Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
IV
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori.
Paleoliticul ºi Epipaleoliticul - Mezoliticul
IV. 1. Consideraþii generale, periodizare ºi cronologie
Fig. 40. Modalitãþi de cioplire Fig. 41. Piese litice musteriene. 1. Racloar
Levallois unipolarã (dupã E. Boëda) convex; 2. Vârf Levallois; 3-5. Vârfuri mus-
teriene; 6. Racloar oblic; 7. Racloar trans-
versal; 8. Racloar convergent; 9. Racloar
dublu; 10. Aºchie Levallois (1, 3-9. Combe-
Grenal, Dordogne; 2. Hauppeville, Norman-
dia; 10. Corbiac, Franþa (dupã F. Bordes)
Fig. 61. Statuete de tip Venus (1-3, 6), Fig. 60. Statuete (1-6, 8-11) ºi basorelief (7)
reprezentãri zoomorfe (4-5), dop de de tip Venus. 1-3 Dolni Vestonièe; 4.
burduf (7), phalloi (8-9). 1-2. Mal'ta- Grimaldi; 5. Bureti; 6. Avdeevo; 7.
Irkutsk; 3-6. Kostenki 1; 7. Laussel; 8. Willendorf ; 9-11. Mezin (dupã
Brassempouy; 8. Pirinei-Spania; 9. Latzmann M., Harault C., Okladnikov A. P.,
Gorge d'Enfer, Les Eyzies-de-Tayas, Klein R. G., Soffer O.)
Dordogne (dupã Klein R. G., Gherasimov
M. M., Harault C., A. Leroi-Gourhan)
tip Venus, naturaliste sau schematizate, aºa cum sunt cele de la Grimaldi (Menton)
(fig. 60. 4), Brassempouy (Landes), Lespugue, Laussel (fig. 60. 7), toate în Franþa,
Willendorf (Austria) (fig. 60. 8), Dolni Vestonièe (Cehia) (fig. 60. 1-3), Kostienki
(fig. 61. 3-6), Avdeevo (fig. 60. 6), Mezin (Ucraina) (fig. 60. 9-11), Mal'ta (fig. 61.
1-2) ºi Bureti (fig. 60. 5) (Siberia, Rusia), statuetele zoomorfe (grota Vogelherd ºi
Geissenklösterle, din zona Dunãrii superioare, Germania), Bruniquel (Franþa),
reprezentãrile de tip phalloi (fig. 61. 8-9), (adãpostul Blanchard ºi Gorge d'Enfer,
Les Eyzies-de-Tayas, Dordogne-Franþa), gravurile pe diferite obiecte de os, fildeº,
corn, piatrã, amulete cu diverse gravuri etc., dovedind o deosebitã diversitate a
artei mobiliare din paleoliticul superior, cu funcþionalitãþi multiple, în principal
magico-religioase.
108 Dumitru Boghian
Prin manifestãrile sale artistice ºi religioase, Omul Paleoliticului superior
s-a ridicat la statutul de veritabil Creator, latura spiritualã, în toatã amplitudinea ºi
complexitatea sa, contribuind la accelerarea devenirii istorice.
!faza de trecere la Neolitic (mil. al VII-lea - al VI-lea BC), mai ales pentru o parte
a Europei de est, centralã sau de vest, piesele microlitice ºi geometrice
supravieþuind într-un mediu pe cale de neolitizare.
În acealaºi timp, perioada cuprinsã între sfârºitul
Tardiglaciarului/începutul Postglaciarului (Holocenului) ºi apariþia primelor
elemente ale modului neolitic de viaþã ºi gândire a fost cuprinsã de unii specialiºti
(M. Orliac, J. K. Koz³owsky, M. Otte) într-o perioadã mezoliticã, definitã prin
caracteristicile indicate mai sus, impunând astfel maniere personale de etapizare.
Astfel, M. Otte a stabilit mai multe stadii ale Mezoliticului pe care le-a
suprapus peste principalele oscilaþii climatice de la sfârºitul Tardiglaciarului
(Dryas III) ºi de la începutul Holocenului (Preboreal, Boreal, Atlantic) Stadiul
0/Mezolitic foarte vechi (aprox. 8800 - 8200 BC), Stadiul I/Mezolitic vechi
(aprox. 8200 - 6800 BC), Stadiul II/Mezolitic mijlociu (aprox. 6800 - 5500 BC) ºi
Stadiul III/Mezolitic recent (aprox. 5500 - 3000 BC).
De asemenea, faciesurile mezolitice europene au fost clasificate
(H. Schwabedissen, K. S. Koz³owski) în mai multe cercuri cultural-cronologice
ºi regiuni, care reprezintã entitãþi distincte: nord estic (jumãtatea nordicã a pãrþii
europene a Federaþiei Ruse, din nord-estul Poloniei pânã la Urali ºi din nordul
Ucrainei pânã la Marea Barents), dezvoltat pe baza culturii Angara din Paleoliticul
siberian, cuprinzând culturile /faciesurile Niemen, Volga-Oka, Kunda, Yangelka,
în industria liticã a cãrora se regãsesc, ca elemente comune, nucleele standardizare,
o tehnicã specialã de desprindere a lamelor ºi lamelelor; prezenþa gratoarelor ºi
burinelor pe lame trunchiate, a burinelor de unghi, a lamelelor de tip Borki, a
vârfurilor de os de tip Singirskoe ºi Stara Dode; nordic (Insulele Britanice, Belgia,
Olanda, Danemarca, sudul Suediei, nordul Germaniei, Polonia, Lituania ºi
Bielorusia), compus din culturile/faciesurile Maglemosian, Post-Maglemosian,
Duvensee, Kongemose, Ertebølle, Janis³awice, având ca elemente de unitate
gratoarele foarte scurte ºi lamele de topoare ºi tesle (herminete); ºi vestic (Anglia,
sudul Belgiei, Luxemburgul, sudul Germaniei, Cehia, Slovacia, Elveþia, Franþa,
Spania, Portugalia), reprezentat de culturile/faciesurile Sauveterrian,
Tardenoisian ºi Castelnovian, cu o industrie liticã în care se gãseau numeroase
piese microlitice, geometrice.
În prima fazã a Epipaleoliticului - Mezoliticului se înscriu toate culturile
epipaleolitice de la începutul Preborealului, multe aflate în continuitatea unor
aspecte culturale din Paleoliticul superior, marcate în cvasitotalitatea lor printr-o
tendinþã de microlitizare ºi geometrizare, lumea europeanã fiind, din acest punct de
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 119
vedere, dependentã de cea nord-africanã ºi orientalã.
Dintre culturile care pot fi situate în aceastã fazã amintim: Romanellianul
în spaþiul italian, Azilianul, care
urmeazã Magdalenianului din zona
Pirineilor ºi face parte, împreunã cu
faciesurile Tjongerian ºi
Federmesserian din complexul cu
vârfuri à dos courbe, Creswello-
Hamburgianul urmat de culturile
Ahrensburg-Lavenstädt pentru
Europa centralã ºi de centru-nord
(Germania), Brommianul, în spaþiul
nord-european, Swiderianul, în zona
nord-est europeanã, Epigravettianul
oriental târziu, în teritoriul nord-vest
pontic, descoperirile de tip Shan-Koba,
în Crimeea, Desnanianul, în spaþiul rus
(pe Desna) sau secvenþa epipaleoliticã
greceascã.
Fig. 66. Piese romanelliene (dupã Romanellianul (peºtera
H. Blanc) Romanelli-Otranto, Puglia Italia) este
mai timpuriu decât Azilianul, fiind datat
între 14000 - 10500 BP, rãspândindu-se în
zona de la nord de Mediterana, în zona
italianã ºi Franþa meridionalã (Provence),
unde a primit numele de Valorguian ºi
precede, acolo, Azilianul. De asemenea,
Romanellianul a fost împãrþit în mai multe
faze, fiecare cu specificitãþile sale.
