Curs

ISTORIA COMUNICARII

 Impresionanta noastra abilitate de astazi de a transmite

mesaje instantaneu, la distante uriase, si intelesuri similare

unor milioane de oameni simultan, ne este atat de familiara

tuturor, incat ne vine usor sa privim acest lucru cu

nonsalanta. Totusi, din perspectiva vietii umane, asa cum

exista ea din timpurile stravechi, ceea ce facem noi astazi

cand deschidem ziarul, deschidem radioul, mergem la un

film sau privim la televizor reprezinta o schimbare cu

adevarat extraordinara in comportamentul legat de

comunicarea umana.

            In pofida cercetarilor neobosite si a celor mai mari

eforturi analitice ale cercetatorilor care au studiat

comunicarea in ultima jumatate de secol, nu suntem siguri

ce inseamna aceasta schimbare, cum ne influenteaza ea din

punct de vedere individual sau colectiv, sau cum va modela

ea viitorul nostru. Cu alte cuvinte, implicatiile, influentele

si consecintele dezvoltarii impetuoase a mass-media sunt,

1
pana in prezent, incomplet intelese. Totusi in prezent este

clar ca mass-media influenteaza publicul si intreaga

societate. Ceea ce nu intelegem pe deplin este cum si in

ce masura. Cu alte cuvinte, cautam sa intelegem cum are loc

comunicarea de masa si ce consecinte are ea atat pentru

indivizi, cat si pentru ordinea sociala.

Una din modalitatile de a aborda o astfel de lucrare este sa

oferim o perspectiva istorica larga, in cadrul careia aparitia

rapida a mass-media curente poate fi inteleasa ca unul din

cele mai radicale progrese ce au avut loc in cadrul abilitatii

de a comunica a lui homo sapiens. Dupa cum vom vedea,

anumite schimbari revolutionare anterioare referitoare la

capacitatea oamenilor de a transmite anumite intelesuri

catre altii au avut influente cu adevarat puternice in

dezvoltarea gandirii, comportamentului si culturii. Daca vom

intelege aceste schimbari si consecintele lor, vom putea

evalua mai usor un aspect important al mass-media

contemporane; desi au aparut foarte recent, ele sunt deja atat

de importante pentru viata noastra zilnica, incat ar putea sa

ajute la modelarea destinului speciei noastre, in viitor.

2
            Desi experienta anterioara nu este un ghid sigur

pentru viitor, merita sa privim inapoi pentru a vedea ce s-a

intamplat in anumite perioade, cand oamenii au devenit

capabili sa comunice pe cai total diferite. Este potrivit asadar

sa incepem cu inceputul si sa vedem pe scurt unde  si cind  a

aparut comunicarea umana, cums-a imbunatatit brusc in

anumite perioade in cursul indelungat al dezvoltarii

preistorice si istorice si cum au afectat acele schimbari cursul

vietii oamenilor obisnuiti.

Inceputurile

            Pe baza fragmentelor de fosile adunate cu multe

eforturi de catre paleoantropologi timp de mai bine de un

secol, s-a constatat ca procesul evolutiv care, in cele din urma

a avut ca rezultat oamenii contemporani dateaza de

aproximativ 70 de milioane de ani. Acestia au identificat o

creatura mica, asemanatoare sobolanului (proconsul), care a

trait pe vremea dinozaurilor, ca fiind stramosul nostru

indepartat. Pornind de la acest inceput nefavorabil, a

evoluat ordinul primatelor – mamifere cu maini si picioare

3
flexibile, fiecare avand cinci degete. Totusi, au trebuit sa

treaca milioane de ani inainte ca primele animale

asemanatoare maimutei sa populeze Africa sub-Sahariana,

probabilul loc de origine al familiei umane.

            Diferite forme de primate au evoluat in urmatoarele

epoci. Majoritatea erau mici si traiau in copaci. Dupa si mai

multe epoci, o anumita specie, de marimea unei pisici

domestice, a inceput sa se adapteze la viata pe uscat, precum

si la cea in paduri. Nu era singura capabila sa se deplaseze pe

uscat, dar avea o caracteristica importanta: raportul sau

corp-creier era mai mare decat acela al majoritatii

contemporanilor sai. Acest tip de capacitate a creierului, care

este in principiu corelata cu abilitatea de invatare, va fi un

factor decisiv in evolutia fiintelor omenesti.

            Multe forme de primate antice au supravietuit un

timp, dar in cele din urma au pierdut batalia pentru hrana

sau teritoriu si au disparut. Totusi, intr-un anumit moment,

fiintele umane contemporane si primatele moderne – ca

cimpanzeii si gorilele – au avut un stramos comun

4
(dryopithecus). Animalul nu era mai mare decat un caine

obisnuit, dar avea maini, picioare, palme si talpi,

asemanatoare cu cele a familiilor de maimute, asa cum le

cunoastem acum.

Au fost gasite unele ramasite in Cheile Olduvai din Africa a

unei fiinte numite australopitecul care a trait cu

aproximativ 5,5 milioane de ani in urma si este acceptat ca

fiind prima primata clasificata ca un hominid – deci facand

parte din famila umana. Termenul „australo” inseamna „din

sud” (cu referire la Africa) si nu are nici o legatura cu

Australia.

            Prea putin se cunoaste despre modul de viata de

austrolopitec, dar concomitent cu el au existat o serie de

fiinte proto-umane, care mergeau in pozitie verticala si care

au ocupat diferite parti din Europa, Africa si Orientul

Apropiat timp de mai multe milioane de ani. Modul lor de

comunicare, daca aveau unul , este total necunoscut. Totusi,

pe masura ce timpul trecea, capacitatea creierului la aceste

fiinte se marea.

5
            In cele din urma, cam acum doua milioane de ani,

a aparut unul dintre primii nostri stramosi ( homo habilis).

Acestea au fost foarte importanti pentru evolutia omului. Ei

au inceput sa confectioneze unelte, apoi a urmat stapanirea

focului. Aceste inovatii timpurii – unelte din piatra

necioplita si imblanzirea focului – ar putea reprezenta ca

primii pasi timizi in evolutia culturii umane. Putem incerca

sa definim cultura ca fiind transmiterea catre generatiile

urmatoare a solutiilor pentru rezolvarea unor probleme de

viata. Confectionarea uneltelor si folosirea focului de catre

stramosii nostri primitivi i-a diferentiat definitiv de

celelalte animale ale timpului lor. In cele din urma,

civilizatia umana se va naste din aceasta baza elementara.

            Mai tarziu a aparut un alt hominid (homo erectus),

care folosea topoare cioplite, cu doua muchii si alte unelte

modelate din piatra si apoi chiar din cremene. Aceste fiinte

umane erau aproape de marimea noastra. Raportul corp-

creier crescuse. Volumul creierului lui era de 600 de cm

cubi; al nostru este de aproximativ 1500 cm cubi. Cu toate

acestea, ei evoluau si transmiteau urmasilor moduri de

6
supravietuire pe care nici o alta specie nu le stapanea. Erau

vanatori si culegatori foarte iscusiti.

            Procesul evolutiv al dezvoltarii omenirii a durat 70

milioane de ani. In acest timp omul s-a dezvoltat pana la

confectionarea hainelor, imblanzirea animalelor, pastrarea si

confectionarea hranei si altele.

          

7
  O teorie a tranzitiilor

            Toate aceste consideratii despre evolutia omenirii

constituie un preludiu la anumite intrebari grave care sunt

esentiale pentru preocuparile din acest domeniu.

            Dupa cum am observat mai sus, scopul nostru

general este de a incerca sa intelegem consecintele marilor

schimbari din cadrul comunicarii, care au avut loc recent ca

rezultat al inventarii si raspandirii mass-media. Dupa cum

am afirmat mai sus, o cale de a evalua implicatiile revolutiei

de astazi in comunicare este sa vedem ce s-a intimplat mai

demult cu omenirea, atunci cand au avut schimbari la fel de

radicale in abilitatea de a transmite intelesuri.

Experienta timpurie a speciei umane pe planeta noastra este

adesea descrisa de catre arheologi si alti invatati in termenii

epocilor. De exemplu, in epoca pietrei, veche, mijlocie si

noua, sau epoca bronzului si cea a fierului. Acestea nume se

refera la perioade – unele scurte, iar altele de multe secole –

in timpul carora oamenii antici au confectionat unelte din

diferite materiale sau au elaborat diferite tehnologii pentru

8
a-si rezolva problemele in ceea ce priveste producerea de

alimente sau construirea armelor. Acele intervale si

subdiviziunile lor (paleolitic, mezolitic, neolitic etc.), sunt

fara indoiala utile in urmarirea dezvoltarii tehnologiei si al

abilitatii de a confectiona unelte, dar nu reusesc sa se

concentreze pe un aspect mult mai important al existentei

umane – abilitatea de a comunica.

