Curs

ISTORIA COMUNICARII

 Impresionanta noastra abilitate de astazi de a transmite mesaje instantaneu, la

distante uriase, si intelesuri similare unor milioane de oameni simultan, ne este atat
de familiara tuturor, incat ne vine usor sa privim acest lucru cu nonsalanta. Totusi,
din perspectiva vietii umane, asa cum exista ea din timpurile stravechi, ceea ce
facem noi astazi cand deschidem ziarul, deschidem radioul, mergem la un film sau
privim la televizor reprezinta o schimbare cu adevarat extraordinara in
comportamentul legat de comunicarea umana.

            In pofida cercetarilor neobosite si a celor mai mari eforturi analitice ale
cercetatorilor care au studiat comunicarea in ultima jumatate de secol, nu suntem
siguri ce inseamna aceasta schimbare, cum ne influenteaza ea din punct de vedere
individual sau colectiv, sau cum va modela ea viitorul nostru. Cu alte cuvinte,
implicatiile, influentele si consecintele dezvoltarii impetuoase a mass-media sunt,
pana in prezent, incomplet intelese. Totusi in prezent este clar ca mass-media
influenteaza publicul si intreaga societate. Ceea ce nu intelegem pe deplin
este cum si in ce masura. Cu alte cuvinte, cautam sa intelegem cum are loc
comunicarea de masa si ce consecinte are ea atat pentru indivizi, cat si pentru
ordinea sociala.

Una din modalitatile de a aborda o astfel de lucrare este sa oferim o perspectiva

istorica larga, in cadrul careia aparitia rapida a mass-media curente poate fi
inteleasa ca unul din cele mai radicale progrese ce au avut loc in cadrul abilitatii de
a comunica a lui homo sapiens. Dupa cum vom vedea, anumite schimbari
revolutionare anterioare referitoare la capacitatea oamenilor de a transmite anumite
intelesuri catre altii au avut influente cu adevarat puternice in dezvoltarea gandirii,
comportamentului si culturii. Daca vom intelege aceste schimbari si consecintele
lor, vom putea evalua mai usor un aspect important al mass-media contemporane;

1
desi au aparut foarte recent, ele sunt deja atat de importante pentru viata noastra
zilnica, incat ar putea sa ajute la modelarea destinului speciei noastre, in viitor.

            Desi experienta anterioara nu este un ghid sigur pentru viitor, merita sa

privim inapoi pentru a vedea ce s-a intamplat in anumite perioade, cand oamenii au
devenit capabili sa comunice pe cai total diferite. Este potrivit asadar sa incepem
cu inceputul si sa vedem pe scurt unde si cind a aparut comunicarea umana, cums-
a imbunatatit brusc in anumite perioade in cursul indelungat al dezvoltarii
preistorice si istorice si cum au afectat acele schimbari cursul vietii oamenilor
obisnuiti.

Inceputurile

            Pe baza fragmentelor de fosile adunate cu multe eforturi de catre

paleoantropologi timp de mai bine de un secol, s-a constatat ca procesul evolutiv
care, in cele din urma a avut ca rezultat oamenii contemporani dateaza de
aproximativ 70 de milioane de ani. Acestia au identificat o creatura mica,
asemanatoare sobolanului (proconsul), care a trait pe vremea dinozaurilor, ca fiind
stramosul nostru indepartat. Pornind de la acest inceput nefavorabil, a evoluat
ordinul primatelor – mamifere cu maini si picioare flexibile, fiecare avand cinci
degete. Totusi, au trebuit sa treaca milioane de ani inainte ca primele animale
asemanatoare maimutei sa populeze Africa sub-Sahariana, probabilul loc de
origine al familiei umane.

            Diferite forme de primate au evoluat in urmatoarele epoci. Majoritatea erau

mici si traiau in copaci. Dupa si mai multe epoci, o anumita specie, de marimea
unei pisici domestice, a inceput sa se adapteze la viata pe uscat, precum si la cea in
paduri. Nu era singura capabila sa se deplaseze pe uscat, dar avea o caracteristica
importanta: raportul sau corp-creier era mai mare decat acela al majoritatii
contemporanilor sai. Acest tip de capacitate a creierului, care este in principiu
corelata cu abilitatea de invatare, va fi un factor decisiv in evolutia fiintelor
omenesti.

            Multe forme de primate antice au supravietuit un timp, dar in cele din urma
au pierdut batalia pentru hrana sau teritoriu si au disparut. Totusi, intr-un anumit
moment, fiintele umane contemporane si primatele moderne – ca cimpanzeii si
gorilele – au avut un stramos comun (dryopithecus). Animalul nu era mai mare
2
decat un caine obisnuit, dar avea maini, picioare, palme si talpi, asemanatoare cu
cele a familiilor de maimute, asa cum le cunoastem acum.

Au fost gasite unele ramasite in Cheile Olduvai din Africa a unei fiinte numite
australopitecul care a trait cu aproximativ 5,5 milioane de ani in urma si este
acceptat ca fiind prima primata clasificata ca un hominid – deci facand parte din
famila umana. Termenul „australo” inseamna „din sud” (cu referire la Africa) si nu
are nici o legatura cu Australia.

            Prea putin se cunoaste despre modul de viata de austrolopitec, dar

concomitent cu el au existat o serie de fiinte proto-umane, care mergeau in pozitie
verticala si care au ocupat diferite parti din Europa, Africa si Orientul Apropiat
timp de mai multe milioane de ani. Modul lor de comunicare, daca aveau unul ,
este total necunoscut. Totusi, pe masura ce timpul trecea, capacitatea creierului la
aceste fiinte se marea.

            In cele din urma, cam acum doua milioane de ani, a aparut unul dintre
primii nostri stramosi (homo habilis). Acestea au fost foarte importanti pentru
evolutia omului. Ei au inceput sa confectioneze unelte, apoi a urmat stapanirea
focului. Aceste inovatii timpurii – unelte din piatra necioplita si imblanzirea
focului – ar putea reprezenta ca primii pasi timizi in evolutia culturii umane. Putem
incerca sa definim cultura ca fiind transmiterea catre generatiile urmatoare a
solutiilor pentru rezolvarea unor probleme de viata. Confectionarea uneltelor si
folosirea focului de catre stramosii nostri primitivi i-a diferentiat definitiv de
celelalte animale ale timpului lor. In cele din urma, civilizatia umana se va naste
din aceasta baza elementara.

            Mai tarziu a aparut un alt hominid (homo erectus), care folosea topoare
cioplite, cu doua muchii si alte unelte modelate din piatra si apoi chiar din
cremene. Aceste fiinte umane erau aproape de marimea noastra. Raportul corp-
creier crescuse. Volumul creierului lui era de 600 de cm cubi; al nostru este de
aproximativ 1500 cm cubi. Cu toate acestea, ei evoluau si transmiteau urmasilor
moduri de supravietuire pe care nici o alta specie nu le stapanea. Erau vanatori si
culegatori foarte iscusiti.

            Procesul evolutiv al dezvoltarii omenirii a durat 70 milioane de ani. In acest

timp omul s-a dezvoltat pana la confectionarea hainelor, imblanzirea animalelor,
pastrarea si confectionarea hranei si altele.

            O teorie a tranzitiilor

3
            Toate aceste consideratii despre evolutia omenirii constituie un preludiu la
anumite intrebari grave care sunt esentiale pentru preocuparile din acest domeniu.

            Dupa cum am observat mai sus, scopul nostru general este de a incerca sa
intelegem consecintele marilor schimbari din cadrul comunicarii, care au avut loc
recent ca rezultat al inventarii si raspandirii mass-media. Dupa cum am afirmat mai
sus, o cale de a evalua implicatiile revolutiei de astazi in comunicare este sa vedem
ce s-a intimplat mai demult cu omenirea, atunci cand au avut schimbari la fel de
radicale in abilitatea de a transmite intelesuri.

Experienta timpurie a speciei umane pe planeta noastra este adesea descrisa de

catre arheologi si alti invatati in termenii epocilor. De exemplu, in epoca pietrei,
veche, mijlocie si noua, sau epoca bronzului si cea a fierului. Acestea nume se
refera la perioade – unele scurte, iar altele de multe secole – in timpul carora
oamenii antici au confectionat unelte din diferite materiale sau au elaborat diferite
tehnologii pentru a-si rezolva problemele in ceea ce priveste producerea de
alimente sau construirea armelor. Acele intervale si subdiviziunile lor (paleolitic,
mezolitic, neolitic etc.), sunt fara indoiala utile in urmarirea dezvoltarii tehnologiei
si al abilitatii de a confectiona unelte, dar nu reusesc sa se concentreze pe un aspect
mult mai important al existentei umane – abilitatea de a comunica.

