numărul de fiecare dată. Înregistraţi cea mai bună valoare obţinută

din trei măsurători.

Harta de înregistrare a valorilor PEF (debitul expirator maxim de vârf) pentru

înregistrarea zilnică (la domiciliul pacientului). La baza fiecărei coloane este notată data zilei
în care s-a efectuat măsurătoarea, respectiv momentele zilei (simbolurile de la capătul
superior).

Tensiunea intraoculara
-poate fi aproximata prin palparea digitala a globului ocular sau se masoara cu aparate numite
tonometre si se exprima in mmHg.

A.Palparea digitala :Este examenul care permite aprecierea aproximativa a tensiunii


globului ocular.

Pacientul priveste in jos, examinatorul sprijina degetele 3-4 ale ambelor maini pe fruntea
pacientului iar cu ajutorul celor doua indexe aplica transpalpebral presiuni alternative asupra
globului ocular. Presiunea intraoculara este apreciata in functie de fluctuenta perceputa.
Metoda palpatorie nu este precisa, furnizeaza insa rapid si fara instrumentar informatii asupra
starii presionale a ochiului.

Este o metoda utila in practica oftalmologica reusind singura confirmarea sau respingerea
diagnosticului de atac de glaucom. De asemenea este aplicabila in conditii in care metodele
instrumentale sunt contraindicate – plagi oculare perforante, infectii ale suprafetei ochiului
(conjunctivite).

B. Metode tonometrice

Exista doua metode: tonometria prin indentație și tonometria prin aplanație. In ambele cazuri
este vorba despre instrumente care se aplica pe centrul corneei.

Tonometrie prin indentatie

Determinarea TIO se realizeaza cu pacientul in decubit dorsal sub anestezie locala cu


instilatii Xilina 2%. Instrumentul trebuie asezat perpendicular pe centrul corneei. In acest
sens pacientul va fi instruit sa priveasca spre un reper, propriul deget ridicat in fata.
Manevrele trebuie executate cu blandete fara a exercita presiune suplimentara asupra globului
Tonometrie prin aplanatie

Este cea mai exacta metoda de determinare a TIO. Masoara forta necesara pentru a aplatiza o
anumita suprafata corneeana (o arie centrala cu diametrul de aproximativ 3,06 mm).

Se practica anestezie locala cu Xilina 2% si se instileaza in sacul conjunctival o picatura de


fluoresceina sodica 2%. Pacientul este asezat la biomicroscop. Se pune in contact prisma cu
suprafata corneeana si se priveste prin ocularul biomicroscopului avand fanta deschisa la
maximum si introdus filtrul albastru. Se constata prezenta a doua semicercuri galbene
(culoarea fluoresceinei in lumina albastra) care corespund suprafetei aplanate. Se creste
progresiv presiunea pe cornee pana cand semicercurile ajung in contact prin partea lor
interna, moment in care presiunea aplicata pe cornee a devenit egala cu cea intraoculara .

Se citeste pe tambur presiunea exercitata in grame si inmultind cifra cu 10 obtinem presiunea


oculara in mmHg. anumita suprafata corneeana (o arie centrala cu diametrul de aproximativ
3,06 mm).

Colectarea materialelor biologice(singe,urina)

Sangele se recolteaza, de obicei, in spital sau policlinica dar poate fi recoltat si la domiciliu
de catre un cadru medical daca situatia o cere.

Pregatirea pacientului: Seara se va manca mai devreme si putin, fara grasimi, caci o
alimentatie bogata in grasimi produce o tulbureala a serului, fenomen care poate falsifica
rezultatele analizelor. Persoanele care obisnuiesc sa manance dimineata este bine sa-si ia cu
ele un pachetel cu alimente pentru a manca imediat dupa recoltarea sangelui. Nu se
recomanda efectuarea analizei de sange la persoanele care vin de la distante mari cu trenul
sau masina, obosite, nedormite, nervoase; in aceste situatii rezultatele analizelor pot prezenta
abateri de la normal.

Transportul sangelui se va face in flacoane sau eprubete astupate bine cu dopuri de pluta sau
de cauciuc, nu cu dopuri de vata, care pot absorbi tot sangele. Flaconul cu sange nu va fi
agitat, deoarece se pot distruge globulele rosii.