            O modalitate mult mai semnificativa prin care sa

studiem dezvoltarea umana este sa definim o serie de „epoci”

in care stramosii nostri, atat primitivi cat si moderni, au

inregistrat progrese succesive in abilitatea de a schimba,

inregistra, recupera si disemina informatii. La urma urmei,

chiar aceste abilitati au permis formelor hominide, care s-au

succedat de-a lungul erelor de evolutii sa gandeasca in mod

progresiv, sa inventeze, sa acumuleze si sa transmita unii

altora solutii unice ale problemelor de viata.

Daca observam dezvoltarea omenirii din punct de

vedere al epocilor de comunicare din ce in ce mai sofisticate,

aceasta nu inseamna ca alte chestiuni nu sunt importante.

9
Este util sa identificam epocile pe parcursul carora un

anumit tip de oameni sau altul loveau animalele cu pietre

sau cremene, sau se loveau unul pe celalalt cu topoare facute

din bronz sau fier. Cu toate acestea, progresele semnificative

si foarte rapide in ceea ce priveste civilizatia facute de homo

sapiens in timpul ultimilor 40000 de ani au deprins mai

mult de maiestria sistemelor de comunicare decat de

materialele pe care le foloseau pentru a construi unelte. Daca

nu este usor sa facem deductii despre conditia culturala

umana pornind de la oase vechi si artefacte, este cu mult

mai dificil sa reconstituim modalitatea in care oamenii

comunicau si ce insemna aceasta pentru modul lor de

viata.Totusi stapanirea sistemelor de comunicare, folosite la

stocarea informatiilor, schimbul si transmiterea lor,

reprezinta punctele de rascruce in istoria si chiar preistoria

umana. Abilitatea din ce in ce mai mare de a comunica

complet si precis a fost cea care a condus la dezvoltarea

progresiva a tehnologiei complexe, la crearea miturilor,

legendelor, explicatiilor, logicii, obiceiurilor si a regulilor

complexe de comportament care fac posibila civilizatia.

10
            In acest caz, istoria exisentei umane ar trebui

explicata mai adecvat, printr-o teorie a tranzitiilor – adica

in termenii unor etape distinctive in

dezvoltarea comunicarii umane,  fiecare dintre ele avand

consecinte profunde asupra vietii sociale individuale si

colective.

  

Epoca semnelor si a semnalelor

11
            A inceput cu mult inainte ca stramosii nostri

primitivi sa mearga in pozitie verticala. La inceput aceste

fiinte comunicau la fel ca si animalele, dar pe masura ce

capacitatea creierului se marea si comportamentul de

comunicare era mai bine reprezentat. Pe masura ce

capacitatea de invatare a evoluat de-a lungul a milioane de

ani de dezvoltare preumana, sistemele de comunicare, bazate

pe semne si semnale au devenit, fara indoiala, din ce in ce

mai elaborate, conventionale si intr-adevar mai eficiente.

            Din  dovezile  putine de  care  dispunem  se  pare

ca  primele  fiinte  umane comunicau

printr-un numar limitat

de  sunete  pe  care  erau  capabile  sa  le  produca  fizic,

cum  ar  fi  maraituri,

mormaieli  si  tipete,

si  prin

limbajul  corpului,

care  includea  probabil  semnale facute  cu  bratele

sau  mainile, precum  si  miscari  si pozitii  mai  ample.

Apoi, dupa  indelungate perioade  de  timp

12
acele  capacitati  s-au  dezvoltat  si  au  devenit,

in mod  avantajos  moduri  de  comunicare din  ce in ce

mai  complexe  si  relativ eficiente,

bazate pe  reguli comune  de  interpretare.

Totusi,  acele  moduri  de  comunicare  nu  s-au transformat

in  sisteme de limba/vorbire de felul celor  ce

ne  sunt  familiare  noua.

            De  exemplu,

este  absolut  posibil  sa  comunici  prin semnale  facute  cu

bratele  si  mainile,

semnale  care

nu  depind  de  cuvinte  pronuntate.

Vedem  acest  lucru  tot  timpul  la  televiziune,atunci  cand 

 arbitrul  de  fotbal  semnalizeaza  cu mainile pentru  a

indica „off side” , „placare” , „time out” etc.

Ne  putem  imagina cu usurinta

pe  oamenii  preistorici folosind  gesturi  similare  pentru  a

coordona  o  vanatoare sau  pentru  a-si indica planurile,

concluziile  si parerile.

13
            Prin urmare,oamenii din Epoca semnelor si

semnalelor erau nevoiti sa-si  transmita mesaje simple,cu un

ritm lent de comunicare .Astfel,tot asa cum uneltele lor erau

primitive,asa si modurile lor de comunicare erau greoaie in

comparatie cu sistemele de limba.Aceasta limitare a avut

implicatii foarte importante pentru natura vietii lor sociale

si mai ales pentru procesele lor de gandire.S-a stabilit foarte

clar ca tehnicile pe care noi le folosim in comunicarea cu

altii sunt aceleasi cu cele pe care le folosim cand comunicam

cu noi insine.Cu alte cuvinte,regulile de gandire merg in

paralel cu regulile de vorbire.Gandul si rationamentul sunt

manipulari interne ale limbii.

 Epoca vorbirii si a limbajului

Acum aproximativ 35.000 de ani, se folosea limbajul.

Implicatiile traiului intr-o societate in care procesul

fundamental de comunicare este vorbirea nu reprezinta un

mister pentru noi. In prezent, exista inca societati analfabete

si care raman la traditia orala. Evident, toti oamenii traiesc

astazi intr-o societate orala, dar cei mai multi au depasit

14
limitele acestei etape adaugand scrisul, tiparitul si mass-

media moderne.

            Abilitatea de a folosi limbajul nu a produs mari

schimbari,dar a permis evolutia conditiei

umane.Cuvintele,numerele si alte simboluri,regulile de limba

si logica au dat posibilitatea fiintelor umane sa faca fata

mediului inconjurator,fizic si social,folosind modalitati care

erau absolut de neconceput in erele precedente,cand se

foloseau semne si semnale.Utilizand sistemele de

simboluri,indivizii au putut

clasifica,abstractiza,analiza,sintetiza si specula.Ei puteau

memora,transmite si receptiona mesaje mult mai lungi,mai

complexe si mai subtile decat cele transmise cu ajutorul

formelor de comunicare anterioare.Pe scurt, evolutia catre

vorbire si comunicare prin limbaj a permis cateva modificari

uluitoare in existenta umana,pe masura ce societatile din

diferite parti ale lumii au facut tranzitia de la un mod de

viata bazat pe vanatoare si cules,la dezvoltare marilor

civilizatii clasice.Daca este adevarat ca limbajul singur nu a

15
produs toate aceste schimbari,ele ar fi fost imposibile in

absenta lui.

       

16
    Epoca scrisului

            In urma cu numai 5000 de ani, fiintele umane au

traversat Epoca scrisului.

In jurul anului 4000 i.H apar primele inscriptii carora li se

pot asocia anumite semnificatii,in Mesopotamia si Egipt

majoritatea erau desene rudimentare pictate sau gravate

peretii constructiilor sau pe alte suprafete similare.Intr-un

interval de timp relativ scurt,standardizarea semnificatiilor

a devenit o realitate.De exemplu un rasarit de soare desenat

simplu putea sa insemne o zi,un arc si o sageata-vanatoare,o

forma umana-om,o line curba-un lac sau un rau.Toate

acestea constituiau primele simboluri grafice din care apoi s-

a putut dezvolta scrisul.Alaturate,alcatuiau o povestire:de

exemplu intr-o dimineata un om s-a dus la vanatoare pe

malul unui rau.

            Un alt popor,sumerienii,stabiliti in nordul Golfului

Persic, au elaborat un alt sistem de scriere.Initial,ideile erau

reprezentate prin imagini desenate pe placute de lut

moale.Apoi,deoarece detaliile realiste erau dificil de surprins

17
in imagini,reprezentarile lor devin progresiv

stilizate.Curand,pentru a trasa semne in lut,sumerienii au

recurs  la bete slefuite la un capat.Desi un astfel de sistem nu

permitea realizarea unor imagini clare,era un mijloc rapid si

simplu de a crea caractere specifice,carora le puteau fi

atribuite semnificatii particulare.Imaginile obiectelor nu

erau necesare.Astazi reprezentarile cuneate astfel obtinute

poarta numele de scriere cuneiforma.

            In jurul anilor 1700 i.H sumerienii au avut ideea sa

creeze cate un simbol stilizat care sa reprezinte un anumit

sunet mai degraba decat o idee; aceasta a devenit marca

sistemului sumerian,iar avantajul era enorm.

            Scrierea alfabetica a aparut in mai putin de o mie

de ani si a prins destul de rapid.S-a raspandit in toata

lumea antica,si dupa cateva secole a patruns in Grecia.La

acea vreme,ideea de a folosi simboluri pentru consoane si apoi

pentru vocale mai degraba decat pentru silabe era deja

cunoscuta.A fost un mare progres,deoarece erau necesare mai

putin de o suta de caractere.

