Boghian Incep Ist Cap, 6

CAP.
VI
Procese etno-culturale în Neoliticul ºi Eneoliticul
mondial
Diversitatea etno-culturalã manifestatã încã de la sfârºitul Paleoliticului
superior ºi în Epipaleolitic - Mezolitic a cãpãtat noi forme de expresie în Neolitic ºi
Eneolitic. Pe lângã faptul cã în noua epocã s-au configurat ºi diversificat marile
grupe de popoare ºi limbi, trebuie arãtat cã tipurile de societãþi protoistorice,
identificate pe baza izvoarelor arheologice, nu reflectã decât parþial complexitatea
fenomenelor etno-lingvistice petrecute în Neolitic ºi Eneolitic.
De altfel, formarea ºi evoluþia marilor familii de popoare ºi limbi
constituie una dintre cele mai atractive probleme ale preistoriei ºi protoistoriei,
fãcând joncþiunea fireascã cu istoria, deoarece marea majoritatea a populaþiilor
actuale au, într-un fel sau altul, o ascendenþã strãveche, care este, de cele mai multe
ori, foarte greu de sesizat cãlãtorind pe coridoarele întortocheate ale timpului. Din
aceastã cauzã, referitor la aceastã problemã, au apãrut numeroase teorii ºi variante
ale acestora, fiecare în parte ºi toate laolaltã încercând sã lãmureascã cât de cât
aceastã necunoscutã.
Folosindu-se, cel mai adesea, metodele lingvisticii comparate, cele ale
legãturilor genetice inverse ºi ale piramidei rãsturnate, s-a încercat ca, pornindu-se
de la ceea ce este cunoscut istoric, sã se gãseascã rãdãcinile strãvechi ale
populaþiilor ºi limbilor actuale: indo-europene, semite, hamite, africane sud-
sahariene, extrem orientale, sud-est asiatice ºi australiene, nord ºi sud americane
etc. În acest context, modelele simple au toate ºansele sã conþinã doze mari de
eroare, deoarece este foarte greu de arãtat care au fost suprapunerile de populaþii în
decursul istoriei, pentru cã haina lingvisticã poate fi transmisã, producându-se
asimilãri ºi amalgamãri, aºa cum sunt cunoscute istoric. Astfel, o populaþie poate fi
legatã biologic ºi genetic de trunchiul comun din care a provenit dar sã vorbeascã o
altã limbã, care i-a fost impusã, direct sau indirect, prin cucerire sau influenþã, de o
altã populaþie. De aceea, este foarte greu sã gãsim astãzi populaþii ºi limbi pure,
chiar pentru timpuri mai noi.
În altã ordine de idei, atunci când încercãm sã studiem o populaþie ºi o
limbã strãveche, trebuie sã avem în vedere ºi evoluþia celorlalte familii de populaþii
ºi limbi, cu care acestea au interacþionat. Nu putem studia indo-europenizarea, de
pildã, fãrã a cunoaºte procesul de semitizare, hamitizare etc. De asemenea, nu vom
înþelege corespunzãtor realitãþile istorico-lingvistice de altãdatã dacã nu vom þine
cont de complexitatea evoluþiei istorice, de existenþa unor fenomene de
continuitate ºi discontinuitate, de suprapuneri etno-lingvistice, chiar în cadrul
aceleiaºi familii lingvistice, sau de modul de viaþã ambivalent, agrar ºi pastoral, în
cadrul marilor familii de popoare ºi limbi. De exemplu, nu credem cã se
procedeazã corect dacã considerãm cã indoeropenizarea se datoreazã numai unor
fenomene de migraþie pastoralã produse la sfârºitul Eneoliticului (Marija
Gimbutas), din diferite zone geografice, arii culturale ºi puncte cardinale, spre
202 Dumitru Boghian
lumea Europei vechi, fãrã sã avem în vedere cã au existat perioade de migrare ºi
timpuri de sedentarizare, migraþii indoeuropene în mediu indoeuropean, migraþii
neindoeuropene în mediu indoeuropean ºi migraþii indoeropene în mediu
neindoeuropean, chiar migraþii compozite indoeuropene ºi neindoeuropene în
diferite areale etno-lingvistice etc.
Arheologia preistoricã ºi protoistoricã singurã nu poate sã rezolve aceste
complexe probleme deoarece modelele de dezvoltare istoricã ne aratã cã în arealul
unui complex cultural sau a unei culturi arheologice pot coexista, la un moment
dat, mai multe populaþii cu limbi proprii, care au creat forme asemãnãtoare din
punct de vedere material, cu fireºti procese de aculturaþie ºi asimilare, dupã cum au
existat etnosuri „tenace”, mai mici sau mai numeroase, care ºi-au pãstrat multã
vreme identitate etno-lingvisticã, în condiþii istorice nu tocmai prielnice, deºi au
îmbrãcat componentele etno-arheologice ale comunitãþilor dominante. De aceea,
în studierea acestor probleme Preistoria trebuie sã coroboreze cu Antropologia
culturalã, Lingvistica comparatã, Arheolingvistica.
În absenþa unor date etno-lingvistice sigure, în acest capitol ne vom referi
doar la prezentarea principalelor complexe culturale ºi civilizaþii din Neoliticul ºi
Eneoliticul mondial, care exprimã amploarea sociodiversitãþii din aceastã epocã ºi
nivelul înalt atins de diferitele comunitãþi umane în dezvoltarea lor, într-o lume
dinamicã ºi marcatã de fenomene de continuitate ºi discontinuitate.
VI. 1. Neoliticul ºi Eneoliticul Orientului Apropiat

Orientul, în special cel Apropiat, constituie zona unde au apãrut, prin
evoluþie, pentru prima datã, elementele modului neolitic de viaþã ºi de gândire, cu
implicaþii profunde asupra evoluþiei generale a lumii, factorii favorizanþi fiind
continuitatea neîntreruptã din Paleoliticul superior ºi Epipaleolitic - Mezolitic ºi
permanenþa contactelor interumane, într-o zonã geograficã de interferenþã.
În sens larg, ca noþiune geograficã, Orientul civilizaþiilor neolitice ºi
eneolitice ºi a celor istorice timpurii, reprezintã un spaþiu geo-istoric divers,
cuprins între litoralul rãsãritean al Mãrii Mediterane, la vest, ºi valea Indusului, la
est, ºi de la Marea Neagã, Platoul Anatoliei, Munþii Taurus ºi Antitaurus, la nord,
pânã la Marea Moartã, nordul Peninsulei Arabice, Golful Persic ºi Oceanul Indian,
la sud. La rândul sãu, acest teritoriu imens este divizat în mai multe zone naturale,
fiecare cu caracteristici ecologice ºi climatice distincte, care au influenþat
particularitãþile dezvoltãrii preistorice ºi istorice.
Acest spaþiu mozaicat, care cuprinde zone litorale (estul Mãrii
Mediterane), câmpii (Béqa) ºi stepe aluvionare (sudul Mesopotamiei, Câmpia
Indusului), platouri înalte (Anatolia, Iran) ºi munþi mai scunzi (Taurus ºi
Antitaurus) sau mai înalþi (Elburz, Zagros, Belucistan), a fost traversat de mai
multe cursuri de apã, dintre care Eufratul, Tigrul, Oronte, Iordanul, Indusul º. a. au
avut o importanþã deosebitã. De-a lungul acestor culoare naturale a avut loc o
deplasare a comunitãþilor umane, un schimb activ de produse ºi idei, cu rol benefic
în accelerarea dezvoltãrii istorice.
Din punct de vedere paleogeografic, dupã o perioadã mai uscatã ºi mai
Procese etno-culturale în Neolitic ºi Eneolitic 203
rece decât astãzi (aprox. 25000-13000 bc), climatul Orientului Apropiat s-a
încãlzit treptat, pentru a atinge, începând cu mileniul al X-lea, un grad de umiditate
Fig. 85. Situri neolitice ºi eneolitice din Orientul Apropiat (dupã

