CENTRUL DE EXCELENTĂ ÎN

MEDICINĂ SI FARMACIE ,,RAISA

PACALO”

REFERAT
Tema : Grupuri defavorizate social

A realizat : Puscas Aliona

Grupa 104
A verificat: Furdui Alexandra

1
 Cuprins :

1. Terminologie
2. Grupurile vulnerabile

3. Grupuri vulnerabile pe piata muncii

4. Cauza vulnerabilitatii

5. Marginalizarea si stigmatizarea

6. Problematica medico-sociala a persoanelor varstnice

7. Problematica medico sociala a femeilor

8. Problematica medico-sociala a copiilor si tinerilor

9. Persoanele cu dizabilități

10 . Problema drogurilor si saracia globala

11 .Concluzie
12 .Bibliografie

2
 \Grupuri defavorizate social

1. Terminologie
Termenul de grup vulnerabil este folosit adesea in documente oficiale,
documente legislative sau in rapoarte de cercetare ca fiind similar celui de grup
dafavorizat, marginalizat, exclus sau grup de risc, toate aceste concepte fiind puse
in relatie cu fenomenul mai larg al saraciei.
Cea mai frecventa acceptiune a vulnerabilitatii este cea de “slabiciune”,
“lipsa de aparare”, “lipsa de mijloace”.
Grupurile vulnerabile sunt grupuri lipsite de suport, care se afla adesea in
stare cronica de saracie, fiind in incapacitate de a profita de oportunitati sau de a
se apara in fata problemelor care pot aparea. Acestea reprezinta o categorie care
cumuleaza riscuri pe toate dimensiunile vietii, incapabile de a face fata
dificultatilor.

2. Grupurile vulnerabile
Prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, categoria
defavorizata este definita ca fiind “acea categorie de persoane, care fie se afla pe
o pozitie de inegalitate in raport cu majoritatea cetatenilor din cauza diferentelor
identitare fata de majoritate, fie se confrunta cu un comportament de respingere si
marginalizare” (art.4). In Legea nr.16/2002 privind prevenirea si
combaterea marginalizarii sociale, persoanele marginalizate sunt definite ca
avand “ pozitie sociala periferica, de izolare, cu acces limitat la resursele
economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii, manifestata
prin absenta unui minimum de conditii sociale de viata” (art.3, pct.6).
Pentru identificarea grupurilor vulnerabile sunt folosite de regula caracteristici
sociodemografice precum sex, varsta, etnie, localizare geografica, educatie,
ocupatie etc.
Exemple in acest sens sunt:
a) Grupurile care traditional se confrunta cu un risc ridicat de saracie si
excluziune sociala si indeosebi:
 o parte importanta a celor de etnie roma;
 familiile cu multi copii;
 familiile dezorganizate;
 familiile monoparentale;
 familiile cu personae aflate in somaj de lunga durata.

3
 b) Grupuri care se confrunta cu situatii dificile in ceea ce priveste conditiile de
locuit:
 familiile strazii, care locuiesc in adaposturi improvizate in parcuri, in
apropierea gropilor de gunoi, in ghenele de gunoi, langa balti si
diferite terenuri abandonate;
 copiii strazii, care in marea lor majoritate traiesc prin canale sau prin
gari;
 copiii care parasesc institutiile de ocrotire la varsta de 18 ani;
 tinerii, ale caror posibilitati financiare sunt extreme de reduse in
vederea achizitionarii unei locuinte.