            O modalitate mult mai semnificativa prin care sa studiem dezvoltarea

umana este sa definim o serie de „epoci” in care stramosii nostri, atat primitivi cat
si moderni, au inregistrat progrese succesive in abilitatea de a schimba, inregistra,
recupera si disemina informatii. La urma urmei, chiar aceste abilitati au permis
formelor hominide, care s-au succedat de-a lungul erelor de evolutii sa gandeasca
in mod progresiv, sa inventeze, sa acumuleze si sa transmita unii altora solutii
unice ale problemelor de viata.

Daca observam dezvoltarea omenirii din punct de vedere al epocilor de comunicare

din ce in ce mai sofisticate, aceasta nu inseamna ca alte chestiuni nu sunt
importante. Este util sa identificam epocile pe parcursul carora un anumit tip de
oameni sau altul loveau animalele cu pietre sau cremene, sau se loveau unul pe
celalalt cu topoare facute din bronz sau fier. Cu toate acestea, progresele
semnificative si foarte rapide in ceea ce priveste civilizatia facute de homo
sapiens in timpul ultimilor 40000 de ani au deprins mai mult de maiestria
sistemelor de comunicare decat de materialele pe care le foloseau pentru a construi
unelte. Daca nu este usor sa facem deductii despre conditia culturala umana
pornind de la oase vechi si artefacte, este cu mult mai dificil sa reconstituim
modalitatea in care oamenii comunicau si ce insemna aceasta pentru modul lor de

4
viata.Totusi stapanirea sistemelor de comunicare, folosite la stocarea informatiilor,
schimbul si transmiterea lor, reprezinta punctele de rascruce in istoria si chiar
preistoria umana. Abilitatea din ce in ce mai mare de a comunica complet si precis
a fost cea care a condus la dezvoltarea progresiva a tehnologiei complexe, la
crearea miturilor, legendelor, explicatiilor, logicii, obiceiurilor si a regulilor
complexe de comportament care fac posibila civilizatia.

            In acest caz, istoria exisentei umane ar trebui explicata mai adecvat, printr-
o teorie a tranzitiilor – adica in termenii unor etape distinctive in
dezvoltarea comunicarii umane, fiecare dintre ele avand consecinte profunde
asupra vietii sociale individuale si colective.

  Epoca semnelor si a semnalelor

            A inceput cu mult inainte ca stramosii nostri primitivi sa mearga in pozitie

verticala. La inceput aceste fiinte comunicau la fel ca si animalele, dar pe masura
ce capacitatea creierului se marea si comportamentul de comunicare era mai bine
reprezentat. Pe masura ce capacitatea de invatare a evoluat de-a lungul a milioane
de ani de dezvoltare preumana, sistemele de comunicare, bazate pe semne si
semnale au devenit, fara indoiala, din ce in ce mai elaborate, conventionale si intr-
adevar mai eficiente.

            Din  dovezile  putine de  care  dispunem  se  pare ca  primele  fiinte  umane

comunicau printr-un numar limitat
de  sunete  pe  care  erau  capabile  sa  le  produca  fizic,
cum  ar  fi  maraituri,mormaieli  si  tipete, si  prin limbajul  corpului,
care  includea  probabil  semnale facute  cu  bratele sau  mainile,
precum  si  miscari  si pozitii  mai  ample.Apoi, dupa  indelungate
perioade  de  timp acele  capacitati  s-au  dezvoltat  si  au  devenit,
in mod  avantajos  moduri  de  comunicare din  ce in ce mai  complexe  si  relativ
eficiente, bazate pe  reguli comune  de  interpretare.
Totusi,  acele  moduri  de  comunicare  nu  s-au transformat in  sisteme de
limba/vorbire de felul celor  ce ne  sunt  familiare  noua.

            De  exemplu, este  absolut  posibil  sa  comunici  prin semnale  facute  cu

bratele  si  mainile, semnale  care nu  depind  de  cuvinte  pronuntate.
Vedem  acest  lucru  tot  timpul  la  televiziune,atunci  cand  arbitrul  de  fotbal  se
mnalizeaza  cu mainile pentru  a indica „off side” , „placare” , „time out” etc.
Ne  putem  imagina cu usurinta pe  oamenii  preistorici

5
folosind  gesturi  similare  pentru  a coordona  o  vanatoare sau  pentru  a-si indica
planurile, concluziile  si parerile.

            Prin urmare,oamenii din Epoca semnelor si semnalelor erau nevoiti sa-

si  transmita mesaje simple,cu un ritm lent de comunicare .Astfel,tot asa cum
uneltele lor erau primitive,asa si modurile lor de comunicare erau greoaie in
comparatie cu sistemele de limba.Aceasta limitare a avut implicatii foarte
importante pentru natura vietii lor sociale si mai ales pentru procesele lor de
gandire.S-a stabilit foarte clar ca tehnicile pe care noi le folosim in comunicarea cu
altii sunt aceleasi cu cele pe care le folosim cand comunicam cu noi insine.Cu alte
cuvinte,regulile de gandire merg in paralel cu regulile de vorbire.Gandul si
rationamentul sunt manipulari interne ale limbii.

 Epoca vorbirii si a limbajului

Acum aproximativ 35.000 de ani, se folosea limbajul. Implicatiile traiului intr-o

societate in care procesul fundamental de comunicare este vorbirea nu reprezinta
un mister pentru noi. In prezent, exista inca societati analfabete si care raman la
traditia orala. Evident, toti oamenii traiesc astazi intr-o societate orala, dar cei mai
multi au depasit limitele acestei etape adaugand scrisul, tiparitul si mass-media
moderne.

            Abilitatea de a folosi limbajul nu a produs mari schimbari,dar a permis

evolutia conditiei umane.Cuvintele,numerele si alte simboluri,regulile de limba si
logica au dat posibilitatea fiintelor umane sa faca fata mediului inconjurator,fizic si
social,folosind modalitati care erau absolut de neconceput in erele precedente,cand
se foloseau semne si semnale.Utilizand sistemele de simboluri,indivizii au putut
clasifica,abstractiza,analiza,sintetiza si specula.Ei puteau memora,transmite si
receptiona mesaje mult mai lungi,mai complexe si mai subtile decat cele transmise
cu ajutorul formelor de comunicare anterioare.Pe scurt, evolutia catre vorbire si
comunicare prin limbaj a permis cateva modificari uluitoare in existenta umana,pe
masura ce societatile din diferite parti ale lumii au facut tranzitia de la un mod de
viata bazat pe vanatoare si cules,la dezvoltare marilor civilizatii clasice.Daca este
adevarat ca limbajul singur nu a produs toate aceste schimbari,ele ar fi fost
imposibile in absenta lui.

            Epoca scrisului

            In urma cu numai 5000 de ani, fiintele umane au traversat Epoca scrisului.

6
In jurul anului 4000 i.H apar primele inscriptii carora li se pot asocia anumite
semnificatii,in Mesopotamia si Egipt majoritatea erau desene rudimentare pictate
sau gravate peretii constructiilor sau pe alte suprafete similare.Intr-un interval de
timp relativ scurt,standardizarea semnificatiilor a devenit o realitate.De exemplu un
rasarit de soare desenat simplu putea sa insemne o zi,un arc si o sageata-
vanatoare,o forma umana-om,o line curba-un lac sau un rau.Toate acestea
constituiau primele simboluri grafice din care apoi s-a putut dezvolta
scrisul.Alaturate,alcatuiau o povestire:de exemplu intr-o dimineata un om s-a dus
la vanatoare pe malul unui rau.

            Un alt popor,sumerienii,stabiliti in nordul Golfului Persic, au elaborat un alt

sistem de scriere.Initial,ideile erau reprezentate prin imagini desenate pe placute de
lut moale.Apoi,deoarece detaliile realiste erau dificil de surprins in
imagini,reprezentarile lor devin progresiv stilizate.Curand,pentru a trasa semne in
lut,sumerienii au recurs  la bete slefuite la un capat.Desi un astfel de sistem nu
permitea realizarea unor imagini clare,era un mijloc rapid si simplu de a crea
caractere specifice,carora le puteau fi atribuite semnificatii particulare.Imaginile
obiectelor nu erau necesare.Astazi reprezentarile cuneate astfel obtinute poarta
numele de scriere cuneiforma.

            In jurul anilor 1700 i.H sumerienii au avut ideea sa creeze cate un simbol
stilizat care sa reprezinte un anumit sunet mai degraba decat o idee; aceasta a
devenit marca sistemului sumerian,iar avantajul era enorm.

            Scrierea alfabetica a aparut in mai putin de o mie de ani si a prins destul de

rapid.S-a raspandit in toata lumea antica,si dupa cateva secole a patruns in
Grecia.La acea vreme,ideea de a folosi simboluri pentru consoane si apoi pentru
vocale mai degraba decat pentru silabe era deja cunoscuta.A fost un mare
progres,deoarece erau necesare mai putin de o suta de caractere.