18
            Cu aproximativ 2500 de ani i.H,egiptenii au

descoperit o metoda de a obtine un fel de hartie rezistenta

din papirus.In comparatie cu piatra papirusul era extrem de

usor.Era mult mai usor sa scrii pe papirus cu pensula

si  cerneala  decat sa  cioplesti  glife  complicate  in piatra.

Chinezii au dezvoltat scrisul in mod independent, dar cea

mai timpurie tranzitie a avut loc intre sumerieni si egipteni

in vechea Semiluna Fertila, acolo unde azi sunt unele parti

din Turcia, Irak, Iran si Egipt. Impreuna cu  uneltele ,

focul  si  limbajul insusi, scrierea

pe  baza  de  alfabet  a  fost una din  cele  mai  semnificative

realizari  din toate timpurile  ale  fiintelor omenesti.

Fara  scriere, marea  majoritate  a popoarelor  lumii

ar  fi  inca analfabete.

Epoca  tiparului

19
 In  afara  scrisului, una

dintre  cele  mai  mari  realizari  umane  ale  tuturor  timpu

rilor a  fost  inventarea tiparului.

Inainte  de  secolul al  XV-lea,

oamenii  reproduceau  cartile  in  Europa pregatind manu

scripti, copii  ale  cartilor  existente  scrise  in  mod laborios,

de mana. Este  adevarat ca  multe  dintre acestea

erau  adevarate  opere  de arta, totusi  acest  proces

introducea  frecvente  erori.

Si mai  important, numarul  de  carti  disponibile

era  foarte  restrans  iar  ele  puteau  fi  cumparate  numai  

de  catre  persoane instarite. Tiparitul  a  adus

o  schimbare  fantastica.

Sute  sau  chiar  mii  de  exemplare  puteau  fi  reproduse  c

u  mare  precizie. A  fost  o inventie  fabuloasa care  a uimit

lumea  cu  stiinta de  carte  din  acea  vreme.

Tiparitul,asa cum il cunoastem noi,nu a fost posibil pana in

momentul in care un oscur aurar din

Mainz(Germania),Johann Gutenberg, a descoperit un mod

20
unic de a face caractere.Dupa experimente indelungate,i-a

venit ideea sa faca o stanta din otel pentru fiecare

litera,gravata scrupulos intr-un anumit mod.Apoi a putut

stanta imaginea pe un patrat mic dintr-un metal mai

moale,cum ar fi alama.A facut o mica matrita din lut in

jurul imprimarii,astfel incat putea fi turnat plumb topit in

ea pentru a face un mulaj pentru litera.Aceasta matrita putea

fi folosita la nesfarsit,pentru a turna oricate litere

individuale dorea imprimatorul.Odata terminat acest

lucru,literele puteau fi aliniate intr-o tavita pentru a forma

cuvinte si propozitii.Legate strans,ele puteau fi date cu

cerneala si putea fi presata peste ele o bucata de pergament

sau hartie.Rezulta o imagine foarte clara.Plumbul s-a

dovedit a fi prea moale,dar Gutenberg a descoperit in cele

din urma o cale sa combine plumbul cu alte metale si a facut

un aliaj intr-adevar foarte bun.Gutenberg a facut rost de o

presa mare pentru vin si a modificat-o considerabil,aranjand

o platforma pentru tavita de caractere si o suprafata plata

pentru presarea pergamentului sau hartiei.Deoarece totul

trebuia perfect aliniat,a fost nevoie de multe experimente.In

21
cele din urma, dupa ce a dat caracterele cu cerneala si a pus

o bucata de pergament deasupra,si ecrane de protectie pe

parti pentru a mentine pergamentul curat,el a desurubat cu

atentie presa si pagina era tiparita.

            Daca de-a lungul istoriei au mai existat unele

incercari nedesavarsite, prima carte a fost scoasa folosind o

presa de tiparit cu caractere mobile turnate in metal, cu doar

cateva decenii inaintea faimoasei calatorii a lui Columb.

Aproape peste noapte tehnologia s-a raspandit in toata

Europa. De acolo s-a extins in alte parti ale lumii si a

revolutionat modul in care noi ne dezvoltam si ne pastram

cultura.

            Ideea simpla a unui ziar a aparut destul de devreme

pe continentul european,in Anglia si in Lumea Noua.Ea

distribuia elitei educate foi volante si pamflete.Continutul

lor dovedea un nivel de rafinament si gust mai presus de

capacitatile cetatenilor de rand.Cand s-a gasit mijlocul de a

finanta un ziar ieftin pentru distributia pe scara larga si au

fost inventate tehnici rapide de tiparire si distributie,atunci

22
s-au nascut primele mass-media adevarate sub forma presei

la un pret accesibil tuturor.Aceste evenimente aveau loc pe

la mijocul anilor 1830 in New York City.Ziarul pentru mase

a fost un mare succes si peste foarte putini ani s-a raspandit

in foarte multe parti ale lumii.

Epoca mijloacelor comunicarii de masa

            Aceasta a fost o tranzitie care intr-un fel s-a

declansat la inceputul secolului al XIX-lea, o data cu aparitia

ziarelor adresate omului de rand si dispozitivelor electrice,

cum ar fi telegraful si telefonul.

            O data cu aparitia si acceptarea presei de

masa,ritmul activitatii umane de comunicare s-a

accelerat.Pe la mijlocul secolului,telegraful a devenit o

realitate.Desi nu era un mijloc de comunicare de masa,acest

dispozitiv reprezenta un element al unei acumulari

tehnologice care avea sa duca in cele din urma la aparitia

mass-media electronice.cateva decenii mai tarziu,s-au

realizat mai multe experimente,care au constituit premisele

cinematografiei si ale telegrafiei fara fir.La inceputul secolului

23
XX,societatea occidentala a cunoscut o dezvoltare a tehnicilor

de comunicare care depasea imaginatia cea mai inflacarata

existenta cu numai un secol in urma.In timpul primului

deceniu al noului secol,filmele au devenit un mijloc de

destindere.Ele au fost urmate prin anii 1920 de intrare a

radioului in casele oamenilor si prin anii 1940 de intrarea

televiziunii in casele oamenilor.Prin anii 1970,procesul era

practic complet in Statele Unite si in evolutie in alte parti.Au

aparut mijloace noi-televiziunea prin

cablu,videocasetofoanele si chiar videotex-ul

interactiv.Comunicarea de masa devenise unul dintre

elementele semnificative si inevitabile ale vietii moderne.

Epoca mijloacelor de comunicare computerizate

            Dar evolutia umana si acumularea culturala

continua. Noi am pasit recent, destul de nepregatiti,

in Epoca mijloacelor de comunicare computerizate.  Nimeni

24
nu stie ce inseamna aceasta epoca pentru comunicare, dar

computerele deja ne transforma in ceea ce poarta numele de

„societate a informatiilor”. Mai mult, computerele si

tehnologiile aferente remodeleaza si extind mijloacele noastre

de comunicare de masa. Fara indoiala, ele vor continua sa

modifice practic toate procesele de comunicare, in anii ce vor

urma.

Tebuie sa retinem ca aceasta teorie a tranzitiilor este una

de acumulare,  mai degraba decat o relatare de perioade

distincte, aranjate in serie. Adica stramosii nostri primitivi

au invatat sa foloseasca semne si semnale de timpuriu, si noi

le folosim inca pe scara larga. S-au adaugat vorbirea si

limbajul. Apoi s-a adaugat scrisul, urmat de tiparit si de

comunicarea de masa. Acum se raspandeste folosirea

computerului. Astfel, istoria comunicarii umane a fost una a

combinarii complexe a sistemelor de comunicare, mai

degraba decat o trecere de la un sistem la altul.

Astfel, un principiu pe care este important sa-l intelegem

esta acela ca natura proceselor de comunicare din cadrul

25
unei societati este legata in mod semnificativ de fiecare aspect

al vietii zilnice a oamenilor care fac parte din ea.  Acest

principiu este tot atat de adevarat intr-o epoca a

televiziunii, precum era in timpurile cand stramosii nostri

preistorici vanau maimute cu sulite, la marginea marilor

ghetari.

II EVOLUTIA COMUNICARII

Cuvantul comunicare  a devenit un insotitor al celor

mai tulburatoare experimente intelectuale, un concept

atragator, utilizat cu o frecventa de invidiat care poate

26
"inghiti" orice. "Comunicarea este terenul de intalnire

conceptuala unde se intersecteaza relatiile interpersonale si

inovatiile tehnologice, stimulentele politico-economice si

ambitiile socoi-culturale, divertismentul usor si informatia

serioasa, mediile ambiante locale si influentele globale, forma

si continutul, substanta si stilul" - crede originalul cercetator

James Lull.