Apartenenta la un grup vulnerabil:

- persoane de etnie roma
- persoane cu dizabilitati
- tineri peste 18 ani care parasesc sistemul institutionalizat de protective a
copilului;
- familii care au mai mult de 2 copii
- familii monoparentale
- copii in situatii de risc
- persoane care au parasit timpuriu scoala
- femei
- persoane aflate in detentie
- persoane aflate anterior in detentie
- delincventi juvenili
- persoane dependente de droguri
- persoane dependente de alcool
- persoane fara adapost
- victime ale violentei in familie
- persoane afectate de boli care le influenteaza viata profesionala si sociala
(HIV/SIDA, cancer, etc)
- imigranti
- refugiati
- persoane care solicita azil
- persoane care traiesc din venitul minim garantat
- persoane care locuiesc in comunitati isolate
- victime ale traficului de persoane
- persoane afectate de boli ocupationale

4
Grupuri sociale in situatii de deficultate sau risc, generatoare de
marginalizare sau excluziune sociala:
 persoane dependente de consumul de droguri, alcool;
 persoane care au parasit penitenciarele;
 familii monoparentale;
 persoane afectate de violenta in familie;
 victime ale traficului de fiinte umane;
 persoane fara venituri sau cu venituri mici;
 imigranti;
 persoane fara adapost;
 persoane infectate sau bolnave de HIV/SIDA;
 bolnavi cronici;
 persoane care sufera de boli incurabile;
 alte persoane aflate in situatii de nevoie sociala.

3.Grupuri vulnerabile pe piata muncii

a) Grupuri defavorizate din punct de vedere al oportunitatilor ocupationale:
 romi
 persoane cu handicap
 femei
 tineri fara experienta in munca
 someri peste 45 ani
b) Persoane vulnerabile, aflate in risc de excluziune sociala:
 populatia de etnie roma
 tinerii peste 18 ani care parasesc sistemul de stat de protectie a
copilului
 persoanele cu dizabilitati
 unici intretinatori de familie
 persoane din mediul rural aflate in cautarea unui loc de munca
 persoane eliberate din detentie
 persoane in varsta aflate in cautarea unui loc de munca

c) Femei in risc de marginalizare sociala din punct de vedere al insertiei pe

piata muncii:
 femeile din mediul rural
 femei de peste 45 ani
 femei victime ale violentei domestice
 femei victime ale traficului de persoane

5
  femei cu hiv/sida
 femei dependente de droguri
 femei care parasesc sistemul de detentie

Cresterea sanselor de ocupare pentru grupurile vulnerabile se face prin promovarea

dimensiunii inclusive a pietii muncii si a educatiei si formarii profesionale initiale
si continue.
Principalele domenii de interventie avute in vedere sunt:
- integrarea pe piata muncii si combaterea discriminarii
- imbunatatirea accesului si participarii la educatie initiala si continua pentru
grupurile vulnerabile
- promovarea egalitatii de gen si combaterea excluziunii sociale a femeilor
- dezvoltarea unui sistem efficient de servicii sociale destinate reducerii
riscului de marginalizare si excluziune sociala.

4. Cauza vulnerabilitatii
OMS considera ca saracia este un fenomen multidimensional, care depinde
nu numai de situatia materiala, ci si de nivelul de educatie, de starea de sanatate, de
vulnerabilitatea si de exprimarea la factorii de risc ecologici si profesionali,
precum si de posibilitatea limitata a persoanei in cauza de a-si exprima si de a-si
face auzite si intelese nevoile.
Saracia este o sursa de marginalizare sociala, deoarece priveaza individual
de drepturile sale fundamentale si de libertatea de a-si satisface nevoile primare (de
la cele legate de alimentative si igiena, pana la obtinerea de medicamente
esentiale) si sociale, care includ capacitatea de a participa la viata comunitatii, de a
se alatura discutiilor publice, de a participa la luarea de decizii politice,
etc.Ulterior, aceasta lipsa de libertate impiedica dezvoltarea potentialului personal,
si dauneaza astfel dezvoltarii societatii.
Saracia poate fi o cauza a vulnerabilitatii crescute, dar si un rezultat al
situatiei vulnerabile in care se afla. Astfel, o persoana aflata in saracie are o
probabilitate mai mare sa aiba un nivel de educatie scazut si o calificare
necorespunzatoare pe piata muncii, sa nu aiba un loc de munca sau sa fie ocupata
in slujbe temporare, prost platite, sa aiba o situatie precara a locuirii, o stare de
sanatate proasta, o slaba implicare comunitara si sociala in general etc.
De asemenea, anumite grupuri, precum persoanele cu dizabilitati sociale,
persoanele de etnie roma, persoanele infectate cu HIV, persoanele cu probleme
psihice, etc, se confrunta intr-o mai mare masura cu situatia de saracie.

