Curs 6

Grupurile vulnerabile (grupuri de risc social)

Aceste grupuri de risc sunt reprezentate de categoriile de persoane care se pot

afla în situaţii comune de dificultate, generatoare de marginalizare sau excluziune
socială, temporar sau pe o perioadă de timp variabilă. Ele au în comun limitarea
accesului la resurse sau inexistenţa acestora şi totodată imposibilitatea accesării
oportunităţilor existente. Toate la un loc au consecinţe grave asupra dezvoltării
intelectuale a indivizilor, a integrităţii lor fizice, morale şi spirituale.
În cadrul acestor grupuri de risc se regăsesc:
- Copiii săraci şi familiile din care fac parte;
- Copiii romi (şi o parte din populaţia romă);
- Copiii exploataţi economic, abandonaţi, neglijaţi, abuzaţi;
- Copiii străzii, fără acte de identitate;
- Familiile cu mai mult de trei copii sau cele în care niciun adult nu are loc de
muncă;
- Tinerii de peste 18 ani care părăsesc sistemul de protecţie;
- Familiile tinere fără locuinţă;
- Persoanele cu dizabilităţi;
- Vârstnicii singuri, în special cei cu pensii mici;
- Persoanele fără adăpost dar şi alte persoane în situaţii de nevoi sociale.
Cele mai expuse zone la apariţia grupurilor de risc sunt cele care au
infrastructuri învechite, care sunt dependente de industriile comuniste ineficiente,
dar şi zonele miniere sau localităţile rurale grav afectate de tranziţie şi criza
economică.

1.Copiii

1
 Curs 6

1.1.Copiii străzii

Conform JIM (Joint Inclusion Memorandum), adică Memorandumul comun în

domeniul incluziunii sociale, aceştia sunt categoria cea mai expusa riscului de
excluziune. Aceştia fie cerşesc în stradă (80%), spală maşini (16%) sau fură
(14%). Deşi se fac remarcate eforturi deosebite din partea instituţiilor pentru aceşti
copii totuşi există încă insuficiente politici sociale pentru aceasta categorie.

1.2.Copiii abandonaţi, abuzaţi, exploataţi economic

Aceste fenomene grave se datorează în principal lipsei de responsabilitate a

părinţilor, a insuficientei lor educaţii. Aceşti copii încep să fie exploataţi încă de la
vârsta de 5 ani, dar nu se ştie cu exactitate numărul celor folosiţi în agricultură.
Copiii abandonaţi sunt rezultatul insuficientei educaţii sexuale, a sarcinilor
nedorite, a unei situaţii economice precare. Dacă nu sunt abandonaţi sunt supuşi
unor numeroase abuzuri fizice, psihice şi emoţionale care vor lăsa traume adânci
asupra lor.

1.3.Copiii şi familiile monoparentale

Copiii proveniţi din familiile monoparentale, în special cei cu vârsta sub 15 ani şi
de etnie romă, sunt extrem de vulnerabili faţă de sărăcie şi au un grad ridicat de
risc de excluziune socială. Nu sunt excluse nici comportamentele violente în
familie sau diferitele forme de abuz care se traduc prin abandon şcolar, eşec şcolar
sau comportamente antisociale şi perpetuarea comportamentului învăţat în familie.
Este de dorit implicarea bunicilor în susţinerea familiei monoparentale pentru ca
aceşti copii să poată să fie înscrişi a creşe, grădiniţe sau şcoli. Este necesar
2
 Curs 6

totodată ca implicarea autorităţilor să fie mai susţinută prin programe destinate

acestor familii.

1.4.Copiii fără acte de identitate

Este un fenomen întâlnit în general în etnia romă şi privează copiii de anumite

beneficii şi oportunităţi cum ar fi accesul la serviciile medicale, la înscrierea la
şcoală sau posibilitatea de a vota. Fără acte de identitate copiii care nu se pot
înscrie la şcoală sunt marcaţi de incultură, lipsa unei calificări profesionale,
venituri mici şi nesigure pe tot parcursul vieţii. Toate acestea îi pot determina la
comportamente antisociale şi inadaptare socială care din păcate în cele mai multe
dintre cazuri sunt comportamente ireversibile.

1.5.Copiii lipsiţi de oportunităţi de dezvoltare personală

Numărul de copii care se nasc în familiile sărace este mai mare decât al copiilor
care se nasc în familiile cu posibilităţi financiare şi materiale. Odată cu creşterea
numărului de membri din familie scade venitul mediu pe fiecare membru, în
condiţiile în care veniturile nu corelează cu creşterea familiei. Este cât se poate de
clar în că în astfel de condiţii copiii nu dispun de condiţii decente de trai fiind
marcaţi de condiţii de locuire improprii dar şi de carenţe alimentare şi nutriţionale.

2.Tinerii

Integrarea tinerilor în viaţa comunităţii din care fac parte depinde de o serie de
factori. Tinerii care fac parte din grupurile de risc sunt cei care locuiesc în regiuni
extrem de sărace, mai ales în mediul rural, care au o educaţie precară marcată de
3
 Curs 6

abandonul sau eşecul şcolar, care nu dispun de calificări profesionale. Se

evidenţiază ca grad de risc mai ales tinerele care provin din aceste medii,mult mai
afectate de excluziunea socială decât bărbaţii dar şi de traficul de fiinţe umane (în
vederea prostituţiei). Cei mai expuşi tineri riscului de excluziune socială sunt cei
proveniţi din instituţiile de asistenta sociala, ei fiind totodată pândiţi de fel de fel
de adicţii, de implicare în reţele de prostituţie şi proxenetism, de furturi şi tâlhării.