În faza timpurie, Romanellianul
prezintã unele asemãnãri cu
Magdalenianul recent ºi Epigravettianul
final, pentru ca, mai apoi (grota Arene
Candide, Liguria) sã releve similitudini cu
Azilianul. În industria sa liticã,
Romanellianul cuprinde: gratoare
microlite rotunde, gratoare unguiforme pe
aºchie, lame cu partea dorsalã curbã,
numite ºi cuþite aziliene, lame à dos abattu,
puþine burine, vârfuri cu suprafaþa planã,
Fig. 67. Tipuri de vârfuri
desemnate ca vârfuri romanelliene etc. epipaleolitice. 1-2. Creswell; 3.
( f i g . 6 6 ) . U n e l e i n f l u e n þ e a l e Tjonger; 4. Federmesser; A-B.
Romanellianului se resimt pânã la Aziliene (dupã J. Campbell, A.
curbura de sud a Dunãrii mijlocii, Banat, Brohmers, H. Schwabedissen, G.
Peninsula Balcanicã sau Grecia. Céllérier)
120 Dumitru Boghian
Azilianul (peþtera Mas d'Azil, Ariège, Franþa) este datat în perioada 12000
- 11000 BP, s-a dezvoltat din Magdalenianul recent ºi a influenþat populaþiile dintr-
un spaþiu destul de larg, în unele zone interferându-se cu Romanellianul, unii
specialiºti vorbind de un facies intermediar Romanello-Azilian. Se considerã cã,
în ansamblul sãu, Azilianul ar însemna un regres faþã de Magdalenian, dar
reprezintã, în fapt, o culturã de adaptare la un ecosistem în schimbare spre climatul
temperat.
În utilajul litic al acestei civilizaþii sunt de remarcat: gratoarele mici,
rotunde ºi plate, unguiforme, burine vârfurile numite aziliene, în formã de “lamã de
briceag” (fig. 67. A-B), iar industria osteologicã cuprinde: harpoane plate, cu dinþi
ºi cu perforãri la bazã, lucrate din corn de cerb, baghete ºi poansoane. Dintre
descoperirile spirituale, cu o semnificaþie încã nedescifratã, trebuie menþionaþi acei
bolovani (galeþi) de râu pictaþi cu roºu ºi negru, reprezentând figuri geometrice
schematizate, numiþi petroglife.
Azilianul a fost clasificat în mai multe aspecte “franceze”: Azilian de
facies provensal (tipul Cassis), apropiat de Romanellian, Azilianul de facies
pirineian (tipul Mas d'Azil), Azilianul de facies périgourdian (tipul Villepin) sau
Langueroquian, Azilianul de facies Vercors (tipul Bobache) ºi pe baza acestuia
s-au format probabil, faciesurile Asturian, în zona litoralului de nord al Spaniei,
Sauveterrian ( abri Martinet din Sauveterre-la-Lémance, Lot-et-Garonne,
Franþa), ultimul caracterizat prin
numeroase piese microlite geometrice
(triunghiuri, semilune, “felie de
portocalã”), microburine, lamele etc.
(fig. 69), dezvoltat de-a lungul a trei
faze, Federmesserian (în zona Rinului
mijlociu) ºi Tisnovian (Moravia,
Boemia, Polonia).
Creswello-Hamburgianul
(Creswell Crags, Derbyshire în Anglia,
ºi Hamburg, în Germania), dezvoltat în
Insulele Britanice ºi Marea Câmpie
nord-europeanã, în perioada 13000-
11500 BP, este caracterizat printr-o
industrie liticã alcãtuitã din lame ce
prezintã o tendinþã de microlitizare,
piese geometrice, lame ºi lamele cu F i g . 6 8 . T i p u r i d e v â r f u r i
trunchieri retuºate ºi vârfuri cu tãieturã epipaleolitice cu peduncul. 1-2.
oblicã ºi partea activã lateralã (fig. 67. Hamburgian; 3-4. Ahrensburg; 5-7.
1-2, 68. 1-2), burine, pe trunchiere, Swideriene (dupã W. Taute, J. K.
gratoare, din os confecþionându-se Koz³owski)
harpoane ºi vârfuri de lance, frumos
decorate cu motive geometrice (siturile Stellmoor, Meiendorf/Ahrensburg, Kreis
Stomarn, Schleswig-Holstein, Germania).
Complexul cu vârfuri arcuite (pointes à dos courbe) sau
Federmesserian (de la germ. Federmesser = briceag prin care se desemneazã
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 121
vârfurile specifice, fig. 67. 4), care aparþine azilianului, s-a dezvoltat tot în zona
nord-europeanã, în intervalul temporal 12000 - 11000 BP, pe fond Magdalenian
târziu ºi Creswello-Hamburgian ºi reprezintã un facies de adaptare la un vânat mai
mic, specific spaþiilor acoperite cu pãdure ºi, de aceea, în cadrul industriei sale
litice se observã prezenþa pieselor microlitice cu o laturã tãioasã ºi cealaltã arcuitã
ºi retuºatã abrupt, numeroase gratoare, burine diedre etc. Unul dintre apectele sale
este faciesul Tjongerian, cunoscut prin staþiunile de pe valea râului Tjonger (din
Frisia, Drenthe ºi Groningen, în Olanda) ºi Meer II (Belgia) (fig. 67. 3).
Un alt ansamblu cultural-industrial, dezvoltat în zona de centru-nord a
Europei, este complexul cu vârfuri pedunculate (Stielspitzen) în cadrul cãruia
sunt incluse faciesurile: Brommian, Ahrensburgian ºi Swiderian.
Brommianul (Bromme, Sjaeland în Danemarca) s-a dezvoltat pe un
spaþiu întins din nordul Europei din Danemarca ºi pânã în Polonia ºi Lituania,
inclusiv Peninsula Scandinavicã. S-a caracterizat printr-o industrie liticã alcãtuitã
din burine diedre, gratoare pe lame scurte ºi alungite, vârfuri cu peduncul scurt ºi
larg, în formã de limb, puþin retuºate, mari ºi mici (peste ºi sub 9 cm), numite
“vârfuri Lyngby”, lame ºi aºchii cu scobiturã, piese denticulate, strãpungãtoare.
Evoluat, probabil, din Magdalenian se înrudeºte cu Ahrensburgianul ºi
Swiderianul.
Ahrensbourgianul (denumit dupã siturile de lângã Ahrensburg/
Hamburg, Germania) a ocupat un areal larg, cuprins între estul Olandei ºi sudul
Danemarcei pânã în centrul ºi rãsãritul Germaniei ºi Rhenania. Purtãtorii acestui
facies, ca vânãtori de reni, confecþionau o industrie liticã lamelarã, alcãtuitã din
gratoare scurte pe aºchie, burine, strãpungãtoare, “vârfuri Lyngby” ºi vârfuri
ahrensburgiene (realizat pe lamã cu trunchiere oblicã retuºatã, cu peduncul obþinut
prin retuºare directã, bilateralã, concavã, fig. 68. 3-4) ºi piese din materiale dure
scheletice (topoare din corn de ren, harpoane cu un rând sau douã rânduri de
barbeluri, vârfuri de lance, unele decoarate cu motive geometrice incizate ºi
gravate), podoabe din dentiþie ºi cochilii etc. Prin tendinþele de microlitizare ºi
geometrizare (piese triunghiulare ºi microburine), Ahrensburgianul stã, probabil,
la baza Mezoliticului propriu-zis din zona nord-germanã.
