ACTIVITATEA ASISTENTULUI

MEDICAL ÎN ASPECTUL
DEONTOLOGIC ŞI ETIC
 PLANUL LECŢIEI:

1. Noţiuni generale despre deontologia şi etica

medicală.
2. Respectul faţă de persoana îngrijită, familie,
comunitate.
3. Normele de protecţie şi tehnica securităţii
muncii.
4. Asigurarea igienei personale şi folosirea
echipamentului de lucru.
I.Noţiuni generale despre deontologia şi
etica medicală.
• Etica aparţine lumii ideilor,
marilor orientări, încercând
să aducă o justificare
teoretică principiilor de
acţiune.
• Deontologie - parte a eticii
care studiază normele şi
obligaţiile specifice unei
activități profesionale.
 I.Noţiuni generale despre deontologia şi
etica medicală.
• Termenul derivă din grecescul “deon” însemnând
“ceea ce trebuie făcut”, deontologia pentru lucrătorul
medical fiind condensată în Codul Deontologic.
• Deontologia fixează datoriile lucrătorilor medicali,
obligaţiile lor şi limitele acţiunii lor!
Jurământul lui Hipocrate
• Cel mai cunoscut, dar şi cel
mai vechi, este codul de
etică al Şcolii din Cos
animată de către Hipocrate
(460 – 377 î.e.n.) . Celebrul
jurământ al lui Hipocrate se
depunea la intrarea în şcoala
de medicină, iar viitorul
medic accepta să se supună
acelor reguli.
 Bioetică
• Noţiunea de bioetică desemnează ansamblul
relaţiilor omului cu lumea în sensul “a tot ce
trăieşte” (ecologic, poluare), dar mai ales a
limitelor cercetării medicale în toate domeniile
medicinii.
• Uşor confundat cu termenul de “etică
medicală” în ţările anglo-saxone, bioetica
cuprinde, în special în medicină, problemele
experimentelor pe om şi procreerea.
• În 1988, Parlamentul francez (Franţa este o ţară cu
preocupări foarte serioase în etică) adoptă legea
Huriet, conform căreia orice experiment trebuie
supus în prealabil unui comitet de experţi, care
evaluează riscurile şi beneficiile acestuia.
• Ulterior, trebuie obţinut acordul subiectului, însoţit
de o asigurare care acoperă îndemnizaţia pentru orice
insultă sau efect negativ - periculos suferit şi pentru
eventualele care urmează, pe o perioadă de 10 ani.
 II.Respectul faţă de persoana îngrijită,
familie, comunitate.
• Asociaţia de Nursing din Moldova a elaborat Codul
de etică pentru asistenţi medicali. Prin intermediul
lui profesioniştii din sistemul de sănătate, populaţia în
întregime sunt informaţi despre atitudinea morală ce
se cere de la asistenţii medicali.    
 Codul de etică pentru asistenţi medicali
1. Asistentul medical aplică în practică
cunoştinţele, deprinderile şi  aptitudinile
dobîndite pe parcursul formării ca
profesionist.
• Foloseşte orice posibilitate pentru a-şi
îmbunătăţi şi a-şi menţine competenţele.
• Contribuie în mod activ la dezvoltarea propriilor
cunoştinţe, privind executarea profesiunii.
• Asigură calitatea serviciilor de îngrijire, conform
standardelor prevăzute.
• Asistentul medical consemnează orice
intervenţie, iar cele delegate, vor fi aduse
la îndeplinire numai după consemnarea în
documente de către persoana care recomandă.
 Codul de etică pentru asistenţi medicali