Dictionnaire de la Préhistoire)
ºi o temperaturã medie anualã asemãnãtoare cu cele de astãzi. De aceea, la
începuturile Holocenului, în Orientul Apropiat, au apãrut câmpiile cu stejãriº
amestecat ºi arbori de fistic, în care s-au rãspândit gramineele sãlbatice ºi unele
animale sãlbatice copitate (ovicaprine, bovine, suine etc.), care au favorizat ºi
determinat o serie de modificãri adaptative ale comunitãþilor umane epipaleolitice.
De asemenea, pe baza cercetãrilor paleobotanice, s-au stabilit o serie de detalii
climatice. Astfel, cãtre 9000 bc s-a produs o oarecare aridizare a climatului, în
vreme ce între 5500-4000 bc s-a manifestat o perioadã umedã, denumitã “pluvialul
204 Dumitru Boghian
neolitic”, care a favorizat fie dezvoltarea masivelor forestiere (Anatolia, Iordania),
fie extinderea unor suprafeþe mlãºtinoase (Câmpia Béqa, Liban) În regiunile
Anatoliei ºi Zagrosului, aceste modificãri climatice s-au produs pe la aproximativ
5000 bc, când s-au dezvoltat tipurile actuale de pãdure.
Din punctul de vedere al precipitaþiilor, cu excepþia vãii Indusului, unde se
resimt influenþele musonice, Orientul Apropiat (Asia Anterioarã) se gãseºte într-o
zonã semiaridã (250 - 500 mm/an), cu maximum în regiunile montane din nord ºi
minimum în teritoriile deºertice din sud, care a permis trecerea la cultivarea
plantelor ºi creºterea animalelor.
De aceea, în aceastã regiune, pentru a desemna începuturile noii epoci,
poate fi utilizat conceptul de Neolitic Preceramic (Pre-Pottery Neolithic/PPN),
introdus de Kathleene Kenyon (1954), în urma cercetãrilor efectuate în nivelurile
vechi de la Jerichon (Tell es-Sultan Iordania). Acest stadiu mai este cunoscut ºi sub
denumirea de Protoneolitic ºi este caracterizat printr-o asociere a sedentarizãrii
comunitãþilor umane (care au întemeiat aºezãri mai durabile), cu începuturile
agriculturii, ºlefuirea pietrei ºi o organizare socialã elaboratã, deºi creºterea
animalelor nu este încã doveditã cu certitudine, iar ceramica nu era cunoscutã.
În cadrul Neoliticului Preceramic oriental au fost deosebite douã stadii
PPNA ºi PPNB, utilizate pentru a urmãri evoluþia locuirilor din siturile siriene,
iordaniene, israeliene, iraniano-irakiene ºi
anatoliene, aflate în regiunea aºa-numitei
Semilune Fertile (fig. 85).
În faza PPNA (aprox. 8200-7600
bc), care urmeazã în zonã Natufianului,
Harifianului ºi Epipaleoliticului iranian de
tip Zawi Chemi Shanidar (Irak), se observã
cã industria liticã pãstreazã tradiþiile
microlitice alãturi de care au fost
întrebuinþate vârfurile de sãgeatã au
scobituri ºi câteva unelte ºlefuite (tãiºuri,
topoare), confecþionate din calcar ºi bazalt.
În domeniul economiei, se trecuse la o
agriculturã incipientã (protoculturã),
cultivându-se unele cereale grâul ºi orzul ºi
legume mazãrea ºi lintea.
Noua ocupaþie a determinat ºi o mai
mare stabilitate a aºezãrilor de tip tell,
întemeiate pe formele de relief mai înalte din
Fig. 86. Piese litice, osteologice, vãile marilor fluvii sau în zonele de câmpie,
plasticã ºi planuri de locuinþã de dintre care unele au avut caracterul unor
la Mureybet (dupã Cauvin, proto-oraºe (Jerichon). În cadrul satelor ºi
Cauvin ºi Lichardus et alii) oraºelor timpurii PPNA, locuinþele erau
rotunde, semiadâncite, în general cu o
singurã încãpere, construite din lemn ºi cãrãmizi crude, dotate cu vatrã ºi/sau
cuptor interior. La Jerf el-Ahmar (Siria), au fost descoperite locuinþe rectangulare.
În zona muntoasã a Iranului de vest (Munþii Zagros), la Ganj Dareh (nivelul E) se
cunoaºte o aºezare de înãlþime (aprox. 1450 m altitudine), cu locuinþe adâncite în
gropi simple, unde, în faza PPNA, se practica creºterea animalelor (capre),
neolitizarea realizându-se de cãtre crescãtorii de animale, în acelaºi spaþiu existând
ºi alte asemenea dovezi la Tepe Asiab ºi Tepe Guran V (PPNB).
În domeniul spiritual, este vizibilã o anumitã continuitate din perioada
anterioarã, materializatã în prezenþa statuetelor feminine, de piatrã ºi argilã arsã
(El-Khiam/Iordania, Mureybet III A/Siria (fig. 86), care denotã configurarea unui
nou cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii ºi naºterea unei mitologii proprii comunitãþilor
neolitice de cultivatori de plante ºi crescãtori de animale.
La acestea se adaugã statuetele antropomorfe ºi zoomorfe de lut,
descoperite la Ganj Dareh. De asemenea, cuprinderea coarnelor de taur în pereþii
unor locuinþe ºi a bucraniilor de taur îngropate în banchete de lut (Mureybet II-III)
sunt legate, probabil, de dezvoltarea unui cult al taurului, considerat, poate, ca
acolit masculin al Zeiþei-Mamã ºi a unei hierogamii incipiente. Ca rit funerar, a
continuat sã se practice inhumaþia, defuncþii fiind depuºi, în poziþie chircitã, într-o
groapã din locuinþã. Existã ºi cazuri în care craniile desprinse de corp erau pãstrate
într-un loc special. (de introdus tabelele tranzitia epi-PPNA doc ºi PPNB
NeoeneoOR. doc)
Faza PPNB (7600-6000 bc) reprezintã o extindere a modului de viaþã
neolitic incipient, fiind cunoscut, în stadiul actual al cercetãrilor, din Anatolia pânã
în Peninsula Arabicã, în cadrul sãu definindu-se mai multe faciesuri: al Eufratului
mijlociu, cel din zona Damascului, palestinian ºi din Munþii Taurus. În aceastã
perioadã s-a produs neolitizarea Anatoliei ºi s-a extins modul de viaþã neolitic în
întreaga zonã irakiano-iranianã.
În cadrul utilajului litic, predominã piesele lamelare, cioplite dintr-un
nucleu naviform. De asemenea, sunt numeroase vârfurile de tip Jerichon (fig. 87.
2), cu peduncul ºi aripioare, caracteristic pentru faciesurile palestinian ºi sirian al
PPNB (Beidha ºi Negev, în Iordania, Munhata ºi Nahal Divshon în Israel, Tell
Aswad II ºi Ramad în Siria), de tip Byblos (fig. 87. 3), lamelar, cu peduncul retuºat,
de dimensiuni vriabile, întrebuinþat ca vârf de sãgeatã ºi/sau pumnal (Mureybet IV,
Abu Hureyra în zona Eufratului mijlociu, Siria, Çayönü ºi Cafer Hüyük, în faciesul
anatolian Taurus/Turcia, Jerichon ºi Beidha, Ras-Shamra V C, pe litoralul sirian, ºi
Bouqras ºi El Kowm, în zona deºertului sirian) ºi tipul Amuq (fig. 87. 1, 4), cu
peduncul ºi retuºe lamelare, specific pentru fazele mijlocii ºi târzii (Tell Aswad II,
Ghoraifa I B, Ramad II, în Siria, Munhata în Israel ºi Beidha). În acelaºi timp, în
aceleaºi situri existã dovezi ale ºlefuirii uneltelor de silex. La Çayönü/Turcia
(aprox. 7250-6570 bc) ºi Ali Kosh/Iran (faza Ali Kosh, aprox. 6600-6000 bc) s-au
descoperit cele mai vechi piese lucrate din aramã (mãrgele lucrate prin batere la
rece) ºi brãþãri de malachit.
Numãrul aºezãrilor PPNB s-a înmulþit, locuinþele tipice fiind cele
rectangulare, cu una sau mai multe încãperi (Abu Hureyra, Mureybet IV, în Siria,
Ali Koshfaza Bush Mordeh/Iran, Jarmo/Irak, Jerichon, Munhata etc.). O menþiune
aparte meritã construcþiile rectangulare de la Çayönü, realizate cu pereþii din lemn
acoperit cu lut, cu mai multe planuri, care au avut destinaþii diferite: locuinþe,
magazii pentru pãstrarea rezervelor alimentare, sanctuare etc. Tot în acest spaþiu
anatolian, la Hacilar (nivelurile aceramice) se cunosc case rectangulare, construite
206 Dumitru Boghian
din cãrãmizi crude, pe temelii de piatrã, cu
podeaua unsã cu lut, netezitã ºi pictatã,
dispuse în jurul unor curþi în care se aflau
cuptoarele. În acelaºi timp, locuinþele cu
planurile circulare au continuat sã fie
folosite în zonele periferice din sud, unde se
cunosc ºi locuinþe etajate (Beidha), (fig. 87.
10). Podeaua acestora era adesea acoperitã
cu un strat de var, câteodatã pictatã.
Economia agricolã s-a consolidat în
aceastã fazã, mai ales prin introducerea unor
noi plante de culturã. Totodatã, existã semne
tot mai evidente cã se trecuse la creºterea
animalelor: ovicaprine ºi poate suine la
Çayönü ºi Jerichon, ºi bovinele la Mureybet
IV ºi Tell Halula (Siria).
În ceea ce priveºte viaþa spiritualã,
se observã o înmulþire ºi diversificare a
statuetelor antropomorfe ºi zoomorfe,
Fig. 87. Piese litice, osteologice, legate de cultele agricole, construirea unor
plasticã, craniu modelat cu lut ºi sanctuare (Çayönü) ºi o îmbogãþire a
plan de locuinþã PPNB (dupã practicilor funerare. Au fost descoperite
P e r r o t , C a u v i n , K e n y o n , cranii modelate cu lut ºi var, având ochii
Lichardus et alii)
modelaþi cu scoici (Jerichon, fig. 87. 8),
cranii depuse pe postamente de argilã,
independent de morminte (Mureybet IV), sau aranjate în sanctuare (Çayönü),
demonstrând, probabil, existenþa unui cult al strãmoºilor. Dupã câteva experienþe
anterioare, materializate, aºa cum am vãzut, în confecþionarea unor statuete
antropomorfe ºi zoomorfe din argilã arsã, la sfârºitul perioadei PPNB s-a trecut, în
Orient, la realizarea ceramicii propriu-zise, precedatã de o fazã a “veselei albe”,
realizatã din var stins ºi gips, prezentã, în mileniul al VII-lea bc, în Siria ºi Liban.
Pe baza elementelor economice, sociale ºi spirituale, acumulate pe
parcursul fazelor PPNA ºi PPNB se vor forma ºi vor evolua civilizaþiile
Neoliticului Ceramic timpuriu din Orient. În timpul Neoliticului propriu-zis,
caracterizat ºi prin producþia ceramicã, s-a produs o deosebitã diversificare a
fenomenelor etno-culturale din Orient, evoluþia comunitãþilor umane putând fi
urmãritã pe urmãtoarele regiuni: zona de litoral a Siriei, regiunea Eufratului
mijlociu (Siria), Liban, Levantul sudic, Anatolia (Turcia), Mesopotamia ºi
regiunea Zagros (Irak), Iranul de vest, între care au existat fireºti legãturi.
* * *
La începuturile Neoliticului Ceramic, în zona de litoral a Siriei, s-a
dezvoltat Complexul cultural al neoliticului siro-cilician, definit de R.
Braidwood, care s-a rãspândit în Turcia de SV ºi Siria de NV, în mileniul al VI-lea
bc, reprezentând un nou mod de viaþã dezvoltat în apropierea zonei nucleare de
neolitizare, probabil în legãturã cu aceasta, cu modalitãþi particulare de
exprimare. Astfel, neoliticul timpuriu cuprinde culturile Amuq, denumitã astfel
dupã câmpia mlãºtinoasã din regiunea
Hatay (Turcia), cu fazele A, 6000-5600
bc, ºi B, aprox. 5600-5000 bc, cu
descoperirile de la Mersin ºi Tarsus în
Cilicia, de la Judaideh ºi Kurdu, în
Câmpia Amuq, Ras-Shamra ºi Tabbat
el-Hammam, pe coasta levantinã pânã
la Byblos, Sakce Gözü/Turcia ºi poate
Halaf, spre interior. Complexul siro-
cilician îºi aflã începuturile în perioada
PPNB din regiune ºi se caracterizeazã
printr-o ceramicã de culoare cenuºie-
neagrã, roºu închis ºi brunã-ciocolatie
lustruitã (Dark Faced Burnished
Ware/DFBW), cu degresanþi minerali
în compoziþie, lucratã cu mâna, în
forme simple, mai ales urcioare cu
gâtul drept ºi boluri, cu interiorul
lustruit cu ajutorul unor bolovani.
Decorul a fost realizat prin
incizie ºi imprimare, cu unghia, ºnurul,
pieptenele, scoica etc. În cadrul Fig. 88. Materiale arheologice
industriei litice se cunosc vârfurile de tip descoperite la Byblos încadrate în
Byblos ºi Amuq, piesele de secerã cu neoliticul timpuriu (A), mijlociu (B),
târziu (C) ºi eneolitic (D) (Dunand,
„dinþii” mari ºi topoare, iar în domeniul Cauvin, Lichardus et alii)
habitatului locuinþele erau rectangulare,
cu pereþii vãruiþi.
Au fost decelate câteva variante, printre care cea definitã prin
descoperirile de la Byblos (Liban) (fig. 88), unde sunt cunoscute locuinþe
monocelulare, rectangulare, de piatrã, cu podeaua vãruitã, topoare din silex cioplit,
cu tãiºul rotunjit sau drept, împreunã cu cele din piatrã ºlefuitã ºi de obsidian.
Ceramica se gãseºte într-o cantitate foarte mare, fiind de culoare deschisã,
lustruitã, cu forme simple ºi decoratã cu impresiuni de scoicã (Cardium) sau incizii
liniare. Mai exista ºi o “veselã albã”, lucratã din var, precum ºi câteva boluri ºi
farfurii de piatrã. Pentru domeniul spiritual sunt caracteristice statuetele
antropomorfe feminine. În faza Amuq B, la Mersin ºi Judaideh, a fost realizatã o
ceramicã cu picturã simplã, numitã Pre-Halaf sau “friabilã portocalie”. Ceramica
de culoare închisã ºi lustruitã, cu sau fãrã angobã, s-a pãstrat pânã în Amuq C, când
s-au manifestat influenþe de tip Halaf.
* * *
La începuturile Neoliticului Ceramic (aprox. 6000-5600 bc), în zona
litoralã israelo-iordanianã se observã, din punctul de vedere al culturii materiale,
o rupturã faþã de perioada anterioarã, vechile forme de locuire din PPNB fiind
abandonate, modificãrile fiind datorate, probabil, unor profunde schimbãri în
mediul ambiant. În aceastã perioadã s-a dezvoltat aspectul Askhelon (situl
eponim din zona litoralã a Israelului), în cadrul cãruia a existat un habitat
208 Dumitru Boghian
semipermanent, caracterizat prin locuinþe de tipul colibelor semiadâncite,
“silozuri” ºi cuptoare sãpate în nisip întãrit, împreunã cu o ceramicã grosierã, care
nu a fost, însã, descoperitã în toate siturile contemporane.
Aceastã zonã a fost una particularã, în care, pe lângã trãsãturile economiei
de producþie s-au manifestat elemente particulare, legate,mai ales, de un anumit
specific al tendinþelor de sedentarizare a comunitãþilor umane, fãrã ca aceste
caracteristici sã se pãstreze în perioada ulterioarã.
Ulterior, spre interiorul zonei israelo-iordaniene, în perioada Neoliticului
Ceramic timpuriu ºi mijlociuPottery Neolithic A (aprox. 5600-4500 bc), s-a
dezvoltat cultura Shaar-ha-Golan/Munhata (siturile eponime din Israel),
cunoscutã ºi sub numele de yarmoukian, numit dupã râul Yarmouk (M. Stékélis,
1950), în bazinul Iordanului mijlociu.
În cadrul acesteia s-a continuat construirea ºi folosirea colibelor semi-
adâncite, cu podeaua lutuitã, a cuptoa-
relor în gropi ºi utilizarea unei
ceramici grosiere, uneori angobatã cu
roºu, ca forme întâlnindu-se urcioare
cu gât, oale, boluri, cupe cu picior,
decoratã cu incizii ºi picturã, amintind
de ceramica Hassuna din nordul
Mesopotamiei.
Ca motive ornamentale au
fost utilizate benzile în formã de
“cãpriori”, umplute cu decoruri în
Fig. 89. Cultura Shaar-ha-Golan formã de “spinãri de peºte”, alãturi de
/Munhata (dupã Stekelis, Perrot, Cauvin) care se regãsesc fragmente DFBW,
provenind din import.
Pentru domeniul spiritual, sunt cunoscute statuetele antropomorfe cu nas,
ochii în formã de boabe de cafea ºi coapsele exagerate, ºi zoomorfe, din lut sau
piatrã, modelate, uneori, în stil fantastic (fig. 89). Morþii erau înhumaþi chircit, sub
o movilã de pietre, în locuinþe.
În Neoliticul târziu (Pottery Neolithic B), datat între aprox. 4500-4000 bc,
s-a dezvoltat faza Wadi Rabah (dupã afluentul cu acelaºi nume al râului Yarkon,
la est de Tel Aviv). Locuinþele rectangulare au fost construite din chirpici, pe
fundaþie de piatrã, având o curte aferentã, continuând sã fie realizate ºi case
semiadâncite (nivelul PNB de la Jerichon). Industria liticã era caracterizatã prin
topoare ºi tesle parþial ºlefuite, gratoare, strãpungãtoare, lame de secerã, vârfuri de
sãgeatã, bile de praºtie etc.
În aceastã fazã, pãtrunde, în zona israelo-iordanianã, ceramica de culoare
închisã, lustruitã (DFBW), fiind reprezentatã de vase mari. Au mai fost realizate
urcioare cu gâtul evidenþiat ºi marginea înclinatã spre interior, boluri, strãchini ºi
farfurii cu gura largã, în stil halafian, decorate cu ornamente incizate, în formã de
“spinãri de peºte” ºi frecvente impresiuni de scoicã, precum ºi cu reprezentãri
plastice, în special antropomorfe. În cadrul ritului funerar, sunt cunoscute
înmormântãri de cranii (Ein-el-Jarba) ºi morminte individuale în ciste.
Pentru perioada eneoliticã, între 4100-3200 bc, este cunoscutã faza veche
a culturii ghassouliene (Tell Ghassoul, Teleilat, Jordania, cercetãri 1929-1938, A.
Mallon, R. Koeppel; 1960, R. North; 1967-1978, J. B. Hennesy). Habitatul uman
prezintã o anumitã stabilitate ºi diversificare, care a cunoscut o evoluþie fireascã, de
la locuinþele circulare, semiadâncite sau în gropi, pânã la case rectangulare, mari
(aprox. 12 x 5 m), cu stâlpi de susþinere, dispuºi pe axul lung, ºi cu o micã atenansã
la unul din capete, în care se aflau vetre, cuptoare ºi silozuri. Pereþii locuinþelor
erau, de multe ori, pictaþi.
Purtãtorii acestei culturi
practicau agricultura (grâu, orz, linte),
creºterea animalelor (porcine, caprine ºi
bovine), culesul (curmale, mãsline),
unele meºteºuguri ºi comerþul, în
câmpiile joase ale zonei israelo-
iordaniene. Industria liticã era compusã,
mai ales, din gratoare pe lame, iar cea
osteologicã a fost foarte dezvoltatã, mai
ales în fazele târzii. Arama, destul de rarã
la începutul culturii, a fost utilizatã pe
scarã largã cãtre sfârºitul acesteia.
La rândul ei, ceramica a
cunoscut o anumitã evoluþie. La început Fig. 90. Ghassoulian
s-au realizat urcioare ºi boluri rar pictate, (dupã R. Amiran)
alãturi de care exista ºi specia de culoare
închisã, lustruitã. În fazele evoluate erau cunoscute urcioarele cu gât evidenþiat,
vasele conice (cornete), vasele cu picior, pictate frecvent cu culoare neagrã-brunã
pe fondul vasului, redând motive geometrice (fig. 90). Pentru domeniului cultului,
se cunosc sanctuare, dispuse în anumite incinte, ºi idoli en violon. Ritul funerar a
fost diferit de la zonã la zonã. Astfel, în zona litoralã, unde erau cunoscute grotele
sepulcrale, au fost descoperite ºi osuare în vase mari ºi locuinþe, în care au fost
depuse materialele osteologice ale defuncþilor.
În mileniul al III-lea bc, teritoriul israelo-iordanian a intrat în perioada
istoricã a zonei orientale, aflându-se la interferenþa lumilor egipteanã, sumero-
mesopotamianã, anatolianã ºi est-mediteraneanã.
* * *
Într-o zonã extinsã, cuprinsã între Eufratul mijlociu (Siria de Nord),
nord-vestul Irakului, Munþii Zagros, piemontul Munþilor Taurus, regiunea
Alep ºi Câmpia Amuq, s-a dezvoltat cultura Halaf (aprox. 5600-4500 bc),
precedatã de o fazã mai puþin definitã, numitã Pre-Halaf. Geneza acestei culturi s-
a realizat în Siria de Nord, aºa cum se observã la Tell Aqab ºi Tell Halaf (situl
eponim), ºi în nord-vestul Irakului (Tell Arpachiyah, pe Tigru), de unde, de-a
lungul celor trei faze de evoluþie (prima în Neoliticul vechi ºi urmãtoarele douã în
Neoliticul mijlociu ºi final), s-a rãspândit, probabil prin cucerire, ºi în celelalte
regiuni.
Aºezãrile halafiene erau amplasate pe forme mai înalte de relief, din vãile
marilor cursuri de apã. În cadrul aºezãrilor, se cunosc atât locuinþe rectangulare,
perpetuate din tradiþia Eufratului mijlociu, ºi tholoi, cu diametrul de 3-4 m, atât de
210 Dumitru Boghian
specifice pentru aceastã culturã. Locuinþele aveau anexe, instalaþii casnice (vetre ºi
cuptoare), spaþii pentru treierat (fig. 94. 26) etc.
Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Halaf prezintã o specializare pe zone
geografice, practicând agricultura (fãrã irigaþie), creºterea animalelor (în special
bovinele, în câmpia aluvionarã Jazirah, Irak) ºi unele meºteºuguri, mai ales în
cadrul unor aºezãri centrale.
Industria liticã era confecþionatã din obsidian sud-est anatolian (halafienii
controlând comerþul cu artefactele din aceastã materie primã) ºi silex, din care s-au
realizat piese de secerã, cuþite ºi pumnale în vreme ce din piatrã verzuie s-au lucrat
topoare. De asemenea, din piatrã au mai fost fabricate proiectile pentru praºtie,
pandantive, amulete, mãrgele, mãrgele-fluture ºi sigilii (fig. 94. 18-21), statuete
zoomorfe ºi antropomorfe.
Ceramica culturii Halaf este de o calitate deosebitã, fiind lucratã foarte
îngrijit, dintr-o pastã gãlbuie, de facturã superioarã, pictatã înainte de ardere, pe
lutul umed, în cadrul unor centre artizanale specializate. La începuturile culturii a
fost cunoscutã ºi o specie neagrã lustruitã, cu pereþii groºi, numitã Altmonochrom.
Ca forme, se întâlnesc diferite tipuri de boluri (cu pereþii drepþi cream
bowl, globulare, carenate, cu profilul ascuþit sau în “S”), farfurii ºi strãchini,
urcioare scunde ºi cu gâtul evazat etc. Decorul pictat era deosebit de frumos, fiind
realizat cu culoare neagrã sau roºie. Ca motive, se întâlnesc: benzi lustruite,
decoruri geometrice (romburi umplute cu haºuri), dispuse în benzi ºi metope,
reprezentãri animaliere schematizate
(bucranii) sau naturaliste (tauri,
pantere, reptile, pãsãri), florale,
antropomorfe feminine etc.
În faza finalã s-a dezvoltat o
ceramicã pictatã policrom, cu roºu,
negru ºi alb pe fondul galben-portocaliu
al vasului (Fig. 91, ºi 94. 23-25). Pe
baza analizei decorului ceramic
halafian, s-au stabilit o serie de variante
locale.
Pe plan spiritual, plastica
Fig. 91. Ceramicã Halaf de la Tell antropomorfã (fig. 94. 22) ºi zoomorfã
Arpachiyah (dupã Mallowan & Rose) ºi unele motive simbolice pictate
vorbesc de practicarea cultului
fecunditãþii ºi fertilitãþii, cu diferitele sale componente. Ritul funerar era deosebit
de diversificat, cunoscându-se mai multe tipuri de înmormântãri: în ciste, în puþuri,
sub podeaua locuinþei, ºi morminte de incineraþie (Tell Arpachiyah). La Tell
Arpachiyah au mai fost descoperite cranii pãstrate în vase decorate cu scene
simbolice, legate de cultul craniilor, moºtenit din PPNB ºi atât de caracteristic
Neoliticului sud-vest asiatic.
Cultura Halaf a influenþat multe din civilizaþiile contemporane vecine,
dupã cum a primit numeroase elemente de la comunitãþile Çatal Hüyük, Hassuna,
Samarra/Siria; se pare cã un anumit grad de nomadism a permis ºi potenþat aceste
legãturi.
* * *
În Anatolia, în Neoliticul timpuriu din câmpia aluvialã Konya (Turcia),
este cunoscutã cultura Çatal Hüyük (aprox. 6000-5600 bc), care a apãrut ca
urmare a transformãrilor ºi sintezelor produse în zonã în PPNB, sub influenþa
elementelor primite din Orientul Apropiat. Staþiunea caracteristicã este situl de la
Çatal Hüyük (împreunã cu tell-ul alãturat, Çatal Hüyük Vest, cercetate de J.
Mellaart, 1961 1965), o aºezare aglutinantã de tip proto-urban (mai ales nivelurile
VIII-VI B), cu locuinþe rectangulare, de lut ºi lemn, cu mai multe încãperi ºi
intrarea prin acoperiº, organizate în jurul unei curþi centrale, exprimând o evoluþie
a sedentarizãrii, care a înflorit, probabil, aºa cum am vãzut, graþie comerþului cu
piese de obsidian. Arhitectura, inclusiv cea de cult, ºi-a pãstrat, de-a lungul
secolelor, aceleaºi caracteristici, în nivelul I descoperindu-se ºi edificii cu uºi (fig.
92. 11).
Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Çatal Hüyük practicau o agriculturã bazatã
pe irigaþii incipiente, crescând numãrul plantelor cultivate, iar domesticirea
animalelor a vizat ovicaprinele ºi, probabil, bovinele. Meºteºugurile erau
dezvoltate, confecþionându-se vase de lemn (fig. 92. 8) ºi piatrã ºlefuitã, unelte ºi
piese de os (mânere de pumnal sculptate, palete de fard, catarame de centurã,
podoabe etc.), diferite obiecte din piele ºi împletituri, alãturi de bijuterii de aramã,
lucrate prin ciocãnire, piese din plumb ºi piatrã. Industria liticã era realizatã, în
mare mãsurã, din obsidian provenind din sud-estul Anatoliei ºi silex, tipologic
observându-se influenþe siriene: vârfuri de
sãgeatã ºi suliþã, ovalare ºi pedunculate
(fig. 92. 1-2), piese de secerã ºi pumnale
atent retuºate prin presiune (fig. 92. 3),
topoare, râºniþe ºi frecãtoare, sceptre,
sigilii, statuete etc.
Ceramica este foarte rar întâlnitã
înainte de nivelul VIII. Aceasta era de bunã
calitate, fiind confecþionatã din pastã de
culoare roºie deschisã sau cenuºie,
lustruitã, având forme simple, globulare
sau ovale, fãrã gât ºi cu fundul plat,
asemãnãtoare, în parte, cu ceramica de
culoare închisã, lustruitã (DFBW), din
zona siro-cilicianã (fig. 92. 7). În nivelurile
mai noi, ceramica era de foarte bunã
calitate, lucratã cu nisip în compoziþie,
pasta prezentând culori diferite de la crem,
roz ºi portocaliu, lustruitã, cu încercãri de
decorare prin pictare cu roºu ºi incizare,
vasele având torþi-urechiuºe, tubulare ºi
semilunare, sau în formã de mânere de Fig. 92. Industrie liticã, ceramicã,
coºuleþ. piese de cult ºi sanctuare de la
Foarte bine reprezentate sunt Çatal Hüyük (dupã Mellaart,
construcþiile-sanctuar (fig. 92. 9), fiind Lichardus)
212 Dumitru Boghian
cercetat, probabil, un “cartier al preoþilor”. Construcþiile sacre aveau altare dispuse
pe platforme ºi diferite obiecte rituale (rânduri de glezne de tauri, zeiþe-mamã
sculptate în relief, bucranii aflate în asociere cu reprezentãri feminine, redate în
poziþii ginecologice ºi scene de vânãtoare culticã a taurului, fig. 92. 10). În
nivelurile VI B-II, decorarea sanctuarelor era alcãtuitã din frize pictate în care sunt
redaþi vulturi urmãrind oameni acefali. De asemenea, în pereþii sanctuarelor erau
încastrate maxilare de mistreþ ºi cranii de vultur cu ciocurile vizibile. În cadrul
mobilierului casnic de cult, se încadreazã statuete ale “zeiþelor-mamã”, ale
“stãpânei animalelor” (fig. 92. 6), reprezentãri de leoparzi, bouri, mistreþi ºi
amulete. Legate, probabil, de cultul funerar sunt oasele descãrnate în prealabil,
depuse în saci de piele sau bucãþi de pânzã, în gropi sãpate sub podeaua locuinþelor,
împreunã cu diferite obiecte (aflate în cutii de lemn): bucãþi de carne, migdale,
mãrgele (pentru femei) ºi arme (pentru bãrbaþi).
Mai sunt menþionate morminte secundare, defuncþii neavând, uneori,
cranii, în timp ce cranii izolate erau depuse în sanctuare. Toate aceste elemente de
cult, vorbesc de o spiritualitate deosebit de elaboratã, care s-a transmis, pe cãi încã
insuficient lãmurite, ºi în lumea europeanã.
O altã culturã, care a fost parþial contemporanã cu sfârºitul celei
precedente ºi s-a dezvoltat în continuarea acesteia, este Hacilar (situl eponim se
aflã la sud de lacul Burdur, în sud-vestul Turciei), cunoscutã prin cercetãrile lui J.
Mellaart (1957-1960), precedatã de o serie de niveluri aceramice. Din primele
niveluri neolitice ceramice (IX-VI), care nu se aflã în continuitatea directã a celor
anterioare, cel mai dezvoltat ºi bine
datat este al VI-lea, contemporan cu
sfârºitul culturii Çatal Hüyük, (5820-
5400 bc).
Atunci s-au perpetuat o serie
de tradiþii culturale, printre care tipul
de locuinþã rectangularã, cu pereþii
lucraþi din cãrãmizi crude ºi stâlpi de
lemn, din care s-au pãstrat bine
pragurile ºi o serie de bârne. În spaþiile
casnice, doar “silozurile” ºi ariile de
râºnit (mãciniº) erau feþuite atent (fig.
93). Ca ocupaþii, locuitorii aºezãrii din
nivelul Hacilar VI au practicat
agricultura, pe bazã de irigaþie, ºi
creºterea animalelor. Ceramica era de
bunã calitate, lucratã atent, având o
culoare deschisã ºi suprafaþa lustruitã, Fig. 93. Locuinþe Hacilar
pe care erau aplicate torþi în formã de (mileniul VI bc) (dupã Mellaart J.)
“urechiuºe”, tubulare ºi verticale,
asemãnãtoare cu cele din “Neoliticul
târziu din Câmpia Konya”.
În cadrul elementelor de cult, meritã a fi evidenþiate numeroasele tipuri de
statuete, încadrate în câteva categorii elocvente pentru cultul fecunditãþii ºi
fertilitãþii ºi complexitatea spiritualitãþii neolitice: “Zeiþa-Mamã ºi fiul (paredru)”,
“Zeiþa nãscând”, “Marea mamã a animalelor Potnia theron”, însoþitã de feline
(leoparzi), (fig. 84). Nivelurile VII de la Hacilar sunt contemporane cu fazele
Amuq B - Amuq C iar nivelul I a fost sincron cu Amuq C, ca date C 14 putând fi
amintite cele cuprinse între 5220 - 5040 (Hacilar, niv. III ). Aºezarea din nivelurile
Hacilar VII a fost mult mai micã, era fortificatã cu un zid, în cadrul incintei
gãsindu-se locuinþele în formã de megaron, ateliere ale ceramiºtilor, hambare ºi,
probabil, sanctuare. Locuirea a încetat în urma unui puternic incendiu. Ceramica
era îngrijit lucratã ºi cuprindea categoriile monocromã ºi pictatã, cu roºu pe fondul
crem al vasului, ca motive fiind întrebuinþate simboluri fantastice, realizate într-un
stil textil.
În morminte au fost descoperite statuete care, dimensional, erau mai mari
decât cele anterioare ºi au fost decorate prin pictare, redându-se piese de
vestimentaþie.
În nivelul Hacilar I s-au observat o serie de tulburãri, materializate prin
schimbãri în domeniul ceramicii, care a fost predominant pictatã cu roºu pe fondul
crem al vaselor, decorul imitând împletiturile, ca forme întâlnindu-se urcioarele
ovale, “putineiele” ºi vasele antropomorfe, care reprezintã femei aºezate îmbrãcate
cu rochii decorate cu dungi. În ultimele orizonturi de locuire de la Hacilar, apar
elemente care dovedesc influenþe primite din partea culturii Can Hasan.
Cultura Can Hasan, denumitã astfel dupã tell-ul Can Hasan I, lângã
Karaman, în sudul Câmpiei Konya din Turcia (cercetãri D. H. French, 1961-1966),
este specificã pentru Neoliticul târziu ºi Chalcoliticul din zonã (aprox. 5300-4500
bc). În situl eponim au fost descoperite locuinþe de mari dimensiuni, cu pereþii
construiþi din cãrãmizi crude, finisaþi atent ºi vopsiþi cu culoare roºie. Ceramica
specificã Neoliticului târziu era de culoare deschisã, lustruitã, monocromã,
asemãnãtoare cu cea de la Mersin, în Cilicia/Turcia, (niv.27-26). În prima jumãtate
a mileniului al V-lea bc, la Can Hasan (niv. 3) a apãrut ceramica pictatã timpurie, cu
motive liniare ºi geometrice, realizate cu roºu ºi brun pe fondul crem sau cenuºiu al
vasului, care prefigureazã Proto-Chalcoliticul anatolian, aºa cum este cunoscut
la Çatal Vest ºi Mersin (niv. 25-24).
Chalcoliticul timpuriu anatolian, datat între aprox. 5000-4800 bc, este
cunoscut prin cercetãrile de la Can Hasan (niv. 2 B), Mersin (23-20) ºi Çatal Vest.
La Can Hasan, aºezarea era de tip aglutinant, fãrã drumuri, locuinþele fiind
construite din cãrãmizi crude ºi paiantã, fãrã uºi, intrarea fãcându-se prin acoperiº.
Ceramica finã era predominatã, decorurile fiind obþinute prin pictare cu roºu aprins
ºi crem.
În Chalcoliticul mijlociu anatolian (aprox. 4800-4300 bc), locuinþele au
fost construite pe temelii de piatrã (Can Hasan 2 A), iar ceramica cunoaºte mai
multe varietãþi: monocromã roºie, monocromã neagrã lustruitã, pictatã cu roºu ºi
crem ºi policromã, la fel ca la Mersin (niv. 19-17), unde s-au observat influenþe
halafiene ºi utilizarea obiectelor de aramã. În Chalcoliticul târziu anatolian
(aprox. 4300-3300/3100 bc) se observã o diversificare a culturii materiale. La Can
Hasan (niv. 1 a-f) locuinþele aveau camere mari, cu pereþii feþuiþi cu lutuialã
deschisã la culoare, refãcuþi periodic. Ceramica utilizatã era grosierã, monocromã,
de culoare închisã, lustruitã, deosebitã de cea de la Beycesultan 31, care era pictatã
214 Dumitru Boghian
policrom. În cadrul ceramicii descoperite la Mersin (niv.16), în fortãreaþã, s-au
resimþit influenþe anatoliene ºi de tip Obeid.
În Câmpia Antinova, din zona Munþilor AntiTaurus, pentru Chalcoliticul
mijlociu ºi final, este cunoscutã cultura Korucu Tepe (estul Turciei, cercetãri M.
Van Loon, 1969-1970), care a fost contemporanã cu Amuq D-F, dezvoltatã pe
parcursul a trei faze (Korucu Tepe A timpurie, Korucu Tepe A târzie ºi Korucu Tepe
B). Nivelul al V-lea, datat între aprox. 4550-4250 bc (faza Korucu Tepe A
timpurie), prezintã locuinþe construite din cãrãmizi crude ºi lemn de stejar, cu
pereþii feþuiþi. Industria liticã, confecþionatã din obsidian, cuprindea lame de secerã
ºi mici vârfuri foliacee de sãgeatã, de tip Obeid. Ceramica predominantã era cea
din categoria de culoare închisã, roºie ºi neagrã, cu pereþii groºi, alãturi de care era
prezentã ºi specia lustruitã, pictatã uneori în manierã Halaf. Ca forme existau, în
principal, urcioare fãrã gât, boluri cu profilul drept, având torþi orizontale ºi motive
decorative aplicate sun buzã (benzi în relief), asemãnãtoare cu descoperirile de la
Tepecik ºi Kor Tepe (Turcia). În fazele urmãtoare, datate în mileniul al IV-lea bc, se
observã cã ceramica era lucratã la roata înceatã într-o manierã care face trecerea
cãtre faza Uruk ºi epoca bronzului. Odatã cu cultura Beycesultan se trece la epoca
bronzului în spaþiul anatolian.
* * *
Complexul Umm Dabagijah/Sotto - Hassuna - Samarra (Irak) s-a
dezvoltat în nordul Mesopotamiei, în
câmpiile de la poalele Munþilor Taurus ºi
Zagros, într-o vreme în care sudul regiunii
dintre Eufrat ºi Tigru, care se prezenta ca o
importantã ºi întinsã zonã aluvionarã, nu
pare sã fi fost locuit în totalitate. Avându-ºi
rãdãcinile în elementele PPNB târziu din
zonele Eufratului ºi Taurus, care s-au
rãspândit pânã în spaþiul Jazirah-ului
irakian, complexul Umm Dabagijah/Sotto
Hassuna a evoluat, cu particularitãþi
temporale ºi geografice, între 6000 - 5000
bc, cãtre sfârºitul perioadei contribuind la
formarea culturii Samarra.
Din acest ansamblu, cultura
Umm Dabagijah/Sotto (denumitã astfel
dupã tell-urile epo-nime din Irak, cercetate
de N. Kirkbride, între 1971 ºi 1974, ºi
respectiv N. Merpert, R. Munèaev ºi N.
Bader, între 1970-1974) este mai timpurie,
apãrând ºi evoluând în partea vesticã a F i g . 9 4 . M a t e r i a l e U m m
zonei, de unde s-a rãspândit cãtre nord-est Dabagijah/Sotto (1-11), Samarra
ºi est, fiind denumitã ºi Pre- sau (12-17) ºi Halaf (18-26), (dupã
Proto-Hassuna. Kirkbride, Lloyd Safar, Herzfeld,
Aceastã culturã neoliticã timpurie Oates, Abu-es- Soof, Aurenche,
nord-mesopotamianã (aprox. 6000-5600 Hijara, Lichardus)
bc) prezintã multe asemãnãri cu descoperirile din siturile PPNB de la Abu Hureyra,
El Kown ºi Bouqras, aflate în zona deºertului sirian: vârfurile de tip Byblos, larga
utilizare a gipsului, pentru decorarea locuinþelor ºi construcþiilor de cult, precum ºi
confecþionarea unor vase din alabastru ºi marmurã.
Locuinþele, construite din chirpici, erau rectangulare ºi erau organizate în
lungi ºiruri paralele sau în grupuri aflate jurul unor curþi (fig. 94. 11). Casele aveau
ferestre dar intrarea se fãcea prin acoperiº. Unele spaþii erau folosite ca silozuri ºi
magazii. Cu ajutorul gipsului se netezeau podeaua ºi pereþii, care, uneori, erau
pictaþi cu scene de vânãtoare ºi onagri/hemioni (Umm Dabagijah).
Industria liticã era reprezentatã prin lame de obsidian, topoare ºlefuite,
proiectile de praºtie, vase (fig. 94. 9-10) ºi figurine antropomorfe ºi zoomorfe.
Ceramica acestei culturi a fost divizatã în mai multe categorii. Olãria lucratã dintr-
o pastã grosierã, cu paie în compoziþie, nedecoratã, prezenta ca forme: boluri cu
deschiderea ovalã ºi urcioare mari, carenate, câteodatã cu fundul ogival, care
pentru stabilitate erau îngropate. Cea de-a doua categorie, finã, cuprinde ceramica
lustruitã, pictatã câteodatã, cu culoare roºie, motivele predilecte fiind benzile
simple, „cãpriorii” ºi punctele, sau era decoratã cu ornamente plastice în relief:
butoni, protome animaliere, „ochi”,
motive geometrice ºi antropomorfe
etc., cu apropiate analogii în
descoperirile de la Bouqras (fig. 94. 1-
4). Deocamdatã, în afara decorurilor
pictate ºi plastice, de pe ceramicã ºi
pereþii construcþiilor, ºi a statuetelor
antropomorfe ºi zoomorfe de piatrã ºi
lut (fig. 94. 6, 8 ), nu se cunosc alte
elemente care sã vorbeascã despre
spiritualitatea acestor comunitãþi
neolitice timpurii din nordul
Mesopotamiei.
Pe fondul descris mai sus, s-a
format cultura Hassuna (aprox. 5600-
5200 bc), dezvoltatã din Jazirah-ul
irakian pânã pe ambele maluri ale
Tigrului mijlociu, în regiunea Sinjar
Fig. 95. Ceramicã cultura Hassuna (tell-ul eponim de la sud-est de Mossul,
(a-g), Samarra (h-j) ºi Hajji nordul Irakului, cercetat sistematic în
Muhammed (k-m), (dupã Mellaart, 1943-1944, de S. Lloyd ºi F. Safar).
Lloyd, Safar, Ippolitoni, Ziegler) Ca ocupaþii, purtãtorii acesteia
practicau, ca ºi înaintaºii lor, agricultura
pe bazã de irigaþii, în condiþiile unor stepe aride, ºi creºterea animalelor (bovine,
porcine, ovi-caprine), poate într-un sistem trashumant, pendulatoriu între câmpia
uscatã, podiº ºi zonele montane învecinate, completate de practicarea unor
meºtesuguri ºi a comerþului.
În domeniul material, sunt evidente moºtenirile din perioada anterioarã,
atât în ceea ce priveºte arhitectura, industria liticã ºi ceramica. Astfel, arhitectura a
216 Dumitru Boghian
continuat sã fie dezvoltatã, construindu-se, din chirpici ºi cãrãmizi crude, mari
locuinþe rectangulare, cu mai multe camere, ºi anexe gospodãreºti, în special
silozuri, tencuite cu gips sau cu bitum. În acelaºi timp, la Yarim Tepe I (Sinjar, vest
de Mossul, Irak) este atestat ºi un nou tip de locuinþã, de formã rotundã, cu
acoperiºul în formã de cupolã. În cadrul spaþiilor gospodãreºti se gãseau gropi,
vetre, cuptoare, cuptoare pentru ars ceramica etc.
Industria liticã era compusã din vârfuri de tip Byblos, confecþionate din
silex, lame ºi piese segmentiforme pentru secerã, realizate din obsidian, nuclee cu
urmele cioplirii lamelare, topoare ºi tesle ºlefuite lucrate din roci verzui. Se cunosc
unelte de os, bile de praºtie din lut, în vreme ce cuprul ºi plumbul au început sã fie
utilizate doar pentru podoabe (Yarim Tepe I).
Ceramica culturii Hassuna cuprinde mai multe specii, diferenþiate pe faze
(fig. 95. ag): grosierã, forma comunã fiind tipsia pentru decorticarea cerealelor
(faza Ia-Ib); finã: pictatã cu roºu-brun pe angoba crem-roºiaticã, lustruitã, a
vasului, prezentând ca motive benzi late sub buzã, grupuri de linii oblice ºi
„cãpriori” pe gâtul ºi umãrul urcioarelor, care sunt recipientele predominante,
numitã ºi ceramicã pictatã Hassuna arhaicã (faza Ib); finã: incizatã, caracterizatã
prin urcioare mari, decorate cu grupe de benzi liniare, obþinute prin zgârierea
angobei umede, numitã ceramicã incizatã Hassuna clasicã (faza II).
Alãturi de ceramica incizatã Hassuna clasicã, au fost confecþionate, în
cantitãþi reduse vase pictate ºi incizate, încadrate în aºa-numita ceramicã pictatã
Hassuna clasicã, cu decor mat; motivele utilizate fiind cele “în spinare de peºte”,
“brãduþ” ºi triunghiulare (fig. 94. 7, 95 a-g. ), care sunt bine cunoscute în nivelurile
Hassuna târzii (fazele III-IV). De asemenea, au fost importate: o mare cantitate de
ceramicã de tip Samarra, de bunã calitate, ºi puþine materiale de tip Halaf.
Cãtre sfârºitul mileniului al VI-lea bc, toate siturile Hassuna au fost
abandonate, din cauze greu de precizat, ºi au fost ocupate de comunitãþile Samarra
ºi Halaf, probabil în urma unor conflicte din zonã, care nu sunt încã bine precizate.
Cultura Samarra (dupã situl Samarra, Beit al-Khalifa, situat pe malul
stâng al Tigrului, la nord de Bagdad, cercetat între 1911-1913 de E. Herzfeld), a
ocupat, la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi începutul celui de-al V-lea (aprox. 5500-
4900 bc), o zonã aflatã în centrul Irakului (cuprinsã între Baghouz, la vest, ºi Choga
Mami, Mandali, la est), marcând începuturile rãspândirii comunitãþilor umane în
câmpia aluvionarã a Mesopotamiei, odatã cu partea de nord-est a acesteia, ca
urmare a trecerii la practicarea agriculturii bazate pe irigaþii. Având centrul în valea
Tigrului mijlociu (siturile Mubbadad, Tell Sawwan ºi Samarra) ºi în piemontul de
la sud de Kirkuk, nord-vestul Zagrosului (aºezãrile Matarrah ºi Rihan), purtãtorii
culturii Samarra trecuserã la o agriculturã avansatã (noile specii cultivate erau
orzul cu ºase rânduri, inul ºi unele leguminoase) ºi o înfloritoare creºtere a
animalelor (bovine în special). La Tell Sawwan, irigarea câmpurilor cultivate se
fãcea din Tigru, în timp ce la Mandali (Choga Mami), asigurarea umiditãþii
terenurilor agricole se realiza prin canale colectoare, sãpate perpendicular pe
cursul apelor.
Purtãtorii culturii Samarra au continuat, în parte, moºtenirea primitã de la
cultura Hassuna, aºa cum lasã impresia descoperirile din situl de la Matarrah, aflat
la marginea nordicã a arealului de rãspândire.
În domeniul arhitecturii, s-au realizat
construcþii mari, etajate, cu mai multe încãperi,
cu planurile alungite sau în formã de T (fig. 94.
17), locuite de familii mari, ca materiale de
construcþii utilizându-se cãrãmizile turnate în
tipare, bitumul ºi, mult mai puþin, gipsul. Unele
construcþii au jucat rolul de veritabile grânare,
altele aveau o destinaþie culticã.Industria liticã
era puþin deosebitã de cea a culturii Hassuna, ca
piese aparte gãsindu-se, la Tell Sawwan,
sãpãligile de piatrã ºi numeroase râºniþe ºi
pisãloage, ca reflex al practicãrii agriculturii.
De asemenea, se cunosc vase ºi statuete
confecþionate din alabastru (fig. 94. 14) ºi
marmurã.
Ceramica acestei culturii a fost foarte
atent lucratã, denotând un meºteºug deosebit
de dezvoltat ºi o simbolisticã a decorului care
Fig. 96. Ceramicã Samarra de vorbeºte de o spiritualitate complexã. Astfel,
la Baghouz (dupã Mesnil du au fost decelate mai multe categorii: grosierã ºi
Buisson)
finã, cu diferite varietãþi. Ceramica grosierã
are ca forme: tipsiile pentru decorticat
cerealele, strãchinile, bolurile globulare, urcioarele de diferite dimensiuni, cu
profilul gâtului în “S”, în general nedecorate (fig. 94. 12-13, 15-16, 95. h-j, 96).
Ceramica finã a fost lucratã din pastã bunã, cu nisip în compoziþie ºi
acoperitã cu o angobã deschisã, în urma arderii oxidante, vasele, cu pereþii groºi
sau subþiri, cãpãtând o culoare gãlbuie. Se pot semnala urmãtoarele varietãþi ale
ceramicii fine: nepictatã, pictatã, incizatã ºi combinatã. Cea mai bine reprezentatã
a fost ceramica finã pictatã cu negru sau brun mat pe fond crem, diferitele motive
decorative (benzi înguste asociate cu motive geometrice, liniare, ºi simbolice, în
special cruci ºi zvastici) fiind dispuse pe umãrul bolurilor ºi urcioarelor sau în
interiorul strãchinilor ºi farfuriilor.
Semnificative sunt decorurile naturalistezoomorfe, reprezentând þapi,
bucranii, cerbi, antilope, pãsãri, peºti, scorpioni, ºi antropomorfe, redând
personaje feminine cu pãrul în vânt, toate fiind dispuse, cel mai adesea, cruciform
ºi redate dinamic, aranjate centrifug, în turbion. De asemenea, interesante sunt
vasele-urcior, decorate combinat prin picturã ºi incizie, reprezentând feþe feminine
modelate, cu ochii în formã de boabe de cafea, pãrul ºi sprâncenele pictate, numite
vase-efigie, legate probabil de religia ºi mitologia acestor comunitãþi.
În ceea ce priveºte viaþa spiritualã, triburile culturii par sã fi practicat un
complicat cult al fecunditãþii ºi fertilitãþii încã insuficient definit. Statuete
antropomorfe de alabastru, steatit, marmurã au fost descoperite în mormintele de
copii, depuse, probabil, cu scop apotropaic sau cu rol psihopomp, în timp ce în
locuinþe, în sanctuare ºi în construcþiile funerare au fost gãsite reprezentãri
feminine de argilã, decorate, prin modelare ºi picturã, cu elemente de coafurã,
vestimentaþie, tatuaje ºi podoabã. Ritul funerar era inhumaþia, defuncþii fiind
218 Dumitru Boghian
îngropaþi în necropole.
Dezvoltând o economie înfloritoare, structuri sociale ºi spirituale
elaborate, cultura Samarra a întreþinut legãturi cu purtãtorii culturii Halaf ºi a
participat la naºterea civilizaþiei Obeid, care a cunoscut o largã rãspândire ºi a
colonizat întreg sudul câmpiei
aluvionare a Mesopotamiei.
Cultura Obeid (situl eponim
Tell el-Obeid/Ubaid, la 10 km V de Ur,
pe malul drept al Eufratului, cercetãri
1919 H. R. Hall, 1923-1924 L.
Woolley, 1937 Hall ºi Woolley) s-a
dezvoltat în perioada chalcoliticã
(mileniile V-IV bc) în câmpia
aluvionarã a Mesopotamiei. Se pare cã
a fost precedatã, la sfârºitul mileniului
al VI-lea ºi în prima jumãtate a
mileniului V bc de o perioadã Pre- Fig. 97. Ceramicã Obeid II/Hajji
Obeid, aºa cum lasã sã se înþeleagã Muhammed (dupã Ziegler)
descoperirile mai noi de la Tell Oueilli
(Irak, cercetãri, J. -L. Huot, 1976-1981), când s-au configurat trãsãturile acestei
civilizaþii ºi purtãtorii acesteia au ocupat întreaga lor arie de rãspândire din
Mesopotamia inferioarã.
În decursul evoluþiei lor, probabil de-a lungul a cinci faze (Obeid 0 sau
Oueilli, I sau Eridu, II sau Hajji Muhammed, IIIObeid clasic ºi IV sau Obeid
târziu), purtãtorii culturii Obeid, între care s-au aflat, probabil, ºi sumerienii, au
întreþinut legãturi comerciale cu vaste spaþii, ceramica de “tip Obeid” sau de
“tradiþie Obeid” ajungând pânã în Câmpia Amuq, în vest, spre nord, pânã la
Korocu Tepe, în Anatolia, pânã la Golful Arabic, în sud, ºi pânã în Iran, în est.
Aºezãrile Obeid au fost constituite din colibe realizate pe schelet lemnos,
pereþii ºi podeaua fiind alcãtuite din rogojini ºi “panouri” de stuf întãrite cu bitum.
Au fost descoperite ºi locuinþe mai trainice construite din chirpici ºi piatrã spartã.
Industria liticã a fost compusã din seceri cu piese masive de silex ºi obsidian,
numeroase nuclee cu negativele desprinderilor lamelare, gratoare, cuþite de
obsidian ºi cristal de stâncã, sãpãligi de calcar ºi topoare de diorit, mici vârfuri de
sãgeatã, mai ales în cadrul variantei arabice. Din lut s-au realizat greutãþi pentru
plasa de pescuit ºi fusaiole, suporturi de seceri, alãturi de care se cunosc ºi multe
piese metalice.
Ceramica Obeid este subîmpãrþitã în patru specii, douã de facturã grosierã,
nepictatã ºi decoratã cu motive incizate sau imprimate cu pieptenele, ºi douã din
categoria finã, una, mai rarã, cu angobã roºie, ºi cealaltã, majoritarã, de bunã ºi
foarte bunã calitate, numitã ceramicã Obeid clasicã, cu forme standardizate ºi
pictatã.
Ca forme ale ceramicii fine se pot aminti: bolurile, cupele, strãchinile cu
pereþii foarte subþiri, urcioare, vase de cult (în formã de animale, cãdelniþe etc.),
pictate cu culoare neagrã pe fondul vasului, ca motive ornamentale fiind folosite
reprezentãrile geometrice, animaliere ºi florale (fig. 97 ºi 98). Dintre piesele de
cult, meritã a fi menþionate figurinele
antropomorfe feminine, reprezentând “Zeiþa-
Mamã”, cu ochii bridaþi, umerii redaþi exagerat
ºi cu detalii de coafurã ºi vestimentaþie. Ca rit
funerar, se poate arãta cã în faza Obeid IV, la
Ur (Tell al-Muquyyar, Irak), nivelul Ur-al
Ubaid II, a fost folositã inhumaþia, defuncþii
erau înveliþi în rogojini ºi depuºi, împreunã cu
ceramica ºi plastica din inventar, în puþuri ºi
morminte delimitate cu fragmente ceramice.
Într-o perioadã post-Obeid, aprox. 4000-3600
bc, apar elementele târzii, care trebuie legate
de o fazã numitã Uruk (Tell Warka, în
apropiere de Samawa, la NE de Basra, Irak),
Fig. 98. Ceramicã Obeid II ºi III
care face trecerea spre faza urbanã
(dupã Safar, Mustafa, Lloyd) propriu-zisã.
* * *
Neoliticul din zona Munþilor Zagros a cunoscut o evoluþie oarecum
particularã faþã de cea a zonelor prezentate mai sus, un rol important avându-l
legãturile cu regiunile vestice. Astfel, dupã perioadele preceramice A ºi B, atestate
la Ganj Dareh (D-A), Ali Kosh (faza Bush Mordeh), în Iran, ºi Jarmo, în Irak,
despre care am menþionat mai sus, au urmat o serie de civilizaþii ºi grupe
cronologico-culturale. Cea mai importantã dintre acestea a fost cultura Jarmo
(Irak, la est de Kirkuk, cercetãri R. Braidwood, 1951-1953), care a continuat
tradiþiile preceramice locale ºi s-a rãspândit pânã în Zagrosul central iranian
(Sarab, pe valea Qara Su, ºi Tepe Guran, în bazinul Saimarreh, în Iran). Se pare cã
începuturile fazei ceramice a culturii Jarmo se pot plasa, prin analogie cu
descoperirile de la Tepe Guran (nivelul V), la sfârºitul mileniului al VII-lea bc.
Comunitãþile Jarmo au practicat o economie diversificatã pe zone
geografice. Astfel, la Jarmo erau cunoscute: agricultura bazatã pe cultivarea
diferitelor specii de grâu ºi a orzului, creºterea animalelor domestice (ovicaprine,
suine ºi bovine), împreunã cu culesul, vânãtoarea, meºteºugurile ºi comerþul. La
Tepe Guran se cultiva orzul ºi erau crescute caprele domestice, în vreme ce la
Sarab, ovicaprinele reprezentau 50% din materialele osteologice descoperite în
aºezare. Locuinþele rectangulare aveau mai multe camere (fig. 99.13), erau
construite din chirpici, pe fundament de piatrã, acoperiºul fiind realizat din lemn,
stuf ºi lut. Circulaþia între anumite încãperi, mai ales acelea destinate pãstrãrii
proviziilor, se fãcea prin uºi în tavan (un fel de hublouri) închise cu panouri de
lemn. Câteodatã, în unele camere se gãseau cuptoare cu hornuri cuprinse în pereþi,
ºi complexe casnice, alcãtuite din râºniþe ºi vetre. La Sarab sunt cunoscute locuinþe
circulare, sub formã de colibe semiadâncite.
Industria liticã a culturii Jarmo era deosebit de bogatã ºi diversã ºi era
alcãtuitã din lame ºi lamele retuºate ºi neretuºate, piese cu trunchiere (fig. 99. 1-4)
piese componente de secerã, prinse în rame cu ajutorul bitumului, gratoare,
strãpungãtoare, “burghie”, topoare ºi tesle semiºlefuite, confecþionate din silex ºi
220 Dumitru Boghian
obsidian, dovedind adaptarea la un
mediu forestier. De asemenea, triburile
culturii Jarmo au produs vase (fig. 99.
11-12) ºi podoabe (brãþãri, fig. 99. 10,
ºi mãrgele) din marmurã ºlefuitã,
râºniþe ºi frecãtoare/ zdrobitoare.
Bogatã a fost ºi industria osteologicã
(strãpungãtoare, ace, spatule), (fig. 99.
9). Ceramica acestei culturi era
alcãtuitã din categoriile grosierã ºi
finã, prezentând ca forme urcioarele ºi
bolurile simple, câteodatã lustruite ºi
pictate cu diferite motive (arbori ºi linii
oblice punctate), dispuse sub buza
vasului, cunoscându-se ºi un stil
J a r m o a r h a i c p i c t a t Fig. 99. Cultura Jarmo (dupã
(fig. 99. 14). Braidwood, Mortensen, Mellaart)
În fazele mai noi ale culturii,
vasele erau de mai mari dimensiuni, pictura ceramicii era mai rarã, predominând
ornamentarea plasticã, aplicatã, ºi motivele incizate. În cea de-a doua jumãtate a
mileniului al VI-lea bc, ceramica Jarmo a evoluat cãtre un nou stil, denumit Sarab,
caracterizat printr-o ceramicã grosierã cu degresant vegetal, acoperitã, câteodatã,
cu angobã roºiaticã, ºi o specie finã, reprezentatã prin numeroase vase bol, cu
profilul carenat, decorate cu benzi orizontale pictate sub buzã, cu culori închise pe
fondul deschis sau invers.
Spiritualitatea comunitãþilor Jarmo este doveditã de o foarte bogatã
plasticã zoomorfã ºi antropomorfã, unele foarte schematizate, legate probabil, de
cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii (fig. 99. 5-8). Adesea au fost reprezentate personaje
feminine, în poziþie aºezatã, sau deosebit de schematizate, în formã de pioni dar cu
trãsãturile anatomice ale chipului reliefate.
Este foarte greu de definit care a fost moºtenirea culturii Jarmo, în
regiunea pe care aceasta a ocupat-o, deoarece cercetãrile sunt încã insuficiente.
Este posibil ca populaþiile de tip Jarmo sã fi ocupat, în Neoliticul evoluat ºi în
Eneolitic, toate depresiunile intramontane înalte ale Zagrosului iraniano-irakian,
aºa cum se observã în descoperirile de la Jarri B (bazinul Shiraz, Iran, cercetãri L.
Van den Berghe, 1951-1952, 1955, în cea mai mare parte inedite), aprox. 56005000
bc, caracterizate printr-o ceramicã grosierã, cu degresant vegetal, pictatã cu
culoare închisã pe fondul deschis al vasului, Mushki (tot în bazinul Shiraz,
cercetãri japoneze conduse de T. Matsusani, 1965), aprox. 50004500 bc, unde, pe
lângã unelte ºi arme microlitice de obsidian (piese geometrice ºi negeometrice,
lame de secerã, gratoare etc.) ºi de os (strãpungãtoare, ace, mânere etc.), sunt
cunoscute piese de aramã lucrate prin ciocãnire (strãpungãtoare, mãrgele, cârlige
de undiþã), împreunã cu o ceramicã grosierã ºi finã, pictatã cu culori închise pe
fondul deschis sau roºiatic al vaselor.
Locuirile de la Bakun B (bazinul Shiraz, Iran, cercetãri japoneze
restrânse, conduse de N. Egami ºi S. Masuda, 1956), datate la aprox. 45004100 bc,
reprezintã a treia fazã de ocupare a
Zagrosului central ºi vãdesc o
continuare a tradiþiilor anterioare (fig.
100), fiind mai dificil de generalizat
din cauza suprafeþei restrânse sãpate
(12 m2)
Ultima fazã de ocupare Neo-
Eneoliticã din zonã, încadratã între
41003700 bc, este reprezentatã prin
Fig. 100. Vas pictat Tal-i Bakun situl Gap A, nivelul I (în bazinul
(dupã Deshayes J.) Shiraz, Iran, cercetãri japoneze N.
Egani, T. Sono, 1962), unde s-a
constatat continuarea practicãrii agriculturii ºi creºterii animalelor ºi o grijã
deosebitã pentru întemeierea habitatului uman (locuinþele rectangulare erau
lucrate din cãrãmizi crude, pereþii fiind atent feþuiþi).
Ceramica cuprindea douã specii principale, grosierã ºi finã, cu variante. Se
remarcã ceramica pictatã cu culoare închisã pe fondul deschis al vasului.
Urmãtoarele niveluri, contemporane cu cultura Uruk din Mesopotamia, de la
sfârºitul mileniului al IV-lea bc, fac trecerea cãtre epoca bronzului în zonã.
* * *
Aceeaºi individualitate a cunoscut ºi civilizaþia din câmpia aluvialã a
regiunii Susa (Khuzistan, în SV Iranului), cunoscutã ºi
sub numele de Susiana sau Elam, care s-a dezvoltat la
contactul cu lumea mesopotamianã, zonã care a furnizat o
secvenþã cronologicã ºi culturalã neoliticã ºi eneoliticã
aproape completã. Deºi prezintã un paralelism cultural cu
Mesopotamia, aceastã civilizaþie este mult mai legatã de
Neoliticul din platoul central iranian. Pe baza cercetãrilor
efectuate într-o serie de situri ca Susa, Djowi,
Djaffarabad ºi Bendebal, L. Le Breton (începând cu
1957) a propus o periodizarea bazatã pe cinci faze
Susiana A-E (mileniile VI-IV bc). Aceastã periodizare a
fost definitã mai precis în urma noilor cercetãri (în special
la Choga Bonut, Choga Mish, Boneh Fazili).
În aceastã regiune, primele locuiri neolitice pot fi
datate, pe la 7600 bc, în perioada aceramicã de tip Ali
Kosh (cu toate fazele sale), în timp ce elementele
Neoliticului ceramic sunt cunoscute, pe la 6000 bc, prin
descoperirile de la Choga Mish, caracteristice pentru
aºa-numita fazã: de formare Susiana. Pe la 5600 bc au Fig. 101. Vas Susa I
fost datate începuturile fazei vechi Susiana (A), unul (dupã Casal J-M)
dintre cele mai importante situri fiind Djaffarabad
(bazinul Karkeh, Kuzistan în Iran). Aºezãrile aveau aspectul unor sate, dar în faza
Susiana C, pe la 4500 bc, apar situri urbane, cum este cel de la Choga Mish, (18 ha).
Ceramica culturii Susiana s-a caracterizat prin mai multe specii, dintre s-a
evidenþiat cea finã, pictatã policrom, ca motive fiind cunoscute cele geometrice ºi
222 Dumitru Boghian
cele zoomorfe (insecte, serpi, pãsãri picioroange, capre, oi, pantere, câini etc.,
Fig. 101).
* * *
În parte de nord-vest a Iranului, cele mai vechi descoperiri neolitice
cunoscute sunt cele de tip Sang-i-Chakhamak (situl eponim din valea Rud-i-
Hasanabad/Iran, pe versantul sudic al Munþilor Elburz, cercetãri în douã situri
conduse de japonezul S. Masuda, 1971-1973), datate între aprox. 6000 - 5100 bc.
Cea mai veche locuire neoliticã din zonã este cea de la Sang-i-
Chakhamak Vest (aprox. 6000-5600 bc), unde au fost cercetate cinci straturi
neolitice aceramice, cel mai reprezentativ fiind nivelul al treilea. Nivelurile
aceramice prezintã o arhitecturã reprezentatã de locuinþe rectangulare, construite
din cãrãmizi crude, cu contraforturi la interior ºi vetre supraînãlþate. Într-o locuinþã
a fost descoperit un decor mural din lut modelat (asemãnãtor poate cu cele de la
Çatal Hüyük), care fãcea parte, probabil, dintr-un sanctuar casnic. În domeniul
spiritual pot fi încadrate statuetele antropomorfe ºi zoomorfe de lut, legate de cultul
fecunditãþii ºi fertilitãþii. Utilajul litic era parþial microlitic, lamelar, fiind cioplit
din nuclee piramidale, alãturi de care au existat ºi sãpãligi din piatrã ºlefuitã. Din os
au fost confecþionate mânere pentru unelte ºi, poate, arme.
Fazele urmãtoare ale Neoliticului nord-iranian sunt reprezentate la Sang-
i-Chakhamak Est, nivelurile 6-4, datate între aprox. 5600-4500 bc, observându-
se continuitatea unor elemente din perioada anterioarã. Astfel, deºi casele au fost
realizate tot din cãrãmizi crude, aveau o formã ovalã, cu pereþii feþuiti ºi coloraþi. În
cadrul industriei litice au continuat sã fie folosite piesele microlitice, dar au apãrut
lamele de secerã ºi topoarele ºlefuite. Ca piese lucrate din os, au fost descoperite
strãpungãtoare, spatule ºi mânere sculptate cu motive animaliere.
Ceramica descoperitã poate fi încadratã în douã categorii importante:
grosierã, cu degresanþi vegetali în compoziþie ºi cu pereþii de culoare deschisã,
neteziþi, ºi finã, cu decor pictat cu culoare închisã pe fondul deschis al vaselor.
Ceramica finã se aseamãnã cu cea descoperitã în câmpia de la rãsãrit de Marea
Caspicã, la Yarim Tepe (cercetãri D. Stronach) ºi cu cea a culturii Džejtun. În ceea
ce priveºte ritul funerar, precizãm cã în acest sit au fost descoperite mai multe
înhumãri de copii, într-un caz defunctul fiind depus într-un urcior.
Descoperirile aparþinând fazelor urmãtoare, nivelurile Sang-i-
Chakhamak Est 3-2 (aprox. 5000-3500 bc) ºi 1 (aprox. 3500-3100 bc) nu sunt
bine cunoscute. Se poate preciza doar cã în nivelul Sang-i-Chakhamak Est 1 a
fost descoperit un mormânt colectiv (femei ºi copii) în asociere cu ceramicã
aparþinând fazei a doua a culturii Sialk, care poate fi regãsitã ºi la Hissar Tepe,
dovedind o extindere a purtãtorilor acesteia.
În ceea ce priveºte siturile din zona piemontului nordic al Munþilor Elburz,
acestea sunt importante pentru aflarea originii culturii Džejtun, din Turkmenistan,
unde apare ca fiind constituitã de la începuturi (a doua jumãtate a mileniului al
VI-lea bc).
Pentru începuturile Neoliticului în partea de nord-vest a zonei montane a
Iranului, sunt cunoscute ºi descoperirile de tip Yanik Tepe (în nordul Munþilor
Zagros, în bazinul lacului Rizaiyeh/Urmia, Iran, cercetãri C. Burney, 1960-1962)
ºi Hadji Firuz (spre SV, tot în bazinul lacului Rizaiyeh, Iran, cercetãri C. Burney,
1958, ºi T. C. Young, R. Dyson, 1961, 1968), datate între 5600-4500 bc. Economia
acestor comunitãþi, care au trãit în depresiunile intramontane înalte, era bazatã pe
creºterea animalelor, în principal ovi-caprine, în timp ce boul sãlbatic era vânat, ºi
pe agriculturã, deºi nu au fost descoperite piese componente de secerã.
Arhitectura vãdeºte o asemãnare cu unele tradiþii din zonã, locuinþele de
formã rectangularã fiind construite din cãrãmizi crude ºi lutuieli, cu pereþii ºi
podelele feþuite ºi colorate cu ocru roºu. Dispuse în interiorul unor curþi, locuinþele
aveau silozuri (hambare) ºi cuptoare simple, în formã de potcoavã. Industria liticã a
fost lucratã din obsidian ºi silex ºi este reprezentatã prin puþine topoare ºlefuite
(Yanik Tepe), în vreme ce din alabastru s-au confecþionat vase (boluri, în special) ºi
brãþãri.
Ceramica este alcãtuitã din douã tipuri, cu variante: unul mai grosier,
lucrat din pastã cu amestecuri vegetale, vasele cu pereþii de culoare deschisã
neteziþi fiind, câteodatã, pictate, ºi al doilea, de facturã mai finã, cu decor
predominant pictat, cu culoare închisã pe fondul deschis al recipientelor. Ceramica
grosierã, acoperitã cu angobã roºie este reprezentatã la Hadji Firuz, Dalma ºi
Hasanlu (tot în bazinul lacului Rizaiyeh,Iran).
Pe plan spiritual, se cunosc statuete antropomorfe lucrate din argilã,
decorate cu puncte ºi ciupituri realizate cu unghia, legate de cultul fecunditãþii ºi
fertilitãþii, precum ºi o serie de înmormântãri colective, defuncþii fiind coloraþi cu
ocru roºu.
Faza Dalma a ocupãrii nord-vestului Iranului, datatã între 4500-4100 bc
(cercetãri Ch. Burney, 1958-1959, T. Cuyler Young Jr., 1961), s-a caracterizat prin
locuinþe rectangulare pluricompartimentate, dotate cu curþi în care se gãseau
vetrele ºi cuptoarele. În cadrul industriei litice, realizate din obsidian, se cunosc
lamele de secerã, iar ca piese osteologice se remarcã strãpungãtoarele. Ceramica
fazei Dalma cunoaºte speciile: grosierã, cu degresant vegetal, pictatã ºi nepictatã,
ºi finã, cu degresant mineral, cu fondul acoperit de o angobã roºie, pictatã cu
culoare închisã sau cu impresiuni realizate cu degetele, unghiile ºi cu beþiºoare de
stuf. Pentru domeniul spiritual se poate menþiona înhumarea copiilor în urcioare.
Ultima fazã de ocupare neoliticã ºi eneoliticã a nord-vestului Iranului,
încadratã între 4100 - 3700 bc, este cunoscutã insuficient, fiind reprezentatã prin
descoperirile de tip Pisdeli (bazinul lacului Rizaiyeh,Iran, cercetãri restrânse R. H.
Dyson ºi T. C. Young, 1957). Autorii cercetãrilor aratã cã purtãtorii acestei faze au
practicat creºterea animalelor (ovicaprine, bovine ºi câini) ºi o agriculturã bazatã
pe un sistem de irigaþii, dintre descoperirile litice fiind menþionate doar lamele de
secerã. În domeniul confecþionãrii ceramicii, se observã continuarea utilizãrii
speciilor anterioare, în special cea grosierã, pictatã, nedecoratã ºi cu angobã roºie.
Cultura Hissar (situl Tepe Hissar, în apropiere de Damghan/Iran, pe
versantul sudic al Munþilor Elburz, cercetat de E. F. Schmidt, 1931-1932) s-a
dezvoltat în regiunea Munþilor Elbur, din nordul Iranului, care a fost, în Neolitic ºi
Eneolitic, mult mai legatã de culturile sudice (în special Sialk) decât de cele
nordice (Džejtun mai ales).
Cunoscând douã faze de evoluþie, cultura Hissar s-a caracterizat printr-o
relativã stabilitate ºi prosperitate. Astfel, în domeniul arhitecturii, în faza mai
veche, Hissar I A (aprox. 4500-4100 bc), locuinþele erau rectangulare,
224 Dumitru Boghian
pluricelulare, cu zidurile din chirpici finisaþi la interior, având fiecare vetre
interioare. În faza urmãtoare, Hissar I B (aprox. 4100-3700 bc) casele ºi-au pãstrat
particularitãþile constructive, erau bine pãstrate în sãpãturã încât se distingeau uºile
ºi ferestrele.
Industria liticã este puþin cunoscutã, nu a mai fost lucratã in obsidian,
menþionându-se doar prezenþa unor vârfuri de sãgeatã de silex, fapt necunoscut
pânã atunci în mediul iranian. În faza a doua a fost întrebuinþatã arama, care a fost
utilizatã pentru confecþionarea pieselor mãrunte (ace) ºi pentru podoabe. Tot
pentru podoabe au fost întrebuinþate unele pietre semipreþioase (cornalina,
serpintinitul).
Ceramica finã era lucratã din pastã bunã, fiind ornamentatã, în faza Hissar
I A, cu decoruri realizate cu culoare închisã pe fondul acoperit cu angobã roºie al
vasului. Pe lângã specia ceramicã finã, cunoscutã din faza precedentã, în faza
Hissar I B, s-a confecþionat ºi o specie grosierã, pictatã cu culori închise pe fondul
deschis al recipientelor, arsã în cuptoare evoluate. Domeniul spiritual este
reprezentat doar de ritul de înmormântare, care era inhumaþia, decedaþii fiind
însoþiþi de un inventar funerar compus din vase de ofrandã.
În regiunea platoului central iranian, dar în afara zonelor secetoase,
într-un teritoriu cu o pânzã freaticã bogatã, din bazinul lacului
DaryachehyeNamak, s-a dezvoltat, în Neolitic ºi Eneolitic, cultura Sialk (situl
eponim lângã Kashan, Iran, cercetãri efectuate de expediþia francezã condusã de R.
Ghirshman, 1933-1934, 1937), dezvoltatã, cu o remarcabilã continuitate ºi putere
de influenþã, între 5600-3700 bc, de-a lungul a trei faze principale (I-III), fiecare cu
subfaze ºi etape. Aceastã stabilitate ºi dezvoltare deosebitã s-a datorat poziþiilor
geografice ocupate, pe o veritabilã placã turnantã
cuprinsã între zona mesopotamianã ºi cea central-
asiaticã, între platourile înalte iraniano-afgane ºi
lumea caucazianã ºi est anatolianã, precum ºi
resurselor ºi ocupaþiilor statornice pracicate,
agricultura, creºterea animalelor (oi ºi bovine),
meºteºugurile ºi schimburile comerciale fiind foarte
importante.
Încã de la începuturi, din faza Sialk I, 1-3 ºi
4-5 (5600-4500 bc), au existat preocupãri pentru
asigurarea soliditãþii ºi sanitãþii habitatului. Astfel,
locuinþele au fost construite pe schelet lemnos, cu
chirpici, planurile fiind rectangulare, cu mai multe
încãperi, cu spaþii destinate traiului ºi activitãþilor
gospodãreºti zilnice precum ºi pentru pãstrarea
proviziilor (în vase/urcioare mari). În faza Sialk II
(4500-4100 bc), locuinþele au fost construite din Fig. 102. Ceramicã de tip
cãrãmizi crude, pereþii fiind feþuiþi ºi vopsiþi la Sialk (dupã Ghirshman)
interior cu roºu, pentru ca apoi, în faza Sialk III
(4100-3700 bc), sã aparã acoperiºurile boltite ºi cuptoarele evoluate pentru ars
ceramica.
Industria liticã a fost reprezentatã, în prima fazã, prin lame de secerã,
sãpãligi ºi topoare cioplite, pentru ca, în fazele
urmãtoare, sã cunoascã o diversificare
deosebitã, ca piese noi introducându-se
strãpungãtoarele ºi topoarele ºlefuite. Din
piatrã au mai fost lucrate boluri ºi brãþãri
ºlefuite.
Utilizarea cuprului este menþionatã
încã din prima fazã, când s-au realizat, prin
batere la rece, strãpungãtoare, ace cu ureche ºi
podoabe (spirale), pentru ca, în fazele evoluate,
sã se confecþioneze piese prin turnare, cum ar fi
Fig. 103. Vas Sialk pumnalele cu limbã la mâner.
(Dupã Deshayes) Ceramica a cunoscut o deosebitã
extensie în cadrul culturii Sialk (fig. 102-103),
fiind confecþionate, în faza I cele douã categorii principale, grosierã ºi finã, fiecare
cu câte douã variante. Ceramica grosierã, lucratã cu degresanþi vegetali în
compoziþie, de culoare deschisã, uniformã, era atât nedecoratã cât ºi pictatã, cu
culori închise pe fondul vasului; ea nu a mai fost întâlnitã în fazele evoluate.
Ceramica finã a cunoscut o fireascã evoluþie. Astfel, existã, de la
începuturi, o ceramicã finã, monocromã, cu angobã roºie, neornamentatã ºi pictatã
cu nuanþe închise, pe fond roºu. În faza Sialk I, 4-5, sunt cunoscute vasele cu picior,
în timp ce, în faza Sialk II, a fost utilizatã doar ceramica finã cu decor pictat cu
culori închise pe fond roºu. În faza Sialk III s-a folosit doar ceramica finã, pictatã cu
negru pe fondul vasului sau pe un fond roºu, ca motive întâlnindu-se romburile
simple sau îngemãnate, reprezentãrile zoomorfe etc.
În ceea ce priveºte domeniul spiritual, cel mai bine cunoscut este ritul
funerar al comunitãþilor Sialk. Din faza I se cunosc doar înmormântãri de copii,
depuºi în urcioare, în vreme ce, în fazele a II-a ºi a III-a, defuncþii acoperiþi cu ocru
roºu au fost înhumaþi împreunã cu piese de inventar funerar.
În decursul evoluþiei lor, comunitãþile de tip Sialk au influenþat, în grade ºi
maniere diferite, comunitãþile contemporane din vestul ºi nord-vestul Iranului sau
pe cele din Asia centralã.
VI. 2. Neoliticul ºi Eneoliticul în Asia Centralã