Swiderianul (Swidry-Wielkie, în interfluviul Vistula-Swider din Polonia)
este un facies cultural care s-a dezvoltat în mileniile al X/IX-lea - al VIII-lea BC, în
Polonia, Bielorusia, nordul Slovaciei, nord-vestul Ucrainei (Volhynia ºi bazinul
superior al Nistrului), nord-estul României (Carpaþii Orientali ºi bazinul Bistriþei),
urmând Gravettianului oriental final. În faza mai veche, vânãtorii de reni
swiderieni continuã o serie de tradiþii paleolitice cu gratoare circulare, vârfuri
pedunculate cu retuºe inverse de tip Swidry (fig. 68. 5-7), alãturi de care apar piese
microlitice, mai numeroase în cea de-a doua fazã: lamele cu vârful ascuþit prin
retuºe oblice pe trunchieri, microburine, confecþionate din silex adus, uneori, de la
mari distanþe sau din “exploatãri miniere” (Gojœæ din zona Cracovia-
Czestochowa). Din corn ºi os au fost realizate topoare, vârfuri de suliþã, harpoane
cu decoruri geometrice etc. A mai fost denumit complexul cultural Mazovian sau
Chwalibogowician (Chwalibogowice, Voivodatul Kielce, Polonia). Deplasându-
se spre nord-est (Letonia ºi Estonia), swiderienii au contribuit la geneza culturii
Kunda, spre est în bazinele Desnei (cultura Desna), Niemenului ºi Volgãi.
122 Dumitru Boghian
Epigravettianul oriental final reprezintã supravieþuirile de facturã
paleoliticã într-un mediu geografic în schimbare într-o zonã destul de largã a
estului ºi sud-estului european, inclusiv în Peninsula Balcanicã, multe asemenea
elemente împletindu-se cu influenþele de tip swiderian, aºa cum se vede din
descoperirile de la Molodova V, nivelurile 1a ºi 2, în regiunea Nistrului, ºi Borºevo
II, pe Don, la sud de Voronej, comunitãþile acestuia vânând, în special, renul
ºi calul.
Descoperiri epipaleolitice din Crimeea de tip Shan-Koba, sunt prezente în
grotele ºi adãposturile de la Siuren II ºi Shan-Koba (niv. 6), Fatma-Koba (niv. 6
ºi 5), datate în mileniile al X-lea al VIII-lea BC, fiind reprezentate prin lame cu
spatele curbat, lamele trunchiate ºi retuºate, strãpungãtoare, microlite geometrice
(segmente de cerc, trapeze) ºi microburine, vãdind o anumitã influenþã orientalã ºi
o treptatã adaptare la un vânat de dimensiuni mai reduse (antilope, cerbi, mistreþi,
lupi, iepuri). În acelaºi timp, trebuie menþionat cã, în aceastã perioadã, s-au resimþit
influenþe de facturã azilianã (vârfurile curbe, piesele segmentiforme,
microgratoarele circulare, artefactele de os, cu motive decorative gravate,
galeþi/petroglife ºi plachete decorate cu ornamente geometrice pictate, podoabe din
dentiþie) ºi swiderianã (vârfuri pedunculate, cu faþa planã, la Siuren II, niv. 2 ºi 3).
În Peninsula Balcanicã, Epipaleoliticul este reprezentat prin mai multe
descoperiri care denotã importante supravieþuiri ale Epigravettianului final în care
au pãtruns multe elemente de tip azilian (Sandalja/Peninsula Istria, în Croaþia,
Crvena Stijena, niv. VIII, în Muntenegru, Klithi, niv. superioare, în Epir/Grecia ºi
grota Franchthi, în Argolida/Grecia.
În zona greceascã se considerã cã a avut loc o pãtrundere, pe uscat ºi pe
apã, în condiþiile utilizãrii navigaþiei, a unor comunitãþi umane venite dinspre
Orient sau dinspre Peninsula Italicã, care se suprapun peste nivelurile
Paleoliticului superior. În grota de la Franchthi, din Argolida, au fost descoperite
unelte de silex, cherturi ºi obsidian din insula Melos (care se aflã la 150 km
depãrtare), dintre care se remarcã lame à dos, lame cu întrebuinþãri multiple,
microgratoare, piese geometrice microlite. Nivelul epipaleolitico-mezolitic
propriu-zis este datat între 8300-6000 BC, fiind urmat de descoperiri de tip neolitic.
Faza epipaleoliticã - mezoliticã propriu-zisã (mileniile al VIII-lea - al VII-
lea, chiar al VI-lea BC, în unele zone) este reprezentatã, aºa cum am arãtat ºi mai
sus, prin dezvoltarea mai multor tehnocomplexe (R. Desbrosse, J. K. Koz³owski):
occidental (Sauveterrian, Campignian, Tardenoisian etc.), nordic (Ahrensburgian
final, Maglemosian etc.), între Rin ºi Vistula, nord-estic (faciesurile episwideriene
ºi siberiene), dintre Marea Balticã ºi Munþii Urali, ºi sud-estic (nord-pontic).
Faciesul/tehnocomplexul tardenoisian (denumit dupã siturile din
regiunea Tardenois, în sudul departamentului Aisne/Franþa), a fost definit ºi
încadrat în Mezolitic de cãtre G. de Mortillet (1897) ºi este cunoscut pe un întins
areal din Europa, cu mai multe aspecte particulare, mai ales în spaþiile deschise,
acoperind întreaga perioadã a Borealului ºi începutul Atlanticului, ºi, de aceea, unii
specialiºti considerã cã este vorba, mai degrabã, de o tehnicã de cioplire a pietrei ºi
o industrie liticã specificã.
Tardenoisianul a fost periodizat în trei faze (încadrate între mijlocul
Borealului ºi mijlocul Atlanticului), primele douã fiind epipaleolitico - mezolitice,
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 123
Fig. 69. Piese litice sauveterriene Fig. 70. Piese litice tardenoisiene
(dupã A. Thévenin, J. G. Rozoy) (dupã J. Hinout)
Problema populãrii celor douã Americi este una dintre cele mai discutate ºi
nelãmurite probleme ale preistoriei. Existã pãreri autorizate potrivit cãrora între
nord-estul Asiei ºi America de nord ar fi existat între 70000-35000 ºi 28000-10000
BC punþi continentale, în dreptul Strâmtorii Bering, exondatã în perioadele de
maxim glaciar. De asemenea, nu trebuie exclusã ºi o deplasare maritimã, cu
ambarcaþiuni incipiente, de-a lungul banchizei, cale care ar fi putut fi urmatã atât
din nord-estul asiatic cât ºi dinspre Europa de vest ºi nord-vest.
Deºi cele mai vechi locuiri americane sunt datate pe la 47000 de ani BP, în
adãpostul de la Boquerov da Pedra Furada (NE Brazilie, cercetare Niede Guidon),
38000 BP, într-o grotã din New Mexico (cercetare Richard MacNeish), 35000 BC,
aºa cum este vatra de la Lewisville (Texas), asociatã cu faunã fosilã, ºi complexul
de la Monte Verde (Chile, cercetare Tom Dillehay), încadrat pe la 33000 BP,
acestea însã nu sunt recunoscute de toþi specialiºtii. În schimb, nivelul mai nou, din
ultimul sit, datat pe la 14000-12000 BP, a fost acceptat de lumea ºtiinþificã.
Alte situri nord-americane au fost descoperite la: San Diego-Texas Street
(California), contemporanã cu cele de mai sus, Santa Rosa Islands (sudul
Californiei), aproximativ 27650 ± 2500 BC, Tule Spring (Nevada), 21800 BC, La
Jolla (California), 19500 ± 700, Meadowcroft Rockshelter, din partea vest-centralã
a Pennsylvaniei, datat pe la 16000 BP, peºtera Fort Rock (Oregon), Bluefish Caves
din Yukon (Canada) ºi Trail Creek Caves din Peninsula Seward, Valsequillo
(Mexico), ºi sud americane ca cele de la Taima-Taima (Brazilia) ºi Monte Verde
(Chile) încadrate pe la 14000 BP. Celelalte descoperiri ºi fosile umane sunt datate
dupã 12000 BP ºi sunt atribuite paleoindienilor americani.