            Cu aproximativ 2500 de ani i.H,egiptenii au descoperit o metoda de a

obtine un fel de hartie rezistenta din papirus.In comparatie cu piatra papirusul era
extrem de usor.Era mult mai usor sa scrii pe papirus cu pensula si  cerneala  decat
sa  cioplesti  glife  complicate  in piatra.

Chinezii au dezvoltat scrisul in mod independent, dar cea mai timpurie tranzitie a
avut loc intre sumerieni si egipteni in vechea Semiluna Fertila, acolo unde azi sunt
unele parti din Turcia, Irak, Iran si Egipt. Impreuna cu  uneltele , focul  si  limbajul
insusi, scrierea pe  baza  de  alfabet  a  fost una din  cele  mai  semnificative

7
realizari  din toate timpurile  ale  fiintelor omenesti. Fara  scriere,
marea  majoritate  a popoarelor  lumii ar  fi  inca analfabete.

Epoca  tiparului

           

            In  afara  scrisului, una
dintre  cele  mai  mari  realizari  umane  ale  tuturor  timpurilor
a  fost  inventarea tiparului. Inainte  de  secolul al  XV-lea,
oamenii  reproduceau  cartile  in  Europa pregatind manu
scripti ,copii  ale  cartilor  existente  scrise  in  mod laborios, de mana.
Este  adevarat ca  multe  dintre acestea erau  adevarate  opere  de arta,
totusi  acest  proces introducea  frecvente  erori. Si mai  important,
numarul  de  carti  disponibile
era  foarte  restrans  iar  ele  puteau  fi  cumparate  numai  de  catre  persoane
instarite.Tiparitul  a  adus o  schimbare  fantastica.
Sute  sau  chiar  mii  de  exemplare  puteau  fi  reproduse  cu  mare  precizie.
A  fost  o inventie  fabuloasa care  a uimit lumea  cu  stiinta
de  carte  din  acea  vreme.

Tiparitul,asa cum il cunoastem noi,nu a fost posibil pana in momentul in care un

oscur aurar din Mainz(Germania),Johann Gutenberg, a descoperit un mod unic de a
face caractere.Dupa experimente indelungate,i-a venit ideea sa faca o stanta din
otel pentru fiecare litera,gravata scrupulos intr-un anumit mod.Apoi a putut stanta
imaginea pe un patrat mic dintr-un metal mai moale,cum ar fi alama.A facut o
mica matrita din lut in jurul imprimarii,astfel incat putea fi turnat plumb topit in ea
pentru a face un mulaj pentru litera.Aceasta matrita putea fi folosita la
nesfarsit,pentru a turna oricate litere individuale dorea imprimatorul.Odata
terminat acest lucru,literele puteau fi aliniate intr-o tavita pentru a forma cuvinte si
propozitii.Legate strans,ele puteau fi date cu cerneala si putea fi presata peste ele o
bucata de pergament sau hartie.Rezulta o imagine foarte clara.Plumbul s-a dovedit
a fi prea moale,dar Gutenberg a descoperit in cele din urma o cale sa combine
plumbul cu alte metale si a facut un aliaj intr-adevar foarte bun.Gutenberg a facut
rost de o presa mare pentru vin si a modificat-o considerabil,aranjand o platforma
pentru tavita de caractere si o suprafata plata pentru presarea pergamentului sau
hartiei.Deoarece totul trebuia perfect aliniat,a fost nevoie de multe experimente.In
cele din urma, dupa ce a dat caracterele cu cerneala si a pus o bucata de pergament
deasupra,si ecrane de protectie pe parti pentru a mentine pergamentul curat,el a
desurubat cu atentie presa si pagina era tiparita.

8
            Daca de-a lungul istoriei au mai existat unele incercari nedesavarsite, prima
carte a fost scoasa folosind o presa de tiparit cu caractere mobile turnate in metal,
cu doar cateva decenii inaintea faimoasei calatorii a lui Columb. Aproape peste
noapte tehnologia s-a raspandit in toata Europa. De acolo s-a extins in alte parti ale
lumii si a revolutionat modul in care noi ne dezvoltam si ne pastram cultura.

            Ideea simpla a unui ziar a aparut destul de devreme pe continentul

european,in Anglia si in Lumea Noua.Ea distribuia elitei educate foi volante si
pamflete.Continutul lor dovedea un nivel de rafinament si gust mai presus de
capacitatile cetatenilor de rand.Cand s-a gasit mijlocul de a finanta un ziar ieftin
pentru distributia pe scara larga si au fost inventate tehnici rapide de tiparire si
distributie,atunci s-au nascut primele mass-media adevarate sub forma presei la un
pret accesibil tuturor.Aceste evenimente aveau loc pe la mijocul anilor 1830 in
New York City.Ziarul pentru mase a fost un mare succes si peste foarte putini ani
s-a raspandit in foarte multe parti ale lumii.

Epoca mijloacelor comunicarii de masa

            Aceasta a fost o tranzitie care intr-un fel s-a declansat la inceputul secolului
al XIX-lea, o data cu aparitia ziarelor adresate omului de rand si dispozitivelor
electrice, cum ar fi telegraful si telefonul.

            O data cu aparitia si acceptarea presei de masa,ritmul activitatii umane de

comunicare s-a accelerat.Pe la mijlocul secolului,telegraful a devenit o
realitate.Desi nu era un mijloc de comunicare de masa,acest dispozitiv reprezenta
un element al unei acumulari tehnologice care avea sa duca in cele din urma la
aparitia mass-media electronice.cateva decenii mai tarziu,s-au realizat mai multe
experimente,care au constituit premisele cinematografiei si ale telegrafiei fara
fir.La inceputul secolului XX,societatea occidentala a cunoscut o dezvoltare a
tehnicilor de comunicare care depasea imaginatia cea mai inflacarata existenta cu
numai un secol in urma.In timpul primului deceniu al noului secol,filmele au
devenit un mijloc de destindere.Ele au fost urmate prin anii 1920 de intrare a
radioului in casele oamenilor si prin anii 1940 de intrarea televiziunii in casele
oamenilor.Prin anii 1970,procesul era practic complet in Statele Unite si in evolutie
in alte parti.Au aparut mijloace noi-televiziunea prin cablu,videocasetofoanele si
chiar videotex-ul interactiv.Comunicarea de masa devenise unul dintre elementele
semnificative si inevitabile ale vietii moderne.

9
 Epoca mijloacelor de comunicare computerizate

            Dar evolutia umana si acumularea culturala continua. Noi am pasit recent,

destul de nepregatiti, in Epoca mijloacelor de comunicare computerizate. Nimeni
nu stie ce inseamna aceasta epoca pentru comunicare, dar computerele deja ne
transforma in ceea ce poarta numele de „societate a informatiilor”. Mai mult,
computerele si tehnologiile aferente remodeleaza si extind mijloacele noastre de
comunicare de masa. Fara indoiala, ele vor continua sa modifice practic toate
procesele de comunicare, in anii ce vor urma.

Tebuie sa retinem ca aceasta teorie a tranzitiilor este una de acumulare, mai

degraba decat o relatare de perioade distincte, aranjate in serie. Adica stramosii
nostri primitivi au invatat sa foloseasca semne si semnale de timpuriu, si noi le
folosim inca pe scara larga. S-au adaugat vorbirea si limbajul. Apoi s-a adaugat
scrisul, urmat de tiparit si de comunicarea de masa. Acum se raspandeste folosirea
computerului. Astfel, istoria comunicarii umane a fost una a combinarii complexe
a sistemelor de comunicare, mai degraba decat o trecere de la un sistem la altul.

Astfel, un principiu pe care este important sa-l intelegem esta acela ca natura
proceselor de comunicare din cadrul unei societati este legata in mod semnificativ
de fiecare aspect al vietii zilnice a oamenilor care fac parte din ea. Acest principiu
este tot atat de adevarat intr-o epoca a televiziunii, precum era in timpurile cand
stramosii nostri preistorici vanau maimute cu sulite, la marginea marilor ghetari.

II EVOLUTIA COMUNICARII

Cuvantul comunicare  a devenit un insotitor al celor mai tulburatoare

experimente intelectuale, un concept atragator, utilizat cu o frecventa de invidiat
care poate "inghiti" orice. "Comunicarea este terenul de intalnire conceptuala unde
se intersecteaza relatiile interpersonale si inovatiile tehnologice, stimulentele
politico-economice si ambitiile socoi-culturale, divertismentul usor si informatia
serioasa, mediile ambiante locale si influentele globale, forma si continutul,
substanta si stilul" - crede originalul cercetator James Lull.