Recoltarea urinei :

I se explica pacientului cum se colecteaza in conditii de domiciliu,sau chiar in policlinica .

- recipientul (borcanul sau sticla) in care se recoltaza urina sa fie perfect curat, spalat cu apa
si soda si apoi clatit cu apa multa; sticlele nespalate in care au fost bauturi alcoolice, otet,
ulei, sucuri de fructe, ape minerale, siropuri, medicamente, detergenti pot sa falsifice
rezultatele analizelor;. se intelege ca si dopul sticlei trebuie sa fie curat, fara urme de
substante chimice

- se va recolta urina proaspata de dimineata, imediat dupa desteptare, direct in recipient;


cantitatea minima necesara de urina este de 100 ml; nu are importanta faptul daca o persoana
a mai urinat in timpul noptii
- pe sticla se va lipi o eticheta cu numele bolnavului si varsta

- daca medicul suspecteaza o infectie urinara, recomanda bolnavului sa faca o urocultura.

Administrarea medicamentelor

Medicamentele sunt substanțe care au scopul de a preveni, ameliora sau vindeca bolile.

- doza terapeutică reprezintă doza utilizată pentru obținerea efectului terapeutic dorit, fără a
produce afecțiuni toxice asupra organismului.

- doza maximă reprezintă cea mai mare doză suportată de organism, fără a produce efecte
toxice.

- doza toxică provoacă o reacție toxică, periculoasă pentru organism.

- doza letală este doza care omoară omul.

Medicamentele prescrise de medic

Asistenta trebuie să cunoască:

- medicamentele după aspectul lor exterior și proprietățile lor fizice;

- dozele terapeutice și maximale, limitarea prescrierilor sub dozele toxice;

- indicația medicamentelor utilizate;

- modul de administrare al medicamentelor;

- incompatibilitățile medicamentoase, în special în cazul infecțiilor;

- modul de păstrare al medicamentelor;

- timpul necesar până la obținerea efectului medicamentelor;

- efectele secundare ale medicamentelor:

aspirina – iritația gastrică,

miofilin – injectat rapid produce căldură, cefalee, insomnie,

isodinit, nitroglicerină – cefalee,


furosemid fiole – coboară prompt tensiunea arterială,

scobutil – uscăciunea gurii,

antibiotice – reacții alergice (penicilină).

- fenomenele de obișnuiță și acomodare.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALĂ (LA ADULT)

OBIECTIVELE PROCEDURII

- Introducerea in organism pe cale orală a unei cantităţi de medicamente care să acţioneze


general sau local

PREGĂTIREA MATERIALELOR

- Pahare de unică folosinţă

- Pipetă, sticluţa picurătoare

- Medicamente prescrise

- Apă, ceai, alt lichid recomandat

- Lingură, linguriţă

- Apăsător de limbă

- Tavă sau măsuţă mobilă

- Mănuşi de unică folosinţă

PREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:

- Informaţi pacientul asupra efectului, gustului medicamentului

- Informaţi pacientul asupra eventualelor efecte secundare (reacţii adverse)

- Asiguraţi pacientul de inofensivitatea procedurii

b) FIZICĂ:
- Asiguraţi pacientului o poziţie comodă astfel incat să poată bea

- Verificaţi dacă sunt respectate condiţiile de administrare (inainte, după masă,etc)

- Tabletele şi capsulele sunt date cu apă pentru a preveni antagonizarea proprietilor chimice
ale medicamentelor

- Siropurile şi antiacidele lichide nu sunt urmate de ingestia de apa pentru că li se diminuează


efectul

- Tabletele zdrobite sau lichidele pot fi amestecate cu o cantitate mică de mancare dacă
aceasta nu este contraindicată de dietă

EFECTUAREA PROCEDURII:

- Aşezaţi materialele pe o tavă sau cărucior pentru tratament (măsuţă mobilă)

- Verificaţi prescripţia medicală : numele medicamentului, doza, modul de administrare;

- Identificaţi fiecare medicament pe care-l primişte pacientul: eticheta,ambalajul.