2.Asistentul medical participă activ la acţiunile,

care asigură progresul profesiunii.
• Participă la pregătirea profesională a viitorilor asistenţi
medicali.
• Sunt preocupaţi continuu de propria perfecţionare.
Asistentul medical participă la:
• studierea şi cercetarea în Nursing şi punerea în practică a
rezultatelor;
• promovarea progresului în domeniul îngrijirilor medicale;
• elaborarea politicilor instituţiei sanitare din care face parte.
 Codul de etică pentru asistenţi medicali
• 3. Asistentul medical trebuie sa aibă un
comportament, care să nu  dăuneze profesiunii şi
nici comuniăţii profesionale din care face parte.
• Evită participarea la acţiunile care, prin mesajul
transmis, contravin sănătăţii.
• Asistentul medical aderă la principiile de
nediscriminare, neprejudicii în îngrijire în toate
situaţiile şi face efort sa promoveze, aceste principii
şi pentru alţii.
• Asistentul medical are responsabilităţi individuale, de
grup şi specifice domeniului în care lucrează.
 Codul de etică pentru asistenţi medicali
• 4.Asistentul medical are ca responsabilitate principală atît
definirea normelor de sănătate, cît şi acordarea îngrijirilor
individului la cel mai înalt nivel posibil, respectînd demnitatea
umană, nelimitînd consideraţile de statut social, economic si
politic.
• Asistentul medical creeaza ambianţa în cadrul căreia sunt
respectate valorile obiceiurile, tradiţiile, religia şi credinta
individului.
• Asistentul medical acordă atat îngrijiri care au ca scop
promovarea sănătăţii, prevenirea îmbolnăvirilor, satisfacerea
nevoilor pacientului în vederea recăpătării independenţei cît
mai curînd posibil, alinarea suferinţelor, cît şi însoţirea pînă în
ultimele clipe ale vieţii.
 Codul de etică pentru asistenţi medicali
• 5. Asistentul medical asigură un mediu terapeutic care sa
contribuie la formarea stării de bine fizic şi psihic a
pacientului.
• Asistentul medical planifică şi alege, împreună cu pacientul, metodele de
îngrijire, în limitele sale de competenţă în situaţia cînd pacientul nu este
capabil să ia o decizie, este numită persoana care va lua decizia în locul lui.
• Asistentul medical aplică tratamentul prescris de medic, urmarind reacţiile
pacientului.
• 6. Asistentul medical, în relaţiile cu pacientul, întreţine un
rocess bazat  pe încredere, demnitate şi respect.
• Asistentul medical asigură dreptul la intimitate, protejează informaţiile de
natură confidenţială şi nu le dezvăluie, decît în cazul cînd sunt de interes
public, cu acordul pacientului sau în instanţa de judecată.
• Asistentul medical intervine în cazul cînd siguranţa informaţiilor
confidenţiale este în pericol.
 Codul de etică pentru asistenţi medicali
• 7. Asistentul medical respectă:
• drepturile şi libertăţile individului;
• identitatea persoanei îngrijite;
• alegerile/deciziile persoanei îngrijite, care îşi asumă
conştient consecinţele.
• 8. Asistentul medical nu abuzează de slăbiciunea
persoanei îngrijite.
• 9. Asistentul medical aduce la cunoştinţă
persoanelor autorizate sau autorităţilor orice
circumstanţă care ar putea produce daune
persoanei îngrijite.
 Codul de etică pentru asistenţi medicali
• 10.Asistentul medical adesea este nevoit sa soluţioneze diferite
probleme sociale, acestea necesitînd de la el cunoştinţe
multilaterale atât în domeniul filosofiei, economiei, dreptului,
cât şi în domeniul tehnologiilor contemporane şi ale
psihologiei.
• 11. Activitatea asistentului medical cere implicarea şi luarea
deciziilor în  echipă, în colaborare cu colegii, asistentul
medical trebuie să fie corect, onest, să respecte cunoştinţele şi
aportul acestora la procesul  de îngrijire. 
• 12. Asistentul medical desfaşoară activităţi de educaţie pentru
sănătate cu persoana, familia şi comunitatea.
• 13. Asistentul medical se implică în cunoaşterea nevoilor
persoanelor sau comunităţii, contribuind la soluţionarea
problemelor lor de sănătate.
 III. Normele de protecţie şi tehnica
securităţii muncii.
• Cauzele generale producătoare de accidente şi
boli profesionale în munca medico - sanitară
sunt:
• Umezeala;
• Curentul electric;
• Explozia gazelor sub presiune;
• Efortul fizic incorect dozat;
• Acţiunea substanţelor toxice, caustice,
coriosive şi inflamabile.
 Cauzele specifice muncii
medico-sanitare
• Cauzele specifice muncii medico-sanitare
producătoare de accidente şi boli profesionale
sunt:
• Iradiaţiile ionizante;
• Razele ultraviolete;
• Infecţiile din spitale;
• Sensibilizarea faţă de unele medicamente,
dezinfectante sau alte substanţe chimice;
• Munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal.
 IV. Asigurarea igienei personale şi
folosirea echipamentului de lucru
a) Asigurarea igienei personale:
• Scop: - apărare de infecţii şi infestaţii provenite de la
bolnavi
• evitarea transportării microorganismelor spre bolnavi
sau de la un bolnav la altul
• sporirea capacităţii de muncă
• Materiale necesare: apă caldă, săpun, burete, perie de
unghii, prosoape (de faţă, corp şi picioare), pieptene,
perie de cap, foarfece de unghii, pilă de unghii, pastă
de dinţi, perie de dinţi, cremă protectoare.
 Etape de execuţie:
• 1. Iigiena mîinilor:
• îndepărtarea inelelor sau a altor podoabe de pe degete sau
antebraţe;
• spalare cu apă caldă, săpun şi perie de unghii, timp de 1min minim;
• stergerea cu prosop uscat;
• dezinfectarea cu alcool etilic;
• îmbrăcarea unor mănuşi de cauciuc în caz de contact cu materiale
infectate (sînge, puroi, spută, vărsături, fecale, etc.) sau în caz de
leziuni pe pielea proprie;
• aplicarea unor unguente şi creme protectoare pe pielea spălată
repetat şi timp îndelungat (unguente cu lanoliăa, vaselină şi
glicerină);
• tăierea şi pilirea unghiilor cu margine liberă concavă, evitîndu-se
lacul de unghii;
Cum spălăm mâinele?
 Etape de execuţie:
• 2. Igiena corpului:
• baie sau duş zilnic;
• stergerea feţei cu un prosop uscat special;
• stergerea corpului cu un alt prosop;
• stergerea picioarelor cu al treilea prosop;
• aplicarea în regiunea axilară a unui strat de substanţă
dezodorizantă pentru combaterea mirosului neplacut şi a
transpiraţiei;
• spălarea picioarelor în fiecare seară;
• tăierea unghiilor de la picioare se execută scurt şi drept pentru
prevenirea acumulării de murdărie şi a incarnării degetelor;
 Etape de execuţie:

• 3. Igiena părului:
• pieptănarea zilnică;
• spălarea părului 1-2 ori pe săptămînă;
•  4. Igiena buco-dentară:
• spălarea dinţilor după fiecare masă şi în
special înainte de culcare;
• durata de spălare a dinţilor este de 5 min;
 b) Folosirea echipamentului de lucru:

• Materiale necesare: halat, bonetă, ghete

medicinale cu feţe înalte, mască de tifon,
mănuşi;
• 1. Îmbrăcarea uniformei:
• se îmbracă halatul curat, bine călcat;
• se asează boneta pe cap, astfel încît să acopere
bine părul;
• se încalţă încălţămintea de serviciu, care
trebuie să fie comodă şi silenţioasă;
Echipament de lucru
 2. Folosirea de echipamente speciale:

• când se foloseşte masca de tifon, se verifică integritatea ei,

astfel încît să fie compusă din 4-6 straturi de tifon;
• purtarea măştii este obligatorie în secţiile de nou-născuţi,
pediatrie la sugari, obstetrică, chirurgie;
• îmbrăcarea mănuşilor medicale;
• îmbrăcarea unui al doilea halat (în secţiile de boli contagioase)
şi dezbrăcarea acestuia la ieşirea din secţie;
 Folosirea echipamentului de lucru:

• la intrarea în serviciu
• - dezbrăcarea de hainele de stradă;
• - aşezarea hainelor într-un dulap din vestiarul
personal;
• - îmbrăcarea echipamentului de lucru;
• - spălare pe mîini şi intrare în serviciu;
• la plecare din serviciu
• - efectuarea fazelor în ordine inversă;
• - împăturirea halatului cu interiorul spre înăuntru;
 Precizări !!!
• 1. Asistenta medicală este obligată să poarte
echipamentul de protecţie la serviciu şi să păstreze
riguros toate regulile de igienă personală;
• 2.La îmbrăcarea halatului, asistenta nu va atinge faţa
lui externă (septica);
• 3.Este obligatorie spălarea maîinilor după
dezbrăcarea halatului şi înaintea îmbrăcării hainelor
de stradă;
• 4. Echipamentul de protecţie se schimbă la cel mult 3
zile cu altul curat, proaspăt dezinfectat, sau ori de cîte
ori este nevoie;