          Orice structura culturala, orice act individual care tine de comportamentul

social implica, intr-un sens explicit sau implicit comunicarea. Comunicarea este un
proces de transmitere a informatiilor intre indivizi sau grupuri sociale. De aceea,
relatiile umane pot fi interactiuni comunicationale, astfel incat conceptul de

10
comunicare a devenit in epoca noastra, unul universal si larg-cuprinzator, deoarece
totul, absolut totul comunica.

La o privire grabita ori superficiala, comunicarea este un proces de o

complexitate greu de inteles.

Comunicarea umana prin calitatea sa de a implica o relatie, se manifesta prin

doua mari forme:

        Comunicarea directa;

        Comunicare indirecta.

Comunicarea directa presupune prezenta a doi sau mai multi indivizi, in

acelati spatiu fizic, indivizi care interactioneaza influentandu-se reciproc. Tipul
acesta de comunicare se mai numeste si comunicare interpersonala.

Comunicarea mediata utilizeaza intotdeauna un suport tehnic si vizeaza fie

un destinatar individual (telefonul, scrisoarea), fie un destinatar colectiv (afisele
electorale, televiziunea, internetul, cartile, filmele, presa scrisa, radioul) -
comunicare de masa. Mass-media traditionale - presa scrisa, radioul si televiziunea
- care, de obicei, realizeaza comunicarea mediatica - nu reprezinta decat o
componenta esentiala a comunicarii mediate sau indirecte.

Esential in intelegerea comunicarii este gradul de cuprindere a continutului

acestui proces. Un al doilea element, alaturi de continut, poate la fel de important,
este contextul comunicarii.

Transmiterea sau transferul informatiei de la un participant (emitent) la altul

(receptor) are loc prin intermediul unui canal de comunicare (hartia, pentru presa
scrisa, ori undele, pentru radio)

EMITATOR-------------->CANAL-------------->RECEPTOR

        Informatie                 Informatie

In procesul de comunicare urmarim patru scopuri esentiale:

1.      sa fim receptati (auziti sau cititi),

2.      sa fim intelesi,

11
 3.      sa fim acceptati,

4.      sa provocam o reactie - o schimbare de comportament sau

atitudine.

Comunicarea de masa este orice forma de comunicare in care mesajele,

avand un caracter public,se adreseaza unei largi audiente, intr-un mod indirect si
unilateral, utilizandu-se o tehnologie de difuzare.Comunicarea de masa se poate
defini drept emitere de mesaje prin intermediul unui canal accesibil oricarui
receptor, atata timp cat accesul depinde de instanta emitatoare.Mass-media -
termen construit de anglosaxoni prin contopirea unui cuvant latin media (mijloace)
si a unui cuvant englez mass (cantitate apreciabila, mare).

Din definirile care au fost atribuite comunicarii de masa de catre diversi

cercetatori, se pot retine cateva accente care evidentiaza mai limpede
caracteristicile si particularitatile acestui proces:

        publicul este relativ mare,eterogen si anonim,

        efemeritatea relatiei de comunicar 20420s1818u e,

        productia mass-media este asimilata cu productiile oricaror

interprinderi din societate  "comunicarea de masa fiind un proces
social organizat",

        produsele industriei comunicationale sunt deosebit de scumpe, iar

aceste costuri au influente (efecte) asupra publicului.

        Simultaneitatea, fiind realizata cu ajutorul tehnicilor performante,

implica importante costuri din cauza carora creatia individuala este
seros limitata,

        Diminuarea rolului jurnalistului datorita faptului ca acesta a

devenit o simpla componenta a unui proces complex de productie si
distributie din mediile moderne.

Astazi, studiul rolului mass-media in cadrul societatii capata pregnanta,

sociologi, psihologi, ziaristi, lingvisti specializandu-se in acest captivant si
nou domeniu, care promite sa aiba o tot mai mare pondere in cercetarea
contemporana.

12
 Inaintea aparitiei tiparului in societatile occidentale cara l-au adoptat  cu
frenezie, ca instrument  ce a contribuit substantial si profund la evolutia omenirii,
au existat si alte mijloace de comunicare pe care le urmarim in termeni generali
numindu-le principalele etape din istoria  comunicarii umane.  

Din mai multe propuneri de epatizare a evolutiei comunicarii umane, am

optat pentru cea operata de Melvin L. DeFleur si Sandra Ball-Rokeach (din
lucrarea Teorii ale comunicarii de masa, Iasi Ed. Polirom, 1999 p.21-38) urmarind
in termeni generali cele sase etape, numite de autori si "epoci":

1. Epoca semnelor si semnalelor-unde acum doua milioane de ani si respectiv

un milion si jumatate de ani stramosi ai nostri  au descoperit focul folosit ca
semnal si topoare cioplite din piatra cu care faceau semnele.Semnalele erau
de fapt maraieli,de asemenea era prezent limbajul corpului, semne facute cu
bratele si mainile.Mesajele erau deci simple si transmise intr-un ritm lent.
2. Epoca vorbirii si a limbajului-vorbirea a aparut acum 35000-40000 de ani,
iar oamenii care o puteau folosi erau asemanatori fizic, celor de astazi.Sunt
opinii ca oamenii de Neanderthal au diparut pentru ca nu au putut trece
granita epocii semnelor si semnalelor.Aceasta epoca se intindepana in anul
5000 i.H.
3. Epoca  scrisului:
 Pictograme conventionalizate,
 Scrierea fonetica,
 Importanta mijloacelor portabile-se remarca perioada descoperiri, in
jurul anului 2500 i. H., papirusului din trestie, de catre egipteni, si a
scrieriipe scoarta de ficus tratata, de catre mayasi.

      4.Epoca tiparului:

Presa  si caracterul mobil:

        Prima carte din lumea fost Diamond Sutra, in China, in anul 868
d.H.In 953 d.H., operele lui Confucius sunt imprimate pe placi de lemn
gravate in relief.Apoi in 1038, chinezul Pi Shang inventeaza
tipografia  in care fiecare semn apare in relief pe un suport.Caracterele
descoperite de Gutenberg dupa mai multe experiente, vreme de 20 de
ani, au fost unice;el a realizat o stanta de otel pentru fiecare litera, apoi a
stantat imaginile literelor intr-un metal mai moale (alama), in jurul
acestor imprimari a facut matrite din lut, iar in ele a turnat plumb topit,
obtinand pentru fiecare litera, mulajul ei.

13
 b)      Raspandirea educatiei:

    Secolul urmator descoperirii lui Gutenberg a fost marcat  de febra

aparitiei cartilor in toate limbile europene, care puteau fi citite doar de
cei ce stiau carte.Tot i secolul al-16-lea se naste si ideea presei.

        5.Epoca mijloacelor comunicarii de masa:

                  Mijloacele comunicarii de masa au accelerat ritmul vietii umane, de

astfel si comunicarea.Presa de masa, cinematograful, radioul si televiyiunea au
produs mutatii culturale, sociale, politice si economice de o complexitte cate
constituie obiectul de interes pentru numeroase studii.In anii 70 televiziunea a atins
nivelul de saturatie, iar radioul acelasi nivel cu un deceniu si jumatate mai inainte.

         6.Epoca mijloacelor de comunicare computerizate:

                      Multiplicarea computerelor pe intreg globul a facut sa se vorbeasca

de multa vreme, despre o "societate a informatiilor".

 ZVONURILE

            Sunt opinii care sustin ca zvonurile reprezinta cel mai vechi mijloc de
informare in lume.Din majoritatea definitiilor care au avut ca obiect zvonul, s-au
evidentiat patru caracteristici esentiale ale acestuia:

1.      obiectul zvonului il constituie un eveniment recent (actual) de

interes public,

2.      zvonul este colporat din om in om, de obicei pe cale orala,

3.      destinatia principala a zvonului este aceea de a fi crezut,

4.      imposibilitatea verificarii datelor furnizate de zvon.

            ZIARELE

            Au preluat elemente culturale specifoce epocilor istorice care le-au

premers, incepand cu cele mai vechi.Ca orice nou mijloc aparut, ziarul nu a omis
nimic din ceea ce ii putea servi dezvoltarea si evolutia.Memoria culurala a omenirii
a slujit si slujeste in continuare proceselor de comunicare oricare ar fi

14
acestea.Intaiele peridice (anuale) au fost almanahurile iar in 1448, la Mainy, s-a
tiparit primul calendar.