În Neoliticul ºi Eneoliticul central-asiatic au evoluat mai multe comunitãþi
istorico-etno-culturale, bine definite, cum au fost culturile Džejtun, Kerlteminar,
Hissar, Anau ºi Namazga, dintre care unele au coexistat ºi s-au influenþat reciproc
între mileniile al VI-lea ºi al III-lea bc. Fiecare entitate culturalã a ocupat câte o niºã
ecologicã bine individualizatã, a avut o origine ºi o evoluþie proprie, dezvoltând
grupe ºi variante regionale, care au depins, în unele din elementele lor, de
Neoliticul ºi Eneoliticul iranian.
Cultura Džejtun (Djeitun) (situl Džejtun, la 30 km NV de Aškhabad,
cercetat de V. M. Masson, 1955 - 1963, ºi O. B. Berdyev, în 1964), reprezintã,
probabil, prima culturã neoliticã (sedentarã ºi agricolã) din sudul
Turkmenistanului, dezvoltatã la poalele muntelui Kopet Dagh, de la Kyzyl Arvat,
226 Dumitru Boghian
în vest, pânã în regiunea Meana-Èaaè, la est, pe parcursul a trei faze: timpurie (în
cea de-a doua jumãtate a mileniului al VI-lea bc), mijlocie ºi târzie (sfârºitul
mileniului al VI-lea bc.
Asezãrile erau amplasate pe malurile râurilor care coborau din munte, într-
un mediu semideºertic, ºi în zonele de contact dintre câmpie ºi lanþul nisipos al
Deºertului Kara Kum, unde primãvara devreme se formau lacuri sezoniere.
Siturile acestei civilizaþii au fost grupate în trei zone geografice: occidentalã
(aºezarea Bami), centralã (staþiunile Džejtun ºi Èopan Depe) ºi rãsãriteanã
(Monžukly Depe), cu trãsãturi comune ºi particularitãþi locale exprimate în
ocupaþii, procentajul ceramicii pictate ºi numãrul statuetelor zoomorfe ºi
antropomorfe.
Siturile, cu dimensiuni
variabile (0, 5 la 2 ha), au fost
intens ºi îndelung locuite,
grosimea unor straturi de culturã
ajungând pânã la 6, 50 m, ºi
cuprindeau locuinþe rectangulare,
cu mai multe încãperi, cu vetre
interioare. Acestea erau construite
din cãrãmizi crude alungite (60-70
cm), pereþii fiind finisaþi cu argilã
ºi acoperiþi cu culoare roºie sau
neagrã, iar podelele erau vãruite Fig. 104. Planul aºezãrii Džejtun
cu alb ºi roºu. Casele aveau curþi ºi (Dupã V. M. Masson)
anexe gospodãreºti, aºa cum s-a
observat la Džejtun, unde au vieþuit, în cele 70 de case, aprox 140-160 locuitori
(fig. 104).
Ocupaþia principalã a purtãtorilor culturii Džejtun a fost agricultura,
aceºtia cultivând mai multe specii de grâu ºi orz (Èagally Depe, perioada târzie), ºi
creºterea animalelor, în turma de animale un rol important avându-l oile ºi caprele
urmate de bovine. Utilajul litic al acestei culturi a prelungit o tradiþie de tip
mezolitic, fiind caracterizat, în special, prin piese microlitice geometrice (trapeze,
triunghiuri ºi semilune), întrebuinþate pentru unelte compuse, lucrate pe lame de
silex, trunchiate, ºi gratoare, utilizate, împreunã cu lamele neretuºate, pentru
prelucrarea pieilor. De asemenea, a fost pusã în evidenþã prezenþa cuþitoaielor
(geluitoare), lucrate din lame retuºate cu scobiturã, ºi a burghielor (sfredelelor).
Piesele componente de secerã erau numeroase (aprox. 36, 5 % din totalul utilajului
microlitic). Au mai fost identificate râºniþe de mânã, pisãloage,
frecãtoare/zdrobitoare, topoare de piatrã ºlefuitã, sfere de piatrã etc.
Ceramica culturii Džejtun este consideratã cea mai veche din Asia
centralã, având paie tocate în compoziþie ºi o ardere de calitate mediocrã (fig. 105).
Existã ºi vase lucrate mai îngrijit, cu pereþii neteziþi ºi, uneori, lustruiþi. Formele
erau simple, cilindro-conice: strãchini, cãni, pahare ºi aºa-numitele “salatiere”,
decorate în majoritate cu motive incizate simple. O micã parte a ceramicii a fost
pictatã, cu motive realizate cu culoare roºie în formã de acolade, linii ondulate, linii
drepte, pãtrate rezervate etc.
Pentru domeniul vieþii spirituale sunt
cunoscute câteva picturi murale, realizate cu culoare
neagã ºi roºie, figurinele zoomorfe ºi antropomorfe ºi
“fisele de joc” (idoli conici, în formã de jetoane). Ca
rit funerar s-a folosit inhumaþia, defuncþii fiind depuºi
în morminte simple, sub podeaua locuinþelor sau sub
solul curþilor.
În ceea ce priveºte originea culturii, se pare
cã ea a fost rezultatul pãtrunderii, pe teritoriul
Turkmeniei, a unor triburi din NE Iranului, care au
asimilat o serie de comunitãþi mezolitice locale, ºi nu
Fig. 105. Ceramicã este vorba de o evoluþie localã spre Neolitic.
Džejtun Cultura Kelteminar s-a dezvoltat în
(Dupã V. M. Masson) câmpiile deºertice ale Asiei centrale cuprinse, în
mod special, în Uzbekistan, în regiunea vechilor
delte ale fluviilor Amu-Daria ºi Syr-Daria ºi a râului
Zeravshan, la est de Marea Aral, în interiorul deºertului Kyzyl Kum (cercetãri S. P.
Tolstov, 1939, A. V. Vinogradov, din 1954 pânã în prezent, în colaborare, din 1965,
cu geograful E. D. Mamedov, în cadrul expediþiei Horezmia, U. I. Islamov, 1960-
1961, E. B. Bižanov, 1977). De aceea, dezvoltarea ºi rãspândirea comunitãþilor
Kelteminar a fost, probabil, strâns legatã de evoluþia climaticã a Asiei centrale în
Holocen, în special de creºterea umiditãþii relative în zona Ljavljakan.
Din cele peste 1000 de situri Kelteminar cunoscute, cele mai importante
sunt: Djanbas 31 (Tolstov), la NE de Tutkul, Djingeldy în zona deltei, la sud de
Akèadarin, Darbaza Kyr 1 ºi 2, spre vãile uscate ale Makhandariei ºi Gudjajlei,
Komsomol 1-6, spre vechiul curs Syr-Daria, Ljavljakan, spre lacul cu acelaºi
nume, Uèašèa 131 în zona înãlþimilor Darjasaj. Numeroase situri au fost
descoperite în interfluviile Asiei centrale, pe malul drept al fluviului Amu-Daria, în
delta Sarykamyš, unde este cunoscut ºi mormântul neolitic târziu de la Tumek-
Kièidižik, în Ust-Yurt ºi la limita orientalã Karakum Zaunguz.
Cu toate datele insuficiente ºi discutabile de cronologie relativã ºi
absolutã, A. V. Vinogradov a stabilit urmãtoarea schemã de periodizare a culturii
Kelteminar: faza I, Kelteminar timpurie (situl Darjasaj) aprox. sfârºitul
mileniului al VII-lea/mijocul mileniului al V-lea bc; faza a IIa, Neolitic evoluat
(situl Djanbas)sfârºitul mileniului al V-lea/mijlocul mileniului al IV-lea bc; faza a
IIIa, Neolitic târziu sfârºitul mileniului al IV-lea/mileniul al III-lea bc.
Oamenii culturii Kelteminar nu au avut, foarte probabil, o economie de
producþie, traiul lor întemeindu-se pe practicarea vânãtorii, culesului ºi
pescuitului, la fel ca în Epipaleolitic Mezolitic, dar au receptat, prin aculturaþie, o
serie de trãsãturi ale modului de viaþã neolitic, în special ceramica. De aceea,
industria liticã, realizatã din silex, a fost bogatã ºi s-a caracterizat printr-o cioplire
lamelarã, din nuclee microlitice, piesele realizate fiind: trapezele numite cornus,
trapezele asimetrice ºi triunghiurile alungite. În faza a II-a, în cadrul industriei
lamelare s-au produs o serie de modificãri tipologice, ca piese întâlnindu-se:
trapezele, lamele evoluate, cu vârf evidenþiat, vârfurile pedunculate pe lamele (tip
Kelteminar), gratoarele pe capãt de lamã ºi triunghiurile asimetrice. În cea de.a
228 Dumitru Boghian
treia fazã, industria liticã ºi-a menþinut caracterul particular, caracterizându-se prin
vârfuri bifaciale, strãpungãtoare, trapeze cu conturul simetric etc. Ceramica a fost
prezentã în toate fazele culturii Kelteminar, cu forme ºi decoruri diverse, dar nu a
fost atât de bogatã ca industria liticã.
Cultura Hissar, cercetatã începând cu anul 1948 (siturile Kui Bulyen, A.
P. Okladnikov, 1957-1959, Tutkaul, V. A. Ranov, 1963-1969, ºi Saijed, A. Kh.
Jugupov, 1965-1972), s-a dezvoltat, între aprox. 6000 - 4000 bc, evoluând, poate,
pânã la sfârºitul mileniului al III-lea bc, în zona sudicã. Aria sa de rãspândire se aflã
în estul Asiei centrale (Tadjikistan), unde sunt cunoscute peste 300 de situri,
amplasate pe terasele râurilor Kafirnigan, Vahš, Kyzyku Jaksu ºi pe conurile de
dejecþie de la poalele munþilor Adyrov, pe un relief înalt, cuprins între 500 ºi 1500
m, dar în afara marilor acumulãri loessoide.
Siturile au avut o întindere variabilã, cu o locuire durabilã ºi intensã pe
acelaºi loc, acumulându-se zãcãminte arheologice de pânã la 22, 5 m grosime, ºi
reveniri periodice. În aºezãrile cercetate, structurile de locuire au fost, de regulã,
sub forma colibelor uºoare, identificate arheologic ca suprafeþe ºi orizonturi
pietruite (aprox. 40 mp, la Tutkaul, ºi 25 mp, la Saijed), asemãnãtoare cu cele
descoperite la Kharim Shahir, în Munþii Zagros. Se mai cunosc ºi locuinþe
semiîngropate (bordeie), din care una de la Tutkaul avea aprox. 1 m adâncime ºi
aprox. 12 m diametru. Toate tipurile de locuinþe au avut vetre, cu forme variate:
rectangulare, ovale sau rotunde (cu suprafaþa de aprox. 1 mp), dispuse în alveolãri
semisferice (de 1530 cm adâncime) ºi construite din roci calcaroase ºi bolovani de
râu, sparþi.
Industria liticã a fost foarte bogatã (aprox. 40000-50000 de piese, în
siturile mai importante), dar ceramica era aproape inexistentã. De aceea, cultura
Hissar a fost legatã de existenþa unui posibil Neolitic aceramic din zonã. Piesele
litice au fost lucrate pe bolovani de râu, continuând sã fie realizate artefacte de tip
choppers, chopping tools, ºi din nuclee de silex sumar pregãtite, cele mai masive
servind pentru prelucrarea lemnului (cuþitoaie/geluitoare) iar cele mai uºoare,
confecþionate din aºchii retuºate, pentru curãþatul pieilor, ca rãzuitoare (racloare).
Se cunosc ºi numeroase piese microlitice (racloare, gratoare, cuþitoaie/geluitoare
cu scobituri sau denticulate, piese cu retuºe solzoase, piese componente de secerã,
trapeze etc). Utilajul litic ºlefuit este restrâns cantitativ ºi era reprezentat de topoare
total sau parþial ºlefuite, cuþite cu lustru de utilizare ºi „fierãstraie”.
În ceea ce priveºte economia culturii Hissar, au fost avansate mai multe
ipoteze, nici una nefiind unanim acceptatã. Astfel, dupã R. Braidwood,
comunitãþile Hissar s-ar fi aflat în stadiul culesului intensiv (evoluat), al naºterii
agriculturii ºi creºterii animalelor (incipient era of food production); potrivit altor
specialiºti, triburile Hissar practicau creºterea animalelor care era, împreunã cu
vânãtoarea ºi culesul, baza economiei, sau se aflau încã în stadiul de vânãtori ºi
culegãtori mezolitici.
Eneoliticul din Asia centralã este reprezentat de cultura Anau (situl
eponim Anau Tepe Nord, pe versantul nordic al Munþilor Kopet Dag, în
Turkmenistan, cercetãri H. Schmidt la sfârºitul secolului al XIX-lea), care succede,
în aceastã regiune, culturii Džejtun. Este cunoscutã prin cercetãrile efectuate la
Namazga-Depe, Kara-Depe, Altyn-Depe ºi Geoksjur. Eneoliticului timpuriu îi
aparþin doar nivelurile Anau I A (aprox. 5000-
4500 bc) ºi Anau I B (aprox. 4500-4100 bc).
Faza Anau I A, formatã prin evoluþia
localã a comunitãþilor Džejtun, puternic
influenþate de complexul cultural Sialk I, s-a
caracterizat printr-o arhitecurã complexã, bine
reprezentatã la Chakmakli (Šakmakli) ºi
Monjukli. Astfel, sunt cunoscute locuinþele
rectangulare, cu mai multe încãperi
specializate (bucãtãrii cu vatrã, camere pentru
activitãþile cotidiene, magazii etc.). Podeaua ºi
supafeþele pereþilor erau atent finisate cu lut fin
ºi, în unele cazuri, erau acoperite cu ocru roºu
(fig. 106). În faza Anau I B, unele situri
depãºeau 10 ha (Kara-Depe, Namazga-Depe),
Fig. 106. Planul aºezãrii continuând sã fie construite locuinþe
Anau I A rectangulare cu mai multe camere, cu podeaua
(dupã V. M. Masson) realizatã din tencuialã cu ipsos. La Anau s-a
descoperit o încãpere cu decor mural pictat,
constând din pãtrate ºi triunghiuri roºii într-un cadru de culoare neagrã.
Industria liticã a fazei Anau I A pãstreazã piesele microlitice ºi sãpãligile
de piatrã ºlefuitã, alãturi de care apar obiectele de aramã, în timp ce în faza Anau I B
dispar artefactele lucrate din silex, iar din cupru erau confecþionate ace cu
secþiunea pãtratã ºi capul piramidal.
Ceramica fazei Anau I A cuprindea douã specii de ceramicã finã, cu
degresanþi minerali în compoziþie, diferenþiate prin maniera de decorare. Astfel,
exista o ceramicã
decoratã prin pictare cu
nuanþe închise pe fond
deschis ºi o alta
ornamentatã tot prin
pictare, dar cu culoare
neagrã (brun închisã)
pe fondul roºu-gãlbui
al vasului.
În faza Anau I
B se cunosc tot douã
specii ceramice, dar
diferite calitativ: o Fig. 107. Materiale Anau I B
veselã grosierã, care (dupã V. M. Masson)
continuã, decoratã cu
culori închise pe fondul deschis al vasului, ºi ceramica finã, pictatã cu negru (brun
închis) pe fondul roºu al vasului, motivele decorative fiind geometrice, în special
triunghiuri de mari dimensiuni. Ca piese de cult, au fost realizate statuete feminine,
redate în poziþie verticalã (fig. 107).
De la un nivel contemporan cu Anau I B (aprox.4500-4100 bc), îºi începe
230 Dumitru Boghian
evoluþia o altã culturã eneoliticã din Asia centralã, Namazga I (situl Namazga
Depe, pe versantul nordic al Munþilor Kopet Dagh, în Turkmenistan, cercetãri D.
D. Bukinich, 1916, 1924, Expediþia arheologicã a Complexului Sud-
Turkmenistan, 1952, B. A. Kuftin, A. Maruchtchenko, A. Ganjalin, 1957-1963, N.
I. Khlopin, cercetãri recente).
În cadrul culturii Namazga au fost decelate douã perioade: Namazga I
(aprox. 4500-4100 bc) ºi Namazga II (aprox. 4100-3700 bc). Construcþiile acestei
culturi sunt cunoscute prin cercetãrile de la Yassi, Kara Depe ºi din oaza Geoksjur.
Este vorba de case rectangulare, de tradiþie Anau, cu mai multe încãperi, construite
din cãrãmizi crude. Într-o locuinþã de la Yassi, într-o camerã s-a pãstrat un perete
pictat policrom, cu motive geometrice, aflat în asociere cu coloane de lemn.
În faza Namazga I se observã o revenire la ceramica grosierã cu degresant
vegetal în pastã, pictatã cu nuanþe întunecate pe fond deschis, continuându-se ºi
confecþionarea ceramicii pictate cu negru pe fond roºu. În cea de-a doua fazã apare
ceramica bicromã, roºie ºi neagrã pe fond deschis, ºi sporadic o ceramicã gri sau
neagrã, netedã, foarte bine lustruitã. De-a lungul dezvoltãrii culturii, au fost
realizate mari figurine feminine, nude, redate în picioare sau poziþie aºezatã, cu
mâinile depãrtate sau aºezate pe piept
ºi cu decor pictat (fig. 108).
Din Eneoliticul mijlociu
(4500-3700 bc), între culturile
central-asiatice se observã o
deosebitã diferenþiere: în timp ce în
zona apuseanã continua ceramica
fazei Anau II (fig. 108), cu picturã
policromã ºi motive geometrice, în
zona rãsãriteanã a apãrut o ceramicã
monocromã pictatã cu linii paralele
pe gâtul vasului, de tip Jalangaè. S-a
produs, în acelaºi timp, o rãspândire
generalizatã a caselor rotunde ºi
rectangulare, a vârfurilor pedunculate
de suliþã ºi a statuetelor feminine
aºezate. Ca podoabe au fost
descoperite coliere de aur, argint,
Fig. 108. Materiale arheologice Anau II lazurit, cornalinã ºi turcoaze.
(1-19) ºi Namazga II (20-36) În Eneoliticul târziu (3700-
(dupã V. M. Masson) 2800 bc) s-au menþinut diferenþierile
culturale. Astfel, în zona occidentalã
au evoluat comunitãþi care aveau o ceramicã de tip Kara-Depe, pictatã cu brun
închis pe fondul alb-verzui al vasului, reprezentând motive geometrice, destul de
rãu conservate, ºi figuri zoomorfe (þapi, pantere pãtate, vulturi). În zona esticã era
cunoscutã ceramica de stil Geoksjur, pictatã policrom cu cruci mari ºi jumãtãþi de
cruce. Casele continuã sã fie multicompartimentate. De asemenea, au fost
descoperite vase de marmurã.
Ca elemente deosebite, meritã amintit sistemul de canale eneolitice de
irigaþie, cu lungimea de 3 km, descoperit la Geoksjur. Piesele de aramã central-
asiatice erau lucrate prin metoda à cire perdue. În domeniul vieþii spirituale, se
cunosc elegante statuete feminine, redate în poziþie aºezatã, cu pãrul împletit, ºi
masculine, în picioare ºi cu coifuri de luptã, sanctuare cu vetre-altar ovale (în
cadrul unei locuinþe de la Geoksjur) ºi sanctuare izolate, cu podium rectangular
(Kara-Depe).
Ca rit funerar, era utilizatã inhumaþia în morminte individuale, în
morminte colective ºi în construcþii funerare circulare de tip tholoi. Dacã în
domeniul plasticii de lut se resimt, în Eneoliticul Asiei centrale, influenþe de tip
Obeid, venite dinspre culturile Obeid ºi Susiana, în domeniul ceramicii Kara-Depe
sunt prezente influenþele de tip Sialk III, dovezi elocvente ale intenselor legãturi cu
respectivele zone.
VI. 3. Neoliticul ºi Eneoliticul în zona Indusului

Civilizaþiile Indusului s-au dezvoltat în valea fluviului cu acelaºi nume,
în Pakistan ºi India de nord-vest, fiind caracteristice pentru perioada Neoliticului
final ºi Chalcolitic. Acestea au fãcut trecerea cãtre începuturile epocii istorice,
bazate pe urbanism ºi transmiterea experienþei prin scris. Cea mai cunoscutã este
civilizaþia Harappa, dupã situl eponim din Pendjab, pe vechiul curs al râului
Ravid (Pakistan), unde, începând cu anul 1921, Sir John Marshall ºi Sir Mortimer
Wheeler (1921, 1923-1925) ºi M. S. Vats (1926-1934) au întreprins vaste cercetãri.
De asemenea, au mai fost efectuate cercetãri sistematice la Mohendjo-Daro (1922-
1931) în cadrul misiunii americane conduse de E. Mackay. Alte cercetãri, de mai
micã amploare, au fost întreprinse în Belucistan (Sir Aurel Stein), în Sind, (N. C.
Majumdar, la Amri, 1929), iar, din 1931, E. Mackay a început sã cerceteze aºezarea
Chanhu-Daro. Astãzi sunt cunoscute câteva sute de situri ale acestei civilizaþii,
conturându-se trasãturile acesteia.
Originea civilizaþiilor Indusului este încã puþin lãmuritã, presupunându-se
existenþa unor culturi neolitice anterioare, denumite preharappeene, definite în
cea de-a doua jumãtate a secolului trecut, aºa cum demonstreazã descoperirile din
siturile Mehrgarh (cercetãri J.-F. Jarrige începând cu 1974) ºi Kili Ghul-
Muhammad Togau (sondaj W. A. Fairservis, 1950) în Belucistan, Pakistan.
Astfel, în situl de la Mehrgarh au fost descoperite vestigii aceramice,
datate în mileniul al VII-lea bc, prin care se poate urmãri evoluþia unei economii
agricole, într-o regiune din apropierea vãii Indusului. În faza veche (mileniul al
VII-lea bc) au fost descoperite locuinþe rectangulare, cu mai multe încãperi,
dispuse simetric, construite din cãrãmizi crude. Oamenii acestei perioade cultivau
orzul (Hordeum vulgare) ºi creºteau, probabil, caprinele. În mileniul al VI-lea bc,
la Mehrgarh se observã largirea registrului plantelor de culturã ºi sporirea rolului
creºterii animalelor (bovinele, în special, zebul/Zebus). Locuitorii acestui sit aveau
un cult funerar bine cunoscut. În faza veche, defuncþii erau înhumaþi în poziþie
chircitã, mormintele fiind organizate în necropole. Ca inventar funerar, în
morminte erau depuse unelte, podoabe din scoici ºi pietre semipreþioase
(lapislazuli ºi turcoaze), multe procurate pe calea schimburilor.
Structurile de locuit, construite din cãrãmizi crude, erau organizate în
232 Dumitru Boghian
complexe, pe lângã case existând ºi magazii pentru pãstrarea proviziilor. Ceramica
a început sã fie confecþionatã pe la jumãtatea mileniului al VI-lea bc, ca ºi în cazul
altor aºezãri din zona iranianã, fiind lucratã din „colaci” de argilã, având ca
degresant paie tocate.
Ulterior, în mileniul al V-lea bc, ceramica era de bunã calitate, a început sã
fie lucratã la roata cu “arcuº” (înainte de 4000 bc) ºi a fost decoratã prin picturã, ca
motive utilizate fiind ornamentele geometrice, animaliere (frize cu þapi, pãsãri) ºi
antropomorfe („dansatoare”), în stilul Kili Ghul-Muhammad-Togau (fig. 109),
care, împreunã cu Mehrgarh, reprezintã importante centre artizanale de olari. Deºi
a avut o origine localã, producþia ceramicã preharappeanã prezintã influenþe
receptate din partea culturilor din
zona platoului iranian (Sialk ºi
Hissar, în special).
Pentru sfârºitul mileniului
al V-lea bc, existã la Mehrgarh
dovezi ale practicãrii metalurgiei
aramei, progres care a marcat o
serie de modificãri ºi în cadrul
industriei litice ºi osteologice.
Înflorirea acestei aºezãri s-a
datorat, în Chalcolitic, ºi
comerþului realizat cu regiunile
îndepãrtate din vest, ca bunuri de
schimb fiind arama, turcoazele ºi
bumbacul.
Ceramica Chalcoliticului
din regiunea pakistanezo-indianã
era poli-omã, realizatã în stilul
Kechi Beg (aprox 3500-3000 bc),
fiind influenþatã de lumea iranianã a Fig. 109. Motive decorative Togau ºi
corespondenþe (dupã Casal J-M)
civilizaþiei Djemdet Nasr. Pe lângã
ceramicã, s-au confecþionat
numeroase figurine antropomorfe ºi zoomorfe, din ce în ce mai realiste. Într-o
perioadã care precede ceramica cenuºie, monocromã, din stilul Quetta (aprox.
3000-2500 bc), au apãrut cunoscutele sigilii, cu elemente de protoscriere, realizate
din lut, fildeº ºi metal.
În Chalcolitic, la Mehrgarh a continuat sã se practice inhumaþia în cadrul
unor necropole de sine stãtãtoare. Ca piese de inventar, în morminte au fost puse
puþine unelte ºi multe podoabe (coliere de steatit ºi pandantive din lapislazuli).
Aceste descoperiri, prezentate mai sus, au pregãtit trecerea la civilizaþia
propriu-zisã a Indusului (Harappa), dezvoltatã între mileniile al IV-lea ºi al II-lea
bc, bazatã pe o economie agricolã prosperã, pe un comerþ intens, pe un urbanism
evoluat, o structurã socialã elaboratã ºi o scriere încã nedescifratã, comparabilã cu
cea din zona Egiptului, Mesopotamiei ºi Iranului antic.
VI. 4. Neoliticul ºi Eneoliticul extrem-oriental ºi sud-est
asiatic
Extremul Orient ºi sud-estul asiatic s-au caracterizat, în perioadele
epipaleoliticã, neoliticã ºi eneoliticã, printr-o serie de complexe culturale care, pe
lângã diversitate, în funcþie de tradiþii ºi mediul geografic de dezvoltare, sunt
deosebit de originale, unele dovedind o continuitate remarcabilã. Dacã Orientul
Mijlociu, Apropiat, Asia Micã ºi Europa s-au aflat într-o anumitã conexiune în
timpul procesului de neolitizare ºi de evoluþie a unor complexe culturale,
civilizaþiile neolitice extrem-orientale ºi sud-est asiatice par sã reprezinte mai
multe spaþii de început independent al vieþii neolitice ºi anumite particularitãþi de
dezvoltare ale fiecãrui subcentru (japonez, chinez, indochinez ºi indonezian).
* * *
Zona chinezã prezenta, în Neolitic, o geografie mult diferitã faþã de cea de
astãzi, menþinându-ºi varietatea datã de imensitatea ºi diversitatea spaþialã.
Climatul Chinei neolitice a fost mult mai cald ºi mai umed, decât cel actual, în nord
existând lacuri ºi mlaºtini, în timp ce zona centralã era acoperitã de un lac enorm.
Dezvoltarea agriculturii ºi creºterii animalelor au fost astfel favorizate, evoluþia
independentã spre modul de viaþã neolitic fãcându-se în vãile marilor fluvii
Huang-He (Fluviul Galben) ºi Yangzijiang (Fluviul Albastru) ºi a afluenþilor
acestora, nãscându-se ºi evoluând civilizaþii ºi complexe culturale originale
(fig. 110).
Cercetãrile efectuate, începând cu anul 1921 (Yangshaocun, în nordul
provinciei Henan) au arãtat cã au existat mai multe centre de neolitizare în China.
Astfel, în mileniile al VII-lea al VI-lea bc, domesticirea soiei s-a realizat în
Manciuria (cultura Hongshan), cultura timpurie a orezului s-a practicat în bazinul
fluviului Yangzijiang, iar în centrele protoneolitice din zona cursului mijlociu a
fluviului Huang-He s-a cultivat, de timpuriu, meiul.
În Neoliticul timpuriu, în zona cursului mijlociu al fluviului Huang-He ºi a
afluenþilor sãi Wei ºi Fen, s-a dezvoltat, de sfârºitul mileniului al VI-lea bc, cultura
Yangshao, numitã astfel dupã situl Yang Shao T'sun (Yangshaocun din zona
Henan, în apropiere de Ming Xian, la vest de Zheng-zhou, cu o suprafatã de peste
24 hectare, sãpat începând cu 1921 de cãtre geologul suedez J. G. Anderson).
Aceasta este bine cunoscutã datoritã cercetãrilor din numeroase situri din zonele
Henan, Shaanxi, Gansu ºi, spre est, în Quiughai, ultima pentru perioadele târzii,
ocupând, în principal zonele muntoase din vestul ºi nordul Chinei.
Este posibil ca aceastã culturã sã fi fost precedatã de o serie de manifestãri
protoneolitice, cu dovezi clare de recoltare ºi pãstrarea a meilui în gropi, prezenþa
porcului, câinelui ºi gãinii, unelte din piatrã ºlefuitã (lame de topoare, sãpãligi,
cuþite de secerat) împreunã cu o ceramicã grosierã, decoratã cu pieptenele ºi cu
impresiuni de ºnur, aºa cum se cunosc în situl Cishan (Hebei).
Aºezãrile Yangshao aveau aspectul unor sate, amplasate pe terasele de
loess, care dominã cursul fluviului Huang-He ºi bazinele afluenþilor acestuia (Wei
ºi Fen, în special). Una dintre cele mai importante este cea de la Banpo
(Banpocun/X'ian, în regiunea Shanxi. Din aceastã ultimã provincie, comunitãþile
234 Dumitru Boghian
Fig. 110. Harta siturilor preistorice din zona extrem orientalã

(Dupã Dictionnaire de la Préhistoire)
Yangshao s-au rãspândit spre sud, ajungând, în mileniul al II-lea bc, pânã în golful
Hangzhou (la Liangzhu ºi Qingliangang), unde au influenþat pe cele ale culturii
Liangzhu, localizate pe cursul inferior al Fluviului Albastru.
În nord, dupã o perioadã de conveþuire, aºa cum este atestat în faza a II-a a
sitului de la Miaodigou, comunitãþile Yangshao au fost treptat înlocuite de cele ale
culturii Longshan. Spre vest, deplasându-se prin valea Wei, comunitãþile Yangshao
au ocupat pãrþile orientale ale zonelor Qinghai ºi Gansu, în special de-a lungul
fluviului Tao. Spre nord-est, comunitãþile Yangshao au cucerit zonele Shandong-
ului ºi Changchun-ului în Manciuria, unde s-au amestecat ºi au asimilat o serie de
influenþe primite din partea civilizaþiilor central-asiatice. De asemenea, triburile
Yangshao au mai influenþat o serie de comunitãþi vestice ºi rãsãritene.
Satele Yangshao aveau dimensiuni mijlocii, erau sistematizate ºi divizate
în cartiere specializate, fiind specifice pentru cultivatori ºi crescãtori de animale
semistabili. Acestea prezintã elemente de fortificare cu ºanþuri completate, uneori,
cu valuri de apãrare ridicate din pãmânt. Casele erau rotunde ºi rectangulare, cu
stâlpi interiori, care susþineau ºarpanta ºi un acoperiº din paie. Pereþii erau alcãtuiþi
din lemn sau din împletituri de nuiele acoperite cu lut (fig. 111). Aceste comunitãþi
îºi schimbau locul de aºezare în funcþie de epuizarea terenurilor ºi de necesitãþile
legate de creºterea animalelor, revenind periodic pe vechile amplasamente.
Principala ocupaþie a purtãtorilor culturii Yangshao era agricultura, pe
terenuri obþinute prin defriºarea vegetaþiei sãlbatice, prin incendiere, cultivând
meiul pãsãresc (Setaria italica var. germanica), adaptat la un climat mai secetos,
pe care îl pãstrau în gropi sau în vase de provizii, diverse legume, între care varza de
China (Brassica sinensis), cânepa ºi unii arbori fructiferi. De asemenea,
comunitãþile Yangshao creºteau viermii de mãtase, câini, porci, gãini, bovine ºi
ovicaprinele, vorbindu-se de o
specializare a creºterii animalelor.
Culesul ºi vânãtoarea au
continuat sã aibã un rol important în
asigurarea hranei, aºa cum este
atestat de numeroasele resturi
osteologice de peºti ºi animale
sãlbatice: bovidee ºi cervidee,
antilope, leoparzi, cai, iepuri ºi
marmote. Ca arme, purtãtorii
culturii Yangshao utilizau praºtiile,
bolasul, sãgeþile rotunjite, pentru
Fig. 111. Locuinþã Yangshao de la
vânatul pãsãrilor, suliþele cu vârful Banpo (dupã Chang K.C.)
din os, harpoanele, iar ca unelte:
beþele pentru sãpat, îngreunate cu o
piatrã ºi greutãþile pentru plasele de pescuit. La acestea se adaugã piesele de piatrã
ºlefuitã: cazmale, sãpãligi, cuþitele pentru secerat (seceri) ºi defriºat, râºniþele de
mânã, topoare ºi tesle cu secþiunea elipticã, fusaiolele de piatrã ºi ceramicã, acele
de os cu ureche.
Din lut au fost realizate: proiectile pentru aruncat (bile de praºtie), greutãþi,
fluiere sau ocarine (de formã ovoidalã sau sfericã, cu o gaurã pentru cele mai vechi
sau cu trei (Yumen, provincia Gansu).
Ceramica reprezintã o importantã realizare a comunitãþilor Yangshao ºi se
caracterizeazã printr-o deosebitã varietate ºi eleganþã, cu un decor policrom
deosebit. A fost confecþionatã ºi o ceramicã de uz gospodãresc, perpetuatã pânã în
cultura Longshan, lucratã mai puþin îngrijit, arsã oxidant, fãrã motive pictate,
236 Dumitru Boghian
decoratã cu impresiuni de ºnur
înfãºurat, cu pieptenele, amprente de
împletituri ºi þesãturi etc.
Ceramica finã a fost lucratã
mult mai îngrijit, vasele fiind finisate
cu mâna, pe un suport rotativ. Argila
era bine epuratã ºi arsã oxidant, pânã la
1000ºC, cãpãtând culori diferite, de la
galben deschis la roºu intens. Decorul
era realizat prin pictare pe argila în curs
de uscare, cu culori închise: roºu, brun
Fig. 112. Ceramicã aparþinând culturii
ºi negru. Au fost realizate ºi vase negre
Yangshao (dupã Chasng K.C.)
lustruite sau cu corpul alb. Formele
sunt foarte variate: cupe adânci, oale,
boluri, butelii etc., cele mai vechi fiind, adesea, carenate sau conice. Unele semne/
mãrci, realizate pe ceramicã, au putut sta, la baza scrierii chineze, alãturi de
pictogramele divinatorii de pe carapacele de broascã þestoasã din cultura
Longshan, la baza scrierii chineze.
Motivele decorative nonfigurative au fost folosite pe scarã largã ºi derivau
din cercuri ºi pãtrate. Motivele decorative antropomorfe sunt foarte rare, în vreme
ce temele animaliere erau mai frecvente, în special cele ce redau peºti (bazinul
Wei), fiind, uneori, foarte stilizate sub forma unor triunghiuri (fig. 112).
Cea mai bine studiatã este ceramica din faza târzie (mileniile al III-lea-al
II-lea bc), alcãtuitã din amfore mari, cu baza alungitã, ºi vasele pictate din valea
fluviului Tao, utilizate ca urne funerare, de formã sfericã sau piriforme, descoperite
în necropolele de pe dealurile de la Banshan (Panshan). Aceasta era lucratã cu
mâna, prin dispunerea succesivã de „colaci” de argilã, aplatizaþi cu spatula, ºi
ornatã cu volute, spirale ºi cercuri concentrice, uneori cu motive „în ºah” sau
ochiuri de reþea, mai rar cu decoruri zoomorfe.
Dupã o lungã perioadã de înflorire ºi expansiune, spre est ºi vest, cultura
Yangshao a sfârºit prin a fi asimilatã, treptat, de comunitãþile culturii Longshan.
Cultura Dawenkou (situl
eponim, lângã Ningyang, în partea
de centru-sud a provinciei
Shandong) s-a dezvoltat, probabil,
începând cu mileniul al V-lea bc,
cum se observã în siturile Huaiyin,
Zijinshan, Xixiaou. Unele din datele
obþinute la Qingliangang par sã Fig. 113. Ceramicã Dawenkou
demonstreze cã este vorba de o (Dupã Chang K.C.)
culturã separatã (numitã cultura
Qingliangang) care a fuzionat în mileniul al IV-lea bc cu cea numitã Dawenkou,
formând un complex arheologic, cu variante regionale, care a înflorit în mileniul al
III-lea bc, pe o arie foarte largã, din Xuzhou pânã în sudul Shandongului ºi pânã la
nord de Anhui ºi Jiangsu.
Purtãtorii acestei culturi erau crescãtori de animale ºi cultivatori de plante.
Pentru confecþionarea utilajului, purtãtorii culturii Dawenkou au folosit,
deopotrivã, piatra, cornul, osul, lemnul ºi dentiþia animalelor.
La începutul culturii a fost utilizatã ceramica lucratã cu mâna, cenuºie sau
albã, pictatã, ca forme fiind cunoscute ibricele tripode, cu picioarele scobite ºi
marginea rãsfrântã în afarã (de tipul gui/kui), binecunoscute în cultura Longshan,
vasele cu picior (fructierele), amforele etc. (fig. 113). Ca rit funerar, în cadrul
culturii Dawenkou a fost utilizatã inhumaþia, cel mai adesea în poziþie alungitã pe
spate, decedatul fiind depus cu capul spre est. Inventarul mormintelor individuale
vorbeºte de existenþa unei diferenþieri sociale evidente (morminte bogate
ºi sãrace).
Cultura Longshan (situl
eponim Longshan/Lungshan, în
Shandong, unde începând cu anul
1928, a fost sãpatã aºezarea
Chengziyai) îºi are originea, probabil,
în cadrul civilizaþiei Dawenkou.
Aceastã culturã a înflorit în decursul
mileniului al III-lea bc, în zona
bazinului inferior al Fluviului Galben
(Huang-He) ºi pe litoralul Mãrii
Fig. 114. Ceramicã Longshan
Chinei, cum se observã în siturile (dupã Chang K. C.)
Jingzhizhen, Zijinshan, Shangman,
unde se poate vorbi de cultura
Longshan clasicã, sau cultura Longshan din Shandong (cultura cu ceramicã
neagrã lustruitã).
De acolo, comunitãþile Longshan au pãtruns treptat spre vest, cum se
observã în aºezãrile Kexingzhuang, Machang, Xindian ºi, apoi, în alte puncte mai
sudice, în zona litoralului (aºezãrile Dadunze, Xiaoxian, Shouxian, Qianshanyang,
Majiabin, Liangzhou etc). În bazinul mijlociu al Fluviului Galben, cultura
Longshan a fost precedatã de cea Yangshao, cu care a coexistat uneori, aºa cum se
observã în situl Miaodigou II. Problemele stratigrafice, unele diferenþieri ale
organizãrii sociale ºi tehnice între comunitãþile Yangshao ºi Longshan fac
discutabile raporturile de filiaþie între cele douã culturi: filiaþie directã (liniarã) sau
indirectã, prin intermediul altor culturi, cu o origine mai veche sau diferenþiate
geografic.
Satele culturii Longshan prezintã elemente de sistematizare, fiind
organizate, în general, în jurul unei clãdiri centrale ºi erau înconjurate de un zid de
pãmânt sau din cãrãmizi crude. Creºterea animalelor a fost comparabilã cu cea din
cultura Yangshao, dar cunoºteau, în plus, bivolul, în vreme ce în domeniul
agriculturii cultivau mei grâu ºi orz. Utilajul litic era deosebit de fin ºlefuit ºi era
reprezentat de: cuþite de secerat în formã de semilunã, cu perforãri multiple pe
margine, pentru prinderea mânerului. Aceastã culturã s-a caracterizat printr-o
frumoasã ceramicã neagrã, lustruitã, lucratã la roatã, cu pereþii vaselor foarte fini
dar rezistenþi, dar care nu existã în nivelurile vechi (fig. 114).
238 Dumitru Boghian
* * *
Neoliticul din partea de nord a Chinei este mai puþin cunoscut, dar s-au
cercetat situri care pot fi încadrate în culturile Hongshan ºi Soungari, care succed
în zonã faciesurile mezolitice cum este cel de la Ang Angxi. Purtãtorii culturii
Hongshan au domesticit soia, probabil înainte de mileniile al IV-lea - al III-lea bc,
cultivau meiul, pe ogoare arate cu plugul cu brãzdar de corn, ºi aveau râºniþe de
piatrã. În domeniul ceramicii, se observã folosirea unei specii de culoare neagrã, cu
impresiuni cenuºii, indicând unele contacte cu comunitãþile culturii Longshan din
nordul Chinei. Cultura Soungari (în valea râului cu acelaºi nume) s-a caracterizat
prin cultivarea soiei ºi a meiului, prin utilizarea perlelor ºi brãþãrilor de jad ºi o
ceramicã care se apropie de cea din aºezãrile cu aglomerãri de scoici din bazinele
Amour ºi Oussouri.
* * *
În valea joasã a fluviului Yangzijiang (Fluviul Albastru), începuturile
agriculturii ºi a creºterii animalelor au fost aproape sincrone (mileniul al V-lea bc)
cu cele din cultura Yangshao. În aceastã zonã, s-a dezvoltat cultura orezului ºi
creºterea unor animale (câinele, porcul, gãina ºi bivolul). Se cunosc mai multe
variante culturale regionale, reunite, uneori, în “cultura golfului Hangzhou”.
Aceste variante s-au rãspândit pânã în nordul zonei Jiangsu, unde se aflã situl
eponim al culturii Qingliangang, datatã între 4800-3600 bc, cunoscutã prin
sãpãligile de piatrã ºlefuitã, cu perforare proximalã, ºi cuþitele de secerat cu o
margine perforatã pentru prinderea mânerului. Cultura Liangzhu (Liang-Chu),
numitã astfel dupã situl eponim din apropiere
de Hangzhou, succede, între mijlocul
mileniului al IV-lea ºi sfârºitul mileniului al III
bc, civilizaþiei Qingliangang, comportând
multe asemãnãri cu cultura Longshan, cu care
se înrudea.
În situl Hemudu (datat 5000-3400
bc), din zona Zhejiang, cercetat începând cu
1973 ºi foarte important pentru cunoaºterea
civilizaþiilor prezentate mai sus, au fost
descoperite însemnate dovezi legate de
cultivarea orezului. De asemenea, se cunosc
elemente care vorbesc de o elaboratã
arhitecturã în lemn (fig. 115) ºi despre o
ceramicã lucratã dintr-o pastã foarte bunã, cu
forme diverse, ºi decoratã, cel mai adesea, cu Fig. 115. Modalitãþi de
motive ºnurate (fig. 116). relizarea a îmbinãrilor din
În acelaºi timp, în bazinul inferior al lemn în situl Hemudu
fluviului Yangzijiang au fost descoperite, (dupã Liu Jung)
deoarece prezenþa vechilor niveluri de barare a
apei a permis conservarea materiilor organice, elemente de structuri lemnoase cu
cepuri ºi caneluri (uluce), beþe pentru sãpat, lopeþi din omoplaþi de bovidee,
tulpini, pleavã ºi boabe de orez, în cantitate însemnatã, împreunã cu resturi de
fructe, legume ºi nuci. Utilajul litic cuprindea lame de topoare ºi dãlþi.
Ceramica era de culoare
neagrã, avea forme foarte variate ºi
era decoratã cu impresiuni de ºnur ºi
motive complementare. Este posibil
ca ceramica fazelor târzii sã fi fost
lucratã la roatã. În afarã de agriculturã
ºi creºterea animalelor, au fost
practicate pescuitul ºi vânãtoarea
(cerbi, elefanþi ºi rinoceri etc.).
Numeroase situri aparþinând
cultivatorilor de orez au fost cercetate Fig. 116. Ceramicã din situl Hemudu
în sudul Chinei, în zona cursului (niv. 4), începutul mil V bc
mijlociu al fluviului Yangzijiang. (dupã Liu Jung)
Cele mai vechi situri, cum este cel de
la Daxi, sunt datate în mileniul al IV-lea bc, altele în mileniul al III-lea, ca cel de la
Qujialing (2750-2650 bc), ultimele prezentând o ceramicã lucratã
la roatã.
Cultura Daxi era reprezentanta Neoliticului dezvoltat (mileniul al IV-lea
bc) din bazinul mijlociu al fluviului Yangzijiang, centrul sãu gãsindu-se astãzi în
provincia Hubei, unde se aflã siturile de la Jiangling ºi Gong'an. Comunitãþile Daxi
s-au rãspândit pânã estul zonei Sichuan, unde este cunoscut situl Wushan, iar spre
sud pânã la Lixian, în zona lacului Dongting, în Hunan.
Ceramica acestei culturi era acoperitã cu o angobã roºie ºi avea un decor
pictat cu negru, brun ºi roºu. Ca forme se remarcã vasele cilindrice care nu se
întâlnesc în nici o altã culturã chinezã contemporanã. În timpul existenþei lor,
comunitãþile culturii Daxi au întreþinut, în zona nordicã, importante legãturi cu cele
ale fazelor evoluate ale civilizaþiei Yangshao.
Cultura Qujialing (situl eponim din provincia Hubei, China centralã) s-a
dezvoltat între 2750-2650 bc, în interfluviul Huei-Yangzijiang, bazându-ºi
economia pe cultivarea orezului. În decursul evoluþiei lor, comunitãþile Qujialing,
au receptat influenþe din partea civilizaþiei Longshan. Triburile Qujialing au
confecþionat un perfecþionat utilaj litic ºi osteologic: lame de cuþit ºi secerã,
sãpãligi, vârfuri compuse de sãgeatã ºi suliþã etc. Ceramica acestei culturi a cãpãtat
o deosebitã dezvoltare, specia finã fiind lucratã la roatã. Ca forme tipice sunt
cunoscute: cupele cu picior înalt, cilindric, ºi ibricele cu picioare conice, vãdind
influenþe Longshan. Ca maniere decorative au fost utilizate: pictarea, pe fond alb-
cenuºiu, ºi imprimarea.
În China de SE, este cunoscut complexul cultural neolitic numit Yue
(Yueh), dezvoltat în zonele sudice de coastã Fujian, Guangdong ºi Guangxi, ºi în
insulele din apropierea litoralului: aºezarile Cham Wan (pe insula Lema, în Hong
Kong) ºi Dapengeng (Taiwan), între mileniile al V-lea ºi al III-lea bc. Aºezãrile
erau amplasate pe malurile râurilor ºi pe coastã. Ca ocupaþii, purtãtorii acestor
culturi practicau, pe scarã largã, pescuitul ºi culesul scoicilor. Nu existã indicii
arheologice ale desfãºurãrii altor îndeletniciri. Cu toate acestea, în cadrul industriei
litice au fost descoperite lame ºlefuite de topoare ºi tesle, cu secþiunea rectangularã
ºi umãr, identice cu cele din Polinezia, ºi lopãþele (palete) cu suprafaþa netedã sau
240 Dumitru Boghian
gravatã, destinate confecþionãrii stofei de tip tapa, din scoarþã de copac bãtãtoritã,
bine cunoscutã în Indonezia ºi Oceania, ceea ce vorbeºte de existenþa unei navigaþii
timpurii în largul mãrii.
Comunitãþile Yue aveau o ceramicã grosierã, decoratã la bazã cu ºnurul ºi
incizatã în partea superioarã, ºi o ceramicã mai finã, cu decor ºtanþat, motivele fiind
curbiliniare. Au fost descoperite numeroase vase cu fundul rotunjit, formele
tripode fiind mai puþin utilizate, dupã cum se observã în siturile Chao'an, Haifeng,
Wengyuan, Xijiaoshan (în Fujian), Lingshan, Nanning, Dongxing (în Guangxi) ºi
Xianrendong (în Jiangxi). Ceramica cu decor geometric s-a perfecþionat devenind,
în mileniul al II-lea bc, o caracteristicã a Neoliticului târziu.
Unele comunitãþi Yue au primit influenþe de tip Longshan, aºa cum se
observã în siturile de la Tanshihshan ºi Wuping, în Fujian, Fengpitou ºi Yingpu, în
Taiwan, datate prin C14 la sfârºitul mileniului al II-lea bc.
Cultura Dapengeng (dupã situl din apropiere de Taipei/Taiwan),
dezvoltatã între mileniile al V-lea ºi al II-lea bc reprezintã o variantã a aºa-
numitului complex al “civilizaþiilor neolitice de pe coasta Yue”, prezentând
unele elemente asemãnãtoare ºi cu Neoliticul continental. Comunitãþile aceastei
culturi au avut o economie de producþie, bazatã pe cultura tuberculilor.
Industria liticã a acestei culturi prezintã multe asemãnãri cu cea a
complexul cultural Yue (piese atent ºlefuite, tesle cu secþiunea rectangularã ºi
umãr). Acelaºi lucru se poate arãta ºi despre producþia ceramicã, caracterizatã
printr-un decor ºnurat ºi cu impresiuni de pieptene, care a fost urmatã de o ceramicã
cu motive geometrice.
În Neoliticul târziu, în zona Chinei de Nord, prin cultura Shang, s-a
pãtruns în epoca bronzului. Comunitãþile meridionale au adoptat noua tehnologie
ºi au decorat, adesea, vasele de bronz cu motivele geometrice ale ceramicii.
* * *
În stadiul actual al cercetãrilor, lacunare din pãcate, nu se poate stabili cu
precizie, care au fost civilizaþiile neolitice din Asia de sud-est ºi evoluþia acestora,
deoarece transgresiunea marinã holocenã a “rupt” continentul de zona insularã a
Indoneziei, fapt care a determinat modalitãþi proprii de dezvoltare.
La sfârºitul Epipaleoliticului - Mezoliticului sud-est asiatic de tip
hoabinhian ºi bacsonian (aprox. 12000-2000 bc) s-a petrecut tranziþia cãtre
Neolitic (Peninsula Indochina ºi nordul Indonezieivestul Birmaniei, sudul Chinei,
Malaezia, nordul Sumatrei ºi, probabil, Taiwan) (fig. 117). Încã din fazele mijlocii
ale hoabinhian bacsonianului erau cunoscute topoarele scurte cu tãiºul ºlefuit în
timp ce, în fazele evoluate, sub influenþa comunitãþilor neolitice chineze, au apãrut
mojare ºi pisãloage de piatrã, spatule de os ºi ceramica decoratã cu ºnurul ºi cu
motive sub formã de împletiturã. De aceea, prin prezenþa utilajului litic ºlefuit
(topoare, dãlþi ºi sãpãligi), fazele hoabinhianului mijlociu ºi târziu au fost încadrate
în aºa-numitul Neolitic sud-est asiatic, care se considerã cã se sfârºeºte odatã cu
rãspândirea comunitãþilor Dong-Son (Vietnamul de nord), care aparþin începutului
epocii bronzului din regiune (secolul al VIII-lea bc).
Începuturile propriu-zise ale agriculturii ºi creºterii animalelor în Asia de
sud-est nu sunt cunoscute cu precizie. Unele descoperiri din situl Spirit Cave
(Thailanda de nord), în niveluri datate între 10000-6000 bc, pun problema
Fig. 117. Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii ºi creºterii