6
 Indiferent de dimensiunea saraciei in randul populatiei, profilul persoanelor
sarace si deci vulnerabile este constant (Ministerul Muncii, 2010):
 in functie de varsta – rata cea mai ridicata a saraciei o inregistreaza copiii si
tinerii sub 24 ani;
 in functie de educatie – persoanele cu educatie scazuta;
 in functie de statutul occupational – somerii, casnicele sau lucratorii pe cont
propriu;
 pe medii de rezidenta, saracia este intalnita mai frecvent in mediul rural;
 pe regiuni – nivelul este mai ridicat in Regiunile Nord-Est, Sud-Vest si sud;
 in functie de etnie, romii se confrunta cu un risc de saracie de 6 ori mai mare
decat ansamblul populatiei.

Relatia : saracie – starea de sanatate

Intre starea de sanatate si nivelul de saracie exista o relatie directa si un cerc
vicios. Saracia determina malnutritie, limiteaza accesul la ingrijiri, creste
vulnerabilitatea la factorii de risc individuali sau de mediu.
Starea de sanatate precara reduce capacitatea de munca, productivitatea
individului si veniturile familiei, afecteaza calitatea vietii acestuia, determinand
sau perpetuand in cele din urma saracia.
Modelul de morbiditate din populatia generala se regaseste si in cadrul
grupurilor populationale afectate de saracie, dar o prevalenta crescuta o au bolile
infectioase si bolile cu transmitere sexuala (HIV/SIDA, tuberculoza, sifilisul,
hepatitele, bolile diareice). Mortalitatea infantila si mortalitatea materna,
determinata de lipsa de educatie, accesul dificil la produsele contraceptive, rata
crescuta a avorturilor, inregistreaza valori crescute in randul categoriilor de
populatie defavorizata.
Asadar, o stare de sanatate precara este atat cauza cat si consecinta a
saraciei. Din acest motiv, o mare parte din interventiile sectorului sanitar vizeaza in
mod special promovarea sanatatii la nivelul populatiei sarace.
Ameliorarea starii de sanatate a populatiei ar putea sa se evidentieze la un moment
dat prin cresterea veniturilor. Amelioarea si protejarea starii de sanatate a
categoriilor de persoane sarace devine astfel un element important in lupta
impotriva saraciei.

Echitatea in sanatate
Echitatea si accesul universal la ingrijiri sunt principia unanim recunoscute
pentru fundamentarea unor sisteme de sanatate performante.

7
 Echitatea este un concept bazat pe justitia distributiva, care, aplicat
domeniului sanitar inseamna reducerea sanselor de a fi sanatos in cazul grupelor
sociale mai putin privilegiate.
Echitatea este un concept mai larg, deoarece cultiva asigurarea oportunitatii
de sanse, tuturor grupelor de populatie, indiferent de categoria sociala, mediu,
domiciliu, nivel de instruire, sex, nivel de sanatate, capacitate de munca,etc.
Este bine cunoscut faptul ca in cazul categoriilor de populatie defavorizate,
morbiditatea, incapacitatea, invaliditatea si decesul precoce sunt mai frecvente, dar
si faptul ca, accesul grupelor defavorizate la ingrijiri, desi mai necesar, este mai
dificil.
Obiectivele sanitare mondiale ale noului mileniu, stabilite in cadrul
Declaratiei Mileniului si care se doresc a fi realizate pana in anul 2015 sunt:
- accesul universal si echitabil la serviciile de sanatate;
- reducerea cu 50% a numarului persoanelor care traiesc in conditii de saracie
absoluta;
- reducerea cu 2/3 a ratelor mortalitatii infantile si juvenile;
- reducerea cu ¾ a ratei mortalitatii materne.