S-a încercat sã se realizeze un tablou al populãrii zonei americane, cea mai
130 Dumitru Boghian
importantã fiind teoria celor trei valuri (Greenberg, Turner, Zegura), sprijinitã pe
analiza datelor lingvistice ºi genetice, inclusiv pe studierea morfologiei ºi
traseologiei dentare, în acord cu descoperirile arheologice, fãrã a fi general
accepatã. Potrivit acestui model, a existat o colonizare terestrã ºi una maritimã a
zonei americane, când populaþii din Siberia ºi Asia de nord-est au traversat
Strâmtoarea Bering exondatã, care se prezenta ca o întinsã porþiune de uscat
(Beringia) .
Primul val ar fi trecut în Alaska, punând bazele grupului amerindian din
Lumea Nouã, cel de-al doilea ar fi condus la întemeierea aºezãrilor de tip
Athabaskan, care au ocupat zona de taiga, cel de-al treilea val fiind constituit din
strãmoºii populaþiilor eskimose ºi aleutine, dintre care unele au coborât, în diferite
etape, spre sud, de-a lungul coastei Pacificului sau urmând un culoar la est de
Gheþarul Cordilierian (Munþii Alaskãi, Munþii Coastei, Munþii Cascadelor, Sierra
Nevada ºi Munþii Stâncoºi) ºi gheþarul de la rãsãrit (Laurenþianul), populând
America Centralã ºi cea de Sud.
Foarte probabil cã între aceste valuri de populaþii au avut loc suprapuneri ºi
interferenþe, cercetãrile de detaliu aflându-se de-abia la început. De asemenea, nu
trebuie exclus definitiv aportul vest-european, în acest caz deplasarea putându-se
face tot de-a lungul banchizei, dar de data aceasta prin partea de nord a Oceanului
Atlantic.
Cea mai cunoscutã teorie a populãrii Americii, devenitã clasicã de acum,
este cea a traversãrii strâmtorii Bering care, exondatã în timpul glaciaþiilor, ar fi
devenit o lesnicioasã punte de legãturã între nord-estul asiatic (Siberia de NE) si
Alaska. Populaþii venind dinspre Lumea Veche ar fi întemeiat aºezãri ca cele de la
Bluefish Caves din Yukon (Canada), datatã la cca. 16800 BP, ºi Walker Road din
Alaska (13300 BP), de unde, pe culoarul dintre Gheþarul Cordilierian ºi Gheþarul
Laurenþian, s-ar fi rãspândit spre centrul ºi sudul continentului.
De asemenea, mai sunt cunoscute si alte teorii care încearcã sã explice
popularea celor douã Americi. Una este teoria traversãrii Atlanticului, potrivit
cãreia vânãtori paleolitici europeni, creatori ai civilizaþiei solutreene, ar fi înaintat,
din motive necunoscute, deocamdatã, spre NV, de-a lungul banchizei nord-
atlantice, întemeind o serie de aºezãri pe coasta de SE a Americii de Nord, aºa cum
sunt cele de la Cactus Hill (datatã pe la 18000 BP) ºi Topper, cu descoperiri Pre-
Clovis (lame mici ºi rãzuitoare), care par a indica cã, la început, populaþia de tip
Clovis ar fi putut locui pe coasta rãsãriteanã a acestui continent.
Cunoscutã este ºi teoria drumului Pacificului de nord, de-a lungul
uscatului sau a banchizei, pe unde populaþii est-asiatice ºi aïnu s-ar fi rãspândit în
Lumea Nouã. În sprijinul acesteia sunt invocate descoperirile din Hecate Strait
(lângã Queen Charlotte Islands, SUA), unde piese paleolitice au fost dragate dintr-
un probabil sit preistoric submarin, aflat la mai mult de 50 m adâncime, din Santa
Rosa Island (California, SUA), unde, în punctul Arlington Spring, a fost identificat
un schelet feminin, datat pe la 13000 BP, sau ºi mai recentul schelet gãsit la
Kennewick (SUA), apreciat ca având o vechime de 9500 ani BP.
Mai nouã, dar la fel de interesantã, este teoria traversãrii Pacificului de
cãtre populaþii paleolitice din Asia de SE, folosind, evident, mijloace de navigat
specifice acelor timpuri (plute, monoxile, bãrci din piei de animale, de tipul umiak-
urilor eskimose etc.), trecând din insulã în insulã, din arhipelag în arhipelag, care ar
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 131
fi supravieþuitoarele
legendarului continent
Mu, ajungând pe coasta
vesticã a Americii de
S u d . D i n t r e
descoperirile invocate,
în acest sens, sunt cele
de la Monte Verde
(Chile), unde au fost
cercetate vestigiile unei
tabere de vânãtori ºi
culegãtori paleolitici,
care foloseau diferite
unelte de piatrã, os ºi
lemn, datat pe la 14700
BP, ºi cele de la
Fig. 72. Vârfuri din cadrul industriei litice Pachamachay (Peru),
paleoindiene nord-americane. 1. Sandia; 2-3. datate pe la 13900 BP.
Clovis; 4-5. Folsom; 6. Plainview; 7-8. Agate Basin; În acelaºi timp,
9. Meserve; 10. Milnesand; 11-12. Scottbluff; 13-14. deosebit de interesante
Eden; 15. Cuþit Cody (dupã H. M. Wormington, M. sunt descoperirile din
Brézillon)
partea de est a Americii
de Sud de la Pedra
Furada ºi Lapa Wermelha IV (Brazilia) ºi Los Toldos (Argentina), datate între
30000 ºi 13000 BP, care pun problema unei populãri destul de timpurii a acestui
continent, pe baza unui scenariu diferit de cele prezentate anterior. Evident,
popularea celor douã Americi de cãtre Homo sapiens mai cuprinde multe enigme.
Pentru continentul nord-american, într-un interval temporal contemporan
cu sfârºitul Paleoliticului ºi cu Epipaleoliticul - Mezoliticul european, a fost
definitã Perioada Paleo-indianã (1850). Peste un secol (1958), unii cercetãtori ai
perioadei ºi zonei (Willey G., Phillips Ph.), au fãcut unele precizãri, introducând în
literatura de specialitate, aºa-numitul stadiu Lithic, cu douã mari faze de evoluþie:
Perioada fãrã vârfuri/Preprojectile (înainte de 10000 BC) ºi Perioada
Paleoindianã propriu-zisã (10000 - 6000 BC), când s-au dezvoltat mai multe
tradiþii sau culturi, de-a lungul a trei faze (inferioarã/early, mijlocie/middle ºi
superioarã/late). Acest stadiu a fost urmat, în viziunea specialiºtilor amintiþi, de
altele: Archaic, Formativ, Classic ºi Postclassic, în timpul cãrora s-a trecul la
producþia de hranã ºi, ulterior, la societãþile ierarhizate ºi organizarea statalã
cunoscute istoric.
Cea mai bine cunoscutã perioadã a Paleoliticului ºi Epipaleoliticului nord
ºi centro-american este încadratã în Tardi- ºi Postglaciar (Holocen), când s-a
dezvoltat cultura Clovis (aprox. 10000-9000 BC), numitã astfel dupã oraºul
eponim (New Mexico), cunoscutã din anul 1932, consideratã ca aparþinând
Tradiþiei Paleoindiene nord-americane, care s-a rãspândit pe o mare suprafaþã
din sudul Americii de Nord, mai ales în Mexic, ºi din America Centralã,
bineînþeles, unde a cunoscut mai multe forme particulare. Aceastã culturã este
încadratã în Complexul sau Tradiþia vânãtorilor de megafaunã/Big-Game
132 Dumitru Boghian
Hunting Tradition, datatã în perioada de trecere de la Pleistocenul superior la
Holocen (aprox. 13000- 7000 BC). Elementul definitoriu al industriei litice a
acestei culturi este cioplirea aºchialã, numãrul lamelor folosite fiind mic, ºi
confecþionarea aºa-numitului vârf Clovis (fig. 72. 2-3), cioplit ºi atent retuºat, pe
ambele suprafeþe, cu laturile zimþate, baza scobitã ºi cu scurtã canelurã distalã, care
a avut ca urmare subþierea pãrþii respective ºi favoriza prinderea în tijã.