animalelor în Holocen (dupã American Society of Agronomy)
practicãrii unei cultivãri timpurii a plantelor (resturi de mazãre, fasole,

curcubitacee, betel ºi diverse nuci). Se pare cã în unele niveluri bacsoniene, datate,
discutabil, pe la 8000/6000 bc, au fost descoperite resturi de orez cultivat ºi dovezi
ale existenþei câinelui domestic.
Este posibil ca procesul de acumulare a trãsãturilor neolitice în sud-estul
Asiei sã fi fost foarte lent ºi cu particularitãþi specifice. Astfel, acesta ar fi început,
probabil, prin realizarea unor unelte de piatrã ºlefuitã ºi cu protejarea plantelor
alimentare, ca etapã avansatã a culesului, între care se gãseau diferite varietãþi de
igname ºi taro (Aracea), arborii de pâine ºi bananierii, cultivaþi mai apoi prin
reproducere asexuatã. Culesul orezului sãlbatic ºi rizicultura au apãrut mai târziu,
poate independent, poate sub influenþa Neoliticului chinez.
De aceea, populaþiile care au pãrãsit Asia de sud-est, prin mileniul al III-lea
bc, pentru a coloniza insulele din Pacificul de vest, au dus, în noile teritorii, toate
plantele menþionate, cu excepþia orezului, ºi unele animale domestice (câinele,
porcul ºi gãina). În aceste condiþii, în nordul Indoneziei, pe la 2500 bc, în Toalianul
recent, a fost cunoscutã ceramica ºi cultura orezului (nivelurile superioare din
adãpostul Ulu Leang din regiunea Maros, în Insula Sulawesi/Celebes).
* * *
Japonia a reprezentat, în Holocen, un spaþiu interesant cu o evoluþie
particularã, datoratã, în parte ºi specificului sãu geografic. Arhipelagul nipon a
cãpãtat, în general, aspectul geografic pe care îl cunoaºtem astãzi: numeroase
insule, cu o mare lungime a coastelor, importante resurse marine, pãduri masive în
zonele muntoase, cu însemnate resurse animaliere ºi vegetale, spaþii restrânse de
câmpie, care sã poatã fi întrebuinþate într-o agriculturã propriu-zisã. În acest areal
specific a evoluat, în Epipaleolitic - Mezolitic ºi Neolitic, complexul cultural
242 Dumitru Boghian
Jômon (aprox. 12500-300 bc) caracterizat prin ceramica decoratã cu diferite
impresiuni ºnurate (numitã Jomon, în japonezã).
Interesant este faptul cã, deºi au cunoscut de timpuriu ceramica,
comunitãþile Jômon aveau, la început, un mod de viaþã caracterizat prin pescuit,
vânãtoare (mistreþul, cerbul, mamiferele marine) ºi cules (la Hamansuno, în sudul
insulei Hokkaido, aprox. 7000 ºi 5000 bc, erau culese: meiul ºi hriºca-Fagopyrum
esculentum), putându-se vorbi despre un Neolitic ceramic fãrã producþie
propriu-zisã de hranã. De asemenea, pentru alimentaþie mai erau utilizate:
nucile, castanele comestibile, ghinda, tigva (Lagenaria vulgaris), mazãrea ºi o
specie de fasole. În domeniul construcþiilor ºi meºteºugurilor, erau utilizaþi dudul ºi
arborele de lac.
Cultura plantelor este cunoscutã, cu siguranþã, în arhipelagul nipon, din
mileniul al IV-lea, în fazele mijlocii Jomon (aprox. 3500-2500 bc), când meiul era
cultivat de cãtre comunitãþile seminomade care trãiau pe litoralul Pacificului,
în special cele din regiunea Tokyo, ca animal domestic fiind cunoscut doar câinele,
bovinele fiind introduse mai târziu, în epoca Yayoi (secolele al III-lea
bcal - III AD).
Amplasarea geograficã a comunitãþilor Jômon a determinat ca, încã din
mileniul al VIII-lea bc, sã fie practicat pescuitul în largul mãrii. Mãrturie stau, în
acest sens, descoperirile de peºti marini din situl Natsushima (golful Tokyo),
fragmentele de pagaie ºi de pirogã de la Torihama (60 km nord de Kyoto) ºi Kamo
(la 70 km sud de Tokyo), ultima datatã la 3100 bc. Despre acest tip de navigaþie
vorbeºte ºi rãspândirea ceramicii, din perioada iniþialã Jomon, pânã în insulele mai
îndepãrtate (situl Agaribara/Okinawa 4670- 4450 bc).
Locuinþele comunitãþilor Jomon erau de tipul colibelor semiadâncite (tate
ana în japonezã), având câte o vatrã, construite în apropierea unor mari aglomerãri
de scoici (Kaizuka, în japonezã). Acoperiºul era susþinut de stâlpi ºi era realizat din
paie. Casele erau organizate în cãtune, amplasate fie pe litoral, fie pe malurile
lacurilor ºi râurilor, alcãtuite din trei pânã la zece case de locuit, dispuse (în
perioada mijlocie Jômon) în jurul unei construcþii mari, probabil comune.
În ceea ce priveºte utilajul litic, trebuie arãtat cã, deºi nu diferã de cel din
Paleoliticul final (Pre-Jômon), au fost abandonate treptat microlamele ºi au apãrut
micile vârfuri triunghiulare de sãgeatã, topoarele ºi teslele, care s-au menþinut de-a
lungul întregii civilizaþii. De asemenea, erau utilizate sãpãligile, râºniþele de mânã,
frecãtoarele ºi, în perioada târzie Jômon, secerile de ºist lustruit. Din os s-au
confecþionat ace de diferite tipuri, cârlige de undiþã ºi harpoane. Pentru pescuit erau
cunoscute plasele cu plutitoare ºi greutãþi.
Dovedind o deosebitã adaptare la mediul în care au trãit ºi o relativã izolare
faþã de continentul asiatic, comunitãþile complexului cultural Jômon au dovedit o
remarcabilã continuitate, de circa 10000 de ani, dezvoltarea acestora fiind
împãrþitã în cinci perioade, definite, în principal, dupã evoluþia tipurilor ceramice
ºi a siturilor din câmpia Kanto.
Se considerã cã ceramica a apãrut, în sudul arhipelagului nipon, într-o
perioadã Pre-Jômon (cãtre 12500 bc în siturile de la Fukui ºi Sempukuji, în
Kyushu, ºi pe la 12000 în aºezarea de la Kamikuroiwa, în Shikoku) de unde s-a
rãspândit ºi în restul teritoriului. Ceramica Pre-Jômon (aprox. 12500-10000 bc) ºi
cea din perioada Proto-Jômon
(aprox. 10000-5000 bc) avea forme
simple, cu gura largã ºi fundul conic
sau rotunjit, fiind decoratã cu motive
liniare sau în relief, realizate prin
incizii cu unghia sau cu pieptenele, ºi
imprimatã, ºi ºtanþatã cu ajutorul
scoicilor (fig. 118. A).
Aceste decoruri se
perpetueazã ºi în perioada veche Fig. 118. Ceramicã Jômon (dupã
Jômon (aprox. 5000-3500 bc), când Dictionnaire de la Préhistoire)
s-au resimþit ºi unele influenþe primite
din partea comunitãþilor neolitice ale Asiei de nord-est. Atunci au fost
confecþionate vase cu baza dreaptã ºi mai rar conicã sau circularã, decorate prin
aplicarea unui bastonaº înfãºurat de argilã, pe care era trasat un ºnur împletit sau
înnodat, reprezentând aºa-numitul decor ºnurat sau cu impresiuni ºnurate.
În perioada mijlocie Jômon (aprox. 3500-2500 bc), ceramica avea ca
forme principale vasele adânci ºi modelate mai complex, câteodatã, cu
protuberanþe voluminoase, ca decoruri fiind cunoscute variate motive ºnurate,
ornamentele sinusoidale ºi spiralice, realizate în relief. Perioada târzie Jômon
(aprox. 2500-1000 bc) s-a caracterizat prin îmbogãþirea fãrã precedent a formelor
ºi decorurilor ceramicii, care a cãpãtat un deosebit rafinament artistic
(fig. 118 B-C).
În perioada finalã Jômon (aprox. 1000-300 bc), multe vase au avut o
funcþie cultico-ritualã, în acest domeniu fiind imitate recipientele rituale de bronz,
din China. Decorul ceramicii Jômon final este deosebit de sofisticat, reunind ºi
alternând motivele sinusoidale în relief cu zone netede ºi lustruite, spaþiile cu
impresiuni ºnurate ºi benzile liniare incizate, manifestându-se o serie de
particularitãþi regionale, legate de tradiþiile ºi de forþa de creaþie a diferitelor
centre de producþie. Tradiþia Jômon s-a perpetuat ºi în epoca Yayoi (sec. al III-lea
bcal III-lea AD), mai ales în nordul arhipelagului (nordul insulelor Honshu ºi
Hokkaido), unde se poate vorbi de un Epi-Jômon.
În afarã de ceramicã, începând cu perioada timpurie (pe la aprox. 4000-
3000 bc), purtãtorii complexului cultural Jômon au realizat deosebite reprezentãri
antropomorfe stilizate, în special feminine, acoperite cu decoruri incizate (Dogu în
limba japonezã), legate, probabil, de riturile funerare ºi de cultul fecunditãþii.
Aceste statuete au devenit mai numeroase în perioada mijlocie Jomon, când erau
însoþite ºi de pietre falice (numite Sekibo) ºi se leagã de începuturile agriculturii în
arhipelag, când dupã cultura meiului s-a trecut la cultivarea extinsã
a orezului.
Odatã cu începuturile epocii Yayoi, pe la 300 bc, se considerã cã se terminã
preistoria ºi începe evoluþia protoistoricã a spaþiului japonez, când o serie de
elemente de origine continentalã au pãtruns în sudul arhipelagului, în insula
Kyushu, de unde s-au impus treptat ºi în celelalte spaþii. Epoca sau cultura Yayoi
reprezintã o modificare esenþialã faþã de cultura Jômon, marcatã prin manifestarea
unui ºir întreg de transformãri tehnice (pãtrunderea obiectelor chineze de bronz ºi
244 Dumitru Boghian
fier), ale mediului economic (cultura extinsã a orezului bazatã pe amenajãri de
diguri artificiale), social ºi în domeniul spiritual.
VI. 5. Neoliticul ºi Eneoliticul african

Africa a reprezentat, ºi în Neolitic, un spaþiu istoric particular, caracterizat
printr-o diversitate derivatã din evoluþia holocenã, Neotermalã, a acestui teritoriu,
cu fazele postpluviale, umede, numite Postgambliene (Makalian-ul, oarecum
sincron cu Tardiglaciarul, ºi Nakurian-ul contemporan cu Postglaciarul. De aceea,
în funcþie de tradiþiile Epipaleolitice - Mezolitice ºi de tendinþele evolutive, au fost
definite mai multe tipuri ale neoliticului: Neoliticul de tradiþie capsianã,
Neoliticul mediteranean, Neoliticul saharo-sudanez, Neoliticul pastoral,
Neoliticul guinean, Neoliticul leopoldian ºi Neoliticul
din valea Nilului, fiecare cu trãsãturile sale
caracteristice, cu unele interferenþe fireºti.
* * *
În nordul Africii a fost definit Neoliticul de
tradiþie capsianã (1933, R. Vaufrey, sãpãturile de la
Jaatcha ºi Redeyef/Gafsa, Tunisia; 1952, E. G. Gobert;
1955, L. Balout; 1957, H. J. Hugot; 1966, H. Camps-
Fabrer ºi G. Camps; 1968, C. Roubert; 1974, G. Camps),
considerat ca fiind continuatorul Epipaleoliticului local
(Capsian) ºi rezultatul unei evoluþii neolitice locale,
rãspândit pânã în Guineea ºi Congo. Se caracterizeazã
Fig. 119. Vas prin vârfuri de sãgeþi, piese foliacee, topoare ºlefuite,
Damous el Ahmar tãiºuri, ceramicã, împreunã cu o industrie capsianã
(Algeria) (dupã tipicã. Ulterior, s-a constatat cã aria de rãspândire a
Champs-Fabrer) acestui neolitic a fost mai restrânsã ºi s-a arãtat cã s-a
caracterizat printr-un interes redus pentru
confecþionarea ºi utilizarea ceramicii, cuprinzând doar vase cu fundul conic ºi
sãrac decorate, împreunã cu o bogatã industrie osteologicã ºi o artã mobiliarã,
realizatã pe ouã de struþ, la care se adaugã arta rupestrã nord-africanã.
În cadrul acestuia G. Camps (1974) a fost stabilite mai multe faciesuri:
!faciesul câmpiilor înalte din zona localitãþii Constantine, cu trei

stadiiCapsianul neolitizat (mileniile al V-lea - al IV-lea bc), cu aºezãri sub forma
unor aglomerãri de cochilii, vârfuri transversale de sãgeatã ºi unelte de piatrã
ºlefuitã (Redyef, Adãpostul 402, djebel Fartas, djebel Marshel, Medjez I, Mechta
el Azla, Harmelia, Aïn Naga, Khanguet Si Mohamed Tahar nivelul inferior;
Neoliticul capsian (mileniile al IV-lea - al III-lea bc), cu numeroase gratoare,
strãpungãtoare ºi racloare, vârfuri pedunculate de sãgeþi, podoabe ºi gravura
animalierã (straturile mijlocii de la Khanguet Si Mohamed Tahar, Damous el
Ahmar (fig. 119), Ouled Zouaï, Ksar Tebilet þi Redeyef), þi Neoliticul final de
tradiþie capsianã.(mileniul al III-lea bc), care încheie evoluþia neoliticã din
Africa de nord-vest, reprezentând un facies montan al unei populaþii pastorale
seminomade, care creºtea vite mici ºi trãia în grote ºi adãposturi sub stânci,
caracterizat prin reducerea cantitativã a uneltelor de tip epipaleolitic, numeroase
gratoare ºi vârfuri de sãgeatã, o importantã industrie osteologicã, ceramica fiind
slab reprezentatã, în vreme ce piesele litice destinate mãcinãrii/zdrobirii erau
abundente (Bou Zabaouine, nivelurile superioare de la Khanguet Si Mohamed
Tahar ºi în djebel Marshel);
!faciesul neolitic din zona Munþilor Atlas, în vestul Algeriei, cu o ceramicã

asemãnãtoare cu a Neoliticului mediteranean, decoratã, în zona sudicã, cu
motive realizate cu pieptenele (Aïn Naga, Brézina, Columnata, Nador, Safiet
Bou Rhenan, Tiaret, Thiout, Oued Saïda, Rhar Oum el Fernan);
!faciesul neolitic vest-saharian, rãspândit pânã la Aoulef, este cunoscut prin

cercetãrile de la Hassi Manda, Foum Saïda, Hassi Bou Bernous, Butte Catherine,
Tarentule III, Zmielet þi Barka, þi se caracterizeazã prin numeroase microlite
geometrice, racloare, vârfuri de sãgeatã “în forma turnului Eiffel” ºi o ceramicã
decoratã cu pieptenele, cu forme sferice (Autruche V, în ergul Iguidi),
caracteristice Neoliticului saharo-sudanez.
Ritul funerar al comunitãþilor Neoliticului de tradiþie capsianã era
inhumaþia în morminte individuale.
Datele antropologice aratã cã
Neoliticului de tradiþie capsianã a fost
creat de o populaþie mixtã formatã din
protomediteraneeni, mechtoizi (proto-
Cro Magnon din Orient sau evoluaþi din
oamenii aterieni) ºi negroizi, dovedind ºi
un permanent ºi benefic amestec uman
ºi de tradiþii culturale. Fig. 120. Ceramicã de la El Kiffen
* * * (Maroc) (dupã Bailloud G.)
În zona Maghrebului, pe fond
ibero-maurusian, pentru mileniile al
VII-lea - al VI-lea bc, a fost definit Neoliticul mediteranean, cãruia i-a fost
proprie o industrie liticã compusã din piese denticulate, cioplite simplu, piese cu
retuºe continui, lamele à dos, gratoare, microlite segmentiforme, frecvente râºniþe
ºi zdrobitoare, o bogatã ºi diversificatã industrie osteologicã, o abundentã
ceramicã, vasele având profile simple, cu fundurile conice sau rotunjite ºi, rar, gât.
Decorul ceramicii era realizat sub forma benzilor orizontale ºi verticale, între care
se gãsesc elemente au fost modelate torþi. Cu toate acestea, cercetãrile efectuate nu
au condus la identificarea unor elemente referitoare la practicarea agriculturii.
În schimb, materialele osteologice provenind de la capre, oi, bovine, porci,
câini, justificã, foarte probabil, practicarea creºterii animalelor, introdusã, poate de
purtãtorii complexului cu ceramicã cardialã.
Neoliticul mediteranean este bine cunoscut regiunea oraþului Oran, din
Algeria (Batterie Espagnole, Les Genêts, Corales/Cimetiere des Escargots, în
grotele El Cuartel, Aïn Gueddara, Grotte du Polygone, Grotte du Midi, Grotte des
246 Dumitru Boghian
Troglodytes, uedul Guettara ºi Oued de Noiseux), unde a fost numit Neolitic
mauritanian, considerat, ulterior, un facies al Neoliticului de tradiþie capsianã.
Alte descoperiri s-au fãcut în grotele Cap Tenès, Grand Rocher, Ali Bacha/Algeria,
Achakar, Caf That el Ghar, El Khrill, Les Trois Marabouts, Ouled Haddou, Sidi
Bou Knadel, Aïn el Kedid, El Kiffen (fig. 120) Dar es Soltan/Maroc, ultimele
descoperiri caracterizându-se printr-o ceramicã decoratã, parþial, prin canelare.
Din punct de vedere antropologic, indivizii descoperiþi în înhumãrile
Neoliticului mediteranean, aparþin tipului mechtoid (Mechta el Arbi), unii au fost
protomediteranoizi robuºti ºi numai unul (Grotte des Troglodytes) era
protomediteranoid gracil, dovedind o populaþie amestecatã.
* * *
În zona sudului Saharei ºi
Sudanului a fost identificat Neoliticul de
tradiþie sudanezã denumit, ulterior,
Neoliticul saharo-sudanez, care se
deosebeºte de tradiþiile africane prezentate
anterior, rãspândindu-se pânã în Ciad ºi
Niger, ºi marcheazã o tranziþie cãtre
Neoliticul din valea Nilului.
Acest facies neolitic s-a dezvoltat
în condiþiile ultimelor faze climatice din
Sahara (IV-VI, aprox. 10000-2500 bc),
Fig. 121. Ceramicã de la când au alternat episoadele umede, cu
Tagalagal/Aïr (Niger) vegetaþie bogatã, ºi cele secetoase, la
(dupã Roset J.-P.) sfârºitul acestora putându-se vorbi de o
“Saharã micã”, care s-a aflat, pânã astãzi,
într-o continuã extindere. Neoliticul saharo-sudanez s-a caracterizat printr-o serie
de aºezãri care se gãsesc astãzi fie în aer liber, fie în adãposturile de sub stâncã, prin
prezenþa unor puþine microlite geometrice (în Tenerian), a numeroase râsniþe ºi
zdrobitoare, harpoane de os ºi recipiente din coajã de ou de struþ.
În ceea ce priveºte practicare agriculturii, o serie de probe polinice de mei
african (Pennisetum), descoperite la Amekni, ºi numeroasele piese de mãciniº par
a pleda în acest sens.
Ceramica descoperitã este abundentã, vasele având forme sferice ºi
decorul realizat pe întreaga suprafaþã exterioarã a vasului. Ca ornamente se cunosc
impresiuni realizate predominant cu pieptenele ºi motivele sub formã de linii
vãlurite (wavy line).
În cadrul Neoliticului saharo-sudanez au fost decelate mai multe faciesuri
regionale ºi faze cronologice, rãspândindu-se, în perioadele mai noi, pânã în
Mauritania:
!faza veche (mileniile al VIII-lea - al V-lea bc), dezvoltatã într-o perioadã pluvialã
din holocenul inferior, este bine cunoscutã în zona Hoggar ºi împrejurimi
(Amekni, Timidouin, Tin Amensar, Site Launey, Hirafok); în Ciad (Delebo ºi Soro
Kezenanga II) a fost atestatã o timpurie domesticire a animalelor, în timp ce la
Tagalagal ºi Temet/Aïr, în Niger, aceastã fazã este prezentã pe la jumãtatea
mileniului al VIII-lea bc, când a fost inventatã (Tagalagal/Aïr, fig. 121), probabil,
ceramica, care era decoratã cu linii vãlurite punctate, realizate cu un instrument cu
dinþii triunghiulari în secþiune (pieptene de olar), specific pentru stilul
Orogowdé, datat cãtre sfârºitul perioadei, când motivele erau obþinute prin
impresiuni cu pieptenele ºi unele urme de împletiturã;
!faza mijlocie (mileniile al V-lea - al III-lea bc) este cunoscutã la Meniet, Amekni
Fig. 122. Situri cu picturi rupestre bovidiene din Sahara (dupã Lhote H.)
(niv. Superior), Tiouyne, unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice

de peºti ºi harpoane de os, care sugereazã practicarea pescuitului, într-o perioadã
umedã din holocenul mijlociu; pentru aceastã perioadã sunt cunoscute unele
faciesuri ca Bovidianul (vechi ºi mijlociu) ºi Tenerianul, care atestã o activitate
pastoralã, bazatã la început pe vite mici ºi bovidee.
Bovidianul reprezintã o culturã specificã pentru o perioadã pastoralã,
cunoscutã ºi prin intermediul artei rupestre sahariene (fig. 122 ºi 123), fazele veche
ºi mijlocie aparþinând Neoliticului saharo-sudanez mijlociu (mileniile al V-lea -
al III-lea bc). S-a caracterizat printr-un habitat sezonier, în adãposturi (abri), ca
cele din Tassili-n-Adjer, ºi în cãtune cu colibe rotunde, dispuse în jurul lacului
Ciad, care era mult mai extins decât astãzi, o industrie liticã lucratã din cuarþ
248 Dumitru Boghian
(Ciad), unelte pentru mãcinat (râºniþe ºi
zdrobitoare), o ceramicã decoratã cu motive
punctate ºi imprimate, sub formã de împletiturã, o
plasticã zoomorfã ºi reprezentãri rupestre
înfãþiºând, în special, bovine, pe crescãtorii lor ºi
construcþiile acestora.
Bovidianul târziu, încadrat în Neoliticul
recent, a marcat o abandonare a vechilor forme de
habitat în adãposturi ºi întemeierea de mici sate cu
colibe, o creºtere a numãrului pieselor ºlefuite, între
care ºi topoarele “cu gâtuire”, a vârfurilor de
sãgeatã ºi brãþãrile de piatrã. Ceramica bovidianului
târziu se diferenþiazã de la zonã la zonã, fapt pentru
care au fost definite mai multe stiluri: Arsa-
Ténébyéla, caracterizat printr-un decor format din
puncte ºi “lacrimi” mari, dispuse în benzi
Fig. 123. Tamrit. orizontale, Ouaguif cu benzi alcãtuite din puncte
Reprezentãri ale mici, asociate cu registre lustruite, uneori colorate
bovidianului
în negru, ºi Télimorou cu o olãrie cu angobã roºie
(Dupã Lhote H.)
ºi decorul dispus în jurul gurii, ultimele douã
prezentând legãturi cu Neoliticul târziu din Nubia.
Specialiºtii zonei ºi ai epocii nu au o pãrere unanimã în legãturã cu
atribuirea etno-culturalã a Bovidianului, cert fiind faptul cã schimbãrile climatice
prin care a trecut Sahara au determinat importante miºcãri ºi mixturi de populaþii
negroide robuste, mediteraneene ºi europoide, împreunã cu fauna sãlbaticã ºi
domesticã din aceeaºi perioadã, aºa cum se observã ºi din reprezentãrile rupestre.
Bovidianul a cunoscut o rãspândire deosebitã în zonele Ouenat, Ennedi,
Tibesti, Hoggar ºi în împrejurimi. La Téfédest, Neoliticul saharo-sudanez a
decãzut atunci când populaþiile bovidiene, venite dinspre est s-au amalgamat cu
cele locale ºi s-a format faciesul idelesian, faza terminalã a epocii neolitice în
aceastã zonã, care ar fi precedat faciesul cabalin/equidian (început în mileniul al
II-lea bc), caracterizat printr-o ceramicã finã, nedecoratã ºi arta sa rupestrã, care
redã mici personaje cu capete geometrice ºi mici bovidee. La sud de Hoggar s-a
dezvoltat faciesul Tilemsi, cunoscut prin cercetãrile de la Asselar, Karkarichinkat,
In Begouan etc.
Cercetãrile arheologice au dus la descoperirea unor importante loturi de
materiale osteologice umane, provenind de la înhumãri în decubitus lateral, cu
picioarele mai mult sau mai puþin îndoite, în cadrul cãrora au existat mai multe
tipuri antropologice: indivizi negroizi de tip melano-african, relativ gracili, ºi
sudanezi orientali robuºti; indivizi micºti, câþiva indivizi nonnegroizi, unii cu
trãsãturi mechtoide (M.-C. Chamla), în mare mãsurã certificând reprezentãrile
antropomorfe de pe picturile parietale.
* * *
Neoliticul din valea Nilului sudanez pare sã-ºi aibã originea în aºa-zisul
Mezolitic de Khartoum/Sudan (definit în 1949 de A. J. Arkell), în fond o culturã
proto-neoliticã (mileniile al VI-lea - al V-lea bc), care, la rândul sãu, prezintã multe
asemãnãri cu Neoliticul saharo-sudanez. Acest Mezolitic de Khartoum s-a
caracterizat prin pãstrarea unei industrii microlitice din cuarþ ºi cuarþit, gresii plate,
zdrobitoare, mãrgele, ace ºi harpoane de os ºi o ceramicã evoluatã, decoratã cu linii
vãlurite, punctate, incizate cu pieptenele. Locuirea era, în acest spaþiu ºi perioadã,
semisedentarã, compusã din colibe de lut, specificã unei economii de subzistenþã,
bazatã pe pescuit, cules ºi vânãtoare, fãrã ca sã fie atestate, deocamdatã, cultivarea
plantelor ºi creºterea animalelor. Mormintele erau dispuse în locuinþe, defuncþii
fiind depuºi chircit, pe o parte. Tipul antropologic era cel negroid ºi prezentau
mutilãri dentare, aºa cum sunt cunoscute încã din Capsian ºi Iberomaurusian
(Maghreb) precum ºi în Neoliticul pastoral kenyan.
Aceastã fazã protoneoliticã a fost urmatã de Neoliticul de Khartoum
(mileniile al V-lea - al IV-lea bc) sau Shaheinabianul (aºezarea Esh
Shaheinab/Sudan), care a avut o economie bazatã pe vânãtoare, pescuit ºi cules ºi
în care a apãrut creºterea caprelor ºi a oilor. De asemenea, Neoliticul de Khartoum
s-a caracterizat printr-o industrie liticã marcatã prin numãrul mare de piese
segmentare ºi unelte parþial ºlefuite (dãlþi), împreunã cu o producþie osteologicã
destul de variatã (harpoane, topoare) ºi cârlige de undiþã din valve de scoici,
obiecte de podoabã din amazonit ºi o ceramicã lustruitã, cu angobã roºie ºi cu
decoruri realizate prin impresiune. Acest facies neolitic prezintã unele asemãnãri
cu Fayoumianul din valea inferioarã a Nilului. În Nubia, în perioada mileniilor al
V-lea - al IV-lea bc, s-a pãstrat economia de subzistenþã, bazatã pe pescuit ºi
adunatul moluºtelor, dar a fost realizatã o ceramicã cu micã în compoziþie, decoratã
cu impresiuni punctate.
* * *
În zona cursului mijlociu al Nilului
(Egiptul de Sus ºi Mijloc) au evoluat mai multe
culturi, de la început foarte dezvoltate, ca
urmare a expansiunii unor comunitãþi neolitice
sahariene târzii spre valea marelui fluviu.
Astfel, Tazianul, cunoscut în Egiptul mijlociu
(Taza, Badari, Matmar), s-a caracterizat printr-
o industrie liticã compusã din gratoare, cuþite ºi
topoare ºlefuite, alãturi de care s-au
confecþionat inele ºi brãþãri din fildeº ºi scoici
marine, o ceramicã de culoare brunã ºi, rar,
roºie, cu marginea neagrã, forma predilectã
fiind cupa. Mormintele erau ovale ºi
rectangulare, cu niºã uneori, unde era depus
cadavrul cu faþa spre vest.
Badarianul (fig. 124), localizat tot în
zona Egiptului mijlociu (siturile Badari,
Matmar ºi Hemamiéh) dar ºi în deºertul est- Fig. 124. Materiale Badariene
nubian, este specific Eneoliticului. Locuinþele
erau sub forma colibelor simple, se practica
cultivarea grâului, orzului, inului, creºterea bovinelor ºi ovinelor, în timp ce
gazelele ºi struþii erau vânate iar broaºtele þestoase capturate.
250 Dumitru Boghian
Ceramica acestei culturi era de foarte bunã calitate, având diferite culori:
roºie, brunã, cenuºie ºi roºie cu marginea gurii neagrã. Era cunoscutã o bogatã
veselã de piatrã. Din os ºi fildeº au fost confec-þionate cãuºe, piepteni, inele de braþ,
cârlige de undiþã, figurine; podoabele cuprindeau mãrgele de cuarþ ºi din aramã
turnatã, din scoici, precum ºi palete de fard din ºist. Practicile funerare perpetueazã
tradiþia tazianã (inhumaþia în morminte cu niºã).
Nagadianul I (situl Nagada/Egipt) sau Predinasticul I/Amratian (situl
El-Amra) s-a dezvoltat în Egiptul mijlociu, Nubia ºi în deºertul oriental, între
aprox. 4000-3500 bc. În ceea ce priveºte habitatul uman, la Mahasna au fost
descoperite locuinþe uºoare din lemn. Utilajul litic era bifacial ºi cuprindea sãgeþi,
diferite tipuri de cuþite, topoare ºlefuite ºi capete de mãciuci, discoidale sau conice.
De asemenea, purtãtorii Nagadianului I au mai confecþionat palete de fard
din ºist, reprezentãri antropomorfe ºi zoomorfe din os ºi fildeº ºi au utilizat pe scarã
largã arama. Spre deosebire de Badarian, ceramica
Nagada I era pictatã cu alb pe fond roºu, ca motive
cunoscându-se cele liniare ºi naturaliste. Au fost
confecþionate, deopotrivã, vase tubulare de piatrã
(bazalt), cu torþi perforate ºi adesea picior conic (fig.
125).
Nagadianul II sau Predinasticul
mijlociu/Gerzeean (situl El-Gerzeh, Egiptul de
Jos), cuprins între aprox. 3500-3100 bc, a cunoscut
o extindere deosebitã, din zona Fayoum pânã în
Nubia egipteanã de sud, ca ºi la Hemamieh ºi
Mostagedda. Locuinþele erau de diferite forme, fie
adãposturi simple, fie colibe de lut, uºor adâncite.
Industria liticã era alcãtuitã din cuþite cu tãiºul
concavo-convex ºi vârful întors în sus ºi secþiunea în
formã de V (fig. 126. 1), având mânerele acoperite
Fig. 125. Materiale cu plãcuþe de aur sau fildeº, mãciuci piriforme ºi
Nagadian I/Amratian vase elipsoidale sau tubulare, palete de fard, de
formã zoomorfã etc. Din os ºi fildeº s-a realizat un
repertoriu deosebit de variat de podoabe.
Prelucrarea aramei a cunoscut o
deosebitã extensie, confecþionându-se
pumnale, vârfuri, ace, topoare, tesle, dãlþi.
Erau cunoscute ºi obiecte realizate din alte
metale: aur, argint, fier meteoritic ºi plumb
Ceramica cu decor alb a fost
înlocuitã printr-o veselã cu torþi ondulate,
roºiaticã sau gãlbuie, cu forme
asemãnãtoare vaselor din piatrã. Decorul
ceramicii era foarte bogat, fiind realizat cu
Fig. 126. Materiale Nagadian
brun, motivele fiind variate: spirale, bãrci II/Gerzeean
(fig. 126. 2), elemente vegetale, pãsãri (dupã Petrie, Vila)
flamingo, personaje cu braþele ridicate etc.
Domeniului spiritual îi sunt atribuite figurinele extrem de schematizate, din os ºi
fildeº. Practicile funerare au cunoscut o perfecþionare, morþii fiind depuºi într-un
“sicriu” de lemn, lut, împletiturã sau cãrãmizi ºi în urcioare mari, ºi erau însoþiþi de
ofrande depuse în gropi laterale. Cãtre sfârºitul culturii au apãrut sigiliile cilindrice
ºi diferite motive simbolice, care prefigureazã scrierea hieroglificã.
Chiar dacã faza a III a Nagadianului, numit ºi Semainian, prezintã un
recul faþã de cele anterioare, în ansamblul sãu aceastã culturã eneoliticã a
mileniului al IV-lea bc din Egiptul de mijloc a marcat deosebite progrese
tehnologice, economice, artistice ºi spirituale contribuind la constituirea culturii
faraonice a regatului vechi.
* * *
Civilizaþiile neolitice ale Egiptului de Jos, dezvoltate pe cursul inferior
al Nilului, prezintã o serie de caracteristici particulare care le diferenþiazã faþã de
cele din sud, atât în ceea ce priveºte dimensiunile siturilor, ceramica monocromã,
cât ºi folosirea îndelungatã a inhumaþiei în interiorul locuinþelor.
Fayoumianul B, denumit astfel dupã oaza ºi bazinul Fayoum din Egipt,
(aprox. 6500 - 5200 bc) este prima civilizaþie cu caracter neolitic preceramic, în
care s-au resimþit încã puternice tradiþii epipaleolitice, reprezentate de lamelele
simple, microlitele geometrice ºi vârfurile de sãgeatã, alãturi de care au apãrut dãlþi
concave, denotând o serie de legãturi cu culturile contemporane din Sahara. Nu se
poate preciza, deocamdatã, în ce mãsurã purtãtorii acestei civilizaþii au cunoscut o
economie de producþie.
Spre deosebire de faza anterioarã, faza A a Fayoumianului (cu date C 14
cuprinse între 4450-3850 bc) s-a dezvoltat pe întregul parcurs al mileniului al V-lea
bc, caracterizându-se printr-o economie de producþie evoluatã. Deºi nu au fost
descoperite locuinþe, se cunoaºte cã proviziile erau pãstrate în coºuri îngropate în
puþuri-silozuri. Se practica agricultura (grâu, orz, mei, in), creºterea animalelor
(bovine, ovicaprine, porcine), erau vânaþi hipopotami ºi prinse broaºte þestoase iar
pescuitul era extins. Industria liticã prezintã multe elemente de tradiþie Fayoum B,
fiind descoperite numeroase seceri, râºniþe, zdrobitoare ºi topoare cioplite cu tãiºul
ascuþit, iar industria osteologicã a fost diversificatã (palete de fard, în special).
Ceramica a fost de facturã grosierã, având suprafaþa roºiaticã ºi neagrã, uneori
lustruitã, cu un repertoriu variat al formelor, remarcându-se vasele cu picior
decorate cu proeminenþe mamelonare, care prezintã asemãnãri cu Badarianul. Nu
au fost descoperite, deocamdatã, morminte.
Într-un interval temporal deosebit de larg, cuprins între Neoliticul
timpuriu ºi Neoliticul târziu, în Egiptul de Jos, în directã legãturã cu Fayoumianul,
este cunoscut faciesul Mérimdian (marea aºezare de lângã Mérimdé-Beni
Salamé, vestul deltei Nilului), datat între aprox. 5000 ºi 3600 bc. Acest facies s-a
caracterizat printr-un habitat uman evoluat, care a cunoscut, în fazele mai
dezvoltate, elemente de sistematizare cvasi-urbanã, cu locuinþe ovale
semiadâncite, construite din crengi ºi lut, sezoniere sau mai durabile, care erau
dispuse de-a lungul unor ”strãzi”. În unele zone special destinate existau arii de
treierat, spaþii de mãciniº ºi silozuri-„grânare”, cu coºuri ºi vase de provizii
îngropate. Populaþia acestei aºezãri practica agricultura (în special grânele),
creºterea animalelor (oi, capre, câini), vânãtoarea (hipopotami) ºi pescuitul. Din
252 Dumitru Boghian
punctul de vedere al industriei litice ºi osteologice se observã multe asemãnãri cu
Fayoumianul, realizându-se piese cu retuºare bifacialã, topoarele slefuite, capete
piriforme de mãciuci ºi vase de piatrã.
Ceramica avea suprafaþa roºie sau neagrã, netezitã atent ºi, câteodatã,
lustruitã, fiind cunoscute formele cu trei sau patru picioare. În fazele evoluate a fost
confecþionatã o ceramicã ornamentatã cu motive incizate, care reprezentau, printre
alte motive, frunzele de palmieri. Locuitorii acestei aºezãri au întreþinut strânse
legãturi comerciale cu centrele meºteºugãreºti din Egiptul sudic (de Sus), de unde
au fost aduse bijuterii ºi palete de fard, din ºist ºi granit. Din lut ars, au fost
confecþionate diferite reprezentãri antropomorfe ºi zoomorfe ºi modele de bãrci,
probabil cu rol cultic. Morþii erau înhumaþi în cadrul aºezãrii, printre locuinþe, în
gropi ovale, fãrã inventar specific.
Omarianul A (situl El-Omari, în apropiere de Hélouan, pe o falezã
abruptã , unde a fost descoperitã o ceramicã de bunã calitate, monocromã, cu forme
diversificate), poate fi datat la sfârºitul mileniului al V-lea ºi în prima jumãtate a
mileniului al IV-lea bc. Industria liticã a fost lucratã din silex ºi era, în special
bifacialã, lamelarã, cunoscându-se piese noi de tipul cuþitelor cu spatele curbat;
industria osteologicã era de bunã calitate. Obiectele de podoabã, foarte numeroase,
au fost confecþionate din scoici ºi cochilii de gasteropode din Marea Roºie, dupã
cum au existat ºi mãrgele lucrate din coajã de ou de struþ, os, piatrã ºi vertebre de
peºte. Purtãtorii Omarianului A cultivau grâul, orzul, inul, dar erau culese ºi unele
plante sãlbatice. Locuinþele erau de douã tipuri: ovale, cu acoperiºul susþinut de
pari, ºi altele semiadâncite, rotunde. Morþii erau înhumaþi în sat, defuncþii erau
depuºi în vase, cu capul la sud ºi faþa spre vest.
Omarianul B, contemporan cu începutul Nagadianului I meridional, a
fost descoperit la est de situl precedent ºi diferã prin industria liticã, de dimensiuni
mai reduse, ºi practicile funerare particulare, caracterizate prin existenþa
necropolei ºi a mormintelor acoperite cu movile de pietre.
Meadianul cunoscut prin cercetarea celor douã necropole de la Méadi ºi
necropola de la Héliopolis, toate în zona oraºului Cairo, unde s-a descoperit o
ceramicã monocromã, mai puþin finã decât cea omarianã, decoratã cu negru, având
ca forme vasele ovoide ºi alungite, cu marginea evidenþiatã ºi cu baza în formã de
inel circular, amintind de vasele din bazalt, ºi vase tubulare, importate din sud, din
mediul Nagada I (aprox. 4000-3500 bc).
În ceea ce priveºte locuirea, aceasta era alcãtuitã din colibe ovale ºi
rectangulare, construite pe stâlpi îngropaþi în sol, pentru ultimul tip fiind utilizate
cãrãmizile uscate la soare. Mai este atestat un tip de locuinþã adâncitã, accesul
realizându-se prin intermediul treptelor. În apropierea aºezãrilor se gãseau
necropolele, compuse din morminte rotunde sau ovale, defuncþii fiind depuºi pe o
parte, cu capul spre sud ºi faþa spre vest. Au fost îngropate, probabil cu caracter
ritual, ºi animale (câini, gazele etc.).
Podoabele sunt deosebit de puþine, în schimb se constatã o utilizare masivã
a aramei, pusã pe seama descoperirii, în perioada predinasticã, a zãcãmintelor
miniere din zona Sinai. În ceea ce priveºte ocupaþiile, acestea erau asemãnãtoare,
ca structurã ºi importanþã, cu cele din perioada anterioarã.
Méadianul este, probabil, o culturã de tranziþie cãtre perioadele
predinasticã ºi istoricã, care nu au modificat modul tradiþional de viatã al
locuitorilor din Egiptul de Jos, contribuind la
constituirea culturii faraonice a regatului
egiptean vechi.
* * *
Pentru spaþiul est-african, a fost definit
aºa-numitul Neolitic pastoral prin care s-a
desemnat economia populaþiilor producãtoare
de hranã, care au trãit în acel teritoriu înainte de
practicarea metalurgiei (mileniile al III-lea-I
bc). Chiar dacã a fost accentuat rolul creºterii
animalelor într-un sistem pastoral, nu s-a stabilit
cu precizie dacã au existat ºi alte forme de
producþie de hranã, inclusiv dacã s-a practicat
agricultura.
În câmpiile joase din nordul Kenyei, în Fig. 127. Vase piatrã Hyrax
bazinul lacului Turkana, aºa cum au arãtat Hill (dupã M. D. Leakey)
cercetãrile din siturile Dongodien ºi Ele
Bor/Kenya, pe la aprox. 2500 ani bc, într-un climat mai umed decât cel de astãzi,
era cunoscutã creºterea bovinelor, oilor ºi, poate, a cãmilelor, culesul cerealelor,
probabil sãlbatice, dovadã, în acest sens, stând ºi pietrelor pentru zdrobit boabele,
ºi ceramica, acest tip de mod de viaþã fiind mult mai vechi decât cel din siturile
similare, amplasate pe terenurile înalte din sud.
În sudul Kenyei ºi nordul Tanzaniei, economia pastoralã este atestatã pe la
1300 bc; ipotezele legate de descoperirea unor materiale osteologice de animale
domestice, în contexte datate pe la 8000 bc, sunt discutabile, nefiind gãsite în
complexe sigure. Mai bine cunoscute sunt fazele finale, din mileniul al II-lea bc,
aºa cum este situl Hyrax Hill, pe malul lacului Nakuru (fig. 127). În sudul Kenyei ºi
nordul Tanzaniei se cunosc mai multe variante regionale ºi, poate, cronologice,
din care, cele mai bine studiate sunt: Elmenteitianul ºi Neoliticul pastoral
de savanã.
Elmenteitianul, dezvoltat într-o zonã umedã de pe versantul vestic al vãii
riftului central ºi pe abruptul pantei Mau, s-a caracterizat prin creºterea animalelor
domestice (bovine ºi ovicaprine), o industrie liticã cu lame mari de obsidian, cu
dublu tãiº, ºi boluri de piatrã, care înceteazã în mileniul I AD, o ceramicã
nedecoratã, în general, ºi un rit funerar particular, constând din incineraþii în
morminte colective, sub tumuli de piatrã sau în crãpãturile stâncilor, ca la Njoro
River Cave (aprox. 1000 bc).
Neoliticul pastoral de savanã grupeazã restul descoperirilor ºi
manifestãrilor, care, în stadiul actual al cercetãrilor, sunt cam eterogene ºi
incomplet cunoscute ºi definite. Aºezãrile ºi locuinþele au avut suprafeþe ºi durate
de evoluþie variabile, adaptate, probabil, unui complex sistem sezonier de utilizare
a variatelor resurse ale savanelor înalte est-africane.
Industriile litice ºi tipologia ceramicii au fost diverse, neputându-se
realiza, deocamdatã, o schemã evolutivã logicã sau sã se stabilescã diferenþieri
geografice ºi culturale. Astfel, în situri ºi în morminte au fost descoperite boluri de
piatrã (fig. 127), mojare ºi pisãloage, fãrã a se putea preciza dacã au servit la
254 Dumitru Boghian
mãrunþirea pigmenþilor sau a alimentelor vegetale.
Situri aparþinând Neoliticului pastoral sunt cunoscute ºi în Câmpia
Serengeti (nordul Tanzaniei), dar mai la sud nu existã dovezi ale producþiei de
hranã înainte de începuturile prelucrãrii fierului (începutul mileniului I AD), în
cadrul Complexului Chifumbaze.
Pe baza unor studii lingvistice, se presupune cã unele populaþii ale
Neoliticului pastoral ar fi vorbit o limbã sud-cuºiticã ºi cã practicau creºterea
animalelor ºi cultura unor plante, cu toate cã descoperirile arheologice sunt încã
neconcludente.
* * *
Într-o zonã largã, cuprinsã între Senegal, Mali, Camerun ºi Congo s-a
dezvoltat Neoliticul guinean, prin care s-a înlocuit aºa-numita culturã a
sãpãligilor ºi Paratumbianul, ultimul desemnând, altãdatã, civilizaþia „agricolã”
dezvoltatã la graniþa dintre Mali-Mauritania ºi Senegal, care a avut o industrie
liticã asemãnãtoare.
Cunoscut prin descoperirile de la Kakimbon, Sopie, Yengema, Kamabai,
Blandé, Nioro, Fangala Toukoto (Mali) etc., Neoliticul guinean s-a caracterizat
printr-o deosebitã abundenþã a topoarelor, teslelor, târnãcoapelor, sãpãligilor,
cioplite sau ºlefuite, asociate destul de frecvent cu gratoare, microlite, discuri
perforate uneori, râºniþe ºi zdrobitoare/frecãtoare. Existenþa greutãþilor pentru
beþele de sãpat a fost interpretatã drept probã plauzibilã a practicãrii culturii
tuberculilor.
* * *
În regiunea statelor Zair ºi Congo ºi în bazinul inferior al fluviului Congo,
la sud de pãdurile ecuatoriale central-africane, a fost definit Neoliticul leopoldian
caracterizat prin aºezãri deschise ºi în grote, ceramicã ºi topoare din piatrã ºlefuitã,
datate între în a doua jumãtatea a mileniului I bc, care precede cea mai veche
atestare a prelucrãrii fierului în zonã, fiind creaþia unor comunitãþi care adoptaserã
târziu agricultura bazatã pe cultivarea ignamei.
Din pãcate, în stadiul actual al cercetãrilor, nu se pot face precizãri
referitoare la neoliticul sud ºi sud-est african, dar este posibil ca populaþiile din
aceste regiuni sã fi pãstrat vreme îndelungatã modul de viaþã bazat pe vânãtoare,
cules ºi pescuit, trecerea la economia de producþie fãcându-se în diferite perioade
istorice, în mileniul I AD.
VI. 5. Neoliticul ºi Eneoliticul european