- Puneţi dozele ce trebuie administrate intr-un păhărel din material plastic

- Verificaţi numărul salonului şi numele pacientului

- Duceţi tăviţa/măsuţa cu medicamentele in salon

- Explicaţi pacientului ce medicament primeşte, acţiunea acestuia, dacă are gust neplăcut

- Aşezaţi pacientul in poziţie şezand dacă nu e nici o contraindicaţie, sau o poziţie comodă in
care să bea lichidul in funcţie de starea acestuia

- Serviţi pacientul cu doză unică

- Daţi-i paharul cu apă/suc/ceai şi asiguraţi-vă că pacientul a inghiţit toate medicamentele sau


ajutaţi-l dacă nu poate să bea singur

- Instruiţi pacientul dacă după administrare trebuie păstreze o anumită poziţie

INGRIJIREA PACIENTULUI

- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă


- Asiguraţi-vă că pacientul exprimă stare de confort

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Plasaţi medicamentele rămase in locul de păstrare adecvat

- Asiguraţi-vă că sunt indeplinite condiţiile de păstrare

- Spălaţi mainile

NOTAREA PROCEDURII

Notaţi:- Data, ora, medicamentul, doza, şi reacţia pacientului

- Refuzul pacientului

- Numele persoanei care a administrat medicamentul

- Dacă pacientul este capabil să-şi administreze singur medicamentele

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RECTALĂ (SUPOZITOARE)

OBIECTIVELE PROCEDURII

• Folosirea unei căi alternative de administrare in cazul intoleranţei digestive (vărsături).

• Medicamentul are gust neplăcut, influenţează activitatea hepatică sau are efect iritant al
mucoasei gastrice.

• Se inactivează sub influenţa sucurilor gastrice

PREGĂTIREA MATERIALELOR

- Supozitoarele prescrise

- Mănuşi sau degete de mănuşă

- Paravan, draperie

- Tavă/cărucior pentru medicamente

- Vaselină

- Materiale pentru clismă dacă este cazul


PREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:

- Explicaţi necesitatea sau eficacitatea procedurii

- Explicaţi efectul terapeutic şi avantajele

- Identificaţi eventualele alergii

- Asiguraţi pacientul/clientul că se va respecta intimitatea

- Obţineţi consimţămantul

- Explicaţi pacientului/clientului că poate apare senzaţia de defecaţie pe care

trebuie să o stăpanească

b) FIZICĂ:

- Asiguraţi poziţia de decubit lateral stang

- Efectuaţi clisma evacuatoare la indicaţia medicului

EFECTUAREA PROCEDURII:

- Pregătiţi materialele pe o tavă /cărucior pentru medicamente

- Verificaţi prescripţia medicală

- Identificaţi pacientul/clientul

- Duceţi medicamentele in salon

- Explicaţi manevra

- Asiguraţi intimitatea cu un paravan

- Spălaţi mainile şi imbrăcaţi mănuşile (sau aplicaţi degetul de mănuşă)

- Aşezaţi pacientul/clientul in decubit lateral stang cu piciorul de jos intins şi cel de deasupra
flectat (poziţia Sims)

- Indepărtaţifolia de pe supozitor
- Puneţi vaselină pe capul supozitorului pentru a permite alunecarea acestuia

- Cu o mană indepărtaţi uşor fesele şi evidenţiaţi orificiul anal

- Cu degetul imbrăcat in mănuşă introduceţi supozitorul in canalul rectal dincolo de sfincterul


intern

- Instruiţi pacientul/clientul să stea liniştit 15 minute pentru a favoriza absorţia


medicamentului

INGRIJIREA PACIENTULUI

- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă după 15 minute

- Observaţi efectul medicamentului şi informaţi pacientul/clientul cand instalează acesta şi cat


durează

- Instruiţi pacientul/clientul cum se procedează dacă trebuie să continue tratamentul la


domiciliu

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Plasaţi supozitoarele rămase intr-un loc adecvat pentru păstrare

- Indepărtaţi ambalajele

- Indepărtaţi mănuşile

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE VAGINALĂ(GLOBULE,


OVULE, COMPRIMATE)

OBIECTIVELE PROCEDURII

• Aplicarea pe mucoasa vaginală a unor medicamente cu efect local.