Originea acestui tip de vârf nu este precizatã, dar se presupune fie existenþa
unei tradiþii anterioare Pre-Clovis, cu rãdãcini în tradiþia vârfurilor/cuþite bifaciale
asimetrice de tip Sandia (fig. 72. 1), fie regresia tehnologicã a unei populaþii care
folosea cioplirea lamelarã odatã cu înaintarea spre Lumea Nouã. De asemenea, unii
cercetãtori, mai ales ruºi, considerã cã vârfurile nord-americane timpurii, cu
caneluri, se apropie, prin formã ºi facturã, de vârfurile siberiene, datate în
Paleoliticul superior, descoperite în situl de la Ushki, pe cursul mijlociul al
Kamceatkãi, vorbind de un curent paleoindian de populare a Americii pornit
tocmai din culturile vânãtorilor nord-est asiatici (siberieni) de mamuþi, încadraþi în
Aurignacian-Gravettian, cu atât mai mult cu cât asemenea piese au fost gãsite într-o
serie de situri din Alaska: Dry Creek, Putu, Lacul Healy ºi Akmak, încadrate în
Tradiþia Paleoarcticã. Aceste vârfuri au fost descoperite într-o serie de situri datate
cãtre 9500 BC ºi încadrate în aºa-numitul orizont (fazã ?) Llano, care defineºte
cea mai veche culturã paleoindianã.
Purtãtorii acestei civilizaþii ºi-au întemeiat aºezãrile într-o multitudine de
condiþii: pãduri, tundrã, deºerturi, câmpii deschise, de-a lungul þãrmurilor, ºi
practicau vânãtoarea animalelor mari (mamuþi, bizoni ºi ecvidee) ºi mici, a
animalelor marine, culesul ºi pescuitul.
Aºa cum arãtam, se pare cã aceastã culturã a evoluat dintr-o tradiþie Pre-
Clovis, care trebuie mai bine definitã, pentru a se identifica eventualele legãturi ale
acestora cu locuitorii siturilor mai timpurii. De asemenea, trebuie lãmuritã evoluþia
acestor comunitãþi în perioada ulterioarã, caracterizatã prin utilizarea vârfurilor
Folsom (fig. 72. 4-5), 9000-8000 BC, ºi invenþia independentã a unui nou mod de
viaþã. Astfel, aria de rãspândire a siturilor cu vârfuri Folsom este mult mai restrânsã
decât a celor cu vârfuri Clovis, limitându-se, deocamdatã la partea de sud-vest a
continentului nord-american, aºa cum se observã în situl Lindenmeier (Colorado,
SUA). Vârfurile Folsom aveau o lungime mai micã sau egalã cu cea a vârfurilor
Clovis ºi prezintã caneluri distale pe ambele feþe.
Deºi nu a fost clarificatã filiaþia între vârfurile Clovis ºi Folsom, mai
precisã pare legãtura între piesele din urmã ºi vârfurile Plainview (fig. 72. 6) (în
statele mexicane Tamaulipas, Nuevo Léon ºi Puebla), inclusiv cele de tip Agate
Basin (fig. 72. 7-8), cu marginile uºor convexe ºi cu baza dreaptã sau concavã
incluse în aºa-numitul Orizont (fazã ?) Plano, specific pentru Perioada
Paleoindianã târzie (8000 - 6000/5000 BC). Comunitãþile umane ale acestui
orizont au ocupat treptat teritoriile care s-au eliberat de gheþarul Wisconsin
(regiunile din sud-vestul Americii ºi câmpiile), contribuind, poate, la geneza
culturilor amerindiene arhaice. Acest orizont s-a caracterizat prin utilizarea, pe
lângã tipurile prezentate mai sus, a altor varietãþi de unelte litice: vârfurile
Scottsbluff (fig. 72. 11-12), introduse pe la aproximativ 6500 BC ºi Eden (fig. 72.
13-14) ºi cuþitul tip Cody (Wyoming) (fig. 72. 15), în timp ce aceste piese au fost
mult mai diversificate în zona Californiei ºi Arizonei (vârfurile Pinto Basin ºi
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 133
Mojave) sau în est (vârfurile Dalton ºi Meserve, fig. 72. 9), vorbind de existenþa
unor diferenþieri cronologice ºi regionale.
Pe lângã aceastã deosebitã varietate a industriilor litice, populaþiile
paleoindiene ale orizonturilor Llano ºi Plano au întemeiat aºezãri sezoniere, cu
duratã scurtã de locuire (Levi), ºi durabile (Lindenmeier, Quad), dar ºi specializate
în ceea ce priveºte practicarea ocupaþiilor - aºezãri în care se prelucra lemnul ºi
cornul (Shoop), în care se aflau ateliere de cioplire a pietrei (Williamson), situri în
care se vânau ºi se tranºau mamuþi (Blackwater Draw) ºi bizoni (Horner ºi Olsen-
Chubbuck), aºa cum demonstreazã cercetãrile americane mai noi.
Tradiþiile litice paleoindiene bazate pe confecþionarea ºi utilizarea
vârfurilor sunt cunoscute, aproximativ în acelaºi timp cu orizonturile descrise mai
sus, ºi în pãrþile de nord-est ºi vest (siturile Debert, în Noua Scoþie/Canada ºi Vail,
Maine/SUA) ale continentului ºi în Alaska. Astfel, în partea de vest a SUA (statele
Washington, Oregon, California) au fost descoperite numeroase situri în cadrul
cãrora industria liticã se baza pe vârfurile cu
canelurã, relativ contemporane (pe la 11000
BC) cu aºezãrile în care se gãsesc vârfuri cu
baza concavã (Fort Rock/ Oregon) ºi cu cele
specializate în vârfuri cu peduncul (Lind
Coulee/Washington ºi siturile din jurul
lacului Mojave/California).
Aceste situri ºi culturi, care sunt
caracterizate prin vârfuri foliacee, cu
peduncul, fãrã canelurã, au fost cuprinse în
aºa-numita Culturã veche
cordilierianã/Old Cordilleran sau
Northwest Culture caracteristicã zonei
Munþilor Cordilieri ºi Stâncoºi, din
California pânã la graniþa americano-
canadianã, care poate avea unele legãturi cu
Vechile Culturi ale Deºertului/Desert
Culture/Tradition (fig. 73). Între aceste
culturi/tradiþii au existat multe legãturi,
acestea influenþându-se reciproc. Purtãtorii
vechii culturi cordilieriene sau ocupat, în
zonele înalte, cu vânãtoarea cerbului,
elanului, castorului, pescuitul somonului ºi
culesul moluºtelor. Pe la 5000 BC,
populaþiile culturii cordilieriene se regãsesc
ºi pe coastele Pacificului, unde se observã o
împletire cu cele purtãtoare ale culturilor Fig. 73. Piese litice aparþinând
microlitice venite din nord. Culturii Deºertului (dupã C. M.
Aikens)
Pentru perioada ulterioarã anilor
5000 BC, în siturile aparþinând vechii
culturi cordilieriene, mai ales în acelea din Munþii Cascadelor, sunt cunoscute
râºniþele de mânã ºi zdrobitoarele, locuinþele semiadâncite ºi uneltele pentru
prelucrarea lemnului, dovedind o anumitã modificare a modului de viaþã, în timp ce
134 Dumitru Boghian
pe litoralul pacific, cãtre 1000 BC, era cunoscutã o economie bazatã pe pescuitul
marin, exploatarea mediilor forestiere, culegerea leguminoaselor, o relativã
sedentarizare, construirea unor locuinþe din lemn, semiadâncite, ºi ierarhizarea
societãþii.
În zona de vest ºi sud-vest a continentului nord-american, dupã un scurt
interval caracterizat prin utilizarea vârfurilor, debuteazã, în jur de 9500 BC,
Perioada Arhaicului vechi/Archaic Tradition, pentru care a fost specific aºa-
numitul Orizont (fazã ?) San Dieguito sau San Dieguito-Pinto (dupã râul eponim
din districtul San Diego/California), cunoscut ºi sub denumirea de Tradiþia
pluvialului vestic al lacurilor/Western Pluvial Lakes Tradition. Industria liticã a
acestei tradiþii culturale era alcãtuitã din vârfuri foliacee lanceolate, cuþite, gratoare
de mari dimensiuni, choppers etc.