Ce poate face sistemul sanitar pentru ameliorarea nivelului precar al starii de

sanatate, prin combaterea saraciei?
- sa pledeze pentru cresterea responsabilitatii autoritatilor publice referitoare
la asigurarea conditiilor prin care se poate promova un acces echitabil la
serviciile de sanatate;
- sa se asocieze strategiilor nationale si sectoriale de combatere a saraciei
(invatamant, drumuri, dezvoltare rurala);
- sa militeze pentru includerea sanatatii in politicile sectoriale de dezvoltare;
- sa cultive la nivelul ingrijirilor primare de sanatate, practica supravegherii
medico-sociale active a persoanelor din grupele la risc inalt;
- sa infiinteze servicii preventive si medico-sociale in co/8munitatile/ zonele
cu o numeroasa populatie defavorizata;
- sa dezvolte acele servicii care raspund efectiv bolilor dominante din mediile
defavorizate (sanatatea materno-infantila, prevenirea bolilor infectioase si cu
transmitere sexuala) si sa cultive comportamentele favorabile sanatatii;
- sa pledeze pentru buna functionare a sistemului asigurarilor de sanatate si a
celor de asistenta sociala.

8
 5.Marginalizarea si stigmatizarea
Saracia determina cresterea riscului de stigmatizare si marginalizare economica,
sociala si politica a categoriilor sociale afectate.
Marginalizarea se regaseste in accesul limitat la anumite drepturi si servicii
sociale in comparatie cu restul populatiei, in discriminarea acestora in functie de
diferite criterii de sex, varsta, situatie materiala, numar de copii, apartenenta la o
anumita etnie sau comunitate religioasa.
Limitarile discriminatorii se concretizeaza in acces limitat la piata fortei de
munca, concedieri nejustificate, lipsa accesului la servicii medicale gratuite,
cauzate de faptul ca beneficiarii nu sunt cuprinsi in sistemul de asigurari medicale,
accesul limitat la cultura si educatie.Copiii proveniti din familii sarace sunt mai
expusi riscului de abandon scolar, de excludere din colectivitatile de la scoala sau
din vecinatate.
Nivelul redus de pregatire scolara este intotdeauna asociat cu o pozitie
dezavantajoasa pe piata muncii.
Saracia nu este insa unica cauza a marginalizarii. Studiile asupra
marginalizarii fac referiri la urmatoarele categorii sociale:
- somerii, angajatii in servicii necalificate;
- persoanele cu venituri mici, fara proprietati/teritorii;
- persoanele cu handicap mintal si fizic sau cu alte dizabilitati;
- analfabetii, persoanele lipsite de calificare profesionala;
- toxicomanii;
- delincventii;
- copiii abuzati sau care traiesc in conditii improprii;
- copiii utilizati ca forta de munca;
- parintii singuri;
- tinerii, in special fara experienta;
- strainii, refugiatii, imigrantii;
- beneficiarii de asistenta sociala, cei care au nevoie de asistenta sociala dar
nu o primesc;
- rezidentii cartierelor rau famate.
Stigmatizarea este etichetarea sau semnul care indica o insusire sau o
perticularitate jenanta, reprobabila a unui individ in grupul populational din care
acesta face parte; este practic un proces social care poate fi controlat prin educatie,
toleranta si vointa societatii.
Posibilitati de combatere a marginalizarii si stigmatizarii sociale:
 prezentarea de informatii exacte despre cauzele, prevalenta, evolutia
si efectele acestor atitudini;
 combaterea ideilor eronate, stereotipe;

9
  furnizarea de servicii special destinate categoriilor de persoane
afectate.