PREGĂTIREA MATERIALELOR

- Medicamentele prescrise: globule, ovule, tablete

- Materiale pentru spălătura vaginală (dacă este recomandată)

- Mănuşi de cauciuc
- Paravan

- Comprese de tifon

PREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:

- Explicaţi necesitatea şi eficacitatea procedurii

- Explicaţi efectul terapeutic

- Asiguraţi pacienta de inofensivitatea procedurii şi de respectarea intimităţii

- Obţineţi consimţămantul

b) FIZICĂ:

- Asiguraţi poziţia ginecologică (decubit dorsal cu coapsele flectate sau eventual

decubit lateral)

- Efectuaţi spălătura vaginală dacă aceasta este recomandată de medic inainte de

inceperea tratamentului

EFECTUAREA PROCEDURII:

- Pregătiţi materialele pe o tavă sau un cărucior pentru medicamente

- Verificaţi prescripţia medicală

- Identificaţi pacienta

- Duceţi medicamentele in salon

- Explicaţi manevra

- Asiguraţi intimitatea

- Spălaţi mainile şi imbrăcaţi mănuşi de cauciuc

- Aşezaţi pacienta in poziţie ginecologică sau SIMS

- Scoateţi medicamentul din ambalaj


- Cu o mană indepărtaţi labiile folosind două comprese şi evidenţiaţi orificiul vaginal

- Introduceţi medicamentul in canalul vaginal impingandu-l uşor cu degetul imbrăcat in


mănuşă pană in fundul de sac

- Instruiţi pacienta să stea in decubit 15' pentru a favoriza topirea şi absorbţia

INGRIJIREA PACIENTULUI

Reveniţi după 15' pentru a vedea starea pacientei

- Aşezaţi pacienta in poziţie comodă

- Asiguraţi un tampon de vată pentru a preveni disconfortul

- Instruiţi pacienta cum să procedeze dacă se va continua tratamentul la domiciliu

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Plasaţi medicamentele rămase in locul de păstrare adecvat

- Indepărtaţi ambalajele

- Spălaţi mainile

NOTAREA PROCEDURII

Notaţi:- Data, ora, medicamentul, doza, numele nursei

- Existenţa iritaţiei, a scurgerilor vaginale, leziuni, vegetaţii, eventual ruptură de perineu

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE TEGUMENTE

OBIECTIVELE PROCEDURII

• Obţinerea unui efect local asupra tegumentelor,

• Stimularea circulaţiei

• Diminuarea efectului medicamentului printr-o absorbţie msi lentă.

PREGĂTIREA MATERIALELOR

- Medicamentele, prescrise (lichide, pudre, unguente, alifii, mixturi, plasturi)


- Mănuşi de cauciuc

- Comprese, tampoane, spatulă

- Pense porttampon, spatulă

- Material pentru protecţia patului

- Tavă sau carucior pentru medicamente

PREGĂTIREA PACIENTULUI

a) PSIHICĂ:

- Informaţi pacientul asupra efectului medicamentului

- Explicaţi pacientului metodele de administrare a medicamentelor: badijonare,pudraj,


comprese medicamentoase

- Informaţi pacientul asupra senzaţiilor pe care le poatle simţi

- Informaţi asupra eventualelor alergii

b) FIZICĂ:

- Asiguraţi imunitatea

- Asiguraţi poziţia adecvată in funcţie de zona pe care urmează să se aplice medicamentul

- Sfătuiţi pacientul să stea relaxat

EFECTUAREA PROCEDURII:

- Pregatiţi materialele pe o tavă sau un cărucior

- Verificaţi recomandarea medicală

- Identificaţi pacientul; identificaţi eventualele leziuni care contraindică administrarea

- Asiguraţi intimitatea

- Aşezaţi pacientul in poziţie adecvată


- Spălaţi mainile

- Imbrăcaţi mănuşi de cauciuc

a) Aplicarea unguentelor şi alifiilor

- Scoateţi medicamentul din tub prin apăsare sau din cutie cu ajutorul spatulei

- Intindeţi cu blandeţe un strat subţire cu mana imbrăcată in mănuşă sau cu spatulă.