În zona Podiºului Marelui Bazin au trãit, pe la 9000 BC, în condiþiile
începutului unui episod de aridizare, grupele umane ale celei mai vechi culturi a
Deºertului/Desert Culture/Tradition, care au confecþionat o industrie liticã
alcãtuitã din vârfuri fãrã canelurã ºi cioplitoare. De la începuturile sale, vechea
culturã a Deºertului a cunoscut utilizarea râºniþelor, frecãtoarelor, diferite tehnici
de împletit coºuri ºi ºnururi/sfori, pentru sandale, saci ºi fire, organizarea în grupe
seminomade ºi exploatarea unui mediu divers.
Dacã la început comunitãþile vechii culturi a Deºertului au manifestat o
cvasiunitate a formelor lor de manifestare, ulterior dezvoltat variante regionale ºi
au cunoscut ritmuri diferite de evoluþie, multe comunitãþi trecând la un mod de
viaþã bazat pe producþie (Stadiul Formativ/Formatif, din Utah, culturile
Fremont, dezvoltate între 1600700 BP ºi influenþate de Mogollonian-ul din Noul
Mexic ºi Arizona), dupã care pãtrunderea shoshonianã a readus un mod de viaþã cu
trãsãturi arhaice.
În regiunea vechiului lac Mojave (azi deºertul Mojave), în perioada Pinto
(aprox. 5000-3000 BC), în condiþiile accentuãrii aridizãrii, zona nu a mai fost
locuitã la fel de intens ca înainte, pentru ca vieþuirea umanã sã revinã în aºa-numita
Perioadã Gypsum (2000 BC - 500), când au fost resimþite importante influenþe
dinspre sud-vest, din partea Culturii Basketmaker II. Ulterior, dupã anul 500, la
nord-est de Mojave s-a manifestat o puternicã influenþã a Culturilor Anasazi ºi
Shoshonianã, în condiþiile dezvoltãrii unor trasee comerciale de-a lungul cursului
inferior al fluviului Colorado.
De asemenea, zona Fort Rock a cunoscut o dezvoltare particularã, marcatã
de perfecþionarea industriei litice cu vârfuri, într-o perioadã mai umedã, de extensie
a vegetaþiei ºi vânatului (pânã la aprox. 6000 BC), pentru ca, ulterior, în condiþiile
unui climat mai uscat, habitatul uman sã devinã mai puþin dens iar împletitul s-a
diversificat. În unele regiuni (Insula Nightfire din lacul Klamath) au fost utilizate
locuinþele semiadâncite ºi un mod de viaþã caracterizat prin cules.
În partea de nord-est a Podiºului Marelui Bazin, de-a lungul Snake River ºi
Salmon River, au evoluat comunitãþi umane care au prelungit, pe la 6000 BC, un
mod de viaþã bazat pe vânãtoarea bizonului ºi o industrie liticã asemãnãtoare cu
cele din zonele preeriilor ºi câmpiilor, urmate de faciesurile regionale ale
Culturilor Fremont ºi Shoshonianã.
Se observã astfel, cã deºi au ocupat un areal foarte întins (Oregon, Nevada,
Utah, Arizona, Noul Mexic, piemonturile vestice ale Californiei), culturile
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 135
Deºertului au prezentat caracteritici destul de unitare, situaþie despre care nu se
poate vorbi pentru civilizaþiile dezvoltate în perioada ulterioarã, în zonde sud-vest
a Americii Hohokam, Anasazi ºi Mogollon.
Perioada Arhaicului nord-american s-a caracterizat printr-o deosebitã
adaptare la noi ecosisteme, inclusiv cele dinspre nord-est eliberate de gheþuri,
diferitele populaþii holocene ocupând niºele ecologice ºi spaþiile acoperite cu
vegetaþie arboricolã. Dupã 6000 BC, Tradiþia Arhaicã s-a diversificat ºi a evoluat
în funcþie de diferitele zone geografice, pânã la trecerea la cultivarea plantelor sau
pânã la contactul cu europenii. Astfel, se cunosc mai multe culturi nord-americane:
! Arhaicul câmpiilor specific pentru perioadele mai calde ºi mai aride, în
preeriile ºi câmpiile de la est de Munþii Stâncoºi, unde populaþiile paleoindiene s-au
adaptat unor noi condiþii de mediu ºi au contribuit la geneza amerindienilor din
câmpii, aºa cum au fost cunoscuþi la venirea europenilor;
! Arhaicul scutului canadian (Archaic Canadian Shield) s-a dezvoltat de pe
la 3000 BC, în teritoriile din jurul golfului Hudson, pânã la fluviul Saint-Laurent ºi
Marile Lacuri americane, probabil din tradiþia Agate Basin, ºi s-a rãspândit pânã la
þãrmul Atlanticului; industria liticã a purtãtorilor acestuia era alcãtuitã din gratoare,
cuþite, vârfuri ºi topoare cioplite, indicând o adaptare dinamicã la un mediu
forestier cu arbori de esenþã moale, practicarea pescuitului ºi vânãtorii animalelor
mici (castori ºi iepuri) ºi mari (caribuul/Rangifer tarandus ºi elanul/Alces alces);
! Arhaicul de sud-est este cunoscut de-a lungul marilor cursuri ale fluviilor
Tennessee ºi Mississipi prin aºezãrile sub forma unor masive aglomerãri de scoici
(siturile Eva/ Tennessee ºi Indian Knoll/Kentucky), formate în urma practicãrii
intense a culesului ºi pescuitului între 6000-1700 BC; industria liticã este
caracterizatã printr-o reducere a dimensiunilor pieselor (vârfuri de sãgeþi cu
peduncul sau cu scobituri laterale), indicând, probabil, vânãtoarea practicatã cu
ajutorul arcului ºi propulsorului;
! Arhaicul laurenþian s-a rãspândit în mediul forestier temperat mixt
(arþar/Acer platanoides, stejar/Quercus sp., pinete etc.), ducând un mod de viaþã
cvasinomad (situl Pointe-du-Buisson, Quebec), bazat pe utilizarea unui spectru
larg de resurse naturale, într-o zonã extinsã situatã la nord de fluviul Saint-Laurent
pânã aproape de Atlantic, spaþiu în care s-a învecinat cu populaþiile Arhaicului
scutului canadian, cu cele ale Arhaicului maritim ºi cel al Marilor Lacuri (Old
Copper, în special); de aceea, în cadrul acestei variante a Arhaicului nord-
american, se regãsesc o serie de trãsãturi specifice culturilor vecine (ritualul
funerar ºi bogatul utilaj litic robust, utilizat pentru prelucratul lemnului topoare,
dãlþi concave, tesle), precum ºi prin confecþionarea unor timpurii obiecte de aramã,
aºa cum este cunoscut ºi în Arhaicul maritim ºi Cultura Old Copper;
! Arhaicul maritim este cunoscut pentru perioada cuprinsã între 3000-
1000 BC, într-un spaþiu deosebit de întins cuprins între statul Noua Anglie ºi
provinciile atlantice canadiene ºi de-a lungul fluviului Saint-Laurent, având unele
elemente de culturã materialã diferite de cele ale civilizaþiilor vecine (Arhaicul
laurenþian ºi Old Copper), fãrã a se putea stabili, deocamdatã, eventuale filiaþii ºi
legãturi între acestea; populaþiile arhaicului maritim au exploatat un mediu specific
(vânãtoarea mamiferelor marine foci, în principal, pãsãri, pescuitul ºi culesul
moluºtelor) ºi unele niºe ecologice terestre ºi au dezvoltat o spiritualitate elaboratã,
important fiind ritul funerar caracterizat prin înhumãri dupã ritualuri precise,
136 Dumitru Boghian
defunctul fiind însoþit de numeroase piese de inventar, deasupra mormântului
ridicându-se o micã construcþie tumularã, de pãmânt ºi dale de piatrã (Port-au-
Choix ºi Golful Amour);
! Arhaicul nordic/Northen Archaic este specific pentru zona arcticã
americanã, începuturile sale fiind plasate pe la începuturile mileniului al V-lea BC;
aceastã tradiþie s-a nãscut, probabil, din amestecul populaþiilor locale mai vechi,
reprezentante ale Tradiþiei Paleoarctice ºi alte grupe umane, rãspândite cãtre nord
ca urmare a încãlzirii în timpul perioadei optimului climatic postglaciar, rezultând
o industrie liticã bazatã pe vârfuri lanceolate, vârfuri cu scobituri proximale ºi
microlame, ai cãror descendenþi sunt indienii Athabascan.