Neoliticul ºi Eneoliticul european sunt perioadele cele mai bine
cunoscute, dupã cele din zona Orientului Apropiat, graþie cercetãrilor efectuate
începând cu mijlocul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, existã încã multe
lacune ºi inconsecvenþe de cercetare ºi reconstituire, cu toate cã Europa este mai
micã decât cele prezentate anterior. De aceea, se observã, pe de o parte, cã existã
multe legãturi, genetice ºi culturale, cu Mediterana orientalã, Orientul Apropiat ºi
Asia Micã, formula Ex Oriente lux pãstrându-ºi multe din caracteristicile
determinative; pe de altã parte, este evidentã o anumitã individualizare ºi evoluþie
particularã pe zone ºi subzone geografice, atât în Neolitic cât ºi în Eneolitic, fiind
cercetate foarte multe situri
(fig. 146). În aceste
accepþiuni, este normal sã se
punã în evidenþã trãsãturile
particulare ale dezvoltãrii
neolitice, reliefând
moºtenirile ºi tradiþiile,
precum ºi evoluþia
secvenþialã.
Neolitizarea Europei
s-a fãcut diferit de la regiune la
regiune, fiind tentantã ºi
încercarea de punere în luminã
a unei evoluþii locale,
încadratã într-un ipotetic,
încã, Neolitic preceramic, în
urma descoperirilor de la Fig. 128. Vechea Europã (dupã M. Gimbutas)
Argissa Magoula, Souphli
Magoula, Sesklo, Nea Nikomedia (aprox. 7000-6500 BC), din Câmpia Thessaliei
(Grecia), cu construcþii simple de locuit, în formã de bordeie dotate cu vetre, a celor
din regiunea Porþilor de Fier (Lepenski
Vir-Schela Cladovei), din Rep.
Moldova (Soroca) sau cele din grota
Franchthi (datate 6000-5700 bc), care
ar prezenta elemente ale unei economii
de producþie, dar care nu rezistã decât
parþial unei critici serioase a izvoarelor
arheologice cercetate.
Peninsula Balcanicã, aflatã
în directã legãturã cu Asia Micã, cu
prelungiri pânã în valea Dunãrii
mijlocii ºi inferioare, a fost o regiune
de neolitizare timpurie, prin evoluþie ºi
aculturaþie, fiind o parte însemnatã a
Vechii Europe (fig. 128). În Neoliticul
timpuriu, la sfârºitul mileniului al VII-
lea ºi în mileniul al VI-lea bc, în
regiunea Balcanilor rãsãriteni
(Thessalia, Macedonia, Grecia
centralã, Eubeea ºi Sporadele), s-a
dezvoltat complexul cultural
Protosesklo-Sesklo (Hr. Tsountas,
1903-1908, cu sãpãturi în staþiunile-
acropole thessaliene de la Sesklo ºi Fig. 129. Complexe neolitice timpurii
Dimini, continuate în perioada din Peninsula Balcanicã ºi valea
postbelicã), care s-a caracterizat Dunãrii (dupã M. Gimbutas)
256 Dumitru Boghian
printr-o vastã arie de rãspândire (fig. 129) ºi o
deosebitã stabilitate a habitatului uman.
Importante sunt descoperirile din
aºezãrile tell ºi magoulas (Nea Nikomedia,
Argissa Magoula, Otzaki, Sesklo etc.), care au
furnizat diferite tipuri de locuinþe, adâncite ºi
de suprafaþã, ultimele fiind realizate din
chirpici sau cãrãmizi crude ºi substrucþie
lemnoasã, pe o temelie de piatrã, ºi acoperiº în
patru ape, care au devenit tradiþionale ºi s-au
transmis populaþiilor ºi civilizaþiilor
ulterioare.
Ca ocupaþii, purtãtorii complexului
Protosesklo practicau cultivarea plantelor
(grâu, orz, mei, leguminoase mazãre, bob,
Fig. 130. Piese aparþinând linte), creºterea animalelor (ovicaprine,
culturii Protosesklo porcine, bovine), culesul, vânãtoarea,
(Dupã Seferiadis Ch. I. M.) pescuitul marin etc.
Industria liticã este, în general,
lamelarã, fiind lucratã din silex ºi obsidian. Piesele microlitice geometrice (trapeze
ºi segmente) ºi lamele de secerã, cu “lustru de cereale” erau bine reprezentate. Ca
piese litice ºlefuite, se remarcã topoarele ºi teslele, bilele de praºtie, unele podoabe,
sigilii (pintadere) ºi statuete antropomorfe ºi zoomorfe. Industria osteologicã
(cârlige, ace, dãlþi, spatule, plãci de centurã) completeazã gama artefactelor.
Ceramica a fost de facturã bunã, cu degresanþi minerali în compoziþie, în general
monocromã, neagrã-cenuºie sau brun-cãrãmizie (Frühkeramikum), dar ºi
deschisã, roºie-portocalie, bej, acoperitã cu angobã lustruitã (fig. 130).
Ca forme se întâlnesc: boluri semisferice sau cu profilul în S, cu picior ºi cu
marginea mai mult sau mai puþin rãsfrântã, urcioare globulare, cu funduri inelare
etc. Ceramica finã a fost decoratã prin pictare, motivele ornamentale fiind liniile,
zig-zagurile, triunghiurile, romburile, reprezentãrile umane, redate cu roºu ºi
negru pe fondul natural sau albicios al vaselor, în vreme ce specia grosierã era
acoperitã cu barbotinã ºi ornamentatã cu impresiuni de unghie, de degete, linii
dispuse în zig-zag ºi impresiuni realizate cu scoica cardium, denotând o influenþã
de tip Impresso-Cardial.
Domeniul spiritual este reprezentat printr-o construcþie-sanctuar,
împãrþitã, prin ºiruri de stâlpi, în trei nave (Nea Nikomedia), cu un bogat inventar
cultic, compus din statuete ale Zeiþei-Mame ºi piese depuse votiv (topoare ºlefuite,
lame, rondele de lut, vase askoi etc.). De asemenea, legate de cultul fecunditãþii ºi
fertilitãþi, sunt numeroasele statuete antropomorfe feminine, redând un tip uman
asianic, cu ochii bridaþi, în formã de boabe de cafea, împreunã cu reprezentãrile
zoomorfe ºi bogata simbolisticã geometricã. În cadrul ritului funerar se cunosc
înhumãri individuale sau familiale, unii defuncþi fiind depuºi pe o parte sau pe
abdomen, precum ºi incineraþii de copii, ambele tipuri de morminte fiind înzestrate
cu un inventar particular (vase, ofrande etc.).
Aceastã civilizaþie neoliticã timpurie ºi-a pus amprenta ºi a influenþat
evoluþia ulterioarã a perioadei neolitice balcanice ºi, poate, din zona danubianã.
Deplasându-se de la sud-est cãtre nord
ºi nord-vestul Peninsulei Balcanice, pe
o serie de culoare favorabile: Vardar-
Morava, Mariþa ºi Struma-Isker,
agricultorii ºi crescãtorii de animale
Protosesklo au contribuit la
neolitizarea zonelor pe care le-au
colonizat, conducând la formarea unor
puternice civilizaþii neolitice: Sesklo,
Karanovo I-II, Starèevo-Criº-Körös.
Cultura Sesklo (tell-ul
Sesklo, în Grecia) este descendenta
directã a culturii Protosesklo, aºa cum
se observã în situl de la Magoulitsa, ºi s-
a dezvoltat, pe parcursul a trei faze (I-
III), la începutul mileniului al V-lea bc,
în Grecia centralã ºi nordicã.
Formele de culturã materialã
se aflã în continuitatea perioadei
anterioare. Astfel, locuinþele Fig. 131. Ceramicã aparþinând
(rectangulare, trapezoidale sau aproape culturii Sesklo
pãtrate), au fost construite din cãrãmizi (dupã Seferiadis Ch. I. M.)
crude pe o temelie de piatrã,
prefigurând tipul megaron, ºi se gãsesc în sate aglutinante, fortificate cu ºanþuri ºi
ziduri (Sesklo, Souphli Magoula, Zarkou etc.). Industria liticã, confecþionatã din
silex ºi obsidian, nu mai prezintã piese microlitice, ci doar lame de secerã, topoare
ºi tesle ºlefuite, fusaiole, proiectile de praºtie, sigilii,
ultimele fiind confecþionate ºi din lut, în timp ce din os au fost produse
strãpungãtoare ºi dãlþi.
Ceramica a fost realizatã în cadrul unor ateliere de olãrit, specializate, aºa
cum a fost cel de la Sesklo, cu cuptoare evoluate, cu douã camere, având ca forme:
strãchinile adânci cu marginea evazatã, cupele cu picior, cãnile ºi paharele,
urcioarele cu pereþii profilaþi, cu fundul inelar ºi torþi pe umãr etc (fig. 131).
Ceramica finã a avut mai multe specii: monocromã lustruitã, în general
roºie, finã, pictatã cu roºu închis pe fondul albicios al vasului, finã, pictatã cu alb pe
fondul roºu, ca motive întâlnindu-se benzile liniare, triunghiurile, spiralele,
meandrele, „tabla de ºah”, „dinþii de lup”, în timp ce specia semifinã avea un decor
rãzuit, acoperit, uneori, cu culoare.
De cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii, exprimat în diferite rituri ºi practici,
sunt legate statuetele antropomorfe pictate, imagini ale Zeiþei-Mamã, phalloi,
altarele (fig. 131. 11), sigiliile cu simboluri geometrice (pintadere), (fig. 131. 16),
ºi spiralo-meandrice. Ritul funerar este cunoscut foarte puþin, fiind vorba de
morminte individuale sau colective, în poziþie chircitã, însoþite de un inventar
specific.
Civilizaþia Sesklo a evoluat ºi în Neoliticul mijlociu grecesc, faza sa
258 Dumitru Boghian
Zarkou fãcând trecerea cãtre cultura urmãtoare, Dimini faza veche. De
asemenea, purtãtorii culturii Sesklo au contribuit la formarea unor variante
regionale, care reunesc diferite caracteristici ale ceramicii.
În celelalte pãrþi ale Peloponezului, în Neoliticul timpuriu ºi mijlociu
(mileniul al VI-lea - începutul mileniului al V-lea bc) se întâlnesc elemente de tip
Protosesklo-Sesklo dar ºi elemente particulare, în special ceramica monocromã,
strãlucitoare, de tip curcubeu (rainbow ware), ºi cea acoperitã cu un fel de vernis
deschis, brun sau roºiatic (urfirnis), pictatã cu benzi liniare, motive geometrice,
romburi haºurate, triunghiuri, zig-zaguri etc.
În cadrul organizãrii habitatului, se observã o serie de specificitãþi, între
care se remarcã utilizarea grotelor pentru locuit (Franchthi) alãturi de situri
amplasate în zonele litorale, cu locuinþe mai durabile (Lerna) sau sezoniere. În ceea
ce priveºte domeniul spiritual, plastica antropomorfã ºi zoomorfã a fost destul de
bine ilustratã, în special statuetele feminine, aºezate, cu mâinile împreunate la
piept (Doamna de la Lerna).
Cultura Dimini (situl eponim cercetat de Hr. Tsountas) a cunoscut o
deosebitã înflorire în Neoliticul mijlociu ºi târziu grecesc (Grecia centralã,
Thessalia, vestul Macedoniei), mai ales în cea de-a doua jumãtate a mileniului al V-
lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc, evoluând de-a lungul a cinci faze, influenþe
ale sale regãsindu-se pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi Transilvania.
Cercetãrile efectuate la Dimini, Tsangli, Arapi, Otzaki, Souphli, Nea
Nikomedia, Elateea, Orchomenos etc. au arãtat cã a existat un habitat diversificat,
întemeiat în funcþie de condiþiile de mediu ºi destinaþia aºezãrilor: sate fortificate
(fig. 132. F), cu locuinþe de suprafaþã, lucrate din cãrãmizi crude, cãtune ºi chiar
adãposturi sub stânci sau grote. Industria liticã era diversificatã, fiind lucratã din
silexuri ºi obsidian (lame, lame trunchiate, gratoare, strãpungãtoare etc.). Din
piatrã ºlefuitã s-au confecþionat: topoare, tesle, râºniþe, fusaiole, proiectile de
praºtie, brãþãri. La acestea se adaugã o importantã industrie osteologicã ºi
podoabele din scoicã Spondylus.
Ceramica este foarte bine reprezentatã de-a lungul tuturor celor cinci faze.
Prima fazã, Tsangli s-a caracterizat printr-o ceramicã predominant cenuºie sau
neagrã lustruitã (numitã ºi de tip Larissa), vãdind o anumitã influenþã Vinèa A,
puþin decoratã cu alb, cu cenuºiu pe suprafaþa cenuºie (grey-on-grey) ºi, mai rar,
pictatã cu negru pe fondul roºu al vasului (fig. 132. A). În faza a doua, Arapi,
vasele au fost decorate policrom, cu o picturã matã, cu negru pe fond deschis (fig.
132. B). Din faza a treia, Haghia Sophia, se observã o îmbogãþirea a repertoriului
formelor (vasele cu picior în special) ºi decorurilor ceramice, realizate cu picturã
albã pe fondul roºu al recipientelor (fig. 132. C). În faza a patra, numitã ºi Otzaki
(B), era cunoscutã pictura cu negru pe fondul roºu (fig. 132. D), în vreme ce în faza
a cincea, Dimini clasic, ornamentaþia ceramicii a cãpãtat o deosebitã amploare,
decorul combinat fiind foarte rafinat, realizat prin pictare cu brun sau crem, în
asociere cu motivele incizate (fig. 132. E).
Ca motive decorative au fost utilizate cele geometrice (cercuri, volute,
pãtrate, romburi), ornamente în reþea, „în ºah”, ºi o variatã gamã de spirale ºi
meandre, simple sau combinate, redate prin benzi pictate, organizate în metope,
dovedind strânse legãturi cu civilizaþiile contemporane din rãsãritul Peninsulei
Fig. 132. Ceramicã Dimini pe faze evolutive (A-E), planul staþiunii

eponime (F) (dupã Lichardus J., Seferiades Ch. I. M.)
Balcanice.
În ceea ce priveºte viaþa spiritualã a acestor comunitãþi, au fost descoperite
gropi rituale (bothroi), de fundaþie sau nu, vase de cult, zoomorfe ºi antropomorfe,
o bogatã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã, pictatã sau nu, dispusã în diferite
asocieri cultice, chiar în complexe de cult în grote. Ritul funerar este foarte puþin
cunoscut, din faza Tsangli fiind cercetatã o necropolã de incineraþie la Plateia
Magoula Zarkou, unde resturile de cremaþie împreunã cu mici recipiente au fost
depuse în vasele-urnã.
În Neoliticul mijlociu ºi târziu, a doua jumãtate a mileniului al V-lea-
începutul mileniului al IV-lea bc, în rãsãritul Macedoniei ºi zona tracã a Greciei, au
evoluat comunitãþi ale culturilor Paradimini ºi Karanovo II-III (Veselinovo),
cunoscute ºi sub denumirea de Topolnica-Akropotamos (S Bulgariei)
caracterizate prin mai multe categorii ceramice: finã, monocromã, cenuºie-
neagrã, cu decor canelat; black-topped, cu suprafaþa lustruitã, pictatã cu alb,
brun ºi cu grafit; pictatã cu negru pe angobã cãrãmizie sau cu alb pe angobã
roºie; decoratã cu benzi mate maron, cenuºii ºi violacee pe fond cenuºiu sau
pe angobã gri sau crem.
Descoperirile de la Dikili Tash, Sitagrioi, Akropotamos, Paradimini
demonstreazã existenþa unei continuitãþi a tipului de habitat (de-a lungul râurilor,
în case din chirpici), a unei diversificate industrii litice ºi osteologice, alãturi de
care, cãtre sfârºitul perioadei, apar piesele mici de cupru (Dikili Tash I). Purtãtorii
acestor comunitãþi au practicat agricultura (grâu, orz, ovãz, linte, mazãre etc.),
creºterea animalelor (ovicaprine, bovine, suine), vânãtoarea ºi culesul.
Despre viaþa spiritualã a acestora vorbeºte bogata plasticã antropomorfã,
260 Dumitru Boghian
naturalistã sau stilizatã, mãsuþele-altar cu trei
picioare, decorate prin pictare ºi incizare, ritul
funerar nefiind încã cunoscut.
În perioada urmãtoare, a Neoliticului
târziu ºi Eneoliticului timpuriu (sfârºitul
mileniului al V-lea - începutul mileniului al IV-
lea bc), în rãsãritul Macedoniei ºi zona tracã a
Greciei au evoluat comunitãþile culturii
Marica (Mariþa), care reprezintã, în fapt,
aspectul sudic al complexului cultural Boian-
Karanovo V, interesante fiind, în acest sens,
descoperirile de la Dikili Tash, Sitagrioi,
Akropotamos, Paradimini º. a., urmate, în
Neoliticul târziu/Eneoliticul clasic (mileniul al
IV-lea bc) de purtãtorii aspectului sudic
Fig. 133. Ceramicã Rakhmani (balcanic) al complexului cultural
(dupã Seferiadis) Gumelniþa-Kodžadermen-Karanovo VI.
O parte din zona Thessaliei a fost
ocupatã, în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc, de comunitãþile
culturii Rakhmani, caracterizate printr-o ceramicã originalã, de culoare cafenie,
roºie sau neagrã, policromã, decoratã cu o picturã crudã, groasã, prãfoasã, realizatã
cu culorile albã, roºiaticã, gãlbuie (crusted ware), redând diferite motive spiralice,
meandrice ºi geometrice (arce de cerc, triunghiuri, ºah etc.), care fac trecerea cãtre
epoca bronzului în regiune (fig. 133).
Neoliticul cretan vechi, datat în mileniile al VI-lea - al V-lea bc, este
cunoscut doar prin cercetãrile de la Knossos, în cadrul lui fiind decelatã o fazã
aceramicã. La rândul sãu, Neoliticul cretan a cunoscut o evoluþie fireascã. Astfel,
dacã locuirea aceramicã s-a caracterizat prin bordeie, ulterior au fost realizate
locuinþe temeinice, de cãrãmidã crudã, pe fundaþii de piatrã, dotate cu mai multe
încãperi, cu silozuri ºi cuptoare.
Industria liticã cioplitã a pãstrat multe din tradiþiile microlitismului ºi
geometrizãrii, din piatrã ºlefuitã au fost confecþionate topoare, tesle, mãciuci
perforate etc. Ceramica a fost lucratã dintr-o pastã de bunã calitate, cunoscând mai
multe specii monocromã ºi policromã, neagrã, roºiaticã, cenuºie, lustruitã,
decoratã cu motive plastice sau încrustate ºi pictate (haºuri, „spinãri de peºte”,
benzi punctate, triunghiuri, zig-zaguri, tabla de ºah etc.). De asemenea, sunt
cunoscute numeroase statuete antropomorfe, feminine ºi masculine, din care cele
redate în poziþie aºezatã vor evolua spre schematizare, precum ºi cele zoomorfe,
reprezentând, mai ales, bovine. Ritul funerar era reprezentat de inhumaþia nou-
nãscuþilor, copiilor ºi adulþilor, depuºi în poziþie chircitã.
Multe dintre aceste elemente au fost transmise Neoliticului mijlociu
cretan, caracterizat prin utilizarea ceramicii netezite neagrã, cenuºie, roºiaticã,
câteodatã angobatã, decoratã cu caneluri ºi incizii (linii drepte, haºuri, benzi
haºurate, “cãpriori”, “spinãri de peºte”, triunghiuri, romburi), care s-a transmis ºi
Neoliticului târziu cretan (mileniul al IV-lea bc).
În zona Cicladelor, în Neoliticul mijlociu ºi târziu (sfârºitul mileniului al
V-lea-începutul mileniului al IV-lea bc), într-un mediu specific insular (Antiparos,
Mykonos, Melos, Naxos), s-a dezvoltat cultura Saliagos, care a cunoscut o
economie particularã, bazatã pe agriculturã, creºterea animalelor, navigaþie,
pescuit ºi comerþul cu obsidian de Melos.
Ceramica caracteristicã acestei culturi era
monocromã, cu decor mat, alb pe fond
închis, cu picturã roºie crudã, ºi motive
plastice etc.
* * *
În zona Balcanilor de rãsãrit, pe
teritoriul actual al Bulgariei (valea Mariþei
ºi aºa-numita Câmpie tracã), s-a dezvoltat,
în Neoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului
al VII-lea - începutul mileniului al VI-lea
BC), cultura Karanovo I ºi II (cercetare V.
Mikov, 1957), cunoscutã ºi în siturile
Azmak, Kazanlyk, Plovdiv-Jassa Tepe º. a.
creatã de agricultorii ºi crescãtorii de
animale ai culturii Protosesklo pãtrunºi în
zonã, probabil dinspre Câmpia Thessaliei.
În cadrul organizãrii habitatului Fig. 134. Ceramicã Karanovo II
uman, au fost întemeiate aºezãri, dupã (dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova)
planuri preconcepute, cu locuinþele
rectangulare organizate de-a lungul unor “strãzi”. Casele au fost construite din
lemn ºi lutuialã sau numai din argilã, aproape toate având cuptoare rectangulare cu
cupolã. În situl de la Stara Zagora-Spital (Karanovo II) a fost descoperitã o locuinþã
etajatã. Industria liticã a fost confecþionatã din silex cafeniu, provenind din
pãrþile nord-estice ale Bulgariei, importante fiind lamele de secerã, prinse în
mânere de corn.
Ceramica cunoaºte douã specii fundamentale: grosierã, cu decoruri
barbotinate, în relief, ºi finã, monocromã, roºiaticã, unele vase având decoruri
pictate cu alb, dupã ardere, pe suprafaþa ºlefuitã, prezenând ca motive:
triunghiurile, ghirlandele ºi ornamentele liniare. În faza a doua, ceramica pictatã s-
a împuþinat ºi a devenit din ce în ce mai abundentã ceramica cenuºie, ornamentatã
cu caneluri, benzi semicirculare, triunghiuri (fig. 134. 1-10).
Plastica antropomorfã femininã a fost confecþionatã din lut ºi marmurã,
reprezentând personaje steatopige de tipul orantã. De asemenea, au mai fost
confecþionate statuete zoomorfe ºi vase de cult. Ca rit funerar, se practica
inhumaþia copiilor, sub podeaua locuinþelor, ºi a adulþilor în afara acestora, dar în
interiorul aºezãrii.
În partea de nord-vest a Bulgariei, în neoliticul timpuriu (sfârºitul
mileniului al VII-lea - începutul mileniului al VI-lea BC), cu legãturi în civilizaþia
anterioarã, s-a dezvoltat cultura Èavdar-Kremikovci, numitã ºi cultura pictatã
nord-vest bulgarã încadratã în mult mai extinsul complex arheologic: Sesklo-
Starèevo-Karanovo- Kremikovci-Körös-Criº, rãspândit din Grecia, Bulgaria de
NV ºi Serbia, pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi bazinul Criºurilor, Nistru ºi Bugul de
262 Dumitru Boghian
sud, unde au neolitizat populaþiile din respectivele zone.
Cultura Èavdar-Kremikovci (cercetatã începând din 1939), ca ºi cele
înrudite, îºi gãseºte rãdãcinile în descoperirile de tip Karanovo I-II (cultura
Protosesklo), fiind caracterizatã prin locuinþe de suprafaþã, de tipul colibelor
simple (Gãlãbnik), sau mai durabile, cu etaj ºi pereþii lucraþi din lut (Slatina, lângã
Sofia), având la interior vetre, cuptoare ºi silozuri (depozite pentru cereale),
o industrie liticã din silex local sau importat (de bunã calitate) din NE regiunii,
cuarþ, cuarþit ºi amfibolit (pentru piesele ºlefuite), o industrie osteologicã destul
de dezvoltatã (linguri, spatule, cârlige de pescuit, ace de cusut, obiecte de
podoabã) etc.
Ceramica acestei culturi cuprinde mai multe specii, cea mai conservatoare
fiind cea grosierã, acoperitã cu barbotinã ºi decoratã cu impresiuni de degete,
unghii, incizii, motive plastice în relief etc. Ceramica finã, acoperitã cu o angobã
roºie sau galbenã, e foarte evoluatã, fiind monocromã sau pictatã, înainte sau dupã
ardere, cu motive spiralice, meandrice ºi geometrice, realizate cu alb, roºu, negru,
în diferite maniere monocrome, bicrome sau policrome. De asemenea, plastica
antropomorfã ºi zoomorfã este bine reprezentatã, alãturi de care au fost
confecþionate vase antropomorfe ºi zoomorfe ºi altare cu destinaþie culticã, legatã
de cultul fecunditãþii ºi fertilitãþii. Ritul funerar este reprezentat de câteva
morminte de inhumaþie, aflate în interiorul siturilor (Gradešnica/Gradeºniþa).
În zona de platouri din partea de nord-est a Bulgariei, cu excepþia
litoralului, s-a dezvoltat, la începuturile mileniului al VI-lea BC, cultura
Ovèarovo (situl din reg. Tãrgoviºte, studiatã de H. Todorova începând cu 1971),
care prezintã unele asemãnãri cu cultura Karanovo I-II. Aceastã civilizaþie s-a
caracterizat prin colibe semiîngropate care au evoluat cãtre locuinþele de suprafaþã,
amplasate de-a lungul unor “stradele” dispuse în unghi drept, în cadrul siturilor de
tip tell. În cadrul industriei litice este evidentã utilizarea silexului local, de bunã
calitate, sau a celui cenuºiu, din care s-au confecþionat piese microlitice geometrice
(trapeze), lame de secerã prinse în mânere de corn de cerb, topoare ºi tesle din
amfiobolit etc.
Ceramica era compusã din mai multe varietãþi: grosierã, cu degresant
vegetal (paie ºi pleavã), monocromã, cu forme globulare ºi semisferice ºi rare
decoruri imprimate, finã, pictatã cu alb, monocromã cenuºie ºi roºiaticã,
ornamentatã mai ales cu caneluri. Se cunosc câteva mese de argilã, care au putut
servi ca altare, ºi o plasticã femininã redusã numeric, schematizatã, statuetele fiind
ornamentate, uneori, cu caneluri. Ca rit funerar era practicatã inhumaþia în cadrul
aºezãrilor, defuncþii fiind depuºi în poziþie chircitã pe dreapta.
În zona de litoral a Traciei, în perioada corespunzãtoare a Neoliticului
timpuriu (Karanovo II, mileniului al VI-lea BC), a fost definitã cultura Conevo,
destul de puþin cunoscutã, care a avut o ceramicã grosierã ºi finã, cenuºie, cenuºie-
neagrã ºi brunã decoratã doar cu caneluri, care, credem, cã poate fi pusã în legãturã
cu ansamblul cultural al Neoliticului mijlociu ºi târziu balcanic, cu ceramicã
cenuºie neagrã, lustruitã ºi canelatã (Vinèa-Hotnica-Dudeºti), cu toate aspectele ºi
faciesurile sale balcano-carpato-dunãrene.
În regiunea centralã a Bulgariei, mai ales în bazinele râurilor Mariþa ºi
Tundža, a evoluat, în mileniul al VI-lea BC (mileniului al. V-lea bc), cultura
Karanovo III-Veselinovo, specificã pentru Neoliticul mijlociu din zonã, care, din
punct de vedere economic, prezintã puþine deosebiri faþã de Neoliticul timpuriu.
Astfel, habitatul uman prezintã o serie de elemente de continuitate (planul
predeterminat al locuirii în tell, locuinþele cu pereþii din lutuieli, mobilierul ºi
complexele gospodãreºti din lut etc.).
Ceramica finã a acestei culturi era, aºa cum am vãzut ºi mai sus, de culoare
cenuºie sau cenuºie-neagrã, cu suprafaþa bine netezitã, cu forme bitronconice, rar
decorate. Plastica antropomorfã era bine reprezentatã, împletind tendinþele
naturaliste, în redarea corpului, cu cele schematice, la reprezentarea capului ºi a
trãsãturilor anatomice.
Neoliticul târziu balcanic este datat în cea de-a doua jumãtate a mileniului
al VI-lea BC (mileniului al V-lea bc), când, în cea mai mare parte a regiunii, se
formeazã, sub impactul unor puternice prezenþe ºi influenþe venite dinspre
Chalcoliticul anatolian, complexul cultural vinèian, cu ceramicã cenuºie, neagrã,
lustruitã ºi canelatã. Pe teritoriul Bulgariei de nord-vest ºi în Câmpia Sofiei, s-a
format ºi a evoluat un aspect al culturii Vinèa, numit cultura Kurilo, în vreme ce,
în bazinele râurilor Mariþa ºi Tundža, tot de acest fenomen cultural, este legatã
cultura Kalojanovec.
În aceeaºi perioadã, de genezã ºi evoluþie a culturii Vinèa, în partea nord-
centralã a Bulgariei ºi în Muntenia (România), au evoluat comunitãþile neolitice
târzii ale culturii Hotniþa-Dudeºti (definitã de Eug. Comºa, 1960), care face parte
din acelaºi curent chalcolitic anatoliano-egeean, cu ceramicã cenuºie-neagrã,
lustruitã ºi decoratã prin canelare. Dintre siturile cercetate, se remarcã cele de la
Hotniþa-Orlovska, Kaèica, Samovodene (Bulgaria) ºi Dudeºti, Fundeni, Malu
Roºu, Cernica (România). Evoluând de-a lungul a trei faze, purtãtorii acestei
culturi au întemeiat aºezãri în apropierea surselor de apã, de regulã pe terase joase,
unele dintre acestea fiind fortificate cu ºanþuri de apãrare, în interiorul lor gãsindu-
se colibe ovale ºi rectangulare, de suprafaþã sau semiadâncite ºi complexele
gospodãreºti.
Ceramica acestei culturi era de culoare cenuºie-neagrã, cu decoruri
canelate ºi pliseuri mai fine. În fazele evoluate, probabil în urma contactelor cu
elementele liniar-ceramice, repertoriul decorativ s-a îmbogãþit, fiind utilizate
benzile spiralice ºi meandrice, incizate ºi umplute cu puncte sau încrustate cu
culoare albã, anunþând cultura urmãtoare, Boian-Karanovo V. Pe plan spiritual,
sunt cunoscute statuetele antropomorfe ºi zoomorfe, vasele antropomorfe ºi ritul
funerar al inhumaþiei, în poziþie chircitã, pe o parte, fãrã inventar.
În partea de nord-est a Bulgariei, pânã pe litoralul pontic, s-a dezvoltat un
aspect estic al complexului cu ceramicã cenuºie-neagrã, canelatã, denumit cultura
Usoe (definitã de H. Todorova, 1971). Dacã în prima fazã, ceramica este destul de
grosierã ºi rar decoratã cu caneluri, în fazele evoluate devine mai finã, doar cu
degresanþi minerali în compoziþie ºi cu motive incizate ºi imprimate. A stat la baza
culturii Sava din Eneoliticul timpuriu.
Începuturile Eneoliticului în spaþiul vest-pontic se plaseazã în cea de-a
doua jumãtate a mileniului al V-lea bc (sfârºitul mileniului al VI-lea-începutul
mileniului al V-lea BC), fiind legate de pãtrunderea, dinspre Anatolia, ºi evoluþia
comunitãþilor culturii Hamangia (D. Berciu, 1952), cunoscutã în urma
264 Dumitru Boghian
cercetãrilor din siturile
Baia/Hamangia, Ceamurlia de Jos,
Medgidia, Hârºova, Cernavoda,
Techirghiol, Mangalia (România) ºi
Durankulak, Šabla Balèik,
Draganovo, Èerna, Luljakovo
(Bulgaria). Începuturile acesteia par sã
se fi produs în timpul fazelor evoluate
ale culturilor Dudeºti-Hotnica ºi Usoe,
cu care existã unele interferenþe, la
care ne vom referi în subcapitolul
Fig. 135. Ceramicã Dikili Tash-Slatino Neoliticul ºi Eneoliticul din spaþiul
(dupã Bojadjev, Dimov, Todorova)
carpato-danubiano-pontic.
Eneoliticul est-balcanic
(mileniile al IV-lea - al III-lea bc/al V-leaal IV-lea BC) s-a caracterizat prin
conturarea a douã entitãþi etno-culturale, caracterizate printr-o puternicã
individualitate ºi o relativã unitate: complexul Gradešnica-Dikili Tash-Slatino,
legat de evoluþia culturii Vinèa, ºi complexul Boian-Poljanica-Marica-Sava
moºtenitorul unor tradiþii anterioare ale ceramicii incizate, excizate ºi pictate cu
grafit.
În partea de sud a Bulgariei (valea Struma) ºi NE Greciei, în prima
jumãtate a mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Dikili Tash-Slatino
(studiatã de H. Todorova, I. Èjohadjiev).
Aceastã culturã, care a cunoscut, pe lângã alte
elemente de culturã materialã, numeroase obiecte din
cupru (Slatino, reg. Kustendil), o bogatã plasticã
antropomorfã ºi zoomorfã ºi o ceramicã decoratã cu
decoruri incizate, încrustate cu culoare albã, picturã
cu grafit ºi motive canelate, în urma receptãrii de
influenþe Vinèa C (fig. 135).
Cultura Gradešnica s-a dezvoltat în nord-
vestul Bulgariei ºi estul Serbiei (decelatã de B.
Nikolov, 1970) ºi s-a caracterizat printr-un habitat
uman polarizat în jurul unor staþiuni centrale, aflate în
apropierea surselor de apã, cu locuinþe durabile,
construite din lutuieli. Ceramica acestei civilizaþii era
de o foarte bunã calitate, de culoare cenuºie, cenuºie-
brunã, lustruitã ºi decoratã cu motive incizate,
spiralice, meandrice ºi geometrice (romburi), (fig. Fig. 136. Ceramicã
136), alãturi de care, în fazele evoluate, au fost Gradešnica (dupã
realizate ºi piese pictate cu grafit, vase antropomorfe Bojadjiev, Dimov,
ºi zoomorfe. Todorova)
Plastica antropomorfã a fost deosebit de
bogatã, fiind predominante statuetele redate în picioare, unele în poziþie de orantã,
bogat ornamentate cu motive incizate, cu o simbolisticã profundã.
Cultura Marica, dezvoltatã în nordul Greciei ºi bazinele Mariþa ºi
Tundža (definitã de J. Gaul, 1939), face parte,
aºa cum s-a arãtat, din complexul Boian-
Karanovo V, reprezentând un aspect sudic ºi
este specificã pentru Eneoliticul timpuriu din
zonã, evoluând din cultura Kalojanovec.
Purtãtorii sãi s-au remarcat prin
ocuparea tell-urilor, fortificarea aºezãrilor ºi
prin locuinþe de suprafaþã, construite din lut.
În cadrul industriei litice se cunosc multe
piese realizate din silex balcanic, alãturi de
care apar multe piese de aramã
Ceramica acestei culturi s-a
caracterizat prin diversitatea formelor ºi
decorurilor. Decorurile predominante au fost
cele spiralice, meandrice ºi geometrice,
Fig. 137. Ceramicã Marica realizate prin incizie, excizie, încrustare cu
(dupã Bojadjiev, Dimov,
culoare albã ºi roºie ºi picturã cu grafit. În
Todorova)
plan spiritual, se observã utilizarea
mãsuþelor-altar, a plasticii antropomorfe ºi
zoomorfe ºi a vaselor cu aceleaºi atribute, inclusiv askoi, atent lustruite ºi pictate cu
grafit (fig. 137).
Cultura Poljanica, rãspânditã în
partea de nord-est a Bulgariei (definitã de
H. Todorova, 1971), este mult mai aproape
de definiþia complexului cultural Boian-
Karanovo V, fiind mai degrabã o variantã
ponticã a acestuia.
Purtãtorii acestei variante au
întemeiat un habitat sistematizat de-a
lungul a douã axe ale aºezãrii, locuinþele
compartimentate, de tipul megaron, ºi
complexele gos-podãreºti fiind aliniate în
funcþie de acestea. Nu este exclusã
existenþa unor construcþii etajate, aºa cum
Fig. 138. Artefacte ale culturii aratã unele modele de lut. Industria liticã a
Poljanica fost confecþionatã din silex balcanic, de
(dupã Bojadjiev, Dimov, bunã calitate, existând, în acelaºi timp, ºi
Todorova) piese de aramã.
Ceramica s-a remarcat atât prin
forme cilindrice, cu picior sau nu, cât ºi cilindro-tronconice, decorate cu o bogatã
ornamentaþie, realizatã prin tehnicile inciziei, exciziei, încrustãrii cu alb, galben ºi
roºu, ºi a picturii cu grafit. Motivele predilecte au fost cele spiralice, meandrice ºi
geometrice (cercuri, triunghiuri haºurate, ºah, „dinþi de lup” etc.). Plastica acestei
variante a complexului Boian-Karanovo V este bogatã ºi variatã, ornamentatã cu
motive incizate. De asemenea, au fost confecþionate ºi utilizate, în practicile
cultice, modele de locuinþe, cuptoare, turnuri etc. (fig. 138).În domeniul ritului
266 Dumitru Boghian
funerar se cunosc înhumãri în poziþie chircitã, pe partea stângã ºi capul spre est,
dispuse în necropole, asemãnãtoare cu cele de la nord de Dunãre.
În zona litoralului bulgãresc la Mãrii Negre, în Eneoliticul timpuriu (prima
jumãtate a mileniului al IV-lea bc/al V-lea BC), este cunoscutã cultura Sava (H.
Todorova, 1962), care prezintã multe asemãnãri cu cele anterioare ºi, de aceea,
considerãm cã este vorba tot de o variantã regionalã (ponticã) a complexului
Boian-Karanovo V. Ceramica acestei variante a cunoscut o evoluþie fireascã,
apropiatã de cea a culturii Poljanica, fiind decoratã cu incizii, excizii, încrustare cu
alb ºi roºu, picturã cu grafit etc. Plastica, vasele de cult ºi ritul funerar sunt
asemãnãtoare cu cele ale culturii prezentate anterior.
Pe baza unificãrii acestor fonduri s-au nãscut, în Eneoliticul clasic
(mileniul al IV-lea bc), în aceleaºi spaþii ºi în cele vecine (Serbia, România,
Grecia), douã mari complexe
culturale: în vest Sãlcuþa-Krivodol-
B u b a n j º i î n
est Gumelniþa-Kodžadermen-
Karanovo VI, reprezentând
manifestãri plenare ale epocii.
Cultura Krivodol s-a format
ºi a evoluat în valea Strumei ºi vestul
Fig. 139. Ceramica culturii Krivodol Bulgariei, prin variantele sale
(dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova) ajungând pânã în nordul Greciei,
România (Oltenia, cultura Sãlcuþa) ºi
Serbia (Bubanj-Hum), cele mai cunoscute situri bulgãreºti fiind, pe lângã staþiunea
eponimã, Galatin, Zamiec, Teliš, Pernik, Djakovo. Trãsãturile vieþii materiale sunt,
în mare parte, asemãnãtoare cu cele ale întregului complex. Ca elemente de
individualizare, pot fi citate: existenþa unor aºezãri situate în poziþii dominante, cu
locuinþe de suprafaþã, construite din lemn ºi argilã, pe o temelie de piatrã, etajate
câteodatã, dotate cu sanctuare casnice (Teliš), prezenþa multor obiecte
confecþionate din aramã, unele de mari dimensiuni (topoare Ploènik, tesle, cârlige,
podoabe etc.), o bogatã ºi diversã plasticã antropomorfã ºi zoomorfã, împreunã cu
vase cultice de acelaºi fel, existenþa sigiliilor (pintadere) ºi a vaselor cu o
simbolisticã complexã ce pare a indica o protoscriere.
Ceramica acestei culturi se caracterizeazã printr-o puternicã tradiþie
vinèianã, fiind cunoscute mai multe specii ºi categorii, care au cunoscut o normalã
evoluþie, de-a lungul celor patru faze de dezvoltare. Astfel, s-a confecþionat o
ceramicã finã, adesea cu forme carenate, cu suprafaþa cenuºie, brunã, neagrã sau
bej, decoratã cu caneluri, incizii ºi încrustare cu culoare roºie, picturã cu grafit. În
fazele evoluate apare ºi pictura cu un strat gros de culoare galbenã sau alb-
roºiaticã.
Ca motive ornamentale, se cunosc spiralele, meandrele, romburile,
triunghiurile, combinate cu canelurile verticale (fig. 139).
Cãtre sfârºitul culturii, ca urmare a restructurãrilor etno-culturale care s-au
petrecut, la finalul Eneoliticului clasic (a doua jumãtatea mileniului al IV-lea bc/al
V-lea BC), în valea Dunãrii mijlocii ºi de Jos ºi în spaþiul carpato-balcanic, s-a
format vastul complex cultural Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-
Hunyadihálom, care anunþã încheierea perioadei eneolitice ºi geneza complexelor
culturale specifice epocii timpurii
a bronzului. În acest context,
cultura Krivodol a evoluat cãtre
cultura Galatin, încadratã în aºa-
numitul “orizont al torþilor
pastilate” (Scheibenhenckel).
Cultura Kodžadermen-
Karanovo VI (definitã de R.
Popov, 1901, V. Mikov, 1937),
dezvoltatã în estul Bulgariei ºi
câmpia tracã, are ca situri mai
importante, pe lângã cele
eponime: Ruse, Kubrat,
Radingrad, Hisarlika, Poljanica,
Ovèarovo, Azmak, Varna I,
Devnja, Durankulak etc. Aceasta
a cunoscut, împreunã cu celelalte
variante (Gumelniþa/România,
Varna/litoralul pontic ºi aspectul
grecesc), o deosebitã înflorire,
care s-a datorat ºi poziþiei ocupate
de aceste comunitãþi, spaþiul lor
geografic constituind o veritabilã Fig. 140. Ceramica Kodžadermen-
placã turnantã între Eneoliticul Karanovo VI
final anatolian, Neoliticul târziu (dupã Bojadjiev, Dimov, Todorova)
cretan ºi cicladic ºi civilizaþiile
contemporane din Balcani, valea Dunãrii, zona carpaticã ºi cea nord-vest ponticã,
numeroase elemente superioare de culturã materialã (piesele de aur, cupru, silexul
balcanic, scoicile Spondylus) ºi spiritualã (idolii cicladici en violon), din
Mediterana Orientalã, fiind vehiculate de-a lungul unor vechi trasee comerciale,
terestre, marine ºi fluviale.
Nãscutã din evoluþia puternicului fond Boian-Marica-Poljanica-
Karanovo V, cu influenþe receptate din partea Eneoliticului anatolian ºi oriental,
cultura Kodžadermen-Karanovo VI, cu variantele sale; prezintã o serie de
elementede continuitate, între care modul de întemeiere a habitatului sistematizat
ºi ierarhizat, aºezãrile, dispuse de-a lungul vãilor apelor, fiind fortificate cu ºanþuri,
valuri ºi palisade. Locuinþele de suprafaþã sunt aliniate de-a lungul unor „stradele”
ºi prezintã cuptoare ºi alte amenajãri gospodãreºti, dovedind o deosebitã grijã
pentru asigurarea sanitãþii locuirii, pentru amenajarea ºi gestionarea spaþiului. În
centrul aºezãrilor se gãsea o casã mare, în care se pãstrau, probabil, rezervele de
grâne, ºi construcþiile-sanctuar.
Industria liticã era diversificatã, fiind confecþionatã din silex cafeniu de
bunã calitate (balcanic ºi dobrogean), iar metalurgia aramei a cunoscut o deosebitã
amploare, realizându-se piese de diferite dimensiuni.
Ceramica, în general, de bunã ºi foarte bunã calitate, era lucratã în anumite
268 Dumitru Boghian
centre, cunoscând o mare varietate de forme, în special bitronconice, carenate.
Dacã ceramica grosierã era, cel mai adesea, barbotinatã ºi decoratã cu motive
simple incizate, ceramica finã ºi foarte finã a fost ornamentatã în tehnica inciziei,
pictãrii, cu culoare albã, roºie, cu grafit ºi, mai rar, cu praf de aur, ºi prin imprimare.
Motivistica decorului ceramicii culturii Kodžadermen-Karanovo VI este deosebit
de bogatã ºi este compusã din motive spiralice ºi meandrice, mult schematizate,
geometrice (cercuri, motive cruciforme, ºah, romburi etc.), alcãtuind o
simbolisticã cu evident caracter uranian (fig.140).
Deosebit de bine evidenþiat este domeniul practicilor cultice, reprezentat
de existenþa sanctuarelor, a complexelor de cult, casnice ºi comunitare, exprimate
prin modele ale unor locuri ceremoniale, ca cele de la Ovèarovo, ºi printr-o
abundentã plasticã antropomorfã, femininã, în special, naturalistã sau extrem de
schematizatã, lucratã din lut, os, marmurã, metal (aramã, aur). La acestea se adaugã
elemente de plasticã pãtrunse din lumea cicladicã (idolii en violon) sau thessalianã
(idolii cu cap mobil). Ritul funerar este bine cunoscut, defuncþii fiind înhumaþi în
poziþie chircitã pe stânga, cu capul spre est, însoþiþi de un inventar mai bogat sau
mai sãrac, în funcþie de statutul social ºi spiritual al fiecãruia (vezi necropola de la
Varna).
Toate aceste elemente vorbesc de o spiritualitate bine conturatã,
asemãnãtoare, în multe privinþe, cu cea a marilor civilizaþii ºi complexe culturale
orientale sau microasiatice.
Deºi este consideratã drept fenomen etno-cultural separat, cultura Varna
(H. Todorova, 1968) reprezintã o parte integrantã a marelui complex Gumelniþa-
Kodžadermen-Karanovo VI, diferenþele datorându-se pãstrãrii mai îndelungate, în
domeniul ceramicii, a unor tradiþii de tip Usoe, Hamangia, Poljanica (ceramica
neagrã sau brunã, lustruitã, decoratã cu motive incizate ºi încrustate cu culoare albã
sau roºie, sau pictate cu grafit, plastica), comunitãþi care au fost înglobate, în
decursul timpului, în noile sinteze eneolitice pontice. Pentru ritul funerar al acestei
variante pontice, trebuie menþionate necropolele de la Varna I (morminte întinse,
pentru bãrbaþi, unele foarte bogate, chircite pe stânga, pentru femei, cenotafe etc.),
Devnja ºi Durankulak, inventarul acestora dovedind o strictã diferenþiere socialã,
ereditarã, ºi existenþa unei pãturi conducãtoare supraregionale sau protostatale.
Cãtre sfârºitul mileniului al IV-lea bc/începutul mileniului al V-lea BC,
cultura Kodžadermen-Karanovo VI a suferit un puternic proces de restructurare, o
parte a comunitãþilor sale fiind cucerite ºi asimilate de purtãtorii orizontului
pastoral nord-pontic de tip Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari, ºi s-a format
cultura Pevec/Cernavoda I, care mai pãstrezã unele elemente anterioare. Alte
comunitãþi s-au retras în zone deluroase ºi montane, continuând tradiþia
Kodžadermen-Karanovo VI, sau au pãtruns în mediul civilizaþiilor vecine
(Krivodol, Cucuteni-Tripolie). Pe acest fond s-au format o serie de civilizaþii
specifice Eneoliticului final ºi Epocii bronzului din estul Peninsulei Balcanice
(cultura Ezero).
* * *
Complexul neolitic timpuriu balcano-danubiano-carpatic Starèevo-
Körös-Criº (sfârºitul mileniului al VI-lea - sfârºitul mileniului al V-lea bc), care
face parte din complexul cardial circummediteranean, îºi gãseºte originile, aºa
cum am vãzut, în cultura Protosesklo cu care este înrudit, dupã cum o dovedesc
descoperirile de la Anzabegovo, Donja Branjavina ºi Vršnik (Serbia), Cârcea,
Ocna Sibiului ºi Gura Baciului (România). Dezvoltate de-a lungul a patru faze,
fiecare cu caracteristicile ei, aceste comunitãþi au cunoscut fenomene istorico-
culturale particulare printre care ºi asimilarea, în drumul lor cãtre nord ºi nord-est,
de noi triburi epipaleolitico - mezolitice mult întârziate (Moldova/România, Rep.
Moldova, Ucraina), pe care le-au neolitizat, prin colonizare ºi aculturaþie, iar prin
rãspânirea lor spre nord-vest au dat naºterea unui alt mare complex încadrat în
Neoliticul timpuriu, caracteristic pentru valea Dunãrii mijlocii ºi, parþial, a celei
superioare, ansamblul liniar ceramic sau Danubian. De aceea, în vastul spaþiu de
rãspândire (Kossovo. Bosnia, Serbia, Voivodina, sud-estul Ungariei, România,
Rep. Moldova, V. Ucrainei), aceste comunitãþi au dezvoltat mai multe aspecte ºi
faciesuri, unele abordate anterior.
Purtãtorii acestui complex cultural au practicat agricultura, pãtrunzând în
câmpiile aluvionare din vãile Dunãrii, Tisei, Dravei, Savei ºi Moravei, ºi creºterea
animalelor, în legãturã cu ultima ocupaþie, putând fi menþionatã ocuparea ºi
exploatarea unor zone cu resurse salifere, cum ar fi cele din Transilvania (Ocna
Sibiului, ªeuºa, Gura Baciului) ºi Moldova (Solca, Lunca ºi Oglinzi).
Tipurile de aºezãri ºi de locuinþe Starèevo-Körös-Criº au fost foarte
variate, ca urmare a adaptãrii dinamice la noi ºi noi ecosisteme. Astfel, deºi
aºezãrile dovedesc o relativã stabilitate, fiind întemeiate pe terasele de luncã ale
râurilor, în strânsã legãturã cu tipul incipient al agriculturii itinerante ºi modul de
creºtere a animalelor, tipurile de locuinþe au fost diferite, cunoscându-se bordeiele
ºi locuinþele simple de suprafaþã, de regulã de formã rectangularã, însoþite sau nu
de o serie de anexe din lemn ºi lutuieli.
Industria liticã a acestor comunitãþi era confecþionatã din varietãþi locale
sau regionale de silex, lamele ºi gratoarele, în principal, pãstrând dimensiuni mici
ºi mijlocii, în timp ce, din piatrã
ºlefuitã au fost confecþionate
topoare ºi tesle calapod sau cu
profil simetric, râºniþe,
frecãtoare etc. Din os au fost
realizate ace de cusut, spatule ºi
linguri. În faza târzie a
complexului cultural, au
pãtruns, ca urmare a influenþelor
exercitate de ansamblul cultural
al Neoliticului mijlociu ºi târziu
balcanic, cu ceramicã cenuºie
neagrã, lustruitã ºi canelatã
( Vi n è a - H o t n i c a - D u d e º t i ) , Fig. 141. Ceramicã ºi plasticã Starèevo
primele obiecte mãrunte (dupã Marijanoviè Br.)
de cupru.
Ceramica Starèevo-Körös-Criº cuprinde mai multe specii ºi, chiar dacã
dovedeºte o anumitã îndepãrtare faþã de modelele egeo-balcanice, pãstrezã
moºtenirile parentale ºi o deosebitã forþã de supravieþuire a arhetipurilor. Formele
270 Dumitru Boghian
specifice au fost cele tradiþionale: semisferice ºi globulare, cu picior inelar sau
lobat, transmise, ulterior, complexului liniar- ceramic.
Astfel, numeroasã a fost ceramica grosierã, cu suprafaþa barbotinatã ºi
decoratã cu motive incizate (zig-zaguri), imprimate cu degetele ºi unghia (motivul
“în spic”), considerate influenþe de tip Impresso-Cardial, ºi reprezentãrile în relief.
Ceramica finã, lucratã cu nisip ºi micã în compoziþie, se subdivide în mai multe
tipuri: cu picturã albã pe fondul roºu angobat al vasului, picturã neagrã, brunã ºi
roºiaticã, pe fondul deschis al vasului, ºi policromã. Motivele pictate sunt diverse:
ghirlande, spirale, meandre, motive geometrice, fiind, câteodatã, asociate cu cele
incizate ºi/sau imprimate. În unele cazuri, conservate în mod excepþional, se
cunosc ºi recipiente de lemn (Grãdinile), care respectã forma celor din argilã
(fig. 141.1-4, 10-13).
În domeniul spiritual, se încadreazã statuetele antropomorfe feminine, cu
steatopigie mai mult sau mai puþin pronunþatã, cilindrice (fig. 141. 7-9),
pintaderele, amuletele, diferite variante de mãsuþe-altar, cu trei sau patru picioruºe,
cu sau fãrã recipient la partea superioarã (141. 5-6). Ritul funerar este puþin
cunoscut, fiind vorba de înhumãri în poziþie chircitã, dispuse printre locuinþele din
aºezare, decedatul fiind, uneori, însoþit de obiecte de inventar. Tipul antropologic
specific acestor comunitãþi a fost cel mediteranoid gracil. Purtãtorii complexului
Starèevo-Körös-Criº s-au “topit”, parþial, în cadrul proceselor etno-culturale
ulterioare ale Neoliticului mijlociu ºi târziu (Vinèa-Hotnica-Dudeºti), parþial în
sinteza liniar-ceramicã, la care au participat din plin.
În zona Macedoniei, din împletirea elementelor de tip Starèevo târzii cu
cele de tradiþie Sesklo, au luat fiinþã, în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-
lea bc), culturile: Anzabegovo-Vršnik, cu ceramicã pictatã cu alb pe fondul de
culoare închisã al vasului, în fazele timpurii, ºi picturã de culoare închisã pe fond,
în fazele mai noi, cu motivisticã geometricã, spiralicã ºi meandricã, ºi Velušina-
Porodin (în Câmpia Pelagoniei), caracterizatã printr-o ceramicã grosierã, cu
forme semisferice, barbotinatã ºi decoratã cu impresiuni, ºi o ceramicã finã, pictatã
cu alb pe fond închis, prezentând motive geometrice (triunghiuri, lunule, picãturi,
benzi etc), care s-au dezvoltat ºi în eneolitic. În cadrul ultimei culturi, interesante
sunt o serie de modele miniaturale de locuinþe ºi vasele cu reprezentãri de
feþe umane.
În partea de vest- nord-vest a Balcanilor, pe coasta Adriaticei (de la
Trieste/Italia pânã în nordul Albaniei ºi Herþegovina), în mileniile al VI-lea - al V-
lea bc, a evoluat o variantã a complexului Impresso-Cardial, cunoscutã prin
cercetãrile din Grotta Gialla ºi Grotta della Tartuga (Trieste, Italia), Šandalja
(Pula), Danilo (Šibenik), în Herþegovina etc., având analogii deosebite atât în ceea
ce priveºte tipul de aºezare (în grote ºi deschise, cu colibe uºoare de suprafaþã),
industria liticã de tradiþie microliticã ºi geometricã, ocupaþiile (creºterea
animalelor ovicaprine, porcine, câini, agricultura incipientã, culesul, pescuitul ºi
vânãtoarea), ceramica cu forme puþine, în special ovoidale ºi conice, decorate
cu impresiuni realizate cu scoica, cu degetele, unghiile ºi instrumente ascuþite
ºi dinþate.
În Bosnia centralã, la Obre I (în apropiere de Kakanj), pentru sfârºitul
mileniului al VI-lea bc ºi începutul celui urmãtor, s-a realizat o interesantã mixturã
Starèevo-Impresso, materializatã printr-o îmbogãþire evidentã a formelor de
culturã materialã ºi spiritualã: colibe de suprafaþã, o industrie liticã ºi osteologicã
mai bine reprezentatã, expresie a unei societãþi neolitice bazate pe creºterea
animalelor, vânãtoare ºi agriculturã. Ceramica de tip Starèevo-Impresso îmbinã
cele douã componente, atât în forme cât ºi în decor. În domeniul cultului sunt mai
numeroase elementele de tip Starèevo (mãsuþe-altar, discuri din piatrã ºi lut ars,
statuete etc.).
Pe coasta rãsãriteanã a Mãrii Adriatice ºi în zona dalmatã, în Neoliticul
mijlociu (a doua jumãtate a mileniului al V-lea ºi începutul mileniului al IV-lea bc)
s-a dezvoltat cultura Danilo, a cãrei ceramicã, cu forme semisferice ºi conice cu
picior inelar, a fost decoratã cu impresiuni încrustate cu culoare roºie ºi picturã
brunã închisã, motivele ornamentale fiind caracterizate printr-un geometrism
riguros (capete de spirale ºi meandre), reprezentãri în formã de C ºi S, triunghiuri,
romburi, zig-zaguri, „tabla de ºah” etc.
În Bosnia, în paralel cu comunitãþile Danilo s-a dezvoltat cultura Kakanj,
cunoscutã prin cercetãrile din situl de la Obre I. Aceastã dualitate culturalã a
persistat ºi în Neoliticul târziu, când în zonã a evoluat cultura Hvar-Lisièièi, care a
înlocuit cultura Danilo din zona litoralã, în timp ce cultura Kakanj s-a transformat
în cultura Butmir. Dacã în perioada anterioarã, ceramica era incizatã ºi,
câteodatã, pictatã, cultura Butmir a marcat o anumitã modificare, fiind
predominante vasele negre lustruite, cu frecvente decoruri canelate, alãturi de care
au fost utilizate ºi motive spiralice.
În Albania, Neoliticul timpuriu s-a caracterizat prin douã zone culturale
oarecum distincte: litoralul adriatic, care a fost încadrat în complexul Impresso-
Cardial, în timp ce partea esticã a fost legatã de complexul egeeano-balcanic.
Astfel, pentru prima zonã, au fost proprii, în Neoliticul timpuriu, cultura Blaz II,
ºi, în Neoliticul mijlociu, cultura Cakran, caracterizate prin decoruri imprimate ºi
incizate. În Neoliticul târziu, în spaþiul albanez este cunoscutã cultura Malik I-
Kamnik, care a evoluat, începând cu faza a II-a, cãtre Eneoliticul timpuriu.
Ceramica acestei culturi era lustruitã ºi pictatã, cu brun, roºu ºi tricrom pe fondul
vasului, alãturi de care era prezentã decorarea cu picturã onctuoasã (crusted ware),
incizia ºi incrustaþia.
În perioada Neoliticului final, au pãtruns ºi s-au extins, într-o mare parte a
Balcanilor (Serbia, Kosovo, Voivodina, Slavonia/Croaþia, Bosnia, Muntenegru,
Banat, Transilvania, Oltenia/România, nord-vestul Bulgariei), aºa cum am arãtat
mai sus, comunitãþile chalcolitice cu ceramicã cenuºie-neagrã, lustruitã ºi
canelatã, dintre care foarte importante au fost cele ale complexului cultural
Vinèa, care a cunoscut, astfel, mai multe variante regionale ºi acoperã întreaga
perioadã a Eneoliticului timpuriu ºi mijlociu (jumãtatea mileniului al V-lea-
jumãtatea mileniului al IV-lea bc).
Originea ei pare a fi anatolianã, rãspândirea sa înscriindu-se într-un nou
val migratoriu, care a vehiculat elemente de tip Can Hasan 2 B, au asimilat sau au
dislocat elementele anterioare ale Neoliticului mijlociu din Peninsula Balcanicã ºi
valea Dunãrii.
În ceea ce priveºte habitatul uman, purtãtorii complexului vinèian, au
ocupat terasele din apropierea apelor, ºi-au fortificat aºezãrile, perpetuarea locuirii
272 Dumitru Boghian
pe acelaºi loc conducând ºi la formarea
unor tell-uri. În cadrul aºezãrilor, în fazele
mai timpurii, s-au construit colibe
semiadâncite, ovale, cu mobilier de lut, iar
în fazele dezvoltate locuinþe de suprafaþã,
de multe ori cu platformã de lut ars, dintre
care unele au avut forma de megaron.
Industria liticã, confecþionatã din
materii prime locale sau de import, era
diversificatã, ca de altfel ºi industria
osteologicã. În fazele dezvoltate ale
Fig. 142. Ceramicã ºi plasticã complexului cultural, au fost realizate ºi
Vinèa (dupã Lichardus J. Müller-
utilizate numeroase piese de aramã, multe de
Karpe H.)
mari dimensiuni, legate, probabil, de
exploatarea unor mine ca Rudna Glava ºi Ai Bunar.
Ceramica acestui complex cultural a fost destul de unitarã, lucratã într-o
pastã de bunã calitate, cenuºie, neagrã sau brunã, lustruitã, cunoscânde ca forme:
vasele bitronconice, carenate, vasele cu picior conic, amforele, pithoi, capace cu
reprezentãri umane. Decorul predilect a fost cel canelat ºi plisat, dispus vertical,
oblic, încruciºat, la care s-au adãugat diferite tehnici de incizie, impresiune ºi
pictare, mai ales dupã ardere, într-o motivisticã variatã: benzi lustruite, fascicole de
incizii, triunghiuri ºi alte motive geometrice,
dintre care unele ar putea fi interpretate ca
elemente de protoscriere (fig. 142 ºi 143).
Plastica antropomorfã ºi zoomorfã a
fost deosebit de bogatã, cunoscându-se
diferite tipuri, mai ales antropomorfe
feminine, cilindrice ºi plate, cu ºoldurile
hipertrofiate, ºi capul modelat triunghiular,
redând trãsãturi anatomice asianice. Aceste
reprezentãri au fost gãsite într-o multitudine
de situaþii, unele indicând clare contexte
rituale.
Acest complex cultural s-a dezvoltat
pe parcursul a mai multor faze (Vinèa A-D, cu Fig. 143. Ceramicã ºi plasticã
mai multe etape, dupã Vl. Milojèiè, ºi Vinèa Vinèa (dupã Marijanoviè)
Turdaº I ºi II, etapa Gradac, Vinèa-Ploènik I ºi
II, cu mai multe etape, dupã M. Garašanin). Complexul cultural vinèian a intrat în
contact cu comunitãþile culturii liniare, participând la naºterea ºi dezvoltarea
multor culturi eneolitice din spaþiul carpatic, balcanic ºi valea Dunãrii mijlocii ºi
inferioare. Din împletirea elementelor starèeviene ºi vinèiene, între Drava ºi Sava,
din Bosnia pânã în Transdanubia, s-a format ºi a evoluat paralel cu cultura Vinèa,
cultura Sopot, cunoscutã ºi sub numele de Sopot-Lengyel, cunoscând mai multe
faciesuri regionale.
* * *
Unul dintre cele mai extinse complexe culturale ale Neoliticului timpuriu
circum-mediteranean (sfârºitul mileniului al VII-lea bc) este cel Cardial, care a
primit acest nume de la maniera specificã de decorare a ceramicii prin impresiuni
realizate cu ajutorul scoicii Cardium edule. Ca fenomen cultural al neoliticului
timpuriu, acesta a fãcut parte din cercul mai larg al complexului cu ceramicã
imprimatã (Impresso), care s-a rãspândit din Africa de Nord ºi Grecia pânã pe
coastele atlantice ale Franþei (regiunea de centru-vest ºi sud). Cultura cardialã a
fost, în principal, o civilizaþie de coastã maritimã, vestigii ale comunitãþilor
acesteia fiind descoperite, în principal, în NV Italiei, zona Languedoc-Roussillon
din Franþa, coasta rãsãriteanã a Spaniei ºi cea a Portugaliei, dar influenþe ale sale se
gãsesc, în unele cazuri, în Peninsula Balcanicã (mileniul al VI-ea bc). În mod
firesc, în acest vast areal circummediteranean, purtãtorii complexului cultural
Impresso-Cardial au dezvoltat mai multe faciesuri regionale, care poartã, însã,
amprenta decorului ceramic specific. În aceste condiþii, se pare cã purtãtorii
culturii cardiale au neolitizat
regiunile unde s-au aºezat,
introducând: cultivarea plantelor,
creºterea animalelor, ºlefuirea
uneltelor de piatrã ºi
confecþionarea ceramicii.
Locuirile cardiale erau
amplasate în grote ºi în adãposturi Fig. 144. Ceramicã Impresso-Cardial din
sub stânci, ca la Châteauneuf-lès- Calabria (Italia) (dupã Ammerman)
Martigues (la gurile Rhônului,
Franþa) unde existã, probabil, o continuitate între nivelurile anterioare preneolitice
(castelnoviene) ºi cele ale culturii cardiale propriu-zise. Una dintre cele mai
complete locuiri este cea din grota de la Fonbrégoua (Var, Franþa).
Modul de viaþã al comunitãþilor cardiale este cunoscut ºi în grotele Gazel ºi
Roc de Dourgne (Aude), Baume de Montclus (Gard), Camprafaud-à-Ferrières þi
Saint-Pierre-de-la- Fage (Hérault), în Franþa. Ca aºezare deschisã este cunoscut
satul de la Couthézon (Vaucluse, Franþa),
alcãtuit din mai multe colibe cu plan circular ºi
vetre exterioare. Aºezarea de pe litoral, de la
Leucate (Pirineii rãsãriteni) reprezintã un tip
particular de habitat, specific pentru condiþiile
zonei. În acelaºi timp, se socoate cã acest sit ar fi
putut fi un punct de plecare în transhumanþele
montane, în care ºi adãpostul Jean Cros (Franþa)
ar fi putut fi un popas pentru creºterea
animalelor.
În cadrul industriei litice cardiale se
menþin piesele de tradiþie microliticã: trapeze ºi
alte piese compuse, care existau ºi în
Castelnovian, vârfurile de sãgeatã ºi mici
Fig. 145. Ceramicã cardialã topoare ºlefuite, realizate din roci dure.
din sudul Franþei Gratoarele, lamele denticulate („fierãstraiele”)
(dupã Vaquer J.) ºi strãpungã-toarele au fost confecþionate din
274 Dumitru Boghian
lame masive. Prezenþa lamelelor de obsidian confirmã existenþa relaþiilor
comerciale medite-raneene pe calea apei, în principal contactele cu insulele
vulcanice, aºa cum este Lipari sau Melos, aceastã materie primã fiind menþionatã
în multe aºezãri. Alte exemple de continuitate zonalã a industriei microlitice
mezolitice este prezentã în nordul (valea Adige, lângã Trento), centrul (Maddalena
du Muccia, Marche), sudul ºi sud-estul (Coppa Nevigata) Italiei, în situri ceramice
datate în mileniile al VII-leaal V-lea bc, precum ºi în siturile cercetate în Spania
(Coveta de l'Or, Valencia) ºi Portugalia.
Ceramica era modelatã în forme globulare cu fundul rotunjit ºi polonice,
vasele fiind arse la roºu-vineþiu, având ca mijloace de prindere: ºnururi orizontale
netezite, butoane ºi torþi bandate, fiind semnalate diferenþieri regionale între
siturile din sudul Italiei (Liguria, Calabria, Sicilia) ºi cele din jurul Adriaticii, în
special cele de pe coasta vesticã a Peninsulei Balcanice ((Bosnia ºi Hertegovina),
între aºezãrile provensale (Châteauneuf-lès-Martigues) þi cele din Languedoc
(Gazel) sau între cele din zona Valenciei þi Barcelonei þi sudul Spaniei. Motivele
decorative sunt realizate prin imprimare cu ajutorul valvelor Cardium, cu un
pieptene sau cu unghia, formând linii în zig-zag, dispuse în benzi orizontale sau în
panouri ºi metope, la partea superioarã a vaselor, în aºa-numitul stil Impresso-
Cardial (fig. 144-145).
Sistemul incipient de practicare a agriculturii itinerante ºi creºterea
animalelor, prin transhumanþã, au condus la rãspândirea ceramicii cardiale care a
ajuns pânã în Ardèche, la Ronze þi Oullins (Franþa). Ulterior, aceastã culturã a
evoluat ºi se poate vorbi de un Epicardial, dezvoltat, în mileniul al IV/lea bc, pânã
în Masivul Central Francez.
În Corsica, la sfârºitul mileniului al VI-lea ºi începutul mileniului al V-lea
bc, au evoluat comunitãþile grupului cultural Basian (situl Basi), care a fãcut
parte din complexul cultural cardial, specific pentru lumea mediteraneanã, ai cãrui
purtãtori erau agricultori ºi crescãtori de animale, în special de ovine.
* * *
Complexul liniar-ceramic, denumit ºi Bandkeramik (F. Klopfleish,
1903) sau Linear-bandkeramik, Rubané, Volutová keramika sau Ceramika
wstêgowa, ºi Danubian (considerat de G. Childe drept cel mai vechi neolitic din
Europa dunãreanã) desemneazã ansamblul cultural datat în Neoliticul timpuriu din
Europa centralã ºi vesticã, rãspândit de la Marea Neagrã ºi pânã la Atlantic ºi
individualizat prin totalitatea manifestãrilor sale, care denotã o realã unitate în
diversitate, atât în ceea ce priveºte economia, modul de întemeiere a aºezãrilor ºi
locuinþelor, cât ºi ritualul funerar ºi celelalte componene ale spiritualitãþii. Acest
complex cultural cuprinde douã entitãþi (variante) principale: Ceramica liniarã
orientalã ºi Ceramica liniarã occidentalã, precum ºi toate variantele ºi
faciesurile regionale care au derivat: ceramica punctatã (La Céramique
Pointillée), Hinkelstein, Grossgartach, Rössen, Liniarul recent (târziu) din
Bazinul Parizian etc.
Complexul cultural liniar-ceramic s-a format la sfârºitul mileniului al VI-
lea ºi în prima jumãtate a mileniului al V-lea bc, ca urmare a contactelor ºi
sintezelor/asimilãrilor dintre purtãtorii complexului cultural Starèevo-Criº/Körös,
care s-au rãspândit în valea Dunãrii Mijlocii (pannonice), Transdanubia (regiunea
de la vest de Dunãre) ºi în bazinul carpatic de nord-vest (în Ungaria ºi Slovacia), cu
cei ai Epipaleoliticului - Mezoliticului local mult întârziat, individualizându-se, de
foarte timpuriu, cele douã ramuri (variante) cultura liniar-ceramicã occidentalã ºi
cultura liniar-ceramicã orientalã, care s-au rãspândit ºi au evoluat în mod specific.
Astfel, din zona de origine (Transdanubia, la vest de Dunãre, în apusul
Ungariei), purtãtorii culturii vestice cu ceramicã liniarã s-au rãspândit ºi au
colonizat succesiv, încã din etapele vechi (începutul mileniului al V-lea bc), cea
mai mare parte a Europei centrale, ajungând pânã în nordul Poloniei, în landurile
Hessa, Saxonia inferioarã, valea Rhinului (Baden-Wurtemberg ºi Rhenania-
Palatinat), Hanovra, punând bazele aºa-numitului Complex cu ceramicã liniarã
occidentalã sau Danubian (G. Childe). Începând cu cea de-a doua etapã
(începuturile celei de a doua jumãtãþi a mileniului al V-lea bc), au fost colonizate
regiunile mai vestice din zona Rhinului Inferior ºi Limbourg (Olanda), în vreme ce,
în cea de-a treia etapã (sfârºitul mileniului al V-lea bc), au ocupat Bazinul Parizian,
cum se observã în situl de la Larzicourt (Franþa). În cursul dezvoltãrii lor (mijlocul
mileniului al V-lea bc), comunitãþile liniar-ceramice occidentale au trecut la nordul
ºi rãsãritul arcului carpatic, ºi s-au aºezat în Polonia sudicã, Moldova ºi Ucraina
vesticã, unde au format variante încadrate într-o culturã liniar-ceramicã nord ºi
est carpaticã care a menþinut o puternicã legãturã cu zonele de origine. Este
posibil ca deplasarea comunitãþilor liniar-ceramice spre vest, nord-vest ºi est-nord-
est sã se fi realizat în condiþiile presiunilor exercitate de rãspândirea, dinspre
Anatolia ºi Balcani a comunitãþilor neolitice târzii/chalcolitice timpurii cu
ceramicã neagrã, lustruitã ºi canelatã (în special Vinèa-Hotniþa-Dudeºti), care s-a
Fig. 146. Situri neolitice ºi eneolitice din Europa mileniilor V-IV bc (dupã
Dictionnaire de la Préhistoire )
suprapus ºi peste o fireascã creºtere demograficã care a determinat o presiune