3. Persoanele fără adăpost

Din rândul acestor persoane face parte copii, adulţi, familii sărace, familii
evacuate, familii fără posibilitatea plăţii întreţinerii, tinerii care ies din sistemul de
ocrotire, familiile tinere fără posibilităţi. Rezolvarea acestor probleme este
îngreunată şi mai mult de lipsa locuințelor sociale sau de urgenţă. Chiar dacă ar fi
asigurate locuinţele sociale aceasta ar fi doar o măsură de moment, neviabilă pe
termen lung deoarece apare problema achitării cheltuielilor ce ţin de locuire
(întreținere, utilităţi, chirie etc) aspect care pune sub semnul întrebării posibilitatea
de a locui pe mai departe în acest tip de locuinţe.

4. Romii

Sărăcirea populaţiei afectează cel mai mult o parte însemnată din etnia romilor.
Romi, sau mai precis o parte însemnată a lor, se confruntă cu o serie de dificultăţi
care se agravează reciproc:
- Lipsa de locuinţe;
- Condiţii mizere de locuire;
- Nivel educaţional scăzut în cea mai mare parte a lor;
- Lipsa calificărilor certificate în muncă şi totodată a experienţei pe piaţa muncii;
4
 Curs 6

- Lipsa actelor de identitate care le anulează dreptul la o serie de drepturi sociale

fundamentale: asigurări sociale, asistenţa socială, loc de muncă, servicii
sanitare.
Din păcate mare parte din această minoritate etnică este caracterizată de
dezinteresul pentru obţinerea şi păstrarea unui loc de muncă, iar modelul oferit de
părinţii romi copiilor este unul care nu încurajează participarea la şcoală a acestora
sau la muncă, permiţând excluziunea socială din generaţie în generaţie.
Datele existente avute în posesie de autorităţi demonstrează că foarte puţini dintre
copiii etniei rome termină liceul sau studiile superioare, deşi Statul român a
susţinut constant şi crescând această oportunitate de mobilitate culturală,
profesională şi socială.

5.Persoanele vârstnice

Din această categorie cea mai vulnerabilă este cea a agricultorilor şi femeilor
singure. În astfel de cazuri este evidentă lipsa de coerenţă a politicilor sociale,
medicale, economice etc care să le permită atingerea unui nivel de viaţă decent.
Intervenţiile în aceste cazuri sunt unele de moment, temporare, care nu asigură
elemente de constanţă pe termen lung.

6.Persoanele cu dizabilităţi

Intrarea României în UE ar fi trebuit să ducă la alinierea ei la toate normele avute

în vedere pentru persoanele cu dizabilităţi pentru a le uşura acestora viaţa în
societate. Din păcate, aceste persoane se confruntă totuşi cu multe alte aspecte
problematice:
5
 Curs 6

- Lipsa mijloacelor de transport adecvate pentru diferitele tipuri de handicap fizic;

- Lipsa rampelor de acces în diferitele instituţii publice;
- Evaluarea corectă a diferitelor tipuri de handicap;
- Insuficienta alocare de fonduri de la buget;
- Lipsa de reacţie a societăţii civile în astfel de cazuri;
- Lipsa unor servicii diversificate pentru persoanele cu dizabilităţi.

Un efort deosebit trebuie să se depună în vederea integrării pe piaţa muncii a

persoanelor cu dizabilităţi şi a schimbării mentalităţii celor care compun societatea
cu privire la ei. Integrarea în muncă a cât mai multe persoane cu dizabilităţi, în
locuri de muncă special create şi adaptate posibilităţilor lor, ar conduce la scăderea
dependenţei lor economice şi sociale faţă de alţii, aceste persoane devenind mult
mai responsabile şi încrezătoare în viitorul lor.

7.Zonele cu deficit de dezvoltare

În România cele mai afectate zone de subdezvoltare sunt cele din nord-este şi sud
(înţelegând aici sud-este şi sud-vest).
Aceste zone se caracterizează printr-un grad mic de ocupare a forţei de muncă,
grad ridicat al şomajului, un nivel de viaţă mai scăzut calitativ fată de celelalte
zone ale ţarii.
Dacă ar fi să detaliem trebuie să amintim comunităţile unde se desfaşoară exclusiv
sau predominant activităţi agricole, lipsite de investitori privaţi, fără o
infrastructură corespunzătoare, salarii mici.
De asemenea trebuie să amintim zonele industriale, în special miniere, dar şi
zonele urbane marginalizate social caracterizate de o populaţie săracă, şomeră, cu

6
 Curs 6

mulţi copii, şi elemente de patologie socială (infracţiuni, prostituţie, trafic de

droguri, alcoolism, tâlhărie etc).
În aceste condiţii se impun programe de dezvoltare socială care să permită
eliminarea pungilor de sărăcie, reconversia profesională şi asigurarea
oportunităţilor de dezvoltare comunitară, evitându-se excluziunea sociala a acestor
populaţii (Anca Tompea, Grupuri aflate în criză, în, (coord.). C. Zamfir,
S.Stănescu , Enciclopedia dezvoltării sociale, 2007, pp.291-299).