            Sistemul de psta a aparut pe teritoriul Frantei in 1464, iar in Anglia in

1478.Daca in Occident calul era esential pentru a acoperi distantele, in lumea
musulmana a fost folosit dromaderul, iar apoi porumbelul.               RADIOUL

            Istoriografiile radioului sunt numeroase.Ca de multe ori in acest domeniu,

ele au cautat sa stabileasca cui ii apartine intr-adevar paternitatea inventiei.Astfel,
marile enciclopedii atrbuie acestmerit la cinci inventatori.Hertz este parintele
radioului, dupa Lexicon der Deutschen Buchgemeinschaft;pentru Malaia
Sovietskaia Entsiklopedia, el este Popov.Nuova Enciclopedia Sonzogno pastreza
primul loc, evident, pentru Marconi.Le Larouse universel il citeaza pe Marconi
dupa Branly, iar Encyclopedia Britanica il alege pe Lodge.

Dezvoltarea industriei inregistrarilor, la inceputul secolului al-xx-lea poate fi

oglindita si de evoluti cinematografului si a fotografiei.In jurul anului 1890, se
gaseau pe piata 3 dispozitive capabile sa inregistreze si sa reproduca sunete :

        fonograful, inventat de Edison in 1877, "masina vorbitoare" uimitoare in

epoca,alcatuita dintr-un cilindru invelit intr-o foita de staniol, care putea
conserva sunete;

        grafofonul, inventia concurentului direct al lui Edison, C. Bell care a

inlocuit stanionul cu un cilindru de ceara;

        gramofonul, dispoyitiv creat de E.Berliner in 1887, deosebit prin

inlocuire cilindrului cu un disc.

Boomul de pe piata inregistrarilor se va dovedi insa de scurta durata si aceasta

deoarece un nou mediu isi face aparitia:RADIOUL.

Radioul se adreseaza unor audiente mai mult sau mai putin largite, dar
intotdeauna "deschise" find anonime sau eterogene.Acesti receptori beneficiaza in
ceea ce ii priveste, de un acces liber la mesajele difuzate,spre deosebire de presa
scrisa care presupune un act de cumparare sau ointentie de lectura", noteaza Guy
Lochard & Henri Boyer, in lucrarea Comunicarea mediatica.Iasi, Ed. Institutul
European, 1998, evidentiind transformarea dinamica a radioului in mijloc de
comunicare publica (si de masa).

15
      Radioul si televiyiunea pot fi priviteca facand parte din categoria mediilor
de difuziune, sonora sau video.Ansamblul lor este cunoscut sub denukirea de
radiodifuziune.Procesul de transmitere a semnalelor se face in sens unic, de a o
statie de emisie, la un receptor special,utilizandundele hertziene.

     Un factor important in impulsonarea dezvoltarii radioului ca sistem mass-

media l-a reprezentat Gimbel Departament Store, care realizeaza in 1925 ultimul
model de radio cu un tub cu vacumm, capabil sa asigure o receptie mult mai fidela.

     Pentru ca radioul sa devina un adevarat sistem mass-media, se impunea

lansarea pe piata a unor aparate ieftine si usor de manevrat, gandindu-ne la
aparatele anterioare care cereau o mana sigura, multa rabdare si  cunostiinte
electronice.In 1926 se sfarsesc o parte incovienientelor cand apar receptoare noi
care se vand scump (250 dolari), iar de aici un singur pas spre crearea unui
adevarate industrii, astfel ca intr anii 1925-1930 au fost vandute 17 milioane de
receptoare cu 80 de dolari.

     Accesul catre audienta de masa a fost usurat si de perfectionarea tehnica a

radioului, o astfel de perfectionare tehnica este reprezentata de sistemul de
transmisie inventat de E. Armstrong, cercetator la Columbia University .Intr-un
experiment in New Jersey din 1939, el foloseste modulatia de frecventa
(FM).Sistemul FM de transmitere a sunetelor cu ajutorul undelor difera de mai
vechea modulatie de amplitudine (AM).Mai taryiu, continundu-si
cercetarile,Armstrong va inventa si sistemul FM stereo, cu doua piste sonore, cate
una pentru fiecare ureche, sistem ce creaza impresia ascultarii life.

Aparitia retelelor de radio

Configuratia industriei radio a fost determinata, in mod esential, de factori

financiari;fiind ca costurile erau ridicate si scade posibilitatea de creare a noi
programe, se ajunge la modalitatea de fuziune a doua statii printr-un sistem de
interconectare, astfel ca  cele doua statii pot prezenta acelasi program reducandu-se
astfel costurile.

     Raspunsul statiilor s-a tradus prin gruparea lor in retele.Prima retea NBC s-a
infintat in 1926 prin uniunea dintre Corporatia Statiei Americane de Radio din
Newak (New Jersey), WYZ si o statie din Schenectady (New York).Prin
intermediul liniei telegrafice, cele trei s-au interconectat, astfel ca difuzau simultan
acelesi programe.

16
      ABC-desi NBC opera cele doua retele in mod independent, sub presiunea
guvernamentala si FCC, a fost obligata sa vanda reteaua cumparata de la AT &T,
cuprinzand 168 de posturi de radio, lui E. Nobel, imbogatit din afaceri cu
acadele.Acesta va numi reteaua American Brodcasting Company (Compania
Americana de Radiofonie).

     CBS-Nou infintata ABC avea de infruntat nu numai concurenta celor de la

NBC, dar si pe cea de la Columbia Brodcasting System (Sistemul de Radiofonie
Columbia), CBS.Numita initial United Independent Brodcasters (Societatea
Difuzarilor Independente), UIB, propietara a 16 posturi radio, si-a schimbat
numele dupa ce a fost preluata de  W. Palyer.

     MUTUAL-in 1934, statiile conduse de WGN, din Chicago si WOR din

New York au creat un nou model de retea, Mutual Brodcasting System (Sistemul
Mutual de Radiofonie) care oferea programe oricaror statii, indiferent de retelele in
care erau integrate.Statiile afiliate la Mutual nu erau obligate sa difuzeze programe
pe care nu le doreau.In aceste conditii multe din statiile independente se vor afilia
la Mutual care devine cea mai extinsa retea, din punct de vedere al numarului de
posturi.

MULTIMEDIA

Ce este multimedia?
Multimedia (multi-mai multe, media -medii) este o suma de medii de prezentare
folosit simultan pentru o comunicare vizuala si auditiva. Termenul este adeseori
folosit pentru a denota sunetele, animatiile, textele sau secventele video.Din punct
de vedere al istoriei, primul mijloc de comunicare a fost Vocea umana, urmata de
publicatiile tiparite- care reprezinta primul mijloc de comunicare in masa, apoi
comunicatia prin radio si apoi televiziunea.

            Mediile de prezentare a informatiei si componentele implicate in aplicatiile

multimedia sunt:

        TEXTUL este mediul traditional de comunicare si prezentare a

informatiiei;el poate fi un mijloc lent si monoton solicitand multa atentie si
concentrare.El este un mediu de tip static.

        IMAGINEA poate echivala cu mai multe pagini de text.Dezavantajele

graficii (imaginii) fata de text sunt ca dificultatea de a comunica cu
exactitate date abstractesi costurile prea ridicate pentru crearea si obtinerea
ei.Ea este mediu de tip static.
17
         ELEMENTE DE ANIMATIE sunt utulizate atunci cand se doreste
atragerea atentiei asupra unei portiuni din aplicatia multimedia.Animatia
este un mediu de tip dinamic.

        SUNETUL este cel mai vechi mediu de comunicare, este folosit pentru
a atrage atentia utilizatorului.Efectele sonore sunt incluse pentru a
imbogatii si pentru a completa continutul prezentarii si pentru a accentua
idei particulare din aplicatie.Este un mediu de tip dinamic.

        VIDEO-PRODUCTIILE sunt cel mai complet mediu de

prezentare,incorporeza toate celelalte medii de prezentare bazandu-se pe
afisarea de imagini dinamice, al caror cost este foarte mare astfel este
reprezentat un dezavantaj major.Video-productiile sunt medii de top
dinamic.

        INTERACTIVITATEA este facilitatea prin care utilizatorul poate

interveni si modifica derularea aplicatiei dupa propria dorinta.

TIPARUL

Una dintre cele mai fascinante inventii ale lumii occidentale, a media
tiparite, este tiparul  lui Johann Gutengerg, care nu are o data precisa de
nastere.Pentru unii autori, tiparul a aparut in 1434, pentru altii, in 1438,in vreme ce
ultimii dateaza in 1439.Sunt indicati si anii 1435 si 1436 ca fiind de debut ai
tiparului european.Si locul aparitiei este notat de unii la Mainz si de altii la
Strasbourg.Consensulnu se petrece nici macar in datarea tipariri Bibliei, intr-o
prima si splendida editie in anul 1455, sustin unii, pe cand altii proclama anul
1456, an in care Gutengerg devine falit si toate cele doua sute de exemplare ale
tirajului vor trece in proprietatea avocatului sau impreuna cu presa si atelierul.Pe
exemplarele primei Biblii tiparite ramane imprimat anul 1456, iar Gutenberg dupa
zece ani paraseste aceasta lume ramanand in istorie ca o personalitate de prim rang,
neimaginandu-si ca inventia sa va triumfa in fata concurentei pe care i-o
faceau  lucrurile scrise manual.