adaptativã asupra ecosistemului ºi cãutarea unor noi resurse de supravieþuire.
Începând cu cea de-a doua etapã, se observã o regionalizare a dezvoltãrii
comunitãþilor liniar-ceramice occidentale, vizibilã, mai ales, în domeniul
decorului ceramicii. Astfel, în Cehia, Moravia ºi Slovacia s-a dezvoltat stilul
276 Dumitru Boghian
Aèkovy iar mult spre vest, în Germania, stilul Flomborn. De asemenea, în
regiunile danubiene (Transdanubia, Moravia, Austria inferioarã, Slovacia vesticã)
(fig. 149) s-a dezvoltat ceramica liniarã zisã cu capete de note muzicale, care a
evoluat spre ceramica de tip Želiez (Želiezovèe) (fig. 150). În acelaºi timp, în
regiunile Elbei (Boemia, Germania de est ºi o parte a Poloniei), în decorul
ceramicii se observã o predilecþie pentru spirale ºi meandre, compuse din benzi
umplute cu puncte, din care a derivat tipul Šárka (fig. 151). Spre vest, în regiunile
rhenane, evoluþia stilisticã a decorului ceramicii a fost legatã de derivarea benzilor
în formã de arc de cerc, de spiralele ºi meandrele umplute cu incizii ºi impresiuni,
precum ºi de decorurile executate cu pieptenele (tipul Plaindt) ºi de prezenþa
motivelor înguste „în cãpriori”, aºa
cum se cunosc în ceramica liniarã
occidentalã târzie din Bazinul
Parizian.
Referitor la modul de viaþã,
purtãtorii ceramicii liniare occidentale
au practicat cultivarea plantelor
(diverse specii de grâu, orz, linte,
mazãre, in), creºterea animalelor
(bovine, ovi-caprine, porci, câini),
vânãtoarea, culesul, meºteºugurile.
Fig. 147. Locuinþe neolitice central- Satele culturii ceramicii liniare
europene. 1. Bylany; 2. Zwenkau; 3. occidentale au fost întemeiate, de
Deiringen-Ruploh; 4. Postoloprty regulã, pe soluri loessoide sau în
(dupã Lichardus J.) apropierea acestora, cu excepþia sitului
de la Cuiry-lès-Chaudardes (Franþa) ca
ºi a altora din Bazinul Parizian,
amplasate pe primele terase ale
râurilor sau în apropierea zonelor
inundabile. Aºezãrile au fost
fortificate, adesea, cu ºanþuri de
apãrare, cu secþiunea în V sau U,
dublate de palisade, amplasate în
apropierea aºezãrilor sau chiar în
interiorul lor, aºa cum sunt cele de la
Eilsleben, Aldenhoven, Köln-
Lindenthal (Germania), care pun în
continuare probleme legate de funcþia
Fig. 148. Fortificaþii neolitice din acestor întãrituri antropice (fig. 148).
centrul Europei. 1. Köln-Lindenthal; 2. Cel mai adesea, locuinþele erau
Langweiler 9; 3. Tešetice; 4. Bochum- rectangulare, cu orientarea NV-SE,
Harpen; 5. Kothingeichendorf (dupã lungimea variind, aºa cum am vãzut în
Lichardus J.) capitolul anterior, între 6 ºi 45 m, în
timp ce lãþimea era destul de
constantã, de aprox. 6-7 m. Locuinþele cu patru nave erau construite din stâlpi de
lemn ºi s-au decelat, dupã dispunerea stâlpilor în partea centralã a caselor, structuri
în formã de Y (tipul Geleen) ºi case cu trei rânduri de stâlpi aliniaþi (tipul Elsloo)
(fig. 147).În acelaºi timp, sãpãturile efectuate în unele staþiuni importante, ca cele
de la Bylany (Cehia), Olszanica (Polonia), Hienheim, Aldenhoven, Köln-
Lindenthal (Germania), Elsloo (Limbourg, Olanda) ºi Cuiry-lès-Chaudardes
(Franþa) au pus o serie de probleme legate de stabilirea raporturilor cronologice
între diferitele structuri de locuire ºi datarea precisã a acestora, pentru stabilirea
succesiunilor ºi modelelor de locuire.
Astfel, la Bylany (Kutná Hora, Boemia/Cehia), pe acelaºi loc s-au
succedat mai multe cicluri de locuire, realizate prin deplasarea întregului sat, odatã
la 15-18 ani, în spaþiul microregiunii date. În satul de pe platoul Aldenhoven au
existat „ferme” relativ izolate în vreme ce la Elsloo a existat o aºezare permanentã,
reînnoitã prin reconstrucþia ºi extinderea locuinþelor individuale.
Din punct de vedere
spiritual, se poate arãta cã,
deocamdatã, nu se cunosc
construcþii-sanctuar ºi nici o
plasticã antropomorfã ºi zoomorfã
evidentã, aºa cum este caracteristic
pentru Neoliticul oriental,
microasiatic ºi egeo-balcanic, în Fig. 149. Ceramicã liniarã occidentalã
schimb, asemenea reprezentãri timpurie (Slovacia ºi Moravia) (dupã
apar fie sub formã de protome, fie Lichardus J., Müller-Karpe H.)
ca elemente decorative incizate sau
în relief, dispuse pe pereþii vaselor.
În ceea ce priveºte ritul
funerar, se poate arãta cã au fost
utilizate, deopotrivã, inhumaþia ºi
incineraþia, predominantã fiind
prima, mormintele fiind organizate
în necropole, cum sunt cele de la Fig. 150. Ceramicã Želiezovce
Nitra (Slovacia), Sonderhausen, (dupã Lichardus J, Müller-Karpe H.)
Arnstadt, Aiterhofen, Flomborn,
Niedermerz (Germania) ºi Elsloo
(Olanda).
În cadrul mormintelor de
inhumaþie, cel mai adesea
individuale, defuncþii erau depuºi
în poziþie chircitã, pe partea dreaptã
ºi/sau stângã sau alungit pe spate,
aceastã particularitate regionalã
întâl-nindu-se în etapa târzie a Fig. 151. Ceramicã liniarã din Boemia (1,
ceramicii-liniare occidentale din 6-15) ºi Šarka (2-5) (dupã Lichardus J,
Alsacia ºi Baden-Wurtemberg. Müller-Karpe H. )
Defuncþii erau acoperiþi,
adesea, cu ocru roºu ºi inventarul mormintelor era compus din vase, elemente de
podoabã (mãrgele de piatrã ºi scoicã, brãþãri ºi catarame de centurã din scoicã
278 Dumitru Boghian
Spondylus, pandantive diverse), tesle-calapod, lame, vârfuri de sãgeþi etc. Sunt
cunoscute ºi morminte de incineraþie (Arnstadt, Niedermerz ºi Elsloo).
Ca tip antropologic, purtãtorii culturii ceramicii liniare occidentale erau
mediteranoizi (cu talie micã, adesea cu un uºor prognatism, uneori gracili).
Complexul cultural cu ceramica punctatã (La Céramique Pointillée,
Stichband-keramik, Stroke ornamented ware, Keramika vypichaná, Ceramika
wstêgowa k³uta), specific pentru Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc)
din Boemia, Germania de est, vestul Poloniei, Moravia, Bavaria ºi Austria, era
înrudit genetic cu cultura liniar-ceramicã târzie din regiunea Elbei ºi a fost
periodizatã în cinci faze (I-III, IV a, IV b ºi V, M. Zápotocká) sau în trei etape
cronologice (I a, Ib ºi II, D. Kaufmann). A fost denumit astfel datoritã decorului
predominant al ceramicii, cu impresiuni simple, duble ºi multiple (realizate cu
ajutorul unui pieptene sau al unui instrument dinþat) sau cu motive punctat-
adâncite, care acoperea întreaga suprafaþã exterioarã a vaselor, evoluat din cel de
tip Šarka al ceramicii liniare târzii. Ca forme, se remarcã bolurile piriforme sau cu
profilul în “S”, cupele plate ºi semisferice decorate, la început, cu motive bandate
organizate „în cãpriori” simpli, separate, câteodatã, de benzi verticale (fig. 152).
În cadrul industriei litice s-au pãstrat topoarele, dãlþile ºi teslele calapod ºi
icurile (penele) perforate. Habitatul uman continuã utilizarea amplasamentelor
anterioare (Hienheim ºi Zwenkau, în
Germania), fiind cunoscute locuinþele
de formã alungitã, care aveau pereþii
curbaþi, ºi care au evoluat, ulterior, spre
planurile trapezoidale
(Postoloprty/Žatec, Boemia, Cehia),
devenind caracteristice pentru
Neoliticul târziu din zona danubianã.
În cadrul aºezãrilor se remarcã
ºanþurile circulare concentrice, de
incintã sau de apãrare, dotate cu
palisade ºi spaþii de trecere (un fel de
porþi) dispuse cardinal, care au fost
interpretate drept construcþii de cult Fig. 152. Ceramicã punctatã timpurie
(1-6-15) ºi târzie (2-5) (dupã
(Vochov/Plzeò-Nord, în Boemia, Zápotocká M., Lichardus J.)
Te š e t i c e - K y j a v i c e / Z n o j m o , î n
Moravia, Kothingeichendorf ºi Bochum-Harpen, în Germania) sau fortificaþii.
Ritul funerar era cel tradiþional, moºtenit de la comunitãþile anterioare. Astfel, s-au
descoperit morminte izolate sau cuprinse în mici necropole, conþinând fie o
singurã înhumare, în poziþie chircitã, fie o singurã incineraþie.
În partea de centru-nord a Europei s-au dezvoltat o serie de culturi ºi
complexe culturale, toate reprezentând o prelungire a curentului danubian, unele
dintre acestea pãstrând multe dintre tradiþiile din care au derivat.
Grupul cultural Hinkelstein (Monsheim/Worms, Germania), s-a
dezvoltat în Neoliticul târziu (sfârºitul mileniului al V-lea bc), din fond liniar-
ceramic recent, în landurile germane Baden-Wurtemberg, Hessa rhenanã ºi
Palatinat, fiind cunoscut prin necropolele sale de la Worms-Rheingewann ºi
Rheindürkheim, unde au fost
descoperire înhumãri individuale,
cu defuncþii depuºi în decubit
dorsal.
Ca materiale de inventar s-
au descoperit: ceramicã cu forme ºi
decoruri derivate din liniarul
recent (fig. 153), unelte calapod,
foarte subþiri, ºi obiecte de
podoabã. Acest grup cultural a
e v o l u a t s p r e c e l u r m ã t o r, Fig. 153. Ceramicã liniarã din zona
rhenanã
Grossgatarch, care moºteneºte
(dupã Lichardus J.)
majoritatea caracteristicilor.
Grupul cultural Gros-sgatarch (lângã Heilbronn, în valea Neckar, în
Germania, cercetãri A. Schliz, la sfârsitul secolului al XIX-lea), aparþine
Neoliticului liniar-ceramic târziu.
Comunitãþile sale s-au rãspândit, în principal, în landurile Baden-
Wurtenberg, în Alsacia ºi Hessa rhenanã, considerate zone de origine, de unde s-au
extins pânã în valea Rhinului inferior, Bavaria, regiunea Saale/Elba ºi în bazinul
Yonne (mormântul de la Passy), contribuind, ulterior, la geneza culturii Rössen.
Aºezãrile acestui grup cultural erau alcãtuite din locuinþe cu planul
naviform sau trapezoidal (Jülich-Walldorf/Aldenhoven, Germania). Din cadrul
inventarului, se remarcã vasele carenate, paharele cu picior, cupele quadrilobate ºi
vasele-sticlã, decorate cu motive adâncite, trasate cu un vârf ascuþit, ºi
impresiunile duble, care au devenit frecvente în cadrul culturii Rössen.
Mormintele, descoperite mai ales în Alsacia (42 de morminte în necropola de la
Lingolsheim, Germania), constau
din înhumãri individuale, în poziþie
alungitã pe spate, în gropi simple,
rectangulare, având ca inventar vase,
unelte de piatrã ºi os, piese de
podoabã.
Cultura Rössen (necropolã
lângã Merseburg/Saxa-Anhalt,
Germania, cercetatã de A. Nagel, H.
V. Borries, N. Niklasson, între 1879- Fig. 154. Ceramica culturii Rössen
1918), aparþine Neoliticului mijlociu (dupã Lichardus J., Muller-Karpe H.)
ºi final din nordul Europei, de tradiþie
liniar-ceramicã, când comunitãþile de acest tip s-au rãspândit progresiv, din zona de
origine, aflatã în Germania de SV, în Câmpia joasã din nordul Germaniei, în
regiunile Saale-Elba ºi în Bavaria, unde au dezvoltat un aspect local, aºa-numitul
Rössen bavarez sau grupul Oberlauterbach, în Elveþia, unde a dezvoltat
faciesul Wauwil, în Bazinul Parizian, unde sunt cunoscute staþiunile de tip Berry-
au-Bac, ºi pânã la Atlantic. De asemenea, în Germania de SV, s-au dezvoltat o serie
de grupe locale ca: Planig-Friedberg, Rhin-Main, Neckar ºi Bischheim, care
par a fi faze ºi etape cronologice.
280 Dumitru Boghian
În dezvoltarea acestei culturi au fost stabilite trei faze de evoluþie. În
timpul etapelor finale, purtãtorii culturii Rössen au pãtruns în regiuni încã
neneolitizate, unde au intrat în contact cu vânãtorii ºi culegãtorii culturii Ertebølle-
Ellerbek, pe care i-au neolitizat direct, prin cucerire, sau indirect, prin aculturaþie.
În cadrul siturilor cercetate în bazinul Rhinului inferior (Aldenhoven I, Inden-
Lamersdorf, Deiringsen-Ruploh, Germania), se observã atât pãstrarea unor tradiþii
constructive cât ºi apariþia unor modificãri. Astfel, în cadrul aºezãrilor existau
palisade ºi mici ºanþuri poligonale, iar cele circulare (Bochum-Harpen) sunt
considerate cã au avut o funcþie ritualã. De asemenea, s-au pãstrat locuinþele mari,
care tindeau cãtre un plan trapezoidal (Bochum-Hiltrop, Germania) ºi un spaþiu
interior extins.
Ca ocupaþii, purtãtorii culturii Rössen practicau agricultura ºi creºterea
animalelor, în cadrul industriei litice fiind specifice penele (icurile) perforate,
utilizate ca sãpãligi. Ceramica fazei vechi Rössen (I) s-a caracterizat printr-un
decor dispus pe întreaga suprafaþã a vasului, realizat prin aºa-numitele impresiuni
duble rösseniene, care au condus la apariþia benzilor negative (fig. 154. 9-12); cea a
fazei mijlocii Rössen (II) a avut o ornamentare mai spaþiatã, motivele fiind
realizate, adesea, prin zig-zaguri (fig. 154. 5-8).
În faza recentã a culturii Rössen (III), ceramica prezintã impresiuni
succesive trasate cu un instrument ascuþit, care formeazã benzi continui ºi
triunghiuri “agãþate” (fig. 154. 1-4).
Ritul funerar a fost reprezentat, cu puþine excepþii, de înhumãri
individuale, cu unele particularitãþi zonale de ritual. Astfel, în aria occidentalã,
corpurile decedaþilor erau depuse pe spate, cu picioarele întinse (necropolele de la
Jechtingen ºi Wittmar, Germania), în vreme ce, în aria orientalã acestea erau
dispuse chircit, pe partea stângã sau dreaptã, dovedind o mai puternicã tradiþie
liniar-ceramicã (Rössen), având ca
inventar: vase, unelte ºi arme de piatrã ºi os,
podoabe, între care tipicele brãþãri din
marmurã ºi ºist.
În Europa vest-centralã o serie de
grupe culturale (Aichbühl,
Schwieberdingen, Bischoffingen-
L i e s e l h e i m / G e r m a n i a ,
Lutzengüetle/Elveþia de N,
Entzheim/Alsacia ºi Menneville/ Bazinul
Parizian) au fost incluse în aºa-numitele
manifestãri culturale Epirössen sau
Poströssen, observându-se o continuitate a
unor forme de culturã materialã (tip de
habitat, locuinþã, unele forme ºi decoruri
ceramice, rit funerar).
Cultura paharelor cu gâtul în Fig. 155. Ceramica culturii cu
formã de pâlnie (Trichterbecherkultur gâtul în formã de pâlnie (TRBK)
/TRBK; Funnel Beaker Culture) s-a (dupã Becker C.J., Ebbesen ,
dezvoltat, în Neoliticul târziu/Chalcoliticul Glob P. V., Muller S., Lichardus J)
timpuriu (sfârºitul mileniului al IV-lea- mileniul al III-lea bc) pe un spaþiu deosebit
de larg, care cuprins sudul Scandinaviei, Þãrile de Jos (Belgia, Olanda), Germania
de nord ºi Polonia, de unde s-a extins cãtre sud ºi sud-est, influenþe ale sale
gãsindu-se în mediile unor culturi eneolitice din zonele dunãreanã, est-carpaticã ºi
vest-ucraineanã. Originea acestei culturi nu este lãmuritã, dar fondul Rössen final
ºi unele influenþe danubiene par sã fi avut o importanþã deosebitã, cãrora li s-au
adãugat, în diferite etape, impulsuri primite din partea culturilor ºi grupelor
culturale vecine ºi contemporane, sau de la unele civilizaþii eneolitice danubiene ºi
est-carpatice. În mod normal, în acest vast areal s-au dezvoltat mai multe aspecte ºi
grupe regionale, care au evoluat pe parcursul a douã faze principale (TRBK A ºi
C), faza intermediarã (TRBK B) nemaifiind de actualitate.
Habitatul purtãtorilor acestei culturi este puþin cunoscut, în ambele faze
fiind locuite atât zonele litorale cât ºi spaþiile continentale, unele dintre aºezãri, în
faza TRBK C, având sisteme de fortificare cu ºanþuri ºi palisade. În ceea ce priveºte
locuinþele, acestea sunt cunoscute, deocamdatã, doar pentru faza a doua, fiind
vorba de case mari, rectangulare, construite pe stâlpi, unele având pânã la 85 m
lungime ºi 6, 5 m lãþime, cu o bunã distribuire a spaþiului (camere pentru fiecare
familie?), ºi structuri mai modeste, cu baza de piatrã. Ca ocupaþii, purtãtorii
complexului cultural cu pahare cu gâtul în formã de pâlnie practicau agricultura
(cereale) ºi creºterea animalelor domestice (ovica-prine, bovine, porcine), unele
meºteºuguri, comerþul etc.
Industria liticã s-a caracterizat prin topoare plate ºi lungi de silex, robuste,
vorbind de exploatarea unor zãcãminte ºi a unui mediu forestier, vârfuri de sãgeatã,
topoare-ciocan de piatrã ºlefuitã ºi perforatã. În spaþiul acestui complex cultural au
fost descoperite multe piese de aramã, provenind fie sub formã de prefabricate, fie
sub formã de produse finite (tesle plate, pumnale, topoare, brãþãri, discuri, mãrgele,
tuburi în spiralã etc.) din arealul Eneoliticului carpato-balcanic.
Ceramica este diferenþiatã pe faze. În faza timpurie (TRBK A), ceramica
avea ca forme: paharele cu gâtul în formã de pâlnie, vasele-sticlã, strãchini,
amfore, discuri-tãvi de pâine, nedecorate sau ornamentate cu unele impresiuni ºi
alveole. Ceramica fazei TRBK C evolueazã din cea precedentã, cunoscând o
anumitã standardizare a formelor ºi decorurilor. Trebuie menþionate: vasul-sticlã,
cu pereþii bombaþi ºi gâtul decorat cu un ºnur inelar, numit sticlã cu guleraº, vasele
cu gura largã ºi vasele cu corpul globular ºi gâtul cvasi-cilindric, decorate cu
motive incizate ºi imprimate, linii verticale, triunghiuri haºurate, „spinãri de peºte”
etc. (fig. 155).
Cu o semnificaþie culticã, încã nedesluºitã pe deplin (funerarã, votivã,
sacrificialã etc.), se cunosc depozite intenþionate cu vase, podoabe din chihlimbar
(mãrgele ºi plãcuþe perforate), topoare de silex, piese de aramã (podoabe, unelte ºi
arme) etc., oase umane ºi de animale. Cel mai bine cunoscut este ritul funerar. Din
faza TRBK A provin înhumãri individuale ºi duble, în gropi simple, fãrã amenajãri
suplimentare. Defuncþii erau depuºi în poziþie întinsã ºi acoperiþi cu un strat
consistent de ocru roºu, dintre piesele de inventar putându-se menþiona: ceramica,
armele de vânãtoare, trofeele, podoabele ºi accesoriile vestimentare, unele lucrate
din chihlimbar. În faza TRBK C, ritul funerar a cunoscut o dezvoltare deosebitã,
existând deopotrivã, probabil ca urmare a unei insemnate stratificãri sociale,
282 Dumitru Boghian
morminte modeste, în gropi simple, ºi construcþii de influenþã megaliticã:
dolmene, dolmene lãrgite, tumuli din aglomerãri de pietre, cu camere de piatrã
(ciste) ºi lemn.
Acest grup cultural a evoluat ºi s-a regionalizat, în faza târzie fiind
cunoscut aspectul târziu al paharelor cu gâtul în formã de pâlnie, care a
reprezentat perioada de apogeu a megalitismului funerar nordic. În cadrul acestuia,
pe lângã formele tradiþionale, au fost create cupe cu picior, linguri, cãni, vase
pentru suspendat, decorate cu o ornamentare bogatã, incizatã, imprimatã,
încrustatã cu roºu ºi alb, care acoperea întreaga suprafaþã a vasului, cu motive
geometrice (triunghiuri, romburi pozitive ºi negative), benzi în zig-zag etc.
Industria liticã era foarte bogatã, cunoscându-se “topoarele de luptã”, alãturi de
care se gãseau câteva piese de aramã ºi aur (brãþãri).
În Polonia, în zona Varºoviei ºi Kuyavice, s-a dezvoltat grupul cultural
Sarnowo. Dupã cultura cu pahare în formã de pâlnie, din sudul Suediei pânã în
Þãrile Baltice ºi Finlanda, s-a dezvoltat cultura cu ceramicã decoratã cu gropiþe,
iar în Suedia rãsãriteanã cultura topoarelor naviforme (Bootaxtkultur).
Dupã evoluþia culturii paharelor cu gâtul în formã de pâlnie, în zona
cuprinsã între Ucraina de vest, Elba, Saale ºi Havel (Germania de est, Polonia,
Boemia), s-a format ºi a evoluat, pe baze anterioare, cultura amforelor sferice
(prima jumãtate a mileniului III bc), ale cãrei comunitãþi au pãtruns ºi în spaþiul de
la rãsãrit de Carpaþi. Comunitãþile culturii amforelor sferice au participat la geneza
culturii central-europene cu ceramicã ºnuratã.
Habitatul acestei culturi nu este bine cunoscut, locuinþele fiind de forma
unor structuri simple, de tipul colibelor uºoare, care sunt greu de identificat
arheologic. Materialele specifice: topoarele masive ºi dãlþile de silex, topoarele de
luptã ºi vasele, în principal în formã de amfore globulare, cu gâtul conic, decorate
cu incizii ºi impresiuni ºnurate, ca motive decorative având romburi ºi triunghiuri,
au fost descoperite în morminte individuale, duble sau colective, de inhumaþie, în
gropi simple ºi cutii de piatrã (ciste), plane ºi tumulare. Se cunosc puþine morminte
de incineraþie ºi înhumãri de animale (bovine). În inventarul mormintelor au mai
fost descoperite piese de podoabã, în special discuri dispuse pe piept.
* * *
Tot pe fond Rössen, la care s-au adãugat, probabil, unele influenþe ale
culturii paharelor cu gura în formã de pâlnie, s-a format complexul cultural
Michelsberg, datat în Neoliticul final/Chalcoliticul timpuriu (sfârºitul mileniului
al IV-lea - mileniul al III-lea bc), numit dupã staþiunea eponimã din Germania (în
apropiere de Untergrombach/Bruchsal, Baden-Wurtemberg), fiind identificat în
Elveþia, Austria, Belgia, NE Franþei, pânã la Pas-de-Calais ºi valea Aisne, pe
parcursul dezvoltãrii sale cunoscând mai multe faze (Michelsberg I-V) ºi grupe
culturale regionale, printre care cultura Pfyn.
Purtãtorii acestui complex cultural au ocupat aºezãri de înãlþime,
fortificate cu valuri, palisade ºi ºanþuri, în formã de pinten barat (Michelsberg,
Munzingen-Tuniberg), precum ºi locuri joase, în preajma surselor de apã, cele de
mari dimensiuni fiind apãrate natural ºi antropic (Urmitz/Koblenz, Ehrenstein,
Mayen, Noyen-sur-Seine). Locuinþele prezintã diferite tradiþii constructive,
cunoscându-se atât case rectangulare, pe stâlpi (Urmitz), cât ºi structuri uºoare, a
cãror planuri sunt greu de definit (Michelsberg). Acest tip de habitat uman
corespunde atât caracteristicilor ocupaþiilor principale ale comunitãþilor
Michelsberg (agricultura ºi creºterea animalelor, cu ponderi diferite de la sit la sit),
cât ºi modificãrilor produse în cadrul societãþilor, ca urmare a progreselor realizate
în Eneolitic. În domeniul creºterii
animalelor, s-a manifestat o anumitã
specializare, caracterizatã prin
practicarea stabulaþiei. În cadrul unor
aºezãri au fost descoperite ºi oase de cal
domestic.
În spaþiul culturii Michelsberg
era cunoscutã exploatarea silexului
(Spiennes/ Belgia), piesele prefabricate
(eboºe) fiind comercializate la distanþe
destul de mari. Din silex ºi din piatrã se
confecþionau topoare, tesle, dãlþi. În
unele situri au fost descoperite urme ale Fig. 156. Ceramica culturii
prelucrãrii cuprului, prin ciocãnire ºi Michelsberg (dupã Lüning J.)
turnare (creuzete cu urme de aramã),
aduse, probabil din mediul Pfyn. Ceramica Michelsberg, în general ne-
ornamentatã, prezintã ca forme: paharele mari, cupele, vasele-sticlã, decorate cu
ºiruri de proeminenþe mamelonare perfo-rate, cãnile, paharele caliciforme,
discuri-tãvi pentru pâine (fig. 156).
Ritul funerar era reprezentat prin înhumãri individuale, în poziþie alungitã
sau chircitã, în gropi simple, ºi morminte colective, în puþuri, grote ºi camere de
piatrã (Lenzburg), cu un inventar deosebit de sãrãcãcios (pahare, cãuºe, câteva
unelte ºi podoabe). Pe fond Michelsberg, cu diferite influenþe, în Chalcoliticul
mijlociu s-au format o serie de culturi ºi grupe culturale: Horgen, Seine-Oise-
Marne ºi cultura ceramicii cu impresiuni adânci, în principal.
În Chalcoliticul final (a doua jumãtate a mileniului al III-lea bc), în zona
central-europeanã, s-a dezvoltat complexul cultural al ceramicii
ºnurate/cultura cu morminte individuale (The Corded Ware/Single Grave
Culture), care a ocupat un areal deosebit de întins, cuprins între vestul Ucrainei, la
est, estul Franþei, la vest, Elveþia, la sud, Polonia ºi Saxa inferioarã, la nord,
teritoriu ocupat, altãdatã, de comunitãþile culturii paharelor cu gâtul în formã de
pâlnie. Geneza acestui imens complex cultural nu este lãmuritã pe deplin, la
formarea sa participând, cu contribuþii diferite, comunitãþile locale ºi elementele
cuceritoare, venite dinspre est, din stepele ºi silvo-stepele nord- pontice, purtãtoare
ale unor elemente de tip kurgan (purtãtorii culturilor eneolitice din zona Niprului
mijlociu).
Imaginea unor profunde schimbãri etno-culturale, încadrate în aºa-
numitul proces de indoeuropenizare a Europei, care s-ar fi petrecut la sfârºitul
Eneoliticului ºi începutul epocii bronzului european, este întãritã ºi de faptul cã la
contactul dintre civilizaþiile autohtone ºi noii veniþi, probabil cuceritori, au fost
impuse, pe cãi încã insuficient lãmurite din punct de vedere arheologic, multe
dintre trãsãturile morfo-funcþionale ale modului lor de viaþã. Acestã imagine este
284 Dumitru Boghian
întãritã ºi de faptul cã, prin utilizarea calului pe scarã largã, pentru cãlãrie,
pãtrunderea noilor veniþi pare mai rapidã ºi evident nepaºnicã, având ca urmare, pe
lângã declanºarea unui nou dinamism istoric, schimbarea vechiului „echilibru”
eneolitic european ºi „dispariþia”/transformarea unor vechi civilizaþii ºi centre de
culturã. De aceea, raportul continuitate-discontinuitate între Neoliticul ºi
Eneoliticul european, pe de o parte, ºi Epoca bronzului, pe de altã parte, trebuie
reevaluat din perspectivã antropologico-culturalã, la geneza noilor comunitãþi
contribuind, în proporþii diferite, elementele fondurilor etno-culturale care au
intrat în sintezã.
În cadrul complexului cultural
cu ceramicã ºnuratã/cultura cu
morminte individuale (The Corded
Ware/Single Grave Culture) s-au
manifestat mai multe grupe regionale,
care au interacþionat.
În cadrul monumentelor
arheologice, mai ales în morminte, au
fost descoperite materiale osteologice
provenind de la cai domestici ºi care de
lemn cu patru roþi, vorbind de caracterul
mai dinamic al acestor comunitãþi. Din
Fig. 157. Ceramicã ºnuratã din estul
pãcate pânã în prezent, se cunosc foarte
Germaniei (dupã Behrens H.)
puþine aºezãri aparþinând purtãtorilor
acestui complex cultural, cele mai multe pe malurile lacurilor elveþiene, dar
locuinþele nu s-au pãstrat. Este posibil ca numãrul extrem de redus al aºezãrilor ºi
locuinþelor sã se datoreze unui anumit specific al întemeierii habitatului, sub forma
unor construcþii uºoare, sezoniere, sau a corturilor (iurtelor) ºi carelor cu coviltire,
specifice unor comunitãþi seminomade, care nu lasã decât puþine urme
arheologice.
Cel mai bine cunoscute sunt construcþiile funerare de forma tumulilor, cu
diferite înãlþimi ºi diametre, înconjurate cu ºanþuri, cercuri de piatrã ºi eventuale
palisade, cu sau fãrã construcþii interioare (ciste, camere de lemn ºi catacombe),
unele fiind marcate cu stele funerare, gravate cu diferite reprezentãri. În cadrul
mormintelor tumulare, existau, de regulã, câte o înmormântare centralã
(principalã) ºi înmormântãri secundare, contemporane sau ulterioare. Defuncþii
erau depuºi diferit, dupã rang, sex, vârstã, indicând existenþa unei ierarhii stricte.
Astfel, bãrbaþii erau înhumaþi chircit, pe partea stângã, cu orientarea vest-est, iar
femeile tot în poziþie ghemuitã, pe partea dreaptã, pe direcþia est-vest. Cele mai
cunoscute necropole tumulare ale ceramicii ºnurate central europene se gãsesc la
Forst Lucka ºi Forst Leina (Thuringia/Germania) ºi Vikletice (Boemia/Cehia). În
aspectele regionale din Elveþia se cunosc ºi morminte tumulare cu incineraþie
(Schöfflisdorf).
Inventarul funerar al acestei complex cultural era destul de standardizat,
mai bogat pentru personajele mai importante, fiind compus din ceramicã (amfore,
pahare, cupe, strãchini), unelte de silex ºi os, „topoare de luptã” din piatrã ºlefuitã
ºi perforatã sau din aramã, care au servit ca sceptre ºi însemne de prestigiu,
podoabe de aramã (mai ales în siturile elveþiene). Despre stratificarea socialã ºi
existenþa unor ºefi tribali (chiefdom) vorbesc depozitele cu obiecte de podoabã ºi
topoare de luptã de aramã (Kelsterbach ºi Eschollbrücken). Maniera de decorare a
ceramicii, pe baza cãreia s-a dat ºi numele
complexului cultural, constã din
impresiuni realizate cu ºnurul sau cu un
obiect dinþat, inciziile, ornamentele
negative fiind dispuse pe gâtul ºi umãrul
vaselor (fig. 157).
Complexul cultural al paharelor
campaniforme sau caliciforme
(Glockenbecher, Gobelet campaniforme,
Bell Beaker Culture) s-a dezvoltat, la
sfârºitul mileniului al III-lea bc, pe un areal
geografic deosebit de întins, din Peninsula
Ibericã pânã în valea Dunãrii mijlocii ºi din
sudul Italiei pânã în sudul Peninsulei
Scandinavice, la formarea sa contribuind
elementele locale (neolitice târzii ºi
chalcolitice), uniformizate prin noi legãturi
comerciale, contacte politico-militare,
miºcãri de populaþii ºi cuceriri pornite, Fig. 158. Ceramica paharelor
dupã unii specialiºti, dinspre sud-vest campaniforme din Olanda
(Peninsula Ibericã), potrivit altora, dinspre (Dupã Guilaine J.)
Dunãrea pannonicã, procese etnoculturale
care aºteaptã o necesarã clarificare. În aceste condiþii, modelul genezei particulare
de la zonã la zonã este, credem, cel mai plauzibil. Totodatã, având în vedere vastul
sãu spaþiu de rãspândire, specialiºtii au decelat douã mari variante: cultura
paharelor campaniforme din Europa centralã ºi cultura paharelor
campaniforme din Europa vesticã, în cadrul acestora remarcându-se diferite
aspecte ºi grupe regionale.
Cultura paharelor campaniforme din Europa centralã este cunoscutã,
ca ºi cea precedentã (civilizaþia ceramicii ºnurate), prin ritul funerar, al inhumaþiei
în poziþie chircitã, în gropi simple ºi camere de lemn, diferenþiate ca orientare dupã
sex: bãrbaþii pe stânga, pe direcþia nord-sud, ºi femeile, pe dreapta, cu sensul sud-
nord, în etapele târzii fiind utilizatã ºi incineraþia. Mormintele erau plane, dar
existã ºi înhumãri în monumentele funerare megalitice sau cele tumulare ale
ceramicii ºnurate. Inventarul mormintelor era alcãtuit din ceramicã (pahare ºi vase
cu gura largã), arme (apãrãtori de braþ pentru arcaºi, vârfuri de sãgeatã de silex,
pumnale triunghiulare de cupru) podoabe ºi accesorii vestimentare (cercei, inele,
plãcuþe din aramã, aur ºi electrum, nasturi de os, perforaþi etc.).
Asemenea morminte au fost descoperite ºi în nord-vestul Africii (Maroc),
Sicilia ºi Sardinia. Ceramica a fost lucratã, adesea, dintr-o pastã de foarte bunã
calitate, roºiaticã, ca forme remarcându-se paharele-clopot de diferite dimensiuni,
strãchinile ºi vasele cu gura largã, decorate pe întreaga suprafaþã exterioarã, cu
benzi care alterneazã cu suprafeþe netede, realizate prin incizie simplã, excizie,
286 Dumitru Boghian
impresiuni de pieptene, ºnur rãsucit etc. În zonele rãsãritene sunt cunoscute ºi
paharele cu toartã bandatã, cupele cu patru picioruºe ºi vasele nedecorate.
Purtãtorii acestei complex cultural practicau agricultura ºi creºterea
animalelor, calul domestic fiind bine cunoscut (65 % din materialele osteologice
ale animalelor domestice la Csepel Haros/ Budapesta, Ungaria).
Cultura paharelor campaniforme din Europa vesticã s-a caracterizat
prin multe elemente de culturã materialã ºi spiritualã asemãnãtoare cu varianta
central-europeanã (rit ºi inventar funerar, unele forme ºi decoruri ceramice etc.).
Ceramica era de foarte bunã calitate, paharele descoperite în morminte fiind
decorate pe întreaga suprafaþã exterioarã, cu linii orizontale ºnurate, benzi liniare
punctate, realizate prin impresiuni cu pieptenele, benzi cu linii oblice, mãrginite cu
incizii, în alternanþã cu spaþii nedecorate. Aceste vase sunt foarte puþin reprezentate
în aºezãri, aparþinând probabil cuceritorilor sau unei categorii sociale suprapuse. În
faza a doua, care face trecerea cãtre Epoca bronzului, ceramica a fost mai
abundentã în aºezãri ºi avea un repertoriu diversificat de forme, reprezentat prin
vase mai scunde sau mai alungite, decorate cu pãtrate, triunghiuri haºurate, linii
puþin evidente etc. (fig. 158).
Pe baza diferitelor culturi ºi aspecte regionale care s-au dezvoltat pe fond
campaniform, s-au format, în jurul anilor 2000 bc, civilizaþiile epocii bronzului
celtic în spaþiul central ºi vest european.
* * *
În Bazinul Parizian, Neoliticul este caracterizat prin evoluþia culturii
ceramicii liniare târzii, numitã ºi cultura liniarã Champenois (departamentul
Marna), dezvoltatã în mileniul al al V-lea bc, urmatã de grupul cultural Villeneuve-
Saint Germain, care a fost contemporan cu grupele culturale Grossgatarch
(Germania) ºi Blicquy (sudul Belgiei), datate în cea de-a doua jumãtate a
mileniului al V-lea bc. Aºezarea eponimã (Villeneuve-Saint Germain), întemeiatã
într-un meandru al râului Aisne, pãstreazã multe tradiþii liniar-ceramice în
construirea locuinþelor, care nu erau la fel de mari. În cadrul industriei litice, se
folosea un utilaj robust, reprezentat prin tãiºuri. Ceramica prezenta douã specii,
finã, cu forme semisferice ºi margine decoratã cu crestãturi, ca ornamente
cunoscându-se motivele realizate cu pieptenele: „cãpriori”,”dinþi de lup”, „ºah”, la
care s-au adãugat „spinãrile de peºte”, ca urmare a influenþelor primite din partea
grupului Limbourg, ºi grosierã, împodobitã cu ºnururi ºi impresiuni digitale în V.
Acest grup cultural a fost urmat, la sfârºitul neoliticului timpuriu din sudul
Bazinului Parizian, de unul post-liniar, numit, dupã cele douã staþiuni de la
Bourgogne (Augy ºi Sainte-Pallaye, Yonne, Franþa), Augy-Sainte-Pallaye
(sfârºitul mileniului al V-lea - începutul mileniului al IV-lea bc), fiind rezultatul
unei interesante sinteze între elementele liniare ºi cele epicardiale. Ceramica
prezintã moºteniri din grupele culturale parentale: marginile cu crestãturi ºi
decorul dispus în V („dinþi de lup”), ºnururile plastice ºi butonii.
Grupul cultural Augy-Sainte-Pallaye a fost succedat de cultura Cerny
(Parc aux Bœufs din Cerny, Essone, Franþa) care a fost, în Neoliticul mijlociu
(sfârºitul mileniului al V-lea bc), contemporanã cu primele manifestãri megalitice
din vestul Franþei ºi cu cultura Rössen în est, rezultând din împletirea grupelor
liniar-ceramice vestice cu influenþele mediteraneene, cardiale târzii (Epicardial).
În faza de maximã dezvoltare
(mijlocul mileniului al V-lea bc), cultura Cerny
s-a rãspândit pânã pe litoralul atlantic (siturile
Etaples, Guernesey, Pinacle/Jersey),
cunoscând mai multe faciesuri regionale ºi
manifestãri deosebite de culturã materialã:
aºezãri de înãlþime, fortificate (Barbuise-
Curtavant), structuri de cult, cu ºanþuri ºi
palisade (Passy-sur-Yonne) ºi rituri funerare
caracterizate prin apariþia structurilor
megalitice (Insula Guernesey) ºi a
mormintelor în ciste (Chambon). Cultura
Cerny s-a nãscut pe fond Villeneuve-Saint
Germain ºi Augy-Sainte-Pallaye, de la primul
moºtenind o serie de caracteristici liniar-
ceramice ca: tipul de locuinþã mare, cu patru
nave ºi cinci rânduri de stâlpi, un utilaj robust,
confecþionat din silex, ceramica cu forme
semisferice ºi decoruri realizate cu pieptenele
ºi spatula, însoþite de butoni au repoussé. Fig. 159. Ceramicã Cerny
De la grupul cultural Augy-Sainte- (dupã Lichardus J.)
Pallaye, purtãtorii culturii Cerny au preluat
decorurile plastice, asociate cu ghirlande ºi linii vãlurite (fig. 159).
Dupã o perioadã în care au pãtruns, în Bazinul Parizian, elementele fazelor
finale Rössen ºi Epirössen, de tip Berry-au-Bac, care prelungesc o serie de liniar-
ceramice târzii, aceastã zonã a fost ocupatã de purtãtorii orizontului Chasséan-
Michelsberg.
Grupul cultural Chasséan (Chassey-le-Camp, Saône-et-Loire, Franþa)
s-a dezvoltat, în aceeaºi zonã, în Neoliticul
mijlociu, între sfârºitul mileniului al V-lea -
mijlocul mileniului al IV-lea bc, ºi a fãcut
parte din complexul cultural Cortaillod-
Chassey-Lagozza, care s-a rãspândit pe
teritoriile Franþei, Elveþiei ºi Italiei de Nord,
impunând, peste tot, modul de viaþã agro-
pastoral.
Având în vedere marele areal de
rãspândire, grupul cultural chasséan a
cunoscut mai multe aspecte regionale
(meridional, nordic ºi vestic), elementul de
Fig. 160. Ceramica grupului
unitate fiind dat de ceramica finã, de culoare Chaséean (dupã Guilaine J.)
roºie-închisã sau neagrã, lustruitã, bine arsã
(fig. 160).
Aspectul meridional, în cadrul cãruia a fost tipic grupul cultural
Montbolo (a doua jumãtate a mileniului al IV-lea bc), a prelungit habitatul în
adãposturi, grote (Font Juvenal, Aude, ºi Fontbrégoua, Var) ºi cel din aer liber
288 Dumitru Boghian
(Saint-Michel-du-Touch ºi Villéneuve-Tolosane, în zona Toulouse). În domeniul
ceramicii, grupul cultural Montbolo s-a caracterizat prin vase cu torþi cu perforaþii
multiple, dispuse pe diametrul maxim al vasului, prin decorul adâncit realizat dupã
ardere, strãchini cu marginea rãsfrântã, cupe, vase suport etc.
Aspectul nordic, rãspândit în Bazinul Parizian ºi zona Bourgogne, s-a
caracterizat printr-un habitat deschis, pe terase joase ºi înalte (Noyen-sur-Seine,
Seine-et-Marne, Chassey, Saône-et-Loire, Fort-Harrouard/Sorel-Moussel etc), o
ceramicã mai puþin diversificatã decât cea din aspectul sudic, de o calitate
variabilã, ºi multe statuete antropomorfe feminine din lut ars.
Aspectul vestic, dezvoltat în regiunile de coastã, a cunoscut atât aºezãrile
deschise (Lizo, Er Lannic/ Morbihan) cât ºi cele fortificate, de înãlþime
(Chatelliers-du-Vieil-Au-zay/Vandéa), împreunã cu monumentele funerare
megalitice (Bougon, Deux-Sèvres). Ceramica acestui aspect, avea ca forme:
strãchini, vase-sticlã, urcioare carenate, vase cu suport cubic, decorate cu
triunghiuri ºi pãtrate umplute cu puncte.
În spaþiul atlantic, s-a dezvoltat grupul cultural Carn (Ploudalmézeau,
Finistère, Franþa), care reprezintã o expresie a Neoliticului mijlociu, mai ales de pe
litoralul breton (a doua jumãtate a mileniului al V-lea bc), cu influenþe chasséene,
purtãtorii sãi fiind creatorii primelor monumente megalitice din Bretagne ºi din