- Protejaţi pielea cu un pansament dacă e necesar, astfel incat medicamentul să nu fie


indepărtat

- Curăţaţi suprafaţa pielii intre două aplicări cu excepţia situaţiilor in care medicul recomandă
astfel.

b) Aplicarea lichidelor

- Intindeţi soluţia medicamentoasă cu ajutorul unui tampon

- Lăsaţi pielea să se usuce

- Protejaţi cu un pansament dacă soluţia folosită e colorată

- Curăţaţi suprafaţa pielii intre două aplicări cu excepţia situaţiilor in care medicul recomandă
altfel;

c) Aplicarea medicamentelor vasodilatatoare

- Punenţi mănuşi de cauciuc pentru a preveni absorbţia medicamntelor de propriile tegumente

- Aplicaţi plasturele pe toracele anterior sau pe altă zonă a corpului indicată de medic

- Alternaţi locurile la fiecare doză medicamentoasă

INGRIJIREA PACIENTULUI

- Aşezaţi pacientul in poziţie comodă

- Observaţi eventualele reacţii locale

- Instruiţi pacientul/familia dacă este nevoie de continuarea tratamentului la domiciliu


REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- Puneţi medicamentele in locul de păstrare şi asiguraţi-vă că există condiţii adecvate

- Indepărtaţi compresele, tampoanele folosite

- Spălaţi măinile

NOTAREA PROCEDURII

Notaţi:- Data, ora, medicamentul, modul de administrare, numele nursei

PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU EXAMEN RADIOLOGIC

*camera de examinat trebuie sa aibă temperatura de minim 20 C, pentru că pacienul va fi


dezbrăcat;

- pacientul va fi transportat și însoțit de asistentă;

- îi vor fi îndepărtate bijuteriile și obiectele de metal;

- pacientul va avea o anumită poziție;

- asistenta va evita să se așeze în vecinătatea aparatului care emană radiații nocive;

- medicul va avea șort și mănuși de protecție radiologică.

Ecografia

- este o metodă fără efecte nocive asupra organismului;

- utilizează, pentru formarea imaginii, ultrasunetele;

- de multe ori, aplicarea ultrasonografiei se face concomitent cu metode endoscopice de

examinare;

- undele transductoare sunt introduse cu ajutorul aparatului endoscopic în organele


cavitare(esofag, stomac, rect);

- examinarea se face pe nemâncate în cazul ecografiei abdominale;


- se administrează absorbante ale gazelor și la nevoie un purgativ;

- pentru examenul organelor genitale feminine, pacienta trebuie să fie cu vezica plină
(ecografia pelvină);

- bolnava poate consuma, cu 2-3 ore înainte de examinare, 500-700 ml lichide pentru
examinarea uterului şi a ovarelor;

- examinarea unor organe nu necesită pregătire: cordul, vasele mari, rinichiul, glanda
mamară, tiroida;

- majoritatea examinărilor se fac în decubit dorsal, uneori se apelează la decubit lateral;

- ecografia pelvină pune în evidență sarcina începând cu a 6-a săptamână de sarcină.

PREGĂTIREA PENTRU ENDOSCOPIE

Endoscopia:

- examen pentru organe cavitare;

- se folosesc endoscoape flexibile;

- endoscopul este un cablu optic format din aproximativ 200000 fibre de sticlă;

- imaginile pot fi prelucrate de aparate de fotografiat sau pe sistem video;

- avantaje: se pot preleva secreții, biopsii, se pot introduce substanțe medicamentoase;

- endoscopul se va dezinfecta și se va steriliza după fiecare examinare fiindcă poate vehicula


germeni;

- aparatele metalice vor fi sterilizate la autoclav;

- aparatele cu elemente optice, dacă vin în contact cu lichidele organismului, vor fi sterilizate
cu vapori de trioximetilen sau oxid de etilen.

Educarea pacientului in administrarea medicamentelor la domiciliu: se explica in dependenta


de medicament ul presrcis de catre medic :cum trebuie administrat,cind trebuie administrat ,
de cite ori trebuie administrat,pe ce cale trebuie administrat .