          Orice structura culturala, orice act individual care

tine de comportamentul social implica, intr-un sens explicit

sau implicit comunicarea.  Comunicarea este un proces de

transmitere a informatiilor intre indivizi sau grupuri

sociale. De aceea, relatiile umane pot fi interactiuni

comunicationale, astfel incat conceptul de comunicare a

devenit in epoca noastra, unul universal si larg-cuprinzator,

deoarece totul, absolut totul comunica.

La o privire grabita ori superficiala, comunicarea este un

proces de o complexitate greu de inteles.

Comunicarea umana prin calitatea sa de a implica o

relatie, se manifesta prin doua mari forme:

27
   Comunicarea directa;

 Comunicare indirecta.

Comunicarea directa presupune prezenta a doi sau mai

multi indivizi, in acelati spatiu fizic, indivizi care

interactioneaza influentandu-se reciproc. Tipul acesta de

comunicare se mai numeste si comunicare interpersonala.

Comunicarea mediata utilizeaza intotdeauna un suport

tehnic si vizeaza fie un destinatar individual (telefonul,

scrisoarea), fie un destinatar colectiv (afisele electorale,

televiziunea, internetul, cartile, filmele, presa scrisa, radioul)

- comunicare de masa. Mass-media traditionale - presa

scrisa, radioul si televiziunea - care, de obicei, realizeaza

comunicarea mediatica - nu reprezinta decat o componenta

esentiala a comunicarii mediate sau indirecte.

Esential in intelegerea comunicarii este gradul de

cuprindere a continutului acestui proces. Un al doilea

element, alaturi de continut, poate la fel de important, este

contextul comunicarii.

28
 Transmiterea sau transferul informatiei de la un

participant (emitent) la altul (receptor) are loc prin

intermediul unui canal de comunicare (hartia, pentru presa

scrisa, ori undele, pentru radio)

EMITATOR-------------->CANAL-------------->RECEPTOR

Informatie                  Informatie

In procesul de comunicare urmarim patru scopuri esentiale:

1. sa fim receptati (auziti sau cititi),

2. sa fim intelesi,

3. sa fim acceptati,

4.  sa provocam o reactie - o schimbare de

comportament sau atitudine.

Comunicarea de masa este orice forma de comunicare in

care mesajele, avand un caracter public,se adreseaza unei

largi audiente, intr-un mod indirect si unilateral,

utilizandu-se o tehnologie de difuzare.Comunicarea de masa

se poate defini drept emitere de mesaje prin intermediul

29
unui canal accesibil oricarui receptor, atata timp cat accesul

depinde de instanta emitatoare.Mass-media - termen

construit de anglosaxoni prin contopirea unui cuvant

latin media (mijloace) si a unui cuvant

englez mass (cantitate apreciabila, mare).

Din definirile care au fost atribuite comunicarii de

masa de catre diversi cercetatori, se pot retine cateva accente

care evidentiaza mai limpede caracteristicile si

particularitatile acestui proces:

publicul este relativ mare,eterogen si anonim,

efemeritatea relatiei de comunicar 20420s1818u e,

productia mass-media este asimilata cu productiile

oricaror interprinderi din societate  "comunicarea

de masa fiind un proces social organizat",

produsele industriei comunicationale sunt deosebit

de scumpe, iar aceste costuri au influente (efecte)

asupra publicului.

30
  Simultaneitatea, fiind realizata cu ajutorul

tehnicilor performante, implica importante costuri

din cauza carora creatia individuala este seros

limitata,

Diminuarea rolului jurnalistului datorita faptului ca

acesta a devenit o simpla componenta a unui proces

complex de productie si distributie din mediile

moderne.

Astazi, studiul rolului mass-media in cadrul societatii

capata pregnanta, sociologi, psihologi, ziaristi, lingvisti

specializandu-se in acest captivant si nou domeniu, care

promite sa aiba o tot mai mare pondere in cercetarea

contemporana.

Inaintea aparitiei tiparului in societatile occidentale

cara l-au adoptat  cu frenezie, ca instrument  ce a

contribuit substantial si profund la evolutia omenirii, au

existat si alte mijloace de comunicare pe care le urmarim in

termeni generali numindu-le principalele etape din

istoria  comunicarii umane.  
31
 Din mai multe propuneri de epatizare a evolutiei

comunicarii umane, am optat pentru cea operata de Melvin

L. DeFleur si Sandra Ball-Rokeach (din lucrarea Teorii ale

comunicarii de masa, Iasi Ed. Polirom, 1999 p.21-38)

urmarind in termeni generali cele sase etape, numite de

autori si "epoci":

1. Epoca semnelor si semnalelor-unde acum doua

milioane de ani si respectiv un milion si jumatate de

ani stramosi ai nostri  au descoperit focul folosit ca

semnal si topoare cioplite din piatra cu care faceau

semnele.Semnalele erau de fapt maraieli,de asemenea era

prezent limbajul corpului, semne facute cu bratele si

mainile.Mesajele erau deci simple si transmise intr-un

ritm lent.

2. Epoca vorbirii si a limbajului-vorbirea a aparut acum

35000-40000 de ani, iar oamenii care o puteau folosi

erau asemanatori fizic, celor de astazi.Sunt opinii ca

oamenii de Neanderthal au diparut pentru ca nu au

putut trece granita epocii semnelor si semnalelor.Aceasta

epoca se intindepana in anul 5000 i.H.

32
 3. Epoca   scrisului:

 Pictograme conventionalizate,

 Scrierea fonetica,

 Importanta mijloacelor portabile-se remarca

perioada descoperiri, in jurul anului 2500 i. H.,

papirusului din trestie, de catre egipteni, si a

scrieriipe scoarta de ficus tratata, de catre mayasi.

      4.Epoca tiparului:

Presa  si caracterul mobil:

        Prima carte din lumea fost Diamond Sutra, in

China, in anul 868 d.H.In 953 d.H., operele lui

Confucius sunt imprimate pe placi de lemn gravate

in relief.Apoi in 1038, chinezul Pi Shang inventeaza

tipografia  in care fiecare semn apare in relief pe un

suport.Caracterele descoperite de Gutenberg dupa mai

multe experiente, vreme de 20 de ani, au fost unice;el

a realizat o stanta de otel pentru fiecare litera, apoi a

stantat imaginile literelor intr-un metal mai moale

(alama), in jurul acestor imprimari a facut matrite

33
 din lut, iar in ele a turnat plumb topit, obtinand

pentru fiecare litera, mulajul ei.

b)  Raspandirea educatiei:

    Secolul urmator descoperirii lui Gutenberg a fost

marcat  de febra aparitiei cartilor in toate limbile

europene, care puteau fi citite doar de cei ce stiau

carte.Tot i secolul al-16-lea se naste si ideea presei.

 5.Epoca mijloacelor comunicarii de masa:

 Mijloacele comunicarii de masa au accelerat ritmul vietii

umane, de astfel si comunicarea.Presa de masa,

cinematograful, radioul si televiyiunea au produs mutatii

culturale, sociale, politice si economice de o complexitte cate

constituie obiectul de interes pentru numeroase studii.In anii

70 televiziunea a atins nivelul de saturatie, iar radioul

acelasi nivel cu un deceniu si jumatate mai inainte.

         6.Epoca mijloacelor de comunicare computerizate :

34
  Multiplicarea computerelor pe intreg globul a facut sa se

vorbeasca de multa vreme, despre o "societate a

informatiilor".

 ZVONURILE

            Sunt opinii care sustin ca zvonurile reprezinta cel

mai vechi mijloc de informare in lume.Din majoritatea

definitiilor care au avut ca obiect zvonul, s-au evidentiat

patru caracteristici esentiale ale acestuia:

1. obiectul zvonului il constituie un eveniment

recent (actual) de interes public,

2.  zvonul este colporat din om in om, de obicei pe

cale orala,

3. destinatia principala a zvonului este aceea de a

fi crezut,

4. imposibilitatea verificarii datelor furnizate de

zvon.

     ZIARELE

35
            Au preluat elemente culturale specifoce epocilor

istorice care le-au premers, incepand cu cele mai vechi.Ca

orice nou mijloc aparut, ziarul nu a omis nimic din ceea ce

ii putea servi dezvoltarea si evolutia.Memoria culurala a

omenirii a slujit si slujeste in continuare proceselor de

comunicare oricare ar fi acestea.Intaiele peridice (anuale) au

fost almanahurile iar in 1448, la Mainy, s-a tiparit primul

calendar.

            Sistemul de psta a aparut pe teritoriul Frantei in

1464, iar in Anglia in 1478.Daca in Occident calul era

esential pentru a acoperi distantele, in lumea musulmana a

fost folosit dromaderul, iar apoi porumbelul.           