Importanta acestei descoperiri a fost evidentiata intr-un mod stralucit si

memorabil de catre McLuhan in lucrarea sa Galaxia Gutenberg (Bucuresti, Ed.
Politica, 1975 p.450) :"Odata cu Gutenberg, Europa intra in faza tehnologica a
progresului, faza in care schimbarea insasi devine norma arhetipala a vietii
sociale.Tipografia a tins sa transforme limbajul dintr-un mijloc de perceptie si
18
explorare, intr-un bun de consum transportabil.Tiparul nu este numai o tehnologie,
ci el  insusi este un izvor de materie prima sau o materie prima , ca bumbacul,
lemnul sau radioul; ca orice materie prima, el structureaza nu numai raporturile
intersenzoriale ale individului, ci si modelele interdependentei colective".

TEHNICI VECHI DE TIPARIRE

                   Pres
a perfectionata

Presa lui
Gutenberg

Tiparurile sunt
de mai multe
feluri:

 TIPARU
L INALT
se
caracterizeaza prin faptul ca elementele imprimabile ale formei au o inaltime
mai mare decat elementele neimprimabile.
 TIPARUL PLAN elementele imprimabile si cele neimprimabile sunt in
acelasi plan, iar diferenta dintre ele este realizata prin proprietati fizice si
chimice deosebite.
 TIPARUL PLAN DIRECT in prezent este putin folosit deoarece uzura
formei la imprimarea directa este foarte mare, hartia actionand ca un abraziv
datorita neuniformitatiilor sale.
 TIPARUL PLAN INDIRECT SAU OFSET la acest tipar forma nu mai vine
in contact direct cu hartia ci este preluata de un cilindru acoperit cu un strat
de cauciuc si care o transfera pe hartie.
 TIPARUL ADANC are un procedeu de imprimare care foloseste forme de
tipar cu elemente tiparitoare situate in adancime si planuri diferite,fata de
elemente netiparitoare care sunt in relief in acelssi plan.

IMPRIMANTA

            Imprimanta este un periferic de iesire, care reprezinta principalul dispozitiv

cu ajutorul caruia se tiparesc pe hartie rezultatele obtinute dupa executarea unui
program.
19
  Exista trei tipuri prinipale de imprimante : cu ace, cu jet de cerneala si cu
laser. Desi folosesc tehnologii de imprimare diferite, toate primesc aceleasi
informatii de la PC si folosesc, de obicei, aceleasi porturi pentru conectare.

Imprimantele cu ace folosesc ace subtiri care bat intr-o panglica impregnata cu cerneala
pentru a tipari imaginea pe hartie. Daca aveti o imprimanta cu ace, rezultatele vor fi
mediocre.  Ele folosesc de fapt, principiul de la masina de scris care foloseste si ea banda tusata.
Aceste imprimante sunt ietine si usor de folosit. Imprimantele cu 9 ace nu sunt destul de bune
pentru Windows. Cele cu 24 de ace fac fata cu succes tiparirii sub Windows. Marele
dezavantaj  este ca  sunt  foarte zgomotoase.

Imprimantele cu jet de cerneala arunca mici picaturi de cerneala pe hartie si compun

imaginea de tiparit. Ele tiparesc mai bine decat cele cu ace, nu sunt mult mai scumpe si sunt
silentioase. Imprimantele cu jet de cerneala color sunt doar cu putin mai scumpe decat cele alb
-negru, dar culoarea poate fi punctul forte al lucrarii dumneavoastra. Fotografiile color vor fi
tiparite acceptabil, dar nu la standardul revistelor. Merita sa folositi culoarea acolo unde credeti
ca va arata bine, adica in cazul unor fragmente mici de text sau pentru evidentierea textului, si,
mai ales, pentru o fotografie.

Imprimantele cu laser realizeaza tiparituri de cea mai buna calitate, dar sunt mult mai
scumpe ; sunt usor de folosit.

DISPOZITIVE DE CAPTARE , PROCESARE  SI TRANSMITERE A IFORMATIEI :

Microfoanele ocupa un loc de frunte intre dispozitivele de captare si

transmitere a informatiei. Ele sunt singurele aparate electroacustice capabile sa
capteze oscilatiile sonore naturale, din care motiv sunt denumite si surse de semnal
primare.

Microfoanele capteaza semnalele produse in spatiul inconjurator transformand

oscilatiile acustice (mecanice) in oscilatii electrice, obtinandu -se la bornele
acestora semnale electrice de audiofrecventa.
Ele se pot clasifica dupa mai multe criterii :
1.      din punct de vedere al principiului constructiv
2.      dupa principiul de functionare
3.      dupa tipul constructiv
4.      dupa caracteristicile de directivitate
5.      dupa dependenta de iesire
Din punct de vedere al principiului constructiv intalnim doua tipuri de
microfoane. Microfoanele cu carbune utilizate in telefonie, care functioneaza pe

20
principiul comandarii unei surse de curent continuu si microfoanele utilizate in
electrostatica, functionand pe principiul transformarii energiei .
Dupa principiul de functionare intalnim: microfoane cu rezistenta variabila,
electrodinamice, electromagnetice si piezoelectrice.
Acestea la randul lor se pot clasifica din punct de vedere constructiv :
1.      Microfoane cu rezistenta variabila
         microfoane cu carbune
 
2.      Electrodinamice
         microfoane cu bobina mobila
         microfoane cu banda
 
3.Electroacustice
        microfoane condensator
        microfoane cu electret
4.Piezoelectrice
        microfoane cu cristal
Dupa caracteristica de directivitate intalnim microfoane cu caracteristica de
directivitate simpla si microfoane cu caracteristica de directivitate compusa.Dupa
impedanta de iesire se disting doua tipuri de microfoane de impedanta mica si de
impedanta mare.Microfoanele din primul tip au impedanta de 50Ω, 150 Ω, 200-500
Ω ; microfoanele din al doilea tip au impedanta cuprinsa intre 20K Ω-50K Ω.
DIFUZORUL
Difuzorul este un dispozitiv in care energia electrica de audiofrecventa de la
iesirea receptorului radio, TV sau amplificatorului se transforma in sunet. Aceasta
transformare se face prin mai multe sisteme si anume:electromagnetic,
electrodinamic, piezoelectric si electrostatic.Constructiv, difuzorul are o parte fixa,
carcasa, care sustine partea mobila. Descriu mai jos cum functioneaza fiecare
sistem de difuzor.
Sistemul electromagnetic
Difuzorul bazat pe acest sistem este o constructie simpla care se bazeaza
pe actiunea campului magnetic alternativ. Se compune dintr-un magnet permanent
care intre cei doi poli are montata o bobina prin care circula un curent de
audiofrecventa emis de amplificator. Prin mijlocul bobine se gaseste montata,
circuland liber, o lamela elastica de otel care la un capat este cuplata de o
membrana in forma de palnie (poate pentru anumite cerinte sa fie si plana).
Datorita curentului de audiofrecventa si sub actiunea campului magnetic alternativ,
lamela vibreaza antrenand membrana difuzorului emitand sunete. Cu toate ca acest
tip de difuzor are o sensibilitate buna, caracteristica de redare a frecventelor este

21
foarte proasta si cu distorsiuni mari. Nu se mai foloseste, el a fost difuzorul
inceputurilor

Sistemul piezoelectric

Principiul de functionare: pe armaturile elementului piezoelectric se aplica

tensiunea alternativa de audiofrecventa. Elementul incepe sa oscileze mecanic in
aceeasi frecventa. Oscilatiile sunt transmise membranei fixate rigid de elementul
piezoelectric, care produce vibratii sonore. Acest tip de difuzoare se preteaza
pentru redarea frecventelor audio superioare peste 8000 Hz. Puterea lor este
oarecum limitata de rezistenta mecanica a elementului piezoelectric.

Sistemul electrostatic

Acest tip de difuzor se poate compara cu un condensator. Este constructiv compus

dintr-un electrod fix si un electrod mobil (se pot numi fiecare si armatura). Sunt
confectionati dintr-o pelicula dielectrica foarte subtire, metalizata pe una din parti.
Intre cei doi electrozi se aplica o tensiune continua care creeaza campul electric
initial. La aplicatea tensiunii alternative de audiofrecventa, armatura mobila va
vibra, producand sunete.Calitatea redarii in domeniul frecventelor inalte este mult
mai buna fata de sistemul electrodinamic, ajungand sa redea sunete pana la 20
kHz.Pentru o buna sonorizare difuzorul trebuie montat intr-o incinta sau intr-
un sistem acustic.Pentru a obtine o deplasare liniara a armaturii mobile (in functie
de tensiunea aplicata) se pot folosi doi electrozi ficsi in loc de unul singur, ca in
figura alaturata. In acest caz, pentru a putea emite sunete efectiv, electrozii ficsi
trebuie sa fie niste placi perforate sau grile de sarma.