6.Problematica medico-sociala a persoanelor varstnice

Fenomenul imbatranirii populatiei determina o suita de constrangeri
economice si sociale si va provoca dificultati decidentilor din domeniul sanitar si
economic, deoarece populatia varstnica este mare consumatoare de servicii
medicale prin supra si polimorbiditate, prin vulnerabilitatea crescuta la factorii
perturbatori din mediul fizic si social.
OMS a lansat conceptul de “imbatranire activa” care are drept scop
mentinerea autonomiei si independentei persoanelor varstnice. Acest concept
vizeaza optimizarea oportunitatilor pentru sanatate si securitate, in scopul
imbunatatirii calitatii vietii persoanelor varstnice.
Obiectivele strategiilor de imbatranire activa sunt:
- reducerea numarului deceselor premature;
- limitarea dizabilitatilor si bolilor cronice la varstnici;
- cresterea calitatii vietii varstnicilor;
- reducerea costurilor ingrijirilor medicale;
- dezvoltarea continua de servicii sociale si de sanatate, accesibile, permisive,
calitative;
- asigurarea educatiei si invatamantului continuu pentru personalul implicat in
ingrijirile sociale.
Serviciile de ingrijire integrata la domiciliu au aparut din necesitatea ingrijirii unui
numar din ce in ce mai mare de varstnici afectati de un anumit grad de
incapacitate.
Ingrijirea la domiciliu reprezinta activitate de ingrijire medicala prestata de
personal specializat, la domiciliul pacientului asigurand accesibilitate crescuta la
ingrijire pacientului dependent.
Este de dorit ca fiecare caz sa fie rezolvat fara a se tine cont de gravitatea acestuia,
dupa o evaluare prealabila medico-sociala, asigurand calitate si eficienta serviciilor
prestate, evitand costurile inutile pentru sistemul medical si social.
O alta tema in cazul problematicii persoanelor varstnice se refera la
maltratarea acestuia. Matratarea varstnicului se refera la abuzul (vatamarea) fizic,
emotional, sexual sau juridic sau la neglijarea care pune in pericol sanatatea fizica
sau emotionala sau viata varstnicului, determinate de copiii sau alti apartinatori sau
persoane din anturajul varstnicului.
Persoanele varstnice care necesita ingrijiri medicale permanente nu se pot
gospodari singure, nu au locuinta, nu realizeaza venituri proprii si sunt lipsite de
sustinatori legali, sunt institutionalizate in camine.

10
Serviciile asigurate persoanelor varstnice in camine sunt:
a) servicii sociale:
- ajutor pentru menaj
- consiliere juridica si administrativa
- modalitati de prevenire a marginalizarii sociale si de reintegrare
sociala
b) servicii sociomedicale:
- ajutor pentru mentinerea capacitatilor fizice sau intelectuale
- asigurarea unor programe de ergoterapie
- sprijin pentru realizarea igienei corporale
c) servicii medicale:
- consultatii si tratamente in institutii medicale sau la patul persoanei,
daca aceasta este imobilizata
- servicii de ingrijire –infirmerie
- consultatii si ingrijiri stomatologice
majoritatea deceselor in societatile contemporane dezvoltate se petrec in institutii –
spitale si camine-spital. Institutionalizarea ii obliga pe varstnici sa cedeze altora
controlul vietii si mortii lor. Acest lucru de afecteaza identitatea si stima de sine.

7.Problematica medico sociala a femeilor

Problemele considerate prioritare pentru femeile din Romania se refera la :
- violenta;
- prostitutie si traficul cu femei;
- scolarizare;
- locuri de munca;
- beneficii economice si sociale;
- sanatate;
- femeile din mediul rural;
- imaginea femeii in mass-media.
In Romania, fenomenul violentei domestice este in ascensiune si reprezinta
o problema de sanatate publica.
Consecintele violentei domestice se reflecta asupra starii de sanatate a victimei.
Afectarea sanatatii mintale se exprima prin depresii, anxietate, stima de sine
scazuta, tulburari de stre post-traumatic, comportament adictiv, mergand pana la
suicid. La nivel somatic, pe langa vatamarile corporale, apar migrene, cefalee, boli
ginecologice cronice. Apar sarcini nedorite, nasteri premature, creste mortalitatea
si morbiditatea materna.
Cresterea copiilor este afectata. Nevoile copilului de dragoste, armonie,
siguranta sunt neglijate.Copiii care cresc in familii violente sufera de boli fizice,