    RADIOUL

            Istoriografiile radioului sunt numeroase.Ca de multe

ori in acest domeniu, ele au cautat sa stabileasca cui ii

apartine intr-adevar paternitatea inventiei.Astfel, marile

enciclopedii atrbuie acestmerit la cinci inventatori.Hertz

este parintele radioului, dupa Lexicon der Deutschen

Buchgemeinschaft;pentru Malaia Sovietskaia Entsiklopedia,

36
el este Popov.Nuova Enciclopedia Sonzogno pastreza primul

loc, evident, pentru Marconi.Le Larouse universel il citeaza

pe Marconi dupa Branly, iar Encyclopedia Britanica il alege

pe Lodge.

Dezvoltarea industriei inregistrarilor, la inceputul secolului

al-xx-lea poate fi oglindita si de evoluti cinematografului si

a fotografiei.In jurul anului 1890, se gaseau pe piata 3

dispozitive capabile sa inregistreze si sa reproduca sunete :

  fonograful, inventat de Edison in 1877, "masina

vorbitoare" uimitoare in epoca,alcatuita dintr-un

cilindru invelit intr-o foita de staniol, care putea

conserva sunete;

 grafofonul, inventia concurentului direct al lui Edison,

C. Bell care a inlocuit stanionul cu un cilindru de

ceara;

 gramofonul, dispoyitiv creat de E.Berliner in 1887,

deosebit prin inlocuire cilindrului cu un disc.

37
 Boomul de pe piata inregistrarilor se va dovedi insa de

scurta durata si aceasta deoarece un nou mediu isi face

aparitia:RADIOUL.

Radioul se adreseaza unor audiente mai mult sau mai

putin largite, dar intotdeauna "deschise" find anonime sau

eterogene.Acesti receptori beneficiaza in ceea ce ii priveste, de

un acces liber la mesajele difuzate,spre deosebire de presa

scrisa care presupune un act de cumparare sau ointentie de

lectura", noteaza Guy Lochard & Henri Boyer, in lucrarea

Comunicarea mediatica.Iasi, Ed. Institutul European, 1998,

evidentiind transformarea dinamica a radioului in mijloc

de comunicare publica (si de masa).

     Radioul si televiyiunea pot fi priviteca facand parte

din categoria mediilor de difuziune, sonora sau

video.Ansamblul lor este cunoscut sub denukirea de

radiodifuziune.Procesul de transmitere a semnalelor se face

in sens unic, de a o statie de emisie, la un receptor

special,utilizandundele hertziene.

38
      Un factor important in impulsonarea dezvoltarii

radioului ca sistem mass-media l-a reprezentat Gimbel

Departament Store, care realizeaza in 1925 ultimul model de

radio cu un tub cu vacumm, capabil sa asigure o receptie

mult mai fidela.

     Pentru ca radioul sa devina un adevarat sistem mass-

media, se impunea lansarea pe piata a unor aparate ieftine

si usor de manevrat, gandindu-ne la aparatele anterioare

care cereau o mana sigura, multa rabdare si  cunostiinte

electronice.In 1926 se sfarsesc o parte incovienientelor cand

apar receptoare noi care se vand scump (250 dolari), iar de

aici un singur pas spre crearea unui adevarate industrii,

astfel ca intr anii 1925-1930 au fost vandute 17 milioane

de receptoare cu 80 de dolari.

     Accesul catre audienta de masa a fost usurat si de

perfectionarea tehnica a radioului, o astfel de perfectionare

tehnica este reprezentata de sistemul de transmisie inventat

de E. Armstrong, cercetator la Columbia University .Intr-un

experiment in New Jersey din 1939, el foloseste modulatia

39
de frecventa (FM).Sistemul FM de transmitere a sunetelor cu

ajutorul undelor difera de mai vechea modulatie de

amplitudine (AM).

Mai tarziu, continundu-si cercetarile,Armstrong va

inventa si sistemul FM stereo, cu doua piste sonore, cate una

pentru fiecare ureche, sistem ce creaza impresia ascultarii

life.

Aparitia retelelor de radio

Configuratia industriei radio a fost determinata, in mod

esential, de factori financiari;fiind ca costurile erau ridicate

si scade posibilitatea de creare a noi programe, se ajunge la

modalitatea de fuziune a doua statii printr-un sistem de

interconectare, astfel ca  cele doua statii pot prezenta acelasi

program reducandu-se astfel costurile.

40
      Raspunsul statiilor s-a tradus prin gruparea lor in

retele.Prima retea NBC s-a infintat in 1926 prin uniunea

dintre Corporatia Statiei Americane de Radio din Newak

(New Jersey), WYZ si o statie din Schenectady (New York).Prin

intermediul liniei telegrafice, cele trei s-au interconectat,

astfel ca difuzau simultan acelesi programe.

     ABC-desi NBC opera cele doua retele in mod

independent, sub presiunea guvernamentala si FCC, a fost

obligata sa vanda reteaua cumparata de la AT &T,

cuprinzand 168 de posturi de radio, lui E. Nobel, imbogatit

din afaceri cu acadele.Acesta va numi reteaua American

Brodcasting Company (Compania Americana de Radiofonie).

     CBS-Nou infintata ABC avea de infruntat nu numai

concurenta celor de la NBC, dar si pe cea de la Columbia

Brodcasting System (Sistemul de Radiofonie Columbia),

CBS.Numita initial United Independent Brodcasters

(Societatea Difuzarilor Independente), UIB, propietara a 16

posturi radio, si-a schimbat numele dupa ce a fost preluata

de  W. Palyer.

41
      MUTUAL-in 1934, statiile conduse de WGN, din

Chicago si WOR din New York au creat un nou model de

retea, Mutual Brodcasting System (Sistemul Mutual de

Radiofonie) care oferea programe oricaror statii, indiferent de

retelele in care erau integrate.Statiile afiliate la Mutual nu

erau obligate sa difuzeze programe pe care nu le doreau.In

aceste conditii multe din statiile independente se vor afilia

la Mutual care devine cea mai extinsa retea, din punct de

vedere al numarului de posturi.

MULTIMEDIA

Ce este multimedia?

Multimedia (multi-mai multe, media -medii) este o suma de

medii de prezentare folosit simultan pentru o comunicare

vizuala si auditiva. Termenul este adeseori folosit pentru a

denota sunetele, animatiile, textele sau secventele video.Din

42
punct de vedere al istoriei, primul mijloc de comunicare a

fost Vocea umana, urmata de publicatiile tiparite- care

reprezinta primul mijloc de comunicare in masa, apoi

comunicatia prin radio si apoi televiziunea.

            Mediile de prezentare a informatiei si componentele

implicate in aplicatiile multimedia sunt:

        TEXTUL este mediul traditional de comunicare si

prezentare a informatiiei;el poate fi un mijloc lent si

monoton solicitand multa atentie si concentrare.El este

un mediu de tip static.

        IMAGINEA poate echivala cu mai multe pagini de

text.Dezavantajele graficii (imaginii) fata de text sunt

ca dificultatea de a comunica cu exactitate date

abstractesi costurile prea ridicate pentru crearea si

obtinerea ei.Ea este mediu de tip static.

        ELEMENTE DE ANIMATIE sunt utulizate atunci

cand se doreste atragerea atentiei asupra unei portiuni

43
 din aplicatia multimedia.Animatia este un mediu de

tip dinamic.

        SUNETUL este cel mai vechi mediu de comunicare,

este folosit pentru a atrage atentia

utilizatorului.Efectele sonore sunt incluse pentru a

imbogatii si pentru a completa continutul prezentarii si

pentru a accentua idei particulare din aplicatie.Este un

mediu de tip dinamic.

        VIDEO-PRODUCTIILE sunt cel mai complet mediu

de prezentare,incorporeza toate celelalte medii de

prezentare bazandu-se pe afisarea de imagini dinamice,

al caror cost este foarte mare astfel este reprezentat un

dezavantaj major.Video-productiile sunt medii de top

dinamic.

        INTERACTIVITATEA este facilitatea prin care

utilizatorul poate interveni si modifica derularea

aplicatiei dupa propria dorinta.

44
 TIPARUL

Una dintre cele mai fascinante inventii ale lumii

occidentale, a media tiparite, este tiparul  lui Johann

Gutengerg, care nu are o data precisa de nastere.Pentru unii

autori, tiparul a aparut in 1434, pentru altii, in 1438,in

vreme ce ultimii dateaza in 1439.Sunt indicati si anii 1435

si 1436 ca fiind de debut ai tiparului european.Si locul

45
aparitiei este notat de unii la Mainz si de altii la

Strasbourg.Consensulnu se petrece nici macar in datarea

tipariri Bibliei, intr-o prima si splendida editie in anul

1455, sustin unii, pe cand altii proclama anul 1456, an in

care Gutengerg devine falit si toate cele doua sute de

exemplare ale tirajului vor trece in proprietatea avocatului

sau impreuna cu presa si atelierul.Pe exemplarele primei

Biblii tiparite ramane imprimat anul 1456, iar Gutenberg

dupa zece ani paraseste aceasta lume ramanand in istorie ca

o personalitate de prim rang, neimaginandu-si ca inventia

sa va triumfa in fata concurentei pe care i-o faceau  lucrurile

scrise manual.