partea vest-centralã a Franþei. Pânã în prezent, nu se cunosc aºezãrile acestor
comunitãþi, bine reprezentate fiind construcþiile funerare megalitice, sub forma
unor mari tumuli circulari care acopereau monumente de tip dolmen. Inventarul
acestora era destul de sãrãcãcios, constând din lame ºi aºchii de silex, mãrgele din
ºist ºi vase cu fundul rotund ºi buza îngustatã, decorate cu ºnururi oblice, dispuse în
formã de mustaþã.
Se observã astfel, cã fenomenul megalitismului european îºi gãseºte
începuturile la comunitãþile neolitice mijlocii
(mijlocul mileniului al V-lea bc), care au trãit pe
þãrmurile Oceanului Atlantic ºi în Insulele
Britanice (fig. 161).
Acest fenomen poate fi pus în legãturã cu
o serie de mutaþii sociale ºi spirituale produse în
rândurile acestor triburi, care au continuat, în
forme din ce în ce mai diversificate, pânã în Epoca
bronzului, când a cunoscut o deosebitã înflorire.
Se spulberã, astfel, o serie de aºa-zise enigme
legate de multe dintre monumentele megalitice,
ele fiind operele unor comunitãþi care, altãdatã,
având importante cunoºtinþe de ºtiinþã aplicatã ºi
suficiente resurse economice ºi organizatorice, au
fost capabile de asemenea realizãri.
Cultura Seine-Oise-Marne a fost
specificã pentru Neoliticul final/Chalcoliticul Fig. 161. Secvenþa neoliticã
timpuriu (?) din Bazinul Parizian (mileniul al III- din Bretagne (Franþa), (dupã
lea bc), prezentând o serie de caracteristici L'Helgouac'h, Bailloud,
comune cu civilizaþia Horgen, printre care Joussaume)
hipogeele (Mournouards/Mesnil-sur-Oger) ºi aleile acoperite (Chaussée-
Tirancourt).
Din aºezãri (Videlles/Essone, Pré-aux-Vaches/Morains, Sagy/Val-d'Oise)
ºi din necropole au fost recuperate numeroase unelte de silex, dintre care se
remarcã vârfurile de sãgeatã foliacee, cu aripioare ºi peduncul, ºi pumnalele, piese
cornulare ºi osteologice (teci-suporturi pentru topoare, ace, dãlþi), podoabe din
dentiþie prelucratã, pandantive de piatrã ºi rare mãrgele de aramã.
Ceramica era lucratã cu mult degresant în compoziþie ºi era destul de
diversificatã, în vreme ce vasele funerare aveau ca forme, în special, „oalele de
flori” cu fundul plat.
* * *
În Neolitic, unele comunitãþi liniare ºi descendentele lor au ocupat
terenurile de pe malurile unor lacuri, întemeind un habitat particular, cu locuinþe
realizate pe platforme de lemn, ridicate pe stâlpi, care dominau zonele mlãºtinoase
înconjurãtoare, formând adevãrate sate lacustre (palafite), în literatura de
specialitate definindu-se un Neolitic lacustru, pentru care existã date de
cronologie absolutã, obþinute prin
metoda dendrocronologicã.
Cultura Cortaillod
(cantonul Neuchâtel, Elveþia)
reprezintã un aspect cultural al
Neoliticului mijlociu elveþian
(mileniului al IV-lea bc), de tradiþie
chasséanã ºi influenþe sudice, care a
fost denumit ºi Neoliticul lacustru
vechi (1934, P. Vouga).
Aceastã culturã s-a dezvoltat
Fig. 162. Ceramicã aparþinând culturii
de-a lungul a patru faze principale
Cortaillod (dupã Petrequin P.)
(aprox.3850-3300 BC), cunoscând un
habitat diversificat, constituit, în
special, din aºezãri situate pe malurile unor lacuri montane (Auvernier, Twann,
Burgäschi-Süd), pe terase glacio-lacustre (Rances) ºi în adãposturi sub stâncã
(Vallon des Vaux, Baulmes), unde au construit locuinþe alungite, rectangulare în
faza I, aprox. 3800 BC (Burgäschi), sau mai scurte, în fazele mai noi.
Ocupaþiile acestor comunitãþi erau: agricultura desfãºuratã în cicluri
scurte, în concurenþã cu pãdurea secundarã, creºterea animalelor, vânãtoarea,
culesul ºi pescuitul. Buna conservare a materialelor arheologice, inclusiv a celor
din materie organicã, în sedimentele lacurilor, a permis cunoaºterea bogatului
utilaj litic, osteologic ºi lemnos, oferind o imagine cvasi-completã asupra acestora.
Ceramica a cunoscut o fireascã evoluþie, caracterizându-se prin forme scunde, cu
profilul carenat sau rotunjit, cu reprezentãri plastice, în formã de sâni perforaþi
(proeminenþe mamelonare) sau ginecologice, cu decor în imprimat cu scoarþã de
mesteacãn aplicatã pe peretele crud al vasului. În fazele finale, ceramica a cunoscut
o simplificare a formelor ºi decorurilor (fig. 162). Pe fondul acestei culturi, s-au
format o serie de aspecte regionale.
În Elveþia de est ºi nord-est, una dintre culturile Neoliticului
290 Dumitru Boghian
mijlociu/Chalcolitic (prima jumãtate a mileniului al IV-lea BC) a fost Pfyn (Pfyn-
Breitenloo/Thurgau), apãrutã ca urmare a unor sinteze ºi evoluþii complexe, fiind
parþial contemporanã cu cultura Cortaillod, parþial cu Michelsberg. Aºezãrile
acestei culturi au fost amplasate pe malurile unor lacuri (Sipplingen-Osthafen,
lacul Constance) sau în zona unor turbãrii (Pfyn-Breitenloo), locuinþele prezentând
douã tradiþii diferitecase lungi, rectangulare la Pfyn-Breitenloo ºi construcþii mici
la Thayngen-Weier, ridicate, în funcþie de condiþii, pe stâlpi-piloni, platforme-
planºee, “tãlpi” de fundaþie, pentru a supravieþui în mediile umede. Preponderentã
era, în domeniul ocupaþiilor, creºterea animalelor, pentru adãpostirea acestora
construindu-se adevãrate staule (Thayngen).
Datoritã condiþiilor propice de pãstrare, utilajul litic, cornular, osteologic
ºi lemnos este bine cunoscut, dovedind o deosebitã diversitate. Se remarcã
topoarele de luptã de piatrã, prinse în cozi prin diferite sisteme, sãpãligile ºi
tãiºurile din corn de cerb, vârfuri de sãgeatã din os ºi silex, mãrgelele ºi
pandantivele de piatrã ºi corn. La sfârºitul fazei clasice a culturii Pfyn (cãtre 3700
BC) a fost prelucrat cuprul, prin ciocãnire ºi turnare, obþinându-se topoare plate ºi
mãrgele, preocupare care a fost abandonatã în Neoliticul final. Ceramica, utilizatã
pentru periodizarea culturii, prezintã o „evoluþie” de la o specie mai finã, cu pereþii
subþiri ºi forme carenate (în faza timpurie), la o specie mai grosierã, acoperitã cu
barbotinã, având ca formefarfurii, pahare, cãni ºi urcioare cu proeminenþe
mamelonare ºi decoruri realizate prin impresiuni de degete (faza mijlocie), în
ultima fazã cu pereþii foarte groºi.
La sfârºitul mileniului al IV-lea BC ºi începutul celui urmãtor, în partea de
nord a Elveþiei, s-a dezvoltat cultura Horgen, care a avut centrul în zona lacurilor
Zürich ºi Constance. La începutul mileniului al III-lea (cãtre 2950 BC), în Elveþia
de vest, aceastã culturã a fost înlocuitã de grupul Lüscherz. Habitatul acestei
culturi s-a caracterizat prin aºezãri amplasate pe malurile lacurilor (Sipplingen/
Constance) sau în zone mai înalte (Cazis-Petrshügel), în cadrul cãrora micile
locuinþe rectangulare erau construite în rânduri paralele, dispuse de-a lungul unor
ulicioare (Sipplingen/Constance, Feldmeilen-Vorderfeld). Se mai cunosc ºi
construcþii uºoare, de tipul colibelor ovale (Dullenried).
Utilajul litic s-a caracterizat prin vârfuri triunghiulare de sãgeatã ºi
topoare-ciocan perforate. Din os, s-au realizat pandantive, din marmurã, mãrgele,
în timp ce prelucrarea cuprului a marcat un recul, confecþionându-se doar puþine
strãpungãtoare cu douã vârfuri ºi
pandantive în formã de arc.
Ceramica specificã era destul de
grosierã ºi avea forme cu pereþii drepþi,
foarte rar profilaþi, ornamentele
predilecte fiind canelurile adânci,
orizontale, inciziile, zig-zagurile,
pastilele aplicate sub buzã, ºnururile
simple, în relief, motivele antropomorfe
ºi decorurile asociate, în zona centralã Fig. 163. Ceramica culturii Horgen
întâlnindu-se ºi motive solare ºi în formã (dupã Petrequin P.)
de arc (fig. 163).
Din împletirea fondurilor Chasséan ºi Cortaillod s-a format cultura
Saône-Rhône, care s-a dezvoltat în Neoliticul târziu/ Chalcoliticul mijlociu
(sfârºitul mileniului al IV-lea ºi începutul mileniului al III-lea bc), în zona estului
Franþei ºi în Elveþia, întreþinând puternice ºi variate legãturi cu culturile ºi
aspectele culturale contemporane, în special Horgen ºi Seine-Oise-Marne.
Multe aºezãri ale acestei culturi au fost întemeiate pe þãrmurile lacurilor
(Chalain, Clairvaux, Charavin/Paladru, Auvernier/Neuchâtel), unele cercetate
subacvatic (Anne ºi Pierre Pétrequin) ºi râurilor (Ouroux/ Saône) sau în zona unor
peninsule mlãºtinoase.
De aceea, locuinþele rectangulare erau mici ºi au fost construite într-un
mod specific, pe stâlpi-piloni, fiind înconjurate de palisade cu rol defensiv, în
aºezãri existând ºi drumuri „podite” cu lodbe de lemn. Inventarul litic, osteologic ºi
lemnos s-a pãstrat foarte bine. Ceramica a fost reprezentatã prin vase semisferice
sau carenate ºi vase cilindrice, înalte, lucrate dintr-o pastã destul de grosierã, fiind
decoratã cu motive simple, sub formã de ºnururi simple ºi brâie alveolare în relief.
Ca ocupaþii erau practicate: agricultura, creºterea animalelor, unele meºteºuguri,
vânãtoarea ºi exploatarea mediului lacustru învecinat (pescuitul, culesul etc.).
* * *
Ceramica liniarã orientalã a fost legatã genetic, aºa cum am vãzut, de
cultura Starèevo-Criº/Körös din Neoliticul timpuriu, dezvoltându-se în interiorul
arcului carpatic, în Slovacia de rãsãrit, în nord-estul Ungariei (marea câmpie joasã
de la est de Dunãre), în România (Transilvania), fiind denumitã, pentru primul
stadiu, ceramica protoliniarã sau cultura Szatmár (a ceramicii liniare Alföld
Ungaria), grupul Ciumeºti-Piºcolþ (România), ºi cultura liniarã Barca
(Slovacia), cele trei entitãþi etno-culturale constituind o unitate, chiar dacã au nume
diferite în istoriografiile respective.
Ceramica liniarã orientalã veche s-a caracterizat prin utilizarea unei paste
cu multe materiale organice (pleavã) ca degresant. Vasele semisferice erau
decorate cu rare motive pictate, în asociere cu ciupituri, impresiuni de degete,
unghie ºi adâncituri largi, dispuse în motive rectilinii, bandate, aºa cum se observã
în descoperirile de la Michailovce (Slovacia).
Cronologia internã a acestei ramuri a complexului liniar oriental a fost
stabilitã, mai ales, pe baza ceramicii recuperate din gropile descoperite în aºezãri.
Ceramica liniarã numitã Alföld, dezvoltatã în Câmpia Alföldului (NE Ungariei),
caracteristicã pentru începuturile Neoliticului mijlociu (prima jumãtate a
mileniului al V-lea bc), s-a dezvoltat dintr-un stadiu mai vechi. Ceramica sa era
realizatã cu degresanþi vegetali ºi avea un decor realizat prin incizii rectilinii ºi
curbilinii care au evoluat cãtre adâncituri mai fine, aºa cum sunt cunoscute în
stadiile mai recente.
Pe fond Alföld, s-au dezvoltat o serie de grupuri culturale: Tiszadob
(numit ºi Tiszadob-Kapušany), în nordul Câmpiei Alföld, ºi Szakálhát-Lebö, în
sud. În cadrul grupului Szakálhát-Lebö, se întâlnesc aºezãri de tip tell, care sunt
necunoscute mai la nord. În acelaºi timp, se cunosc planurile câtorva locuinþe
rectangulare, alungite. De asemenea, ceramica acestui grup cultural a resimþit
puternice influenþe din partea culturii Vinèa-Turdaº, din împletirea lor rezultând
unele aspecte regionale.
292 Dumitru Boghian
În cadrul grupului cultural
Tiszadob se cunosc locuinþe construite
pe stâlpi de lemn ºi câteva morminte de
inhumaþie. Aproximativ în paralel ºi
derivând din cultura Alföld, grupul
Gömör, s-a dezvoltat, în regiunea
carstului ungaro-slovac, cultura Bükk,
într-o perioadã în care, mult mai la vest s-
a nãscut ºi a evoluat cultura liniar-
ceramicã- occidentalã.
Cultura Bükk, nãscutã prin
evoluþia culturii cu ceramicã liniarã
Fig. 164. Ceramica culturii Bükk orientalã, în Neoliticul mijlociu
(dupã Lichardus J) (mileniul al V-lea bc), în zona carstului
din nordul Ungariei ºi sud-estul
Slovaciei, a cunoscut un habitat caracteristic, cu aºezãri mai durabile
(Boldogköváralja) sau sezoniere (Domica ºi Ardovo), specifice unei economii
predominant pastorale. Ceramica acestei culturi este de foarte bunã calitate ºi
pãstreazã formele semisferice ºi globulare moºtenite. Decorul ceramicii a fost
deosebit de bogat, fiind realizat prin incizie cu pieptenele ºi încrustare cu culoare
albã, galbenã sau roºie, reprezentând
benzi paralele, volute, capete de
spirale, motive geometrice (fig. 164).
Pentru latura spiritualã, trebuie
amintite unele picturi din grote, vasele
antropomorfe ºi zoomorfe ºi ritul
funerar al inhumaþiei în poziþie
chircitã.
Cultura Tisza s-a dezvoltat
în Neoliticul târziu (sfârºitul
mileniului al V-lea bc) în partea de
rãsãrit a Ungariei ºi de vest a
Fig. 165. Piese arheologice României, în bazinul râului cu acelaºi
aparþinând culturii Tisza nume, evoluând din fondul liniar-
(dupã Kalicz N., Müller-Karpe H.) ceramic oriental. S-a caracterizat
printr-o ceramicã de calitate
superioarã, decoratã cu o bogatã ºi variatã ornamentaþie, realizatã prin incizie ºi
încrustare cu culoare albã ºi roºie, ºi picturã, motivistica fiind spiralicã, meandricã
ºi geometricã.
Plastica antropomorfã este bine reprezentatã, fiind atât schematizatã cât ºi
naturalistã, având un decor asemãnãtor cu al ceramicii (fig. 165) De asemenea, au
fost descoperite ºi multe vase antropomorfe. Ritul funerar este cunoscut din
cercetarea unor necropole de inhumaþie (Kökenydomb), cu un bogat inventar, între
care apar ºi primele obiecte de cupru.
La sfârºitul Neoliticului târziu din Ungaria, în cadrul culturii Tisza s-a
format grupul cultural Tiszapolgár-Csöszhalom, caracterizat printr-o ceramicã
pictatã dupã ardere, realizându-se o motivisticã asemãnãtoare cu cea a culturii
Tisza, care a fost apropiat ºi de grupul Herpaly, unii specialiºti vorbind de faciesul
Herpaly-Csöszhalom.
Cultura Tisza a evoluat, în Eneolitic, cãtre complexul cultural
Tiszapolgár- Bodrogkeresztúr, care a acoperit întreg mileniul al IV-lea bc ºi a
cunoscut o mare arie de rãspândire, pânã
în Slovacia de sud-est ºi Serbia de nord-
est. Purtãtorii acestei civilizaþii au
ocupat, stãpânit ºi exploatat unele
zãcãminte de aramã ºi aur din zona
slovacã a Carpaþilor sau din Munþii
Apuseni (România), piese din aceste
metale gãsindu-se pe scarã largã,
inclusiv în morminte.
Cultura Tiszapolgár s-a
caracterizat printr-o ceramicã destul de
mult diferitã faþã de cea anterioarã,
remarcându-se vasele cu gâtul în formã
de pâlnie, vasele cu deschiderea pãtratã, Fig. 166. Formele ceramicii
recipientele cu picior înalt, cu multiple Tiszapolgár
„ferestre”, rar decoratã, cele mai (dupã Kalicz N., Müller-Karpe H.)
frecvente ornamente fiind multiplele
proeminenþe mamelonare, dispuse pe corpul acestora. Celelalte decoruri, canelate,
incizate ºi pictate sunt foarte rare, ca de altfel ºi reprezentãrile plastice (fig. 166).
Mult mai bine cunoscut este ritul funerar al inhumaþiei, defuncþii fiind
depuºi în necropole, cum sunt cele de la Tiszapolgár-Basatanya (Ungaria), cu 167
de morminte, Tibava sau Vel'ke
Raškovce (Slovacia). Defuncþii erau
depuºi în morminte potrivit poziþiei lor
sociale ºi sexului (bãrbaþii chirciþi pe
dreapta iar femeile chircite pe partea
stângã), fiind însoþiþi de diferite obiecte
de inventar, dintre care unele foarte
bogate (piese de aramã ºi aur),
dovedind existenþa unei stricte ierarhii
sociale.
Datoritã pãtrunderii unor
elemente etno-culturale stepice, nord-
pontice, de tip Decea Mureºului-
Csóngrad, la începutul celei de-a doua Fig. 167. Formele ceramicii
jumãtãþi a mileniului al IV-lea bc, Bodrogkeresztúr
cultura Tiszapolgár s-a restructurat ºi a (dupã Patay P., Lichardus J.)
evoluat cãtre cultura
Bodrogkeresztúr.
Purtãtorii acestei culturi au fost mult mai dinamici, pãtrunzând, în cãutare
de sare ºi zãcãminte de aramã, ºi în spaþiul intracarpatic al Transilvaniei. În cadrul
294 Dumitru Boghian
acestei civilizaþii, metalurgia aramei a cunoscut o deosebitã înflorire, fiind
cunoscute, în special, topoarele cu douã braþe dispuse în cruce ºi unele depozite cu
piese de cupru, silex ºi obsidian.
În domeniul ceramicii, comunitãþile culturii Bodrogkeresztúr au continuat
sã confecþioneze vase cu picior înalt, perforat, recipiente cu gâtul în formã de
pâlnie, ºi aºa-numitele “oale de lapte”, destul de rar decorate cu motive incizate ºi
încrustate, pãstrându-se ºi motivele “textile” (fig. 167).
În ceea ce priveºte ritul funerar, se observã o continuitate din perioada
anterioarã, defuncþii fiind depuºi asemãnãtor. Se cunosc o serie de necropole, cum
sunt cele de la Tiszavalk-Kenderföld ºi Tiszasöllös, în ultima descoperindu-se
morminte foarte bogate.
Acestã civilizaþie a intrat, cãtre sfârºitul mileniului al IV-lea bc, într-un
proces de restructurare etno-culturalã, participând la geneza orizontului cultural
Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom, pe baza
cãruia s-au format civilizaþiile Eneoliticului final din regiune.
În Neoliticul final, în partea de est a
Ungariei (sfârºitul mileniului al V-lea bc), s-a
dezvoltat grupul cultural Herpaly, format, ca
ºi cultura Tisza, prin evoluþia grupului
Szakálhát-Lebö. Acest grup cultural s-a
caracterizat prin existenþa aºezãrilor de tip tell
ºi o ceramicã de bunã calitate, decoratã cu
incizii ºi picturã, înainte de ardere, cu culori
închise, ºi dupã ardere, cu alb ºi roºu sau cu un
strat gros de culoare.
Neoliticul târziu ºi Chalcoliticul
timpuriu (a doua jumãtate a mileniului al V-lea
-începutul mileniului al IV-lea bc) din zona
transdanubianã (vestul Ungariei) sunt
reprezentate de complexul cultural Lengyel
(M. Wosinsky, sfârºitul secolului al XIX-lea),
care se formeazã pe fondul culturii cu ceramicã
liniarã târzie la care s-au adãugat influenþe ale
Fig. 168. Ceramica culturii culturii Sopot. În faza de maximã dezvoltare,
Lengyel (dupã Lichardus J.) comunitãþile culturii Lengyel au ajuns pânã în
Polonia Micã ºi Silezia, Moravia, unde este
cunoscutã drept cultura pictatã moravã, Slovacia de sud-vest, Austria de est ºi
vestul Ungariei, dezvoltând mai multe variante regionale.
În ceea ce priveºte habitatul, purtãtorii complexului Lengyel au întemeiat
atât aºezãri deschise cât ºi fortificate, în fazele evoluate, natural ºi antropic, cu
ºanþuri ºi palisade (Nitrianský Hradok, Branè, Lengyel), în cadrul cãrora au fost
construite mici locuinþe de suprafaþã sau semiadâncite, din lut, ºi incinte circulare,
cu funcþie de cult (Tešetice). Pentru fazele mai noi se cunosc ºi locuinþe de mari
dimensiuni, amintind de tipul megaron.
În cadrul industriei litice se cunosc piese realizate din obsidian, în fazele
evoluate dezvoltându-se ºi metalurgia aramei. Ceramica a fost foarte bine
reprezentatã în cadrul acestui complex cultural, evoluând de-a lungul celor ºase
faze de dezvoltare. Ca forme, au fost realizate: vase bitronconice, recipiente cu
gâtul evazat, vase cu picior, amfore, vase-crater etc., decorate evolutiv, în
maniere diverse.
Astfel, în fazele timpurii, au fost utilizate motivele bandate simple,
spiralice, incizate sau pictate cu alb, brun, galben ºi roºu, cel mai adesea în
asociere. În faza Lengyel III a fost întrebuinþatã, pe scarã largã, pictura cu alb
pãstos ºi cu roºu, pentru ca, în fazele Lengyel IV ºi V, ornamentarea sã disparã în
mare mãsurã. În faza a VI-a a reapãrut ornamentarea incizatã ºi punctatã,
cunoscute fiind motivele geometrice (fig. 168).
La rândul ei, plastica antropomorfã ºi zoomorfã este variatã ºi a cunoscut o
anumitã evoluþie de la naturalism cãtre schematizare. Ritul funerar este reprezentat
prin înhumãrile în poziþie chircitã, câteva incineraþii ºi morminte colective, aflate
în necropole (Aszód ºi Zengövárkony). În fazele târzii apar ºi mormintele colective
în puþuri.
Comunitãþile complexului Lengyel au exercitat o influenþã puternicã
asupra grupelor liniar-ceramice târzii din Europa centralã, participând, împreunã
cu alte elemente etno-culturale contemporane, la geneza culturii chalcolitice
târzii Baden.
* * *
Neoliticul timpuriu iberic a fost reprezentat de orizontul cardial
(mileniile al VI-lea-al V-lea bc), cunoscându-se, aºa cum am arãtat mai sus, mai
multe variante regionale (zona Valencia ºi Barcelona, sudul Spaniei). Deºi situaþia
nu este tocmai clarã, au fost cercetate situri cu niveluri de locuire cardialã: Coveta
de l'Or (Beniarres, Valencia), Verdelpino (Cuenca), Barranca de los Grajos (Cieza,
Murcia), Nerja ºi Cueva de Dehesilla (Andalusia). Ceramica cardialã din zona
ibericã este foarte sãracã, în ceea ce priveºte ornamentaþia.
Pe baza elementelor cardiale evoluate s-a format cultura Alméria din
Neoliticul mijlociu (aprox. 4000-2600 bc), care s-a dezvoltat pe parcursul a trei
faze. Faza I reprezentatã, în special, prin situl de la El Garcel, prezintã aºezãri
înconjurate de un zid ºi o ceramicã netezitã, cu forme semisferice (boluri ºi vase cu
gât înalt ºi îngust), cupe bitronconice, strãchini cu fundul plat ºi urcioare ovoide.
Industria liticã cioplitã se caracterizeazã prin piese microlitice: lamele,
trapeze, triunghiuri, burine, cuþite ºi piese de secerã; industria liticã ºlefuitã este
reprezentatã prin numeroase topoare lucrate în roci dure. Înmormântãrile s-au
realizat în gropi circulare, înconjurate de un mic zid de piatrã, în care erau depuse
unul sau douã schelete (câteodatã mai multe); ca obiecte de inventar gãsindu-se
bolurile de ceramicã, lamele, trapezele ºi triunghiurile de silex, topoarele ºlefuite ºi
brãþãrile lucrate din scoicã de stridie, ca la Atalya IV. Cistele cu plan poligonal,
descoperite în regiunea Grenada reprezintã un stadiu evoluat al acestor prime
morminte colective.
În faza a II-a, mormintele circulare, cu pereþii realizaþi din piatrã, aveau
drept cale de acces un scurt culoar. În cadrul ofrandelor-inventar erau prezente
elemente noi: sãgeþile triunghiulare sau rombice, uneori cu peduncul,
strãpungãtoarele, idolii en violon, asemãnãtori cu cei cicladici, ºi vasele cu umãr. În
provincia Grenada, megalitismul s-a diversificat, monumentele prezentând
296 Dumitru Boghian
camere poligonale sau patrulatere cu culoar scurt. În situl Gerundia, alãturi de
vârfurile de sãgeatã, brãþãri de marmurã ºi scoicã ºi ceramica nedecoratã, au apãrut
primele obiecte de metal, sub forma vârfurilor de sãgeatã din aramã, datate în
jur de 3100 bc.
Ultima fazã (III) anunþã cultura Los Milarès. Casele din aºezarea
Parazuelos (Mazarron, Murcia) erau rectangulare ºi prezentau asize de piatrã. Au
fost descoperite vârfuri de sãgeatã cu aripioare ºi peduncul, piese realizate din
aramã (strãpungãtoare/poansoane, ace, sãgeþi rombice) ºi idoli cu ochi pictaþi sau
gravaþi. Mormintele megalitice colective prezentau cãi de acces mult mai lungi.
Megalitismul a atins apogeul prin monumentele de la Cueva de Menga la
Antequera sau cu cel de la Casilla în Gandul.
Megalitismul funerar este cunoscut ºi în Portugalia, în acest sens putând fi
citate mormintele de la Poço da Gateira, districul Evora/Alentejo, Gorginos ºi Anta
Grande di Olival da Pega/Reguengos, prezentând unele influenþe primite din
mediul Alméria.
Civilizaþia Los Millarès (situl de la Santa Fé, Alméria) s-a dezvoltat în
cea dea doua jumãtate a mileniului al III-lea bc, de-a lungul a douã faze, în cadrul
celei din urmã apãrând elemente ale culturii ceramicii campaniforme. În cadrul
habitatului uman se cunosc aºezãri fortificate cu ziduri, în sisteme complexe (Los
Millarès/Spania ºi Zambujal/Portugalia). De asemenea, deosebit de elaboratã a
fost industria liticã, în cadrul cãreia se remarcã armele, alãturi de care sunt prezente
pumnalele de cupru, topoarele plate, cuþitele, fierãstraiele, inelele, cerceii,
denotând o amplã activitate metalurgicã. Ceramica acestei culturi este compusã
din vase bitronconice ºi sferice, vase-sticlã, vasele cu mai multe guri, vasele
zoomorfe, decorate cu motive geometrice incizate ºi imprimate cu pieptenele,
reprezentând motive geometrice (triunghiuri, „cãpriori”, cercuri solare,
animale etc.).
Ritul funerar s-a caracterizat prin continuarea megalitismului,
construindu-se morminte de piatrã, cu camerã rotundã, culoar ºi cupolã, unele
parþial adâncite, în care erau depuºi defuncþii (Almizaraque, Antequera,
Gandul/Spania, A Dos Tassos ºi Farisoa/Portugalia.
* * *
Neoliticul Peninsulei Italice se alimenteazã din tradiþia Impresso-
Cardial, care, fiind un fenomen etno-cultural divers, a contribuit la introducerea,
probabil pe cale maritimã, a noului mod de viaþã ºi de gândire, aflându-se într-o
permanentã legãturã cu fenomenele culturale din spaþiile vecine, în special din
vestul Peninsulei Balcanice. Cele mai vechi descoperiri neolitice/Neolitico
Inferiore (mileniul al VI-lea bc), de tip Impresso-Cardial, sunt atestate în sudul
peninsulei, fiind vorba de locuiri în grote, adãposturi sau pe litoral, în cadrul lor
gãsindu-se o ceramicã grosierã, decoratã cu impresiuni de unghie, degete
sau scoicã.
Pe fond Impresso-Cardial târziu, prin evoluþie ºi prin contribuþia unor
influenþe externe, în special vest-balcanice ºi, poate, liniar-ceramice, s-a format, în
Neoliticul mijlociu/ Neolitico Medio, în nordul Italiei, o serie de culturi ºi grupe
culturale, dezvoltate pe parcursul mileniului al V-lea bc: Gaban (Valea Adige),
Vhó (SE Lombardiei), Fiorano (Veneþia, Emilia ºi Toscana), fiecare cu combinaþii
decorative particulare, pe formele
principale (boluri, pahare, cãni ºi
urcioare) fiind trasate ºiruri de motive
incizate, imprimate ºi asociate cu
ornamente plastice.
Elemente asemãnãtoare se
regãsesc ºi în grupele culturale Sasso
Furbara ºi Sarteano, În Insula Malta,
primele atestãri neolitice se leagã tot de
orizontul Impresso-Cardial, evidenþiat
prin cercetãrile de la Skorba (sfârºitul
mileniului al V-lea bc).
Prin intermediul grupelor
evoluate cu ceramicã incizatã, Quinzano
ºi Rivoli-Chiozza, care derivã din grupul
Fiorano, în Liguria ºi Câmpia râului Fig. 169. Ceramicã cardialã,
Pó/Pad, s-a format cultura vaselor cu Fiorano, Bocca Quadrata (dupã
gura pãtratã/Vasi à Bocca Quadrata, Bagolini B., Muller-Karpe H.)
(fig. 169) care s-a dezvoltat pe parcursul a
trei faze, cunoscutã prin vasele specifice (pahare, strãchini, boluri cu gura pãtratã),
decorate cu motive liniare, spiralice ºi geometrice, realizate prin incizie, excizie ºi
imprimare.
În sudul Italiei, orizontul Impresso-Cardial a evoluat spre o fazã târzie,
marcatã prin dezvoltarea culturilor Matera ºi Sentinello, caracterizate prin
perpetuarea ceramicii cu decoruri imprimate ºi incizate. De asemenea, pentru
perioada mileniului al V-lea bc, trebuie menþionatã cultura cu ceramicã roºie
pictatã (motivele predilecte fiind: benzile, „cãpriorii”, triunghiurile, romburile,
cercurile etc.), numitã ºi stilul Capri, identificatã în siturile de la Ripoli, Lipari.
Megara Hyblaea, Scaramella ºi Massernia la Quercia, faza Massernia la Quercia
fiind continuatã de faza Passo di Corvo, cu ceramicã mult mai diversificatã atât în
ceea ce priveºte formele ºi decorurile. Aceste culturi au întreþinut legãturi cu
civilizaþiile neolitice mijlocii de pe coasta dalmatã, în special Danilo, ºi târzii,
Hvar-Lisièièi. În zonã, în Neoliticul târziu/Neolitico Inferiore, la sfârºitul
mileniului al V-lea bc, s-a dezvoltat cultura Serra d'Alto, cu ceramicã pictatã
tricrom.
Chalcoliticul italian (mileniul al IV-lea bc) pare sã fi avut o dinamicã
proprie, deoarece a fost oarecum marginal faþã de marile ºi puternicele centre
chalcolitice carpatice ºi danubiene. Este reprezentat prin câteva culturi interesante
cum sunt: Lagozza, Diana, Gaudo, Rinaldone ºi Remedello.
Cultura Lagozza (situl La Lagozza, Besnate, Italia) a fãcut parte din
marele complex cultural Chassey-Cortalloid-Lagozza. S-a dezvoltat în Liguria,
Lombardia, Emilia ºi Toscana, fiind caracterizatã printr-un habitat diversificat
(grote ºi aºezãri deschise, chiar în apropierea lacurilor prealpine, a se vedea situl
eponim), ritul funerar al inhumaþiei, în mici cutii de piatrã, o industrie liticã cu
gratoare, topoare ºlefuite, vârfuri de sãgeþi ºi o ceramicã de facturã superioarã,
neagrã sau roºiaticã-închisã, lustruitã, formele predominante fiind vasele
298 Dumitru Boghian
globulare, strãchinile joase ºi carenate, paharele, bolurile, oalele, vasele cu torþi
multiple, în formã de nai, cu un decor incizat, dispus la interiorul strãchinilor ºi pe
umãrul recipientelor (fig. 170. 11-18).
În Italia sudicã, cultura neoliticã Serra d'Alto a fost urmatã de cultura
Diana, a cãrei ceramicã monocromã, roºie ºi ºlefuitã nu a fost decoratã. În cadrul
acestei culturi au fost descoperite urme
care denotã prelucrarea aramei prin
turnare (Castello di Lipari), ºi morminte
de inhumaþie, individuale ºi colective. În
Insula Lipari, s-a dezvoltat un grup
cultural înrudit cu cultura Diana, numit
Bellavista.
În zona Abruzzes, în Campania,
pe coasta adriaticã, pânã în Lombardia ºi
Liguria, s-a dezvoltat, în mileniul al IV-
lea bc, cultura Ripoli (în valea Vibrata,
Abruzzes) cu ceramicã pictatã (vase
ovoidale ºi cãni pictate cu roºu ºi brun,
ornamentele fiind compuse din fascicole
de linii orizontale ºi verticale, alcãtuind,
uneori triunghiuri ºi romburi).
În timpul Chalcoliticului
mijlociu ºi târziu, sfârºitul mileniului al
IV-lea-mileniul al III-lea bc, în sudul
Italiei au apãrut, poate sub influenþa
Fig. 170. Ceramicã aparþinând
culturilor Lagozza, Remedello ºi culturilor epocii bronzului timpuriu din
paharelor campaniforme (Barfield M a r e a M e d i t e r a n ã , e l e m e n t e l e
l.L., Fasani L, Cornaggia- arhitecturii funerare megalitice (Malta).
Castiglioni O, Lichardus J.) În Campania, este cunoscutã cultura
Gaudo, în cadrul ceramicii cãreia s-au
resimþit influenþe din partea bronzului timpuriu egeean (pahare, ceºti cu douã torþi,
urcioare, askoi, lucrate într-o pastã monocromã, închisã la culoare, decoratã cu
incizii simple ºi impresiuni sub formã de ºnururi în relief). Purtãtorii acestei culturi
au cunoscut pumnalele de aramã ºi o industrie evoluatã a silexului.
În Latium ºi Toscana, în aceastã perioadã, s-a dezvoltat cultura
Rinaldone, în mediul cãreia s-au realizat morminte sãpate în stâncã sau în cutii de
piatrã (hipogee), ritul funerar fiind inhumaþia, defuncþii fiind însoþiþi de un inventar
bogat.
Purtãtorii culturii Rinaldone au dezvoltat o evoluatã industrie a silexului
(pumnale, vârfuri de sãgeatã ºi silex, mãciuci ºi topoare de luptã etc.), au
confecþionat halebarde ºi pumnale triunghiulare de aramã (cu nervuri axiale, nituri
ºi limba mânerului îngustã), caracteristice pentru Bronzul timpuriu mediteranean,
ºi o ceramicã de culoare brunã închisã, alcãtuitã din vase globulare cu gâtul strâmt,
strãchini carenate, urcioare cu torþi orizontale ºi verticale, decorate cu ºnururi
în relief.
Cultura Remedello (necropola eponimã în apropiere de Brescia) s-a
dezvoltat în zona Veneþiei ºi Lombardiei (Câmpia Pô/Pad). Acesteia i-au fost
proprii: o ceramicã cu pahare bitronconice ºi oale tronconice cu torþi, decorate cu
incizii ºi impresiuni circulare, linii orizontale, motive dispuse metopic (fig. 170. 4-
10), pumnalele triunghiulare, cu nituri ºi nervurã (tip Remedello), care s-au
rãspândit pânã în Alpii Maritimi, Jura ºi Elveþia, ºi topoarele plate de aramã, armele
de silex (vârfuri de suliþã ºi sãgeatã, topoare de luptã), podoabele de aramã ºi de
argint (Villafranca) ºi inhumaþiile în groapã simplã, defuncþii depuºi în poziþie
ghemuitã fiind însoþiþi de un inventar deosebit de bogat. Pe aceste fonduri s-au
suprapus purtãtorii culturii paharelor campaniforme, (fig. 170. 1-3) fãcând
trecerea cãtre epoca bronzului în regiune.
* * *
Stepele nord-pontice reprezintã
un areal geografic ºi cultural foarte
interesant în Neolitic ºi Eneolitic, un
spaþiu prin care au evoluat sau s-au
perindat diferite populaþii, mai stabile sau
nomade, care au vehiculat numeroase
elemente de culturã materialã ºi spiritualã
între zona carpato-balcanicã ºi Dunãrea
de Jos, pe de o parte, ºi lumea caucaziano-
caspicã, pe de altã parte. Au rezultat,
astfel, fenomene etno-culturale
particulare, care au fost legate, în
Neoliticul final ºi Chalcolitic, de procesul
de indoeuropenizare a Europei.
Deºi s-a vorbit de existenþa unui
Neolitic aceramic local (Soroca/R.
Moldova ºi Kamena Moghila/ Ucraina),
în stadiul actual al cercetãrilor nu se mai
poate susþine aceastã ipotezã. Fãrã a se
putea lãmuri pe deplin, modul în care s-a Fig.171. Materiale arheologica ale
realizat neolitizarea stepelor nord- culturilor Bug-Nistru, Sursk-Nipru,
pontice, arãtãm cã Neoliticul timpuriu Nipru-Doneþk, Srednyi Stog II,
(mileniul al V-lea bc) din aceastã zonã Jamnaja (dupã Berezanskaja,
este caracterizat prin existenþa a trei Danilenko)
culturi: Bug-Nistru, Sursk-Nipru ºi
Nipru-Doneþk, denumite dupã principalele fluvii care brãzdeazã teritoriul lor.
Cultura bugo-nistrianã, nãscutã în interfluviul respectiv, a pãstrat, mai
ales în domeniul industriei litice, multe tradiþii mezolitice locale (Soroca),
ceramica având forme simple, cu fundul conic, decorate cu motive modeste,
incizate ºi imprimate. Ca urmare a influenþelor primite din mediul culturilor Criº ºi
ceramicii liniare, purtãtorii culturii bugo-nistriene ºi-au perfecþionat modul de
viaþã, realizând o ceramicã de facturã mai bunã (fig. 171. 17-18).
Cultura Sursk-Nipru nu are o genezã elucidatã. Dovezile legate de
modul de viaþã neolitic sunt puþine, ceramica cu forme simple (strãchini, pahare
mari cu fundul ascuþit) fiind decoratã cu motive geometrice, realizate prin incizie ºi
300 Dumitru Boghian
impresiuni de unghie (fig. 171. 19-21).
Cultura Nipru-Doneþk este cel mai bine cunoscutã, dintre acestei trei
entitãþi arheologice, rãspândindu-se pânã în sudul Bielorusiei. Cel mai bine
cunoscut, în cadrul acestei culturi, este ritul funerar al inhumaþiei, în poziþie
alungitã, în morminte singulare sau colective, defuncþii fiind acoperiþi cu un strat
consistent de ocru roºu ºi însoþiþi de un inventar compus din puþine vase, podoabe
ºi, cãtre sfârºitul culturii, din mici piese de aramã. Este posibil ca în mediul acestei
culturi sã se fi realizat domesticirea calului, ulterior, în Eneolitic, continuatorii
acestei civilizaþii devenind deosebit de mobili.
Ceramica culturii Nipru-Doneþk s-a caracterizat prin forme foarte simple,
cu fundul rotunjit ºi ascuþit ºi profilul în formã de S (pahare mari, strãchini, cupe
etc.), realizate dintr-o pastã cu multã scoicã pisatã în compoziþie, prezentând ca
ornamente motive incizate ºi imprimate, adesea combinate, dispuse la partea
superioarã a vaselor (fig. 171. 13-16). Purtãtorii culturii Nipru-Doneþk au
întreþinut legãturi, pe parcursul evoluþiei lor, cu complexul cultural Cucuteni-
Tripolje sau cu cultura cu ceramicã decoratã cu gropiþe din zona Bielorusiei.
Eneoliticul stepelor nord-pontice s-a caracterizat printr-o diversitatea ºi
mobilitatea mai accentuatã a comunitãþilor umane decât în perioada anterioarã,
generând evoluþii particulare. Dacã în spaþiul cuprins între Nistru ºi Nipru au
continuat sã evolueze comunitãþile culturii tripoliene, parte integrantã a vastului
complex cultural Ariuºd-Cucuteni-Tripolie, cu ceramicã pictatã ºi adâncitã, în
special, despre care vom vorbi mai jos, în celelalte teritorii nord-pontice, chiar
ponto-caspice, s-au dezvoltat civilizaþiile: Srednyj Stog II, derivatã din cultura
Nipru-Doneþk, Mihajlovka I, Nipru-Azov (Mariupol) ºi complexul Hvalynsk-
Novo Danilovsk-Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari, bine cunoscute prin
intermediul ritului funerar al inhumaþiei în tumuli ºi utilizarea ocrului roºu. În acest
sens, pot fi menþionate marile necropole de la Mariupol, Maikop sau cele din
cultura Kemi-Oba.
Cultura Srednyj Stog II reprezintã o fazã evoluatã a culturii Nipru-
Doneþk ºi s-a caracterizat printr-o economie pastoral-agrarã, dezvoltatã într-un
spaþiu stepic. Ceramica acestei culturi avea multã scoicã pisatã în compoziþie (aºa-
numita ceramicã „Cucuteni C” din arealul Ariuºd-Cucuteni-Tripolje) ºi era
decoratã cu motive ºnurate ºi imprimate (fig. 171. 1-12). Triburile sale au practicat
ritul funerar al inhumaþiei, defuncþii fiind depuºi în poziþie întinsã s-au uºor
chircitã, în gropi deasupra cãrora se ridicau construcþii tumulare (kurgane). Aceste
comunitãþi, posesoare ale calului domestic ºi vehiculelor cu roþi, s-au deplasat
înspre vest, interacþionând cu civilizaþiile contemporane din Balcani, Dunãrea de
Jos ºi mijlocie ºi Carpaþi.
În acelaºi timp, purtãtorii complexului Hvalynsk-Novo Danilovsk-
Petro Svistunovo-Suvorovo-Cainari au avut un rol deosebit de important în
restructurarea etnoculturalã a civilizaþiilor aparþinând Eneoliticului clasic din zona
carpato-balcanicã ºi dunãreanã. Migrând de la est cãtre vest, în condiþiile aridizãrii
climatului, de la sfârºitul atlanticului ºi începutul subborealului, aceºtia au pãtruns
în mediul culturilor eneolitice carpato-balcano-dunãreano-pontice (Cucuteni-
Tripolje, Gumelniþa-Karanovo VI-Kodžadermen-Varna-Dikili Tash, Sãlcuþa-
Krivodol-Bubanj Hum), generând o serie de restructurãri ca: formarea culturii
Cernavoda I-Ezero, transformarea culturii Tiszapolgár în cultura Bodrogkeresztúr
º.a., fenomen pus pe seama primului val Kurgan, când ar fi început procesul de
indoeuropenizare (M. Gimbutas).
VI. 6. Neoliticul ºi Eneoliticul carpato-danubiano-