22
 Schema unui difuzor electrostatic

MAGNETOFONUL

Principalul teoretic a fost formulat de englezul Oberlin Smith. Dupã 10 ani,

danezul Valdemar Paulsen, in varstã de 20 de ani, a concretizat inventia. El a
prezentat in 1900 la Expozitia universalã de la Paris un aparat numit telegrafon dar
nu a avut succes. Abia in 1935 firma germanã AEG a fabricat, pe acelasi principiu,
un aparat cu bandã din plastic care se deplasa cu viteza 7,6 m/sec. - acesta era
magnetofonul. In 1940 se lanseazã oficial si in SUA.

COMPACT DISCUL

In 1979 firma Philips (Olanda) si Sony (Japonia) au anuntat realizarea discului

compact, denumit obisnuit CD. Acesta are un diametru de 12 cm si poate inregistra
o orã de muzicã. Semnalele sunt inregistrate sub formã binarã ''0'' si "1", iar citirea
se face cu ajutorul unui fascicul laser. Deci nu existã un contact fizic intre disc si
"acul" de citire ca la clasice. A inceput sã fie vandut in Europa dupã 1983. Dupã
doi ani el a inceput sã fie utilizat si pentru inregistrarea imaginilor  - text, desene,
fotografii - redate apoi pe monitoarele calculatoarelor. Dar asta este altã. istorie.
Pentru o istorie de 100 de ani - 1877 - fonograful - 1979 - CD - saltul este colosal.

CASETA AUDIO SI CASETA AUDIO NUMERICA

Firma Philips a pus la punct minicaseta audio. Interesant cã Philips a cedat gratuit
brevetul tuturor constructorilor pentru a ajuta extinderea uitlizãrii ei. Incepand cu
1980 mai multi constructori japonezi au studiat posibilitatea realizãrii unui cititor
de casete inregistratenumeric care oferã o calitate sonorã echivalentã cu cea a unui
dcompact. In 1987 s-a realizat Digital Audio Tape-DAT, destinat profesionistilor.
In 1992 Philips lanseazã varianta Digital Compact Cassette DCC.

DISPOZITIVE DE CAPTARE, PROCESARE SI TRANSMITERE A

INFORMATIEI VIDEO

Aparatul foto

Aparatul fotografic este dipozitivul cu care se poate inregistra o imagine statica

din mediul inconjurator, imaginea obtinuta numindu-se fotografie.

23
Aparat fotografic cu roll-film de 35 mm

Se compune dintr-o carcasa inchisa camera obscura propriu -zisa , pe care se afla

montate organele principale ale aparatului fotografic.
Organele principale ale aparatului fotografic sunt:

1.obiectivul, care este un ansamblu de lentile cu ajutorul carora se obtine o

imagine reala fara aberatie pe o placa fotografica, pelicula sau hartie, toate
cu o emulsie fotosensibila.

In interiorul aparatului fotografic se afla :

2.culoarul peliculei(rama de fixare a placii) aflat intr-un plan perpendicular

pe axul optic,

3.fereastra de expunere,

4.materialul fotosensibil pe suportul sau in functie de tipul aparatului,

5.bobine debitoare sau receptoare in cazul peliculei fotosensibile,

6.diafragma variabila sau irisul necesar modificarii diametrului util al

obiectivului,

7.sistemul de obturare care face reglarea timpului de expunere,

8.sistemul de reglaj al aducerii imaginii in planul materialului

fotografic( pelicula, placa fotografica sau hartie fotografica.

9.sistemul de antrenare al peliculei dupa fiecare expunere si totodata de

armare pentru a declasa urmatoarea expunere,

24
 10.sistemul de vizare.

Aparatul de filmat

Se poate spune ca este un aparat foto complex care are posibilitatea sa

inregistreze una dupa alta fotografiile, care acum se numesc fotograme, avand
un mecanism de transport sacadat al peliculei fotosensibile, putand inregistra
fazele sucesive ale miscarii.
Mecanismul de transport sacadat al peliculei este pus in miscare printr-
un dispozitiv cu arc sau cu motor electric.Initial la aparatele inceputurilor
cinematografiei erau puse in miscare manual.
Carcasa aparatului este izolata si fonic pentru a nu se auzi mersul aparatului, in
conditiile filmarilor in studiouri.
Obiectivele folosite sunt superioare celor de la aparatele foto. De obicei ele
sunt asezate intr-o turela prinsa de aparat.
Au montate doua casete ermetice patrunderii luminii cu capacitati intre 30 - 300 m
pelicula fotosensibila , in functie unde sunt folosite - reportaj sau platou de filmare.
Aparatele de filmare sunt dupa genul filmarii :

 aparate normale
 speciale (pentru filmari sub apa, filmari cadru cu cadru in productia de
desene animate, filmari rapide).

Dupa utilizare sunt :

 aparate pentru amatori cu pelicula de 16 mm, 8 mm,8 mm super

 aparate profesionale cu pelicula de 35 mm sau Tood AO 70 mm folosite in
studiourilor de productie film.

Intrucat la filmare este necesara o buna stabilitate a peliculei in fereastra de

expunere, mecanismul de transport sacadat este cel cu grifa, subliniind ca la
aparatele profesionale se foloseste cel cu grifa si contragrifa.

Tipuri de obiective la aparatele foto si filmat

1. Obiectiv cu distanta focala scurta - 20, 30, 40 mm.Acesta are un unghi de
cuprindere mare, o mare claritate in profunzime si mareste efectul de adancime.
2. Obiectiv cu distanta focala normala - 50 mm. Obiectivul "vede" ca un ochi
uman.
3. Obiectiv cu distanta focala lunga (teleobiectiv) - 45-400 mm.Acesta creeaza un
unghi foarte ingust de cuprindere, imbratisaza un camp mic, obiectivul ocupand
25
toata fotograma. Profunzimea slaba si apare fenomenul de aplatizare al imaginii (se
turteste relieful).
4. Obiectiv cu distanta focala variabila, care cuprinde toate caracteristicile
celorlalte categorii.

TELEVIZIUNEA

  "Tehnologiile, inclusiv televizorul, sunt obiecte atat simbolice cat si reale.Dar

sunt obiecte construite printr-o intreaga gama de activitati delimitate social, in
productie si in consum, in faza de proiectare si de utilizare, in conceptie si in
practica si nu pot fi intelese in afara implantarii lor sistematice in dimensiunile
politice,economice si culturale ale societatii moderne"-cuvinte referitoare la
sistemul tele-tehnologic din cadrul televiziuni ale lui Roger Silverstone, in lucrarea
sa "Televiziunea in viata cotidiana", Iasi Ed. Polirom, 1999 p.98.

     Cinematograful, telecomunicatiile, audovizualul au depins foarte mult in

evolutia de aparitia si dezvoltarea unor noi ansambluri, de componente
electronice.Aparitia televiziunii nu trebuie privita ca un fenomen izolat, ci ca
rezultat al unei intregi serii de procese tehnice.

     Inceputurile sistemului de televiziune au la baza "paradigma"

electromagnetica, cea electronica apare cu dificultate de abia in anii 30.Preluand o
mare parte din arsenalul tehnologic din dezvoltata industrie a cinematografului,
televiziunea e posibila datorita unei trasaturi specifice sistemului de perceptie
umana,numita persistenta imaginii.Adica, ochii continua sa vada o imagine pentru
inca o fractiune de secunda dupa ce aceasta a disparut din vedere.Fenomenul a fost
remarcat prima data in 1824 de Peter Roget.Pentru transmiterea sunetelor si a
imaginilor, televiziunea apeleaza la un ansamblu de de trei
tehnici:fotoelectricitatea, analiza imaginii punct cu punct si linie cu linie si undele
hertziene.

     In jurul anilor 20, apar primele prototipuri ale sistemelor de televiziune, ca
urmare a unor cercetari realizate in Germania si Franta.Rezultatul acestor incercari
se va constitui in transmiterea la distanta  a unor litere.Dispozitivile utilizau
principiul transmiterii prin telefon a fotografiei.

     Perioada care urmeaza e marcata de inventii precum tubul catodic(1907-

1911), iconoscopul (1923) si dispozitivul de baleaj a imaginii, intr-un climat plin
de ezitari.

26
      De-a lungul anilor televiziunea va trece prin diferite stadii de dezvoltare si
diversificare, concretizate in aparitia unor noi forme de inregistrare si de difuzare a
imaginii ca de exemplu:CATV, videocasetofonul, sistemul digital, sistemul
interactiv, televiziunea prin satelit.