Importanta acestei descoperiri a fost evidentiata intr-un

mod stralucit si memorabil de catre McLuhan in lucrarea sa

Galaxia Gutenberg (Bucuresti, Ed. Politica, 1975

p.450) :"Odata cu Gutenberg, Europa intra in faza

tehnologica a progresului, faza in care schimbarea insasi

devine norma arhetipala a vietii sociale.Tipografia a tins sa

transforme limbajul dintr-un mijloc de perceptie si

explorare, intr-un bun de consum transportabil.Tiparul nu

46
este numai o tehnologie, ci el  insusi este un izvor de materie

prima sau o materie prima , ca bumbacul, lemnul sau

radioul; ca orice materie prima, el structureaza nu numai

raporturile intersenzoriale ale individului, ci si modelele

interdependentei colective".

TEHNICI VECHI DE TIPARIRE

Presa perfectionata

47
 Presa lui

Gutenberg

Tiparurile sunt de mai multe feluri:

 TIPARUL INALT se caracterizeaza prin faptul ca

elementele imprimabile ale formei au o inaltime mai

mare decat elementele neimprimabile.

 TIPARUL PLAN elementele imprimabile si cele

neimprimabile sunt in acelasi plan, iar diferenta dintre

48
 ele este realizata prin proprietati fizice si chimice

deosebite.

 TIPARUL PLAN DIRECT in prezent este putin folosit

deoarece uzura formei la imprimarea directa este foarte

mare, hartia actionand ca un abraziv datorita

neuniformitatiilor sale.

 TIPARUL PLAN INDIRECT SAU OFSET la acest tipar

forma nu mai vine in contact direct cu hartia ci este

preluata de un cilindru acoperit cu un strat de cauciuc

si care o transfera pe hartie.

 TIPARUL ADANC are un procedeu de imprimare care

foloseste forme de tipar cu elemente tiparitoare situate

in adancime si planuri diferite,fata de elemente

netiparitoare care sunt in relief in acelssi plan.

IMPRIMANTA

            Imprimanta este un periferic de iesire, care

reprezinta principalul dispozitiv cu ajutorul caruia se

tiparesc pe hartie rezultatele obtinute dupa executarea unui

program.

49
  Exista trei tipuri prinipale de imprimante : cu ace, cu

jet de cerneala si cu laser. Desi folosesc tehnologii de

imprimare diferite, toate primesc aceleasi informatii de la

PC si folosesc, de obicei, aceleasi porturi pentru conectare.

Imprimantele cu ace folosesc ace subtiri care bat intr-o

panglica impregnata cu cerneala pentru a tipari imaginea pe

hartie. Daca aveti o imprimanta cu ace, rezultatele vor fi

mediocre.  Ele folosesc de fapt, principiul de la masina de

scris care foloseste si ea banda tusata. Aceste imprimante sunt

ietine si usor de folosit. Imprimantele cu 9 ace nu sunt

destul de bune pentru Windows. Cele cu 24 de ace fac fata

cu succes tiparirii sub Windows. Marele dezavantaj  este

ca  sunt  foarte zgomotoase. Imprimantele cu jet de cerneala

arunca mici picaturi de cerneala pe hartie si compun

imaginea de tiparit. Ele tiparesc mai bine decat cele cu ace,

nu sunt mult mai scumpe si sunt silentioase. Imprimantele

cu jet de cerneala color sunt doar cu putin mai scumpe decat

cele alb -negru, dar culoarea poate fi punctul forte al lucrarii

dumneavoastra. Fotografiile color vor fi tiparite acceptabil,

dar nu la standardul revistelor. Merita sa folositi culoarea

50
acolo unde credeti ca va arata bine, adica in cazul unor

fragmente mici de text sau pentru evidentierea textului, si,

mai ales, pentru o fotografie. Imprimantele cu laser realizeaza

tiparituri de cea mai buna calitate, dar sunt mult mai

scumpe ; sunt usor de folosit.

DISPOZITIVE DE CAPTARE , PROCESARE  SI TRANSMITERE A IFORMATIEI :

Microfoanele ocupa un loc de frunte intre dispozitivele de

captare si transmitere a informatiei. Ele sunt singurele

aparate electroacustice capabile sa capteze oscilatiile sonore

naturale, din care motiv sunt denumite si surse de semnal

primare.

51
 Microfoanele capteaza semnalele produse in spatiul

inconjurator transformand oscilatiile acustice (mecanice) in

oscilatii electrice, obtinandu -se la bornele acestora semnale

electrice de audiofrecventa.

Ele se pot clasifica dupa mai multe criterii :

1. din punct de vedere al principiului constructiv

2. dupa principiul de functionare

3. dupa tipul constructiv

4. dupa caracteristicile de directivitate

5. dupa dependenta de iesire

Din punct de vedere al principiului constructiv intalnim

doua tipuri de microfoane. Microfoanele cu carbune utilizate

in telefonie, care functioneaza pe principiul comandarii

unei surse de curent continuu si microfoanele utilizate in

electrostatica, functionand pe principiul transformarii

energiei .

Dupa principiul de functionare intalnim: microfoane cu

rezistenta variabila, electrodinamice, electromagnetice si

piezoelectrice.

52
 Acestea la randul lor se pot clasifica din punct de vedere

constructiv :

1. Microfoane cu rezistenta variabila

 microfoane cu carbune

2. Electrodinamice

 microfoane cu bobina mobila

 microfoane cu banda

3.Electroacustice

microfoane condensator

microfoane cu electret

4.Piezoelectrice

microfoane cu cristal

Dupa caracteristica de directivitate intalnim microfoane

cu caracteristica de directivitate simpla si microfoane cu

caracteristica de directivitate compusa.Dupa impedanta de

iesire se disting doua tipuri de microfoane de impedanta

mica si de impedanta mare.Microfoanele din primul tip au

impedanta de 50Ω, 150 Ω, 200-500 Ω ; microfoanele din

al doilea tip au impedanta cuprinsa intre 20K Ω-50K Ω.

53
 DIFUZORUL

Difuzorul este un dispozitiv in care energia electrica de

audiofrecventa de la iesirea receptorului radio, TV sau

amplificatorului se transforma in sunet. Aceasta transformare

se face prin mai multe sisteme si anume:electromagnetic,

electrodinamic, piezoelectric si electrostatic.Constructiv,

difuzorul are o parte fixa, carcasa, care sustine partea

mobila. Descriu mai jos cum functioneaza fiecare sistem de

difuzor.

Sistemul electromagnetic

Difuzorul bazat pe acest sistem este o constructie simpla

care se bazeaza pe actiunea campului magnetic alternativ . Se

compune dintr-un magnet permanent care intre cei doi poli

are montata o bobina prin care circula un curent de

audiofrecventa emis de amplificator. Prin mijlocul bobine se

gaseste montata, circuland liber, o lamela elastica de otel

care la un capat este cuplata de o membrana in forma de

palnie (poate pentru anumite cerinte sa fie si plana). Datorita

curentului de audiofrecventa si sub actiunea campului

magnetic alternativ, lamela vibreaza antrenand membrana

54
difuzorului emitand sunete. Cu toate ca acest tip de difuzor

are o sensibilitate buna, caracteristica de redare a

frecventelor este foarte proasta si cu distorsiuni mari. Nu se

mai foloseste, el a fost difuzorul inceputurilor

Sistemul piezoelectric

Principiul de functionare: pe armaturile elementului

piezoelectric se aplica tensiunea alternativa de

audiofrecventa. Elementul incepe sa oscileze mecanic in

aceeasi frecventa. Oscilatiile sunt transmise membranei fixate

rigid de elementul piezoelectric, care produce vibratii sonore.

Acest tip de difuzoare se preteaza pentru redarea frecventelor

audio superioare peste 8000 Hz. Puterea lor este oarecum

limitata de rezistenta mecanica a elementului piezoelectric.

Sistemul electrostatic

Acest tip de difuzor se poate compara cu un condensator. Este

constructiv compus dintr-un electrod fix si un electrod

mobil (se pot numi fiecare si armatura). Sunt confectionati

dintr-o pelicula dielectrica foarte subtire, metalizata pe una

55
din parti. Intre cei doi electrozi se aplica o tensiune continua

care creeaza campul electric initial. La aplicatea tensiunii

alternative de audiofrecventa, armatura mobila va vibra,

producand sunete.Calitatea redarii in domeniul frecventelor

inalte este mult mai buna fata de sistemul electrodinamic,

ajungand sa redea sunete pana la 20 kHz.Pentru o buna

sonorizare difuzorul trebuie montat intr-o incinta sau intr-

un sistem acustic.Pentru a obtine o deplasare liniara a

armaturii mobile (in functie de tensiunea aplicata) se pot

folosi doi electrozi ficsi in loc de unul singur, ca in figura

alaturata. In acest caz, pentru a putea emite sunete efectiv,

electrozii ficsi trebuie sa fie niste placi perforate sau grile de

sarma.