În partea de nord a continentului, într-o perioadã relativ contemporanã cu
începutul Tradiþiei Paleoindiene, s-a dezvoltat Tradiþia Paleoarcticã, numitã ºi
Tradiþia nord-vesticã cu microlame/Northwest Microblade Tradition
(R. S. Mac Neish), care este consideratã ca o extensie a mai vechii tradiþii
paleoarctice siberiene. (Tabel IV. Tabel Crono.doc)
Aceastã tradiþie culturalã a fost, foarte probabil, rezultatul deplasãrii spre
nord-vestul american, pe cãi binecunoscute din perioadele anterioare, a unor noi
grupe de populaþii siberiene de vânãtori care trãiau într-un mediu de tundrã ºi
confecþionau ºi utilizau un utilaj predominant microlitic (lame ºi microlame,
burine pe desprinderi aºchiale, gratoare) împreunã cu piese bifaciale foliacee
(grota Djuktai ºi alte situri din bazinul Aldan, în Yakuþia, Ushki VI, în Kamceatka,
poate ºi unele situri japoneze etc.). Dacã unele situri ale acestei tradiþii, datate pe la
9000 BC, se gãsesc în pãrþile de vest, sud ºi centru ale Alaskãi (siturile Hidden
Falls, Ground Hog Bay, Trail Creek, Dry Creek, Healy Lake, College
Campus/Fairbanks), ulterior aceste populaþii s-au rãspândit spre est ºi nord-est, în
zona arcticã, alcãtuind o Tradiþie circumpolarã cu microlame. Este posibil ca
industriile microlitice arctice din prima parte a Holocenului sã fi fost create de
populaþiile de paleoeschimoºi, care au evoluat spre o nouã industrie microliticã,
aºa-numita Tradiþie Arcticã cu unelte mici/Arctic Small Tool Tradition, cu
diferite aspecte cronologice ºi regionale, care au durat pânã la sfârºitul mileniului I
BC, când au coexistat cu tradiþiile culturale neoeschimose, care s-au nãscut ca
urmare a interacþiunilor comunitãþilor din zona Beringiei ºi Alaskãi. Astfel, în
Vechile Tradiþii Culturale ale Mãrii Bering/Old Bering Sea Culture se gãsesc
rãdãcinile culturilor neoeschimose, numite diferit de specialiºti: Tradiþia
Balenierã Arcticã/Arctic Whale Hunting Culture, Tradiþia Maritimã Nordicã/
Northen Maritime Tradition, Tradiþia Thuleanã/Thule Tradition, dezvoltate
pânã în mileniul al II-lea al erei noastre.
***
În spaþiul mezoamerican, în paralel cu comunitãþile vânãtorilor de
megafaunã din nord, ºi, mai ales dupã 5000 BC, s-a dezvoltat o Culturã/Tradiþie a
Deºertului/Desert Tradition cu caracteristici particulare faþã de cea prezentatã
anterior. În cadrul inventarului acestei culturi au fost identificate: diverse vârfuri
mici de sãgeatã, atent lucrate, lansate cu ajutorul arcului, în partea nordicã, ºi cu
propulsorul, în cea sudicã, o bogatã industrie lamelarã (mai ales aºa-numitele
racloare chichimece), numeroase obiecte împletite (coºuri, sandale, ºnururi etc.),
Râºniþe fixe simple pentru zdrobitul seminþelor ºi boabelor, indicând existenþa unui
mod de viaþã seminomad ºi nomad, bazat pe exploatarea unei niºe ecologice
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 137
semiaride, prin cules (leguminoase, cactuºi, agave, unele graminee etc.) ºi
vânãtoare (insecte, reptile, mamifere mici, pãsãri, lynxul, cervidee, coyoþi ? etc.),
aºa cum se observã în siturile Tehuacán, faza Riego (Pueblo), Diablo (Tamaulipas),
Bolson de Mapimi (Durango), Cerro de Silva ºi Gran Tunal (San Lois Potosi),
Candelaria ºi Paila (Coahuila), cele mai multe datate pe la 6000 BC.
Prin cercetarea sitului de la Tehuacán (R. S. Mac Neish, Fr. Peterson) ºi a
altora, amplasate în medii diverse, a fost definitã o importantã ºi interesantã
secvenþã cultural-cronologicã, cu acelaºi nume, dezvoltatã de-a lungul a patru faze
(Ajuereado aprox. 10000-6500 BC, El Riego aprox. 6500-5000 BC, Coxcatlan
5000-3500 BC ºi Abejas 3500- 2700 BC), fiecare cu caracteristicile sale. Dacã în
fazele Ajuereado ºi El Riego comunitãþile umane ºi-au pãstrat modul de viaþã bazat
pe vânãtoare ºi cules, într-un mediu semiarid, din faza Coxcatlan este evidentã
trecerea la agriculturã bazatã pe cultivarea porumbului (Zea mays), una dintre cele
mai vechi dovezi (aprox. 3600 BC), laurului american (Persea gratissima),
dovleacului alb (Curcubita melopepo) ºi fasolei (Phaseolus sp.), chiar dacã
seminomadismul ºi ocupaþiile tradiþionale erau importante. Dar trecerea la un
veritabil mod de viaþã bazat pe producþie, asemãnãtor Neoliticului din Lumea
Veche, s-a realizat cãtre anii 1000 BC,
în Stadiul Formativ/Formative
Stage.
Recent, în America de Sud s-au
fãcut o serie de cercetãri în peºterile de
pe fluviul Amazon, din apropierea
oraºului Monte Alegre (N. Braziliei),
între care a fost sãpatã Caverna de
Pedra Pintada (Cave of the Painted
Rock) (Anna C. Roosevelt, Field
Museum Chicago, Universitãþile din
Illinois ºi Chicago), care prezintã
urme de locuire, datate prin termo-
luminiscenþã la 11000 BP, care ar
putea fi atribuite unor purtãtori diferiþi
de cei ai ai culturii Clovis, care, ca
vânãtori ºi culegãtori, s-au deplasat
spre sud, atingând zona andinã, cea
amazonianã ºi pampa argentinianã.
În America de Sud se cunosc
Fig. 74. Vârfuri mezoamericane ºi sud- mai multe complexe culturale, care
americane. 1-3. Vârfuri Clovis din au fost denumite diferit în literatura
America de Sud; 4-7, 9-10. Vârfuri de specialitate, în funcþie de
“coadã de peºte”/fishtail din Grota Fell cercetãtori, întreaga perioadã de
( C h i l e ) ; 8 . V â r f u r i “ c o a d ã d e dinainte de invenþia ºi utilizarea
peºte”/fishtail din zona Piura (Chile); ceramicii fiind desemnatã cu numele
11-20. Vârfuri “coadã de peºte”/fishtail generic de Preceramicul sud-
din grota El Inga (Ecuador) (dupã J. american, divizat în ºase faze mari:
Bird, R. Cooke, Th. F. Lynch, J. I - înainte de 10000/9500 BC, II -
Emperaire, C. Chauchat, J. Zevallos-
10000/9500-8000 BC, III - 8000-
Quinoñes et alii)
138 Dumitru Boghian
6000 BC, IV - 6000-4200 BC, V - 4200-2500 BC, VI - 2500-1800/1500 BC.
Cel mai vechi complex arheologic este reprezentat de Tradiþia cu
cioplitoare/Chopper, fãrã vârfuri/ Pre-projectile specificã pentru Pre-
ceramicul I, adusã de noii veniþi pe continent, datatã pe la 10000 BC, care este
supusã astãzi reevaluãrilor. Acestei tradiþii le sunt atribuite o serie de descoperiri
din Venezuela (situl Rio Pedregal, încadrat în complexul Las Lagunas), Peru
(Chivateros, nivelurile inferioare din Grota Pikimachay), Chile (complexul
Chuqui, industria Talabre, ansamblul litic Ghatchi ) Ecuador (Manantial) ºi
Argentina (Ampajango, Punta de Agua, Totoral, Tulirali, Zapagua, Tres Morros,
Saladillo etc.).