11
anxietate, manie, depresie, au sentimente de culpabilitate, capacitate scazuta de
concentrare si performante scolare scazute, devin consumatori de droguri si alcool.
Femeile din mediul rural reprezinta una dintre cele mai vulnerabile
categorii de populatie din Romania. De obicei au venituri mici si posibilitati reduse
la angajare. Unele dintre acestea traiesc si muncesc inca, conform unor vechi
traditii si obiceiuri, bazate pe instrumente de lucru din agricultura. Femeile care
muncesc in agricultura pe terenuri personale nu sunt incluse in sistemele de
asigurare sociala si de sanatate. In aceste conditii, accesul la ingrijirile de sanatate,
la planning-ul familial, la educatia si metodele contraceptive este scazut sau
imposibil.
Foarte multe dintre ele au un acces limitat la orice tip de informatie, ceea ce
le limiteaza posibilitatile de imbunatatire a conditiilor sociale si economice.

8.Problematica medico-sociala a copiilor si tinerilor

Din categoria copiilor care se afla in situatii critice fac parte copiii care
traiesc in conditii de mizerie absoluta sau saracie severa, copiii abandonati, copiii
fara identitate legala ( in speciall copiii apartinand etniei rome), copiii strazii,
copiii maltratati, neglijati sau abuzati fizic si emotional, tinerii lipsiti de familie
care parasesc institutiile statului.
Principalele probleme cu care se confrunta tinerii sunt saracia (in 2003,
grupa de varsta 15-24 de ani era cea mai afectata de saracie), conditiile de locuit
precare, somajul, degradarea situatiei educationale a tinerilor, datorita lipsei
resurselor familiei pentru sustinerea financiara a studiilor (in special pentru tinerii
provenind din mediul rural sau din alte categorii populationale defavorizate),
cresterea consumului de droguri, concomitent cu scaderea varstei la care tinerii
incep sa devina consumatori, cresterea delincventei juvenile si reducerea varstei la
care debuteaza infractionalitatea.
Zeci de mii de copii in Romania sunt exploatati prin forme severe de munca.
Consecintele acestei forme de exploatare sunt abandonul scolar, abuzurile fizice si
psihice, cresterea riscului de infractionalitate, faptul ca devin adulti needucati si
necalificati.

9.Persoanele cu dizabilități

Persoanele cu dizabilități reprezintă 2,965% din populația (643.458 de

persoane inregistrate in martie 2009). Și mai semnificativ este faptul că aceștia
beneficiază de aceleași drepturi ca și restul populației. Însă, de la Declarația
Universală a Drepturilor Omului până la acțiuni propriu-zise, este drum lung. În
timp ce sistemul social a început să se racordeze la standardele europene, un

12
segment notabil al personelor cu probleme mentale sau fizice continuă să rămână
neglijat. Pentru a veni în sprijinul autorităților și, implicit, și a persoanelor cu
dizabilități, este vitală identificarea dificultăților pe care aceste persoane le
întâmpină în activitățile zilnice desfășurate în spațiul public.

Mai mult decât atât, modul prin care se raportează persoanele ce prezintă un
handicap la societate ar putea fi dramatic îmbunătățit dacă luăm în considerare
faptul că majoritatea sunt apte pentru anumite tipuri de muncă, și singurul lucru
care le împiedică ar fi un detaliu de gradul accesului în acel spațiu, de exemplu. În
același timp, șomajul pentru această categorie ar putea înceta a fi plătit, fiind
investit pentru acțiuni de durată ce ar ajuta la facilitarea accesului în spațiul public.
Ar trebui încurajate inițiativele care vor contribui la schimbarea mentalității
cetățenilor români ce, până acum, au menținut, în general, o atitudine de
excludere. Procesul de incluziune, deoarece vizează schimbarea unei mentalități,
este unul de durată și care trebuie abordat prin activități constante și consecvente.
Până la atingerea acestui ideal, considerăm că începutul trebuie susținut, iar pașii
următori își vor urma un curs logic.