56
 Schema unui difuzor electrostatic

MAGNETOFONUL

Principalul teoretic a fost formulat de englezul Oberlin

Smith. Dupã 10 ani, danezul Valdemar Paulsen, in varstã de

20 de ani, a concretizat inventia. El a prezentat in 1900 la

Expozitia universalã de la Paris un aparat numit telegrafon

dar nu a avut succes. Abia in 1935 firma germanã AEG a

fabricat, pe acelasi principiu, un aparat cu bandã din

plastic care se deplasa cu viteza 7,6 m/sec. - acesta era

magnetofonul. In 1940 se lanseazã oficial si in SUA.

57
COMPACT DISCUL

In 1979 firma Philips (Olanda) si Sony (Japonia) au anuntat

realizarea discului compact, denumit obisnuit CD. Acesta are

un diametru de 12 cm si poate inregistra o orã de muzicã.

Semnalele sunt inregistrate sub formã binarã ''0'' si "1", iar

citirea se face cu ajutorul unui fascicul laser. Deci nu existã

un contact fizic intre disc si "acul" de citire ca la clasice. A

inceput sã fie vandut in Europa dupã 1983. Dupã doi ani el

a inceput sã fie utilizat si pentru inregistrarea imaginilor  -

text, desene, fotografii - redate apoi pe monitoarele

calculatoarelor. Dar asta este altã. istorie. Pentru o istorie de

100 de ani - 1877 - fonograful - 1979 - CD - saltul este

colosal.

CASETA AUDIO SI CASETA AUDIO NUMERICA

Firma Philips a pus la punct minicaseta audio. Interesant cã

Philips a cedat gratuit brevetul tuturor constructorilor

pentru a ajuta extinderea uitlizãrii ei. Incepand cu 1980 mai

multi constructori japonezi au studiat posibilitatea realizãrii

unui cititor de casete inregistratenumeric care oferã o calitate

58
sonorã echivalentã cu cea a unui dcompact. In 1987 s-a

realizat Digital Audio Tape-DAT, destinat profesionistilor. In

1992 Philips lanseazã varianta Digital Compact Cassette

DCC.

DISPOZITIVE DE CAPTARE, PROCESARE SI TRANSMITERE

A INFORMATIEI VIDEO

Aparatul foto

Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate inregistra

o imagine statica din mediul inconjurator, imaginea

obtinuta numindu-se fotografie.

59
Aparat fotografic cu roll-film de 35 mm

Se compune dintr-o carcasa inchisa camera obscura propriu

-zisa , pe care se afla montate organele principale ale

aparatului fotografic.

Organele principale ale aparatului fotografic sunt:

1. obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu

ajutorul carora se obtine o imagine reala fara aberatie

pe o placa fotografica, pelicula sau hartie, toate cu o

emulsie fotosensibila.

In interiorul aparatului fotografic se afla :

2. culoarul peliculei(rama de fixare a placii) aflat intr-

un plan perpendicular pe axul optic,

3. fereastra de expunere,

4. materialul fotosensibil pe suportul sau in functie de

tipul aparatului,

60
 5. bobine debitoare sau receptoare in cazul peliculei

fotosensibile,

6. diafragma variabila sau irisul necesar modificarii

diametrului util al obiectivului,

7. sistemul de obturare care face reglarea timpului de

expunere,

8. sistemul de reglaj al aducerii imaginii in planul

materialului fotografic( pelicula, placa fotografica sau

hartie fotografica.

9. sistemul de antrenare al peliculei dupa fiecare

expunere si totodata de armare pentru a declasa

urmatoarea expunere,

10. sistemul de vizare.

Aparatul de filmat

Se poate spune ca este un aparat foto complex care are

posibilitatea sa inregistreze una dupa alta fotografiile, care

acum se numesc fotograme, avand un mecanism de transport

61
sacadat al peliculei fotosensibile, putand inregistra fazele

sucesive ale miscarii.

Mecanismul de transport sacadat al peliculei este pus in

miscare printr-un dispozitiv cu arc sau cu motor

electric.Initial la aparatele inceputurilor cinematografiei

erau puse in miscare manual.

Carcasa aparatului este izolata si fonic pentru a nu se auzi

mersul aparatului, in conditiile filmarilor in studiouri.

Obiectivele folosite sunt superioare celor de la aparatele

foto. De obicei ele sunt asezate intr-o turela prinsa de aparat.

Au montate doua casete ermetice patrunderii luminii cu

capacitati intre 30 - 300 m pelicula fotosensibila , in

functie unde sunt folosite - reportaj sau platou de filmare.

Aparatele de filmare sunt dupa genul filmarii :

 aparate normale

 speciale (pentru filmari sub apa, filmari cadru cu cadru

in productia de desene animate, filmari rapide).

Dupa utilizare sunt :

62
  aparate pentru amatori cu pelicula de 16 mm, 8 mm,8

mm super

 aparate profesionale cu pelicula de 35 mm sau Tood AO

70 mm folosite in studiourilor de productie film.

Intrucat la filmare este necesara o buna stabilitate a peliculei

in fereastra de expunere, mecanismul de transport sacadat

este cel cu grifa, subliniind ca la aparatele profesionale se

foloseste cel cu grifa si contragrifa.

Tipuri de obiective la aparatele foto si filmat

1. Obiectiv cu distanta focala scurta - 20, 30, 40 mm.Acesta

are un unghi de cuprindere mare, o mare claritate in

profunzime si mareste efectul de adancime.

2. Obiectiv cu distanta focala normala - 50 mm. Obiectivul

"vede" ca un ochi uman.

3. Obiectiv cu distanta focala lunga (teleobiectiv) - 45-400

mm.Acesta creeaza un unghi foarte ingust de cuprindere,

imbratisaza un camp mic, obiectivul ocupand toata

63
fotograma. Profunzimea slaba si apare fenomenul de

aplatizare al imaginii (se turteste relieful).

4. Obiectiv cu distanta focala variabila, care cuprinde toate

caracteristicile celorlalte categorii.

TELEVIZIUNEA

  "Tehnologiile, inclusiv televizorul, sunt obiecte atat

simbolice cat si reale.Dar sunt obiecte construite printr-o

intreaga gama de activitati delimitate social, in productie si

in consum, in faza de proiectare si de utilizare, in conceptie

si in practica si nu pot fi intelese in afara implantarii lor

sistematice in dimensiunile politice,economice si culturale

ale societatii moderne"-cuvinte referitoare la sistemul tele-

tehnologic din cadrul televiziuni ale lui Roger Silverstone,

in lucrarea sa "Televiziunea in viata cotidiana", Iasi Ed.

Polirom, 1999 p.98.

     Cinematograful, telecomunicatiile, audovizualul au

depins foarte mult in evolutia de aparitia si dezvoltarea unor

64
noi ansambluri, de componente electronice.Aparitia

televiziunii nu trebuie privita ca un fenomen izolat, ci ca

rezultat al unei intregi serii de procese tehnice.

     Inceputurile sistemului de televiziune au la baza

"paradigma" electromagnetica, cea electronica apare cu

dificultate de abia in anii 30.Preluand o mare parte din

arsenalul tehnologic din dezvoltata industrie a

cinematografului, televiziunea e posibila datorita unei

trasaturi specifice sistemului de perceptie

umana,numita persistenta imaginii.Adica, ochii continua sa

vada o imagine pentru inca o fractiune de secunda dupa ce

aceasta a disparut din vedere.Fenomenul a fost remarcat

prima data in 1824 de Peter Roget.Pentru transmiterea

sunetelor si a imaginilor, televiziunea apeleaza la un

ansamblu de de trei tehnici:fotoelectricitatea, analiza

imaginii punct cu punct si linie cu linie si undele hertziene.

     In jurul anilor 20, apar primele prototipuri ale

sistemelor de televiziune, ca urmare a unor cercetari realizate

in Germania si Franta.Rezultatul acestor incercari se va

65
constitui in transmiterea la distanta  a unor

litere.Dispozitivile utilizau principiul transmiterii prin

telefon a fotografiei.

     Perioada care urmeaza e marcata de inventii precum

tubul catodic(1907-1911), iconoscopul (1923) si

dispozitivul de baleaj a imaginii, intr-un climat plin de

ezitari.

     De-a lungul anilor televiziunea va trece prin diferite

stadii de dezvoltare si diversificare, concretizate in aparitia

unor noi forme de inregistrare si de difuzare a imaginii ca

de exemplu:CATV, videocasetofonul, sistemul digital, sistemul

interactiv, televiziunea prin satelit.