Pana la 1940, o singura tara din lume avea un serviciu de televiziune

regulat:Marea Britanie.Dupa revenirea la o economie de pace, dupa al-II-lea razboi
mondial alte trei tari isi vor pune la punct sisteme regulate de televiziune:Franta,
SUA si URSS.In Europa evolutia este mai lenta datorita faptului ca tarile Anglia,
Franta,Germania au fost  mai afectate de razboi.

     Trecerea de la imaginea analogica la cea numerica sau digitala va permite

imbunatatirea calitatii receptiei si cresterea numarului de canale in banda de
transmisie hertiziana.Aplicarea acestor tshnologii reprezinta inceputul unui noi
industrii de televiziune, numita de catre specialisti televiziune fragmentata sau
multimedia mai deschisa spre exterior, gata sa accepte coabitarea programelor pe
suporturi diferite.

TELECOMUNICATIA:

     TELEGRAFUL

            Telegraful Chappe se inscrie intr-o traditie pe care nu am evocat-o inca, cea

a reorganizarii retrlelor rutiere.Telegraful optic reprezinta o noutate
importanta,fiind vorba de o adevarata ruptura de reprezentarile spatiului si
timpului, el se inscrie totodata in continuitatea unei evolutii, aceea a transportului
de mesaje.Telegraful lui Chappe prelungeste aceasta evolutie,dar constituie si o
ruptura, pentru ca o depesa obisnuita ajunge de la Paris la Valencieennes in
cinspreyece minute.Cu un asemenea mijloc de transmitere cvasi instantaneu,
obiectivul nu mai este invingerea timpului, ci a spatiului.Este deci normal ca
tahigraful (primul nume imaginat de Chappe) sa devina telegraf.

            Telegraful optic constituie punctul de plecare pentru sistemele de

telecomunicatii.Desi sistemul tehnic este aproape depasit, el intruneste cele patru
caracteristici de baya ale telecomunicatiilor, pe care le vor reorganiya alte sisteme:

1        chiar daca nu este instantanee, trnsmisia se face foarte rapid.Chappe

imbunatateste rapiditatea, perfectionand sistemul de codare;

2        se constituie o retea permanenta care se extinde din ce in ce mai mult;

27
 3        un corp tehnic specializat ia in sarcina exploatarea;

4        informatia este codata intr-un  "limbaj universal".

Tipurile de telegraf concurente telegrafukui Chape vor utiliza alte coduri;englezii

un cod alfabetic,Bergstrasser, in Germania, un cod binar sau cuaternar.

Dupa mai multe cercetari facute de multi cercetatori nu ne ramane decat sa ne

alaturam istoricului englez Robert Sabine, care scria in 1867:"Telegraful electric
nu are propriu-zis un inventator.Acrescut putin cate putin, fiecare inventator
adaugandu-si artea,pe calea spre perfectiune".

TELEFONUL

            Intr-o zi, de 14 februarie 1876, la Washington Alexander Graha, Bell si

Elisha Gray depun o cerere de brevet pentru inventia telefonului.Istoria oficiala a
telefonului retine numele lui Bell dar, in fond,nu se stie daca Gray nu a avut el
primul ideea telefoniei.Toti cercetatori care au cochetat cu ideea telefoniei au avut
la baza cunostiinte despre telegraf.

            Incet, incet, telefonul leaga diferite sectoare ale activitatii economice,

devenind un instrument de schimb intersectorial, cum se spune in limbajul
economic actual.In 1910, Herbert Casson scria:"este un instrument rapid de
civilizare care mareste eficacitatea socciala.Este un simbol al cooperarii nationale".
Telefoane analogice si digitale
Initial, telefonul functiona datorita unor semnale electrice numite
"analogice", deoarece reproduceau fidel sunetul vocii. Acest sistem are
inconvenientul ca ocupa mult spatiu pe liniile telefonice. De aceea, datorita
progresului informatic si a digitalizarii, telefonul foloseste tot mai mult semnale
digitale, care ocupa mai putin spatiu.
Telefonul mobil
Pana nu de mult, folosirea cabinelor telefonice era singurul mod de a
telefona din afara casei. Astazi, putem telefona din masina, din tren sau de pe
strada, cu ajutorul telefoanelor mobile. Cand un abonat isi porneste telefonul
mobil, acesta este conectat la o antena de emisie-receptie care centralizeaza
apelurile venite din zona. De acolo, apelul se transmite spre o centrala de tranzit
care il dirijeaza pe reteaua telefonica pana la persoana cautata. Teritoriul acoperit
de o antena de emisie-receptie este numit "celula". Din acest motiv, telefoanele
mobile se numesc si telefoane "celulare".

INTERNETUL
28
      Dupa epoca presei scrise si cea a radiodifuziunii, cea de a treia epoca a
comunicarii se inscrie si ea pe traseul mutatiilor tehnic generate de
electronica.Apariatia informaticii ca sistem de comunicare se face  urmand

tipicul deja cunoscut acum al celorlalte media:telegraful, radioul, televiziunea.

     Informatica a fost nevoita sa isi gaseasca, inainte de toate, propria definitie,

sa se inteleaga pe sine ca fiind altceva decat un simplu dispozitiv de calcul lipsit de
orice caracter iminent.

     Primele prototipuri de masini de calcul analogice sunt realizate de Vannever

Bush in anii 30, care utiliza un principiu ce nu lasa loc nici unei evolutii
viitoare.George Stibitz, telefonist la laboratoarele Bell, realizeaza un calculator
electromecanic, structurat dupa  principiul functionarii centralelor telefonice.

     Cu o retea de calculatoare suficient de puternice incat sa joace rolul unei

infrastructuri, cale spre gasirea unei noi forme de exprimare informatica a fost
constransa din ce in ce mai putin de factori tehnici si tot mai mult de cei de ordin
temporal si creativ.

Originile Internetului se gasesc in 1963 la Ministrul de Aparare din SUA, in

reteaua ARPAnet.Pentagonul construieste reteaua pentru contracte militare si
pentru schimb de informatii cu universitatiile care se ocupau de cercetare
militare.Crearea retelei civile, activitate costisitoare si riscsnta va atrage curand tot
mai multe institutii si tot mai multi utilizatori, mare parte din ei avand deja retele
interne proprii.Astfel,NSF devine un conector pentru mii de alte retele, numele de
Internet aparand ca perfect justificat in contextul urmatoarei definitii:

Internetul= colectie intinsa de retele de calculatoare care cuprinde intregul

glob, conectand la un larg sistem electronic de servicii, resurse si informatii atat
institutii guvernamentale, militare, educationale si comerciale cat si persoane
fizice;se utilizeaza o serie de conventii si instrumente pentru a creea imaginea unei
singure retele, desi calculatoarele din retea se bazeaza pe platforme hard si soft
diferite.

     Internetul a aparut aproape simultan in Europa si pe alte continente.Astazi

este constituit din  " 4000 de utilizatori si 154 tari interconectate".Internetul care
cunoaste o crestere 10% -15% pe luna a devenit unealta de comunicatie
fundamentala a intrgii comunitati de invatamant superior, cercetare si dezvoltare
tehnologica, publica si privata, precum si in industrie.

29
      La originea Internetului au stat doua procedee fundamentale, care dupa
sociologul francez D. Wolton, trimit la mize de diferite:

        protocolul american IP, concentat pe transport,

        WEB-ul-protocol HTTP, modele europene concepute initial pentru

navigare documentara, utila in hipertext.

Volumul de date si informatii disponibil pe Internet poate fi structurat astfel

dupa acelasi sociolog francez D. Wolton:

Informatii-stire (informations-news)-tot ce se refera la politica, istorie,

economie, divizate pe sectoare:informatii general, respectiv
specializate,

        Informatii-servicii (informations-services)-in plina expansiune in

ultimii o suta de ani,informatii utile, de interes practic si care se
situeaza la intersectia dintre informatia-valoare)information-valeur) si
informatia marfa (information-marchauddese),

        Informatii-divertisment (information-loisirs), in crestere, industria

de divertisment fiind prima industrie ca importanta a lumii,

        Informatia-cunoastere (information-connaissance)care trece prin

anumite banci de date,mai mult sau mai putin profesional.

Inernetul devine familiar si este utilizat in toate domeniile de activitate de

astazi si reprezinta una din cele mai importante unelte a comunicarii.

BIBLIOGRAFIE:

        Bernard Miege, "Societatea cucerita de comunicare", Ed.

Polirom, Iasi, 2000;

        E. Aisberg, "ABC de radio si TV", Ed. Tehnica Bucuresti,

1974;

        Alexandru Irod, "Tiparul sau sistemele electronice?", Ed.

Polirom, 1999;

30
        Dorin Popa, "Mass-media, astazi", Institutul European, Iasi,
2002

31