10. Problema drogurilor si saracia globala

Iata un alt adevar ce trebuie rostit daca se doreste ca lumea sa infrunte cu
mai mult succes problema drogurilor.
Consumul de droguri este o dimensiune a activitatii umane ce nu poate fi studiata
izolat de mediul ambiant. Consumul de droguri este stimulat, modificat, ameliorat
sau fortat sa scape de sub control ca urmare a influentei multor altor circumstante
istorice si prezente. Nici un drog nu isi creeaza singur povestea. Aceasta afirmatie
este adevarata atat pentru substantele recreative vechi si noi, cat si pentru drogurile
cu cea mai evidenta capacitate de vatamare.
Dar cum afecteaza toate aceste asocieri viitorul concret al politicilor de control al
consumului de droguri? in lipsa certitudinii ca aparitia Utopiei la orizontul global
va garanta un peisaj complet lipsit de droguri, in imposibilitatea presupunerii ca
intr-o buna zi pana si perfectiunea spirituala va putea fi descarcata de pe Internet,
exista totusi o concluzie de o claritate izbitoare ce se desprinde din cele discutate
pe parcursul acestui modul. Rezolvarea problemei drogurilor presupune, pur si
simplu, stoparea traficului de droguri si limitarea accesului consumatorilor la ele.
Totodata, insa, ea implica si schimbarea opticilor in privinta altor aspecte, ce nu au
legatura directa cu drogurile. Este vorba despre sistemele de valori pe care ni le
alegem, despre universul de dincolo de fereastra, despre calitatea lumii privite cu
ochiul nostru interior si despre ce ne poate oferi viata, la fel de bun sau poate chiar
mai bun decat starea de intoxicare cu o substanta chimica.

13
 Concluzie:
-Scop: îmbunătăţirea calităţii vieţii persoanelor vârstnice
-Optimizarea oportunităţilor pentru sănătate şi securitate
- Se asociază cu promovarea unui stil de viaţă sănătos – programe de prevenire a
principalelor cauze de îmbolnăvire a vârstnicilor (căderi, accidente, depistare
precoce tulburări de vedere, auz, etc.)
- Continuarea participării persoanelor vârstnice la viaţa economică, socială,
culturală,spiritual
-Reţea de servicii sanitare de îngrijiri la domiciliu
-Screening pentru identificarea vârstnicilor care pot rămâne integraţi în familie şi
necesită îngrijiri la domiciliu
-Centre de îngrijire de zi şi de noapte – centre de permanenţă
-Centre de îngrijire pe termen lung pentru asistarea medico-socială a vârstnicilor
cu boli cronice, dependenti
- Centre de îngrijire terminal
- Sprijin material pentru familiile având în îngrijire vârstnici cu probleme sociale
- Presupunem rezolvarea fiecărui caz:
- Neţinând cont de gravitatea cazului
- Evaluarea prealabilă medico-socială
- Calitate şi eficienţă a serviciilor prestate
- Evitarea costurilor inutile pentru sistemul medical şi social
- Accesibilitate crescută pentru pacientul dependent
-Informarea populaţiei despre pachetul de servicii oferit
-Luarea în evidenţă a persoanelor vârstnice dependente
- Evaluarea necesităţilor fiecărui caz în funcţie de priorităţi şi resursele instituţiei
-Elaborarea unui plan individualizat de îngrijire şi implementarea acestuia
-Monitorizarea nevoilor
-Reajustarea planului de îngrijire în urma efectuării examenelor de bilanţ.

Bibliografie:
 Nevoi specifice ale grupurilor vulnerabile, regiunile S-E, S, și
Centru  
 Suportul grupurilor vulnerabile
 wikipendia

14