Pana la 1940, o singura tara din lume avea un serviciu

de televiziune regulat:Marea Britanie.Dupa revenirea la o

economie de pace, dupa al-II-lea razboi mondial alte trei tari

isi vor pune la punct sisteme regulate de televiziune:Franta,

SUA si URSS.In Europa evolutia este mai lenta datorita

faptului ca tarile Anglia, Franta,Germania au fost  mai

afectate de razboi.
66
      Trecerea de la imaginea analogica la cea numerica sau

digitala va permite imbunatatirea calitatii receptiei si

cresterea numarului de canale in banda de transmisie

hertiziana.Aplicarea acestor tshnologii reprezinta inceputul

unui noi industrii de televiziune, numita de catre specialisti

televiziune fragmentata sau multimedia mai deschisa spre

exterior, gata sa accepte coabitarea programelor pe suporturi

diferite.

TELECOMUNICATIA:

     TELEGRAFUL

            Telegraful Chappe se inscrie intr-o traditie pe care

nu am evocat-o inca, cea a reorganizarii retrlelor

rutiere.Telegraful optic reprezinta o noutate importanta,fiind

vorba de o adevarata ruptura de reprezentarile spatiului si

timpului, el se inscrie totodata in continuitatea unei

evolutii, aceea a transportului de mesaje.Telegraful lui Chappe

prelungeste aceasta evolutie,dar constituie si o ruptura,

pentru ca o depesa obisnuita ajunge de la Paris la

Valencieennes in cinspreyece minute.Cu un asemenea mijloc

67
de transmitere cvasi instantaneu, obiectivul nu mai este

invingerea timpului, ci a spatiului.Este deci normal ca

tahigraful (primul nume imaginat de Chappe) sa devina

telegraf.

            Telegraful optic constituie punctul de plecare pentru

sistemele de telecomunicatii.Desi sistemul tehnic este aproape

depasit, el intruneste cele patru caracteristici de baya ale

telecomunicatiilor, pe care le vor reorganiya alte sisteme:

1 chiar daca nu este instantanee, trnsmisia se face foarte

rapid. Chappe imbunatateste rapiditatea, perfectionand

sistemul de codare;

2   se constituie o retea permanenta care se extinde din ce

in ce mai mult;

3  un corp tehnic specializat ia in sarcina exploatarea;

4 informatia este codata intr-un  "limbaj universal".

68
Tipurile de telegraf concurente telegrafukui Chape vor utiliza

alte coduri;englezii un cod alfabetic,Bergstrasser, in

Germania, un cod binar sau cuaternar.

Dupa mai multe cercetari facute de multi cercetatori nu ne

ramane decat sa ne alaturam istoricului englez Robert

Sabine, care scria in 1867:"Telegraful electric nu are

propriu-zis un inventator.Acrescut putin cate putin, fiecare

inventator adaugandu-si artea,pe calea spre perfectiune".

TELEFONUL

            Intr-o zi, de 14 februarie 1876, la Washington

Alexander Graha, Bell si Elisha Gray depun o cerere de

brevet pentru inventia telefonului.Istoria oficiala a

telefonului retine numele lui Bell dar, in fond,nu se stie

daca Gray nu a avut el primul ideea telefoniei.Toti

cercetatori care au cochetat cu ideea telefoniei au avut la

baza cunostiinte despre telegraf.

            Incet, incet, telefonul leaga diferite sectoare ale

activitatii economice, devenind un instrument de schimb

69
intersectorial, cum se spune in limbajul economic actual.In

1910, Herbert Casson scria:"este un instrument rapid de

civilizare care mareste eficacitatea socciala.Este un simbol al

cooperarii nationale".

Telefoane analogice si digitale

Initial, telefonul functiona datorita unor semnale

electrice numite "analogice", deoarece reproduceau fidel

sunetul vocii. Acest sistem are inconvenientul ca ocupa mult

spatiu pe liniile telefonice. De aceea, datorita progresului

informatic si a digitalizarii, telefonul foloseste tot mai mult

semnale digitale, care ocupa mai putin spatiu.

Telefonul mobil

Pana nu de mult, folosirea cabinelor telefonice era

singurul mod de a telefona din afara casei. Astazi, putem

telefona din masina, din tren sau de pe strada, cu ajutorul

telefoanelor mobile. Cand un abonat isi porneste telefonul

mobil, acesta este conectat la o antena de emisie-receptie care

centralizeaza apelurile venite din zona. De acolo, apelul se

70
transmite spre o centrala de tranzit care il dirijeaza pe

reteaua telefonica pana la persoana cautata. Teritoriul

acoperit de o antena de emisie-receptie este numit "celula".

Din acest motiv, telefoanele mobile se numesc si telefoane

"celulare".

INTERNETUL

     Dupa epoca presei scrise si cea a radiodifuziunii, cea

de a treia epoca a comunicarii se inscrie si ea pe traseul

mutatiilor tehnic generate de electronica.Apariatia

informaticii ca sistem de comunicare se face  urmand

tipicul deja cunoscut acum al celorlalte media:telegraful,

radioul, televiziunea.

     Informatica a fost nevoita sa isi gaseasca, inainte de

toate, propria definitie, sa se inteleaga pe sine ca fiind

altceva decat un simplu dispozitiv de calcul lipsit de orice

caracter iminent.

71
      Primele prototipuri de masini de calcul analogice sunt

realizate de Vannever Bush in anii 30, care utiliza un

principiu ce nu lasa loc nici unei evolutii viitoare.George

Stibitz, telefonist la laboratoarele Bell, realizeaza un

calculator electromecanic, structurat dupa  principiul

functionarii centralelor telefonice.

     Cu o retea de calculatoare suficient de puternice incat

sa joace rolul unei infrastructuri, cale spre gasirea unei noi

forme de exprimare informatica a fost constransa din ce in ce

mai putin de factori tehnici si tot mai mult de cei de ordin

temporal si creativ.

Originile Internetului se gasesc in 1963 la Ministrul de

Aparare din SUA, in reteaua ARPAnet.Pentagonul

construieste reteaua pentru contracte militare si pentru

schimb de informatii cu universitatiile care se ocupau de

cercetare militare.Crearea retelei civile, activitate costisitoare

si riscsnta va atrage curand tot mai multe institutii si tot

mai multi utilizatori, mare parte din ei avand deja retele

interne proprii.Astfel,NSF devine un conector pentru mii de

72
alte retele, numele de Internet aparand ca perfect justificat in

contextul urmatoarei definitii:

Internetul= colectie intinsa de retele de calculatoare care

cuprinde intregul glob, conectand la un larg sistem

electronic de servicii, resurse si informatii atat institutii

guvernamentale, militare, educationale si comerciale cat si

persoane fizice;se utilizeaza o serie de conventii si

instrumente pentru a creea imaginea unei singure retele, desi

calculatoarele din retea se bazeaza pe platforme hard si soft

diferite.

     Internetul a aparut aproape simultan in Europa si pe

alte continente.Astazi este constituit din  " 4000 de

utilizatori si 154 tari interconectate".Internetul care cunoaste

o crestere 10% -15% pe luna a devenit unealta de

comunicatie fundamentala a intrgii comunitati de

invatamant superior, cercetare si dezvoltare tehnologica,

publica si privata, precum si in industrie.

73
      La originea Internetului au stat doua procedee

fundamentale, care dupa sociologul francez D. Wolton, trimit

la mize de diferite:

 protocolul american IP, concentat pe transport,

 WEB-ul-protocol HTTP, modele europene concepute

initial pentru navigare documentara, utila in

hipertext.

Volumul de date si informatii disponibil pe Internet poate fi

structurat astfel dupa acelasi sociolog francez D. Wolton:

Informatii-stire (informations-news)-tot ce se refera la

politica, istorie, economie, divizate pe sectoare:informatii

general, respectiv specializate,

 Informatii-servicii (informations-services)-in plina

expansiune in ultimii o suta de ani,informatii utile, de

interes practic si care se situeaza la intersectia dintre

informatia-valoare)information-valeur) si informatia marfa

(information-marchauddese),

74
 Informatii-divertisment (information-loisirs), in crestere,

industria de divertisment fiind prima industrie ca

importanta a lumii,

Informatia-cunoastere (information-connaissance)care trece

prin anumite banci de date,mai mult sau mai putin

profesional. Inernetul devine familiar si este utilizat in toate

domeniile de activitate de astazi si reprezinta una din cele

mai importante unelte a comunicarii.

BIBLIOGRAFIE:

   Bernard Miege, "Societatea cucerita de comunicare", Ed.

Polirom, Iasi, 2000;

  E. Aisberg, "ABC de radio si TV", Ed. Tehnica Bucuresti,

1974;

 Alexandru Irod, "Tiparul sau sistemele electronice?", Ed.

Polirom, 1999;

  Dorin Popa, "Mass-media, astazi", Institutul European,

Iasi, 2002

75
76