Unul dintre cele mai vechi complexe arheologice pare a fi ºi cel al aºa-
numitei Tradiþii sud-americane cu bifaciale (definitã de G. Willey), care se
suprapune peste aºa-numitul Preceramic II. Aceastã tradiþie mai este cunoscutã ºi
sub numele de Orizontul vârfurilor pleistocene/The Pleistocene Projec-tile
Point Horizon, cunoscut din cercetãrile de la Tagua Tagua ºi din Grotele Palli Aike
ºi Fell (Magal-lanes, Chile) ºi El Inga (Ecuador).
Dupã aceastã perioadã, destul de neclarã din punct de vedere crono-
cultural, a fost definitã, tot de G. Willey, Vechea Tradiþie a vânãtorilor sud-
americani/Old South American Hunting Tradition, care corespunde
Preceramicului III; ar fi apãrut ca urmare a rãspândirii spre sud a unor noi grupe
de vânãtori mezoamericani, purtãtori ai Tradiþiei Paleoindiene nord-
americane/Big-Game Hunting Tradition. În cadrul industriei litice a acestora se
gãseau frecvente vârfuri bifaciale, retuºate prin presiune, clasificate în douã tipuri
principale: “coadã de peºte”/fishtail projectile point (fig. 74), bifaciale, mai mult
sau mai puþin ovale, cu un peduncul evazat, care sunt mai vechi, ºi foliacee,
lanceolate, mai noi.
Vârfuri foliacee, lanceolate, au fost subdivizate în tipurile El Jobo
(Venezuela), Ayampitin ºi Lauricocha, alãturi de care au mai fost utilizate
racloare ºi gratoare pe aºchie ºi strãpungãtoare de os.
Orizontul sau complexul vârfurilor “în coadã de peºte” (definit de
Junius Bird) acoperã întregul continent sud-american (Argentina, Chile, Peru,
Columbia andinã, Ecuador, Peru, Uruguay, Brazilia) ºi partea sudicã a spaþiului
mezoamerican (Panama, Costa Rica, Honduras), ºi pare, în stadiul actual al
cercetãrilor, cã a fost mai vechi în partea meridionalã a acesteia (aºa-numita fazã
Magellan I, aprox. 9000-7000 BC) ºi mai noi în grotele Fell ºi Palli Aiki (Chile) ºi
El Inga (Ecuador), fiind datate pe la 8000/7000 BC.
Practicând vânãtoarea animalelor mari, diferite specii de lama (Camelidae
sp.), cervidee, leneºul american (Megatherium), elefantul columbian, calul sud-
american, mastodontul (multe dispãrute astãzi), comunitãþile vechilor vânãtori
sud-americani au populat, între aprox. 9000 ºi 7000 BC, un areal vast, cuprins între
litoralul Pacificului, regiunile andine, pampa argentinianã ºi extremul sud al
Continentului. Deocamdatã nu existã descoperiri care sã poatã face legãtura cu
perioada urmãtoare.
Pentru o perioadã avansatã de la începutul Holocenului, cuprinsã între
aproximativ 6000-4200 BC, G. Willey a introdus, pentru Anzii centrali ºi sudici ºi
pampa sud-esticã, aºa-numita Tradiþie a vânãtorilor ºi culegãtorilor
andini/Andean Hunting-Collecting Tradition, sau a Preceramicului IV, care o
Dezvoltarea societãþilor de vânãtori - culegãtori 139
continuã, deºi nelãmurit, pe cea anterioarã a vechilor vânãtori sud-americani.
Comunitãþile umane care au fost incluse în aceastã tradiþie au creat o industrie liticã
bazatã pe vârfuri bifaciale foliacee (“frunzã de salcie”), cu baza subþiatã ºi
rotunjitã, rombice (cu douã pãrþi active) ºi cu peduncul, rezultate fie în urma unei
evoluþii locale fie prin împrumuturi din zona nord ºi mezoamericanã. Se pare cã în
aceastã perioadã a început domesticirea unor specii de plante ºi animale
Pentru celelalte zone sud-americane, tot dupã 6000 BC, au fost definite
(G. Willey) douã tradiþii specifice zonei de litoral: Tradiþia litoralului sud-
american de nord-vest/North-West South American Littoral Tradition ºi
Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition, în cadrul
cãrora se observã realizarea unor adaptãri la noi ecosisteme (în special marine) ºi
trecerea cãtre o incipientã economie de producþie, bazatã pe horticulturã.
Tradiþia litoralului sud-american de nord-vest/North-West South
American Littoral Tradition este cunoscutã pentru zonele de coastã ale
Ecuadorului, nordul Columbiei, nord-vestul Venezuelei, Panama ºi în Insulele
Caraibe (Antile, Porto Rico, Vierges), unde a fost creaþia unor populaþii de
paleoindieni care practicau vânãtoarea ºi culesul în medii foarte diversificate. Fãrã
a avea o origine clarificatã, se pare cã aceastã tradiþie derivã din cea anterioarã a
vânãtorilor-culegãtori andini sau dintr-o altã tradiþie din Brazilia de est. S-a
caracterizat printr-o industrie liticã destul de sãrãcãcioasã alcãtuitã din choppers,
gratoare ºi unelte cu tãiºuri masive, alãturi de care se gãsesc ºi piese din scoicã ºi os.
Tradiþia litoralului pacific sud-american/Pacific Littoral Tradition s-a
dezvoltat în zona coastei Pacificului din nordul Perului (siturile Ambo, Ancón,
fazele Arenal Luz ºi Canario, Ayacucho, fazele Jaywa, Piki, Chihua ºi Cachi,
Callavallauri, Lauricocha, orizontul al III-lea, Pachamachay), Bolivia
(Viscachani), centrul statului Chile (Puripica ºi Tulan) ºi Argentina (Intihuasi),
într-o perioadã cuprinsã în Preceramicul V-VI, datatã între 4000-1500 BC,
prelungindu-se în unele regiuni (Chile), pânã cãtre mijlocul mileniului I BC. Dupã
ce o anumitã perioadã au prelungit caracteristicile unei economii bazate pe vânat ºi
cules, ulterior purtãtorii acestei tradiþii au cunoscut o dezvoltare diferenþiatã, în
funcþie de ecosisteme pe care le-au populat, în care sedentarizarea progresivã ºi
trecerea la cultivarea unor plante au avut o deosebitã importanþã. În pampa
argentinianã ºi în stepele Patagoniei, comunitãþile umane vânau guanaco (Lama
guanicoe), fiind urmate de Tradiþiile Paraná-Pampa ºi Fuégiannã (din Þara de
Foc), în cadrul cãrora predominantã devine vânãtoarea mamiferelor marine.
De-a lungul ultimelor douã faze ale Preceramicului sud-american, în zona
andinã, mai ales în Peru, au apãrut marile centre cvasiurbane, cu construcþii cu
destinaþie publicã, în cadrul economiei producþia fiind evident bazatã pe
agriculturã (porumb, fasole, curcubitacee etc.) ºi creºterea unor animale, care
anunþã marile civilizaþii. În celelate zone, vechile tradiþii au evoluat deosebit
de lent.