pontic
Neoliticul ºi Eneoliticul din spaþiul carpato-danubiano-pontic reprezintã
un caz particular al proceselor etno-culturale care s-au dezvoltat în zona anatolianã
ºi egeo-balcanicã, cu care este strâns legat genetic ºi evolutiv, reprezentând,
parafrazându-l pe N. Iorga, un fel de „Orient dupã Orient”. Cu toate acestea, în
Sisteme de periodizare ºi cronologie ale Neoliticului ºi Eneoliticului

din România (adaptate apud N. Ursulescu)
decursul dezvoltãrii sale, epoca neoliticã ºi eneoliticã carpato-danubiano-ponticã,

a cunoscut diferite ºi complexe procese de sintezã ºi asimilare, care i-au conferit o
302 Dumitru Boghian
pronunþatã individualitate în cadrul
peisajului cultural contemporan
european, cu o periodizare
particularã (vezi tabelul de mai
jos).
Fãrã a se putea susþine, în

stadiul actual al cercetãrilor,
existenþa unui Neolitic aceramic, ca
rezultat al unei evoluþii dintr-un
Epipaleolitic - Mezolitic local (a se
vedea descoperirile discutabile de
la Schela Cladovei-Lepenski Vir,
Ciumeºti, Erbiceni, din România, Fig. 172. Ceramica Starcevo-Cris
(dupã Marinescu-Bîlcu, Ursulescu)
ºi Soroca, din Rep. Moldova), se
observã cã neolitizarea acestui
spaþiu s-a produs, la fel ca în cazul unei pãrþi a spaþiului central, vest ºi nord
balcanic, direct, prin migraþia unor comunitãþi de tip Protosesklo (Banat, Oltenia ºi
P o d i º u l Tr a n s i l v a n i e i ) , S t a r è e v o - C r i º ( M u n t e n i a , M o l d o v a ,
Rep. Moldova ºi vestul Ucrainei) ºi Dudeºti-Hamangia (Dobrogea), ºi indirect,
prin aculturaþia multor elemente superioare de civilizaþie neoliticã, mai timpurii
sau mai târzii, ºi eneolitice, într-un context dinamic ºi flux continuu. De aceea, deºi
s-au gãsit într-o zonã secundarã de neolitizare, majoritatea fenomenelor etno-
culturale din spaþiul carpato-danubiano-pontic s-au dezvoltat în continuarea ºi în
strânsã legãturã, în special, cu cele balcanice, formula Ex Balcani lux (H.
T o d o r o v a ) f i i n d v a l a b i l ã
în parte.
Astfel, în jurul anilor 6000 bc, comunitãþi umane neolitice anatoliano-
egeene, aparþinând fazei timpurii (aprox. 6000-5500 bc), încadrate în orizontul
cultural Anzabegovo-Donja Branjavina-Cârcea-Ocna Sibiului-Gura
Baciului, atribuit complexului Protosesklo, s-au deplasat pe culoarele Vardar-
Morava ºi Struma ºi Mariþa-Isker, colonizând ºi neolitizând o parte importantã a
Peninsulei Balcanice, Oltenia, Banatul ºi Transilvania intracarpaticã. Acestea au
adus modul de viaþã neolitic pe deplin format (cultivarea plantelor, creºterea
animalelor, confecþionarea unei ceramici superioare pictate, cu înveliº roºu,
puternic lustruit, pictat, uneori, cu alb, utilizându-se ca motive bulinele ºi reþelele
de linii, elemente de plasticã neoliticã etc.). Acest orizont cultural a participat la
formarea culturii Starèevo-Criº, din Neoliticul mijlociu propriu-zis (cristalizat).
Cãtre sfârºitul Neoliticului mijlociu (prima jumãtate a mileniului al V-lea bc),
Muntenia, Moldova, Rep. Moldova ºi vestul Ucrainei au fost neolitizate treptat de
comunitãþile culturii Starèevo-Criº (fazele III-IV), în vreme ce, dupã mijlocul
mileniului al V-lea, triburi Dudeºti ºi Hamangia au introdus modul de viaþã neolitic
în Dobrogea.
Cea mai bine cunoscutã culturã a Neoliticului mijlociu (cristalizat) este
Starèevo-Criº/Körös (aprox. 6000-5000/4500 bc), ale cãrei comunitãþi au
populat aproape întreg spaþiul carpato-danubiano-pontic. Deºi, în partea de sud-
vest, pãstreazã multe dintre trãsãturile de bazã ale complexului
cultural din care face parte, odatã cu rãspândirea spre nord ºi est
se observã o decãdere a tehnicii de prelucrare a ceramicii, mai
ales în privinþa utilizãrii lustrului ºi a picturii. De aceea, ceramica
de facturã semifinã ºi grosierã, cu pleavã compoziþie, este
majoritarã ºi a fost decoratã cu incizii, impresiuni de unghie ºi
deget.
Ceramica finã a fost mult mai rarã ºi prezintã, în fazele
târzii, o frumoasã picturã policromã spiralicã (cu alb, roºu ºi
negru), vorbind de nivelul înalt al olãritului atins încã din aceastã
perioadã (fig. 172).
Organizarea habitatului ºi a spaþiului locuibil denotã o
adaptare la noile ecosisteme, în aºezãrile variabile ca întindere,
situate adesea în apropierea apelor, existau locuinþe simple,
parþial adâncite, ºi colibe de suprafaþã, cu o singurã încãpere ºi cu
scheletul format din pari ºi împletituri de nuiele, peste care se
aplica o lutuialã destul de subþire. Industria liticã pãstreazã
trãsãturi mezolitice (microlitismul ºi geometrizarea), dintre
piesele ºlefuite fiind cunoscute topoarele ºi tesle cvasi-calapod
(plan-convexe), rar perforate. Sunt cunoscute centre de
extragere a sãrii, prin fierbere ºi evaporare, prelucrarea saramurii
fãcându-se în vase speciale (briquetage), conice, ceea ce
permitea transportarea sãrii rezultate ºi comercializarea la
distanþã, prin troc.
Viaþa spiritualã e reprezentatã printr-o serie de statuete
Fig. 173.
de lut, prin reliefurile antropomorfe ºi zoomorfe de pe Ceramicã
ceramicã, mãsuþele-altãraº ºi ornamentele incizate Ciumeºti
asemãnãtoare unor pictograme (Ocna Sibiului, jud. Sibiu ºi (dupã Gh.
Glãvãneºtii Vechi, jud. Iaºi). Defuncþii erau înhumaþi în poziþie Lazarovici)
chircitã, printre locuinþe, ca tipuri antropologice fiind atestate
cel mediteranoid gracil, sporadic apãrând ºi proto-europoide,
mai robuste.
Sfârºitul culturii Starèevo-Criº s-a produs, încã de la începutul fazei a III-
a, ca urmare a pãtrunderii purtãtorilor complexului cultural Vinèa-Dudeºti, în
regiunile sud-vestice (Oltenia ºi Banat), ºi prin rãspândirea, în faza a IV, a unor
comunitãþi ale culturii ceramicii liniare occidentale, dinspre Europa est-centralã în
regiunile nordice ºi est-carpatice (Ucraina, Moldova, Rep. Moldova).
La periferia nord-vesticã a ariei de rãspândire a fazelor târzii a culturii
Starèevo-Criº, prin asimilarea populaþiei tardenoisiene locale, mult întârziate, ºi
prin aculturaþie, s-a format ºi a evoluat, la sfârºitul Neoliticului mijlociu ºi în
Neoliticul târziu, grupul cultural Ciumeºti-Piºcolþ (jud. Satu Mare), care
reprezintã o variantã a culturii liniar-ceramice orientale timpurii din bazinul
Tisei superioare ºi câmpia Sãtmarului (legatã de manifestãrile similare din N.
Ungariei ºi S-E Slovaciei), în cadrul cãruia s-a pãstrat o industrie microliticã,
lucratã din obsidian local, ºi particularitãþi în decorul ceramicii (linii incizate, uºor
albiate ºi pictarea vaselor, cu negru, în stil liniar geometric) (fig. 173).
304 Dumitru Boghian
În Neoliticul târziu (aprox. 5000/4500-
4250 bc), au pãtruns, în spaþiul carpato-
danubiano-pontic, douã curente etno-culturale,
oarecum opuse ca direcþie ºi origine: primul, mai
timpuriu, reprezentând cel de al doilea mare val
(cultural ºi demografic) neolitic de origine
sudicã (anatoliano-egeeanã), cu ceramicã neagrã
sau cenuºie, puternic lustruitã ºi decoratã cu
pliseuri ºi caneluri, individualizat prin culturile
Vinèa, Dudeºti ºi, spre sfârºitul etapei,
Hamangia, ºi cel al doilea, de origine est-
central-europeanã, constituit din comunitãþile
ceramicii liniare occidentale târzii.
Ulterior, din asimilarea fondului neolitic
anterior ºi îmbinarea cu noile elemente etno-
culturale, s-au nãscut, în spaþiul de referinþã,
culturile ºi grupele culturale eneolitice timpurii,
Fig. 174. Materiale Vinèa- care s-au caracterizat printr-o deosebitã
Turdaº (dupã Gh. Lazarovici) individualitate ºi forþã de creaþie.
Comunitãþile culturii Vinèa au ocupat
Banatul (cultura Banatului, Gh. Lazarovici), unde, în parte au dislocat, în parte au
asimilat comunitãþile Starèevo-Criº, ºi pãrþile vestice ale Olteniei (aspectul
cultural Rast, Vl. Dumitrescu), unde s-au mixtat cu cele ale culturii Dudeºti. Într-
o anumitã etapã a evoluþiei lor, aceste comunitãþi au pãtruns în Podiºul
Transilvaniei, unde au asimilat grupurile Starèevo-Criº foarte târzii, de tip Lumea
NouaCheile TurziiCluj, ºi au format
cultura Turdaº.
Deºi au cunoscut unele fenomene de
retardare a dezvoltãrii lor, pe mãsura
expansiunii spre nord-vest, ºi de revenire ºi
înflorire, comunitãþile vinèiene au avut, ºi prin
perpetuarea unor puternice legãturi cu zona de
origine, un rol decisiv la trecerea societãþilor
locale la modul de viaþã eneolitic. Ceramica
comunitãþilor culturii Vinèa din spaþiul
Olteniei, Banatului ºi Transilvaniei a prezentat
aceleaºi caracteristici (pastã, forme, decoruri)
cu cea din zonele vecine (fig. 174). Deosebit
de interesant este, pentru domeniul
Fig. 175. Sanctuarul de la Parþa spiritualitãþii neolitice ºi eneolitice a Vechii
(dupã Gh. Lazarovici) Europe, sanctuarele descoperite în aºezarea de
la Parþa (jud. Timiº), (fig. 175).
Din sintezele realizate între comunitãþile vinèiene, Starèevo-Criº târzii ºi
cele liniar-ceramice, printr-o evoluþie particularã, de la zonã la zonã, s-au format
civilizaþiile ºi grupele culturale ale Eneoliticului timpuriu: cultura Tisa/Tisza (o
parte a Banatului ºi estul Ungariei), Herpály, Lengyel º. a. (Câmpia Pannonicã),
aspectul cultural Rast (Oltenia de vest),
cultura Turdaº, grupurile Iclod,
Suplac, Gilãu (Transilvania).
În Muntenia ºi estul Olteniei ºi
pe teritoriul din nordul Bulgariei, au
pãtruns ºi evoluat triburile culturii
Dudeºti (Bucureºti) Hotniþa (Bulgaria),
înrudite parþial cu cele vinèiene. În faza a
treia a culturii Dudeºti (fig. 176), din
împletirea cu purtãtorii culturii ceramicii
liniare (din Moldova ºi Transilvania), cu
influenþe sudice, s-a format complexul
Fig. 176. Ceramicã aparþinând
cultural Boian-Vãdastra din
culturii Dudeºti (dupã E. Comºa)
Eneoliticul timpuriu.
Comunitãþile culturii ceramicii
liniare, mai ales cele din cea de-a doua mare perioadã din evoluþia lor, cunoscutã
sub numele de cultura ceramicii liniare cu capete de note muzicale (decorul
format din alveole dispuse pe linii incizate, asemenea capetelor notelor muzicale
pe un portativ, fig. 177), au ocupat, îndeosebi Podiºul Transilvaniei, Moldova, Rep.
Moldova ºi vestul Ucrainei.
În spaþiul nostru, aceste
comunitãþi au dezvoltat forme
particulare de culturã materialã,
necunoscându-se, pânã în prezent,
locuinþe de mari dimensiuni ca în vest.
Totuºi, au fost perpetuate
uneltele ºlefuite specifice, toporul ºi
tesla de piatrã în formã de calapod (plan-
convex). Purtãtorii culturii liniar-
ceramice au intrat în sintezã cu
comunitãþile Vinèa ºi Dudeºti,
contribuind la formarea unor entitãþi
etno-culturale din Eneoliticul timpuriu
ca: Turdaº, Iclod ºi Boian, iar din
legãturile cu ultima nãscându-se cultura
Precucuteni.
E n e o l i t i c u l c a r p a t o - Fig. 177.Ceramicã liniarã (dupã S.
danubiano-pontic (aprox. 4250-2700 Marinescu-Bâlcu, N. Ursulescu)
bc), nu a început, ca etapã istoricã, pe tot
teritoriul, în acelaºi timp, debutând, se pare, mai timpuriu în regiunile sudice,
legate de evoluþia avansatã a Chalcoliticului anatoliano-balcanic, primele piese de
aramã apãrând în mediul fazelor târzii ale culturii Starèevo-Criº ºi cele timpurii ale
culturii Vinèa.
Pe lângã utilizarea metalului, se configureazã, treptat ºi sigur, toate
celelalte caracteristici: organizarea superioarã ºi fortificarea habitatului,
sistematizarea spaþiului, utilizarea necropolelor, construirea unor locuinþe de tip
306 Dumitru Boghian
superior, cu platformã de lut ars, folosirea unor tehnologii agricole înaintate
(tracþiunea animalelor pentru arat), confecþionarea unei ceramici superioare, în
special pictate, specializarea ºi perfecþionarea utilajului litic osteologic ºi din alte
materiale, dezvoltarea componentei uraniene în cadrul cultului fecunditãþii ºi
fertilitãþii etc.
În Eneoliticul timpuriu (aprox. 4250-3750 bc), ºi-au continuat evoluþia o
serie de civilizaþii care s-au format în Neoliticul târziu, acesta fiind, mai degrabã, o
perioadã când s-au acumulat trãsãturile noului mod de viaþã, numãrul pieselor de
aramã crescând cãtre sfârºitul perioadei, depozitul de la Cãrbuna (jud.Tighina,
Rep. Moldova, fiind un exemplu.
Astfel, pe teritoriul Munteniei s-au dezvoltat comunitãþile fazelor
evoluate ale culturii Boian (situl de
pe insula Grãdiºtea Ulmilor din
lacul Boian, com. Vãrãºti, jud.
Cãlãraºi), care s-au rãspândit,
treptat, în toate direcþiile, pe
teritoriul Bulgariei fiind cunoscutã
sub numele de cultura
Mariþa/Marica sau Karanovo IV-
V).
Spre nord, în sud-estul
Tr a n s i l v a n i e i º i s u d - v e s t u l
Moldovei, comunitãþile fazei
Giuleºti a culturii Boian au intrat în
Fig. 178. Ceramica culturii Hamangia sintezã cu triburile liniar-ceramice
(dupã D. Berciu) târzii ºi s-a format cultura
Precucuteni. Pe linia Dunãrii,
purtãtorii culturii Boian s-au interferat cu cei ai culturii Hamangia, iar spre vest, pe
linia Oltului, cu cei ai culturii Vãdastra, cu
care formeazã, probabil, un complex cultural.
Dintre toate caracteristicile culturii,
se remarcã ceramica decoratã prin incizie ºi
excizie, motivele decorative fiind încrustate,
uneori, cu culoare roºie sau albã. Pentru
domeniul spiritual, trebuie menþionat
sanctuarul de la Cãscioarele (lângã Olteniþa),
cu pereþii de lut pictaþi cu alb ºi roºu ºi coloane
de lut pictate, care reprezentã, probabil, aºa-
numitul “cult al coloanei” ca axis mundis,
prin care se realiza legãtura dintre lumea
teluricã ºi cea uranianã. În ceea ce priveºte
ritul funerar, din faza Bolintineanu, este
cunoscutã necropola de la Cernica (cu circa
370 de morminte) ºi altele, ritul funerar fiind
inhumaþia în poziþie chircitã. Cultura Boian Fig. 179. Ceramicã Precucuteni
reprezintã fondul care a evoluat spre cultura (dupã Silvia Marinescu-Bîlcu)
Gumelniþa, putându-se vorbi ºi de un complex cultural Boian-Gumelniþa.
În pãrþile estice ale Olteniei au evoluat comunitãþile culturii Vãdastra,
nãscute pe fond Dudeºti târziu, cu influenþe vinèiene ºi liniar ceramice, care aveau
aºezãri fortificate ºi o agriculturã evoluatã, în cadrul cãreia utilizau un plug
primitiv (cu brãzdar din corn sau din lemn), tractat de bovidee domestice.
Ceramica culturii Vãdastra s-a remarcat printr-o bogãþie de forme, tehnici
ºi motive ornamentale, predominante fiind exciziile ºi incrustaþiile cu alb ºi roºu,
realizându-se mai ales motive spiralo-meandrice. În sud-vestul Olteniei, s-a
dezvoltat aspectul cultural Rast, în fapt o variantã localã a culturii Vinèa (faza C),
cu puternice influenþe primite din partea civilizaþiilor Vãdastra ºi Tisa, care s-a
caracterizat prin aºezãri deschise ºi o ceramicã cenuºie, decoratã predominant cu
caneluri ºi pliseuri.
Plastica antropomorfã ºi zoomorfã din cele douã arii culturale era bogatã ºi
prezenta o puternicã amprentã vinèianã, remarcându-se „grupul statuar”,
reprezentând o femeie cu un copil în braþe ºi „cuplul divin” („îndrãgostiþii”), sub
forma unei statuete cu douã capete, de la Rast, vasele cu reprezentãri ºi protome
antropomorfe ºi zoomorfe ºi statuetele Vãdastra. Din întrepãtrunderea celor douã
fonduri etno-culturale, s-a format cultura Sãlcuþa.
De la sfârºitul Neoliticului târziu, Dobrogea a fost populatã de purtãtorii
culturii Hamangia (Baia, jud. Tulcea), nãscuþi dintr-o sintezã a unor populaþii
venite, pe mare ºi pe uscat, din nord-vestul Asiei Mici, cu comunitãþile mezolitice
locale, rezultând o structurã antropologicã destul de eterogenã, aºa cum a relevat
analiza scheletelor din marile necropolele de la Cernavoda (peste 500 de
morminte) ºi Duranculac (nord-estul Bulgariei, peste 1000 de morminte).
Este posibil ca începutul culturii Hamangia sã fi fost contemporan cu
fazele evoluate ale culturii Dudeºti, aºa cum se observã în descoperirile de la
Medgidia-Cocoaºe ºi Duranculac. Ulterior, cultura Hamangia s-a dezvoltat paralel
cu cultura Boian, interferându-se în zona dunãreanã (Hârºova). Sub presiunea
comunitãþilor Boian, aria culturii Hamangia s-a restrâns spre zona litoralului, o
parte dintre purtãtorii acesteia pãtrunzând în mediul culturii Precucuteni, cãreia i-
au transmis o serie de elemente culturale (decorul imprimat, tipuri de statuete, în
special de „gânditor”). Unele elemente Hamangia au contribui, indirect, la
conturarea aspectului istro-pontic al culturii Gumelniþa, denumit ºi cultura Varna
(Henrieta Todorova).
Purtãtorii culturii Hamangia aveau aºezãri nefortificate, rãsfirate de-a
lungul apelor ºi litoralului pontic, cu locuinþe adâncite, colibe ºi locuinþe de
suprafaþã cu platformã (Techerghiol). Utilajul litic pãstreazã tradiþiile microlitice
mezolitice, în fazele evoluate descoperindu-se multe obiecte de aramã. Ceramica
neagrã lustruitã, decoratã cu motive geometrice, trasate cu ajutorul unui instrument
dinþat (fig. 178), plastica antropomorfã de lut ºi marmurã, cu forme „eutrofice”, ºi,
în special, statuetele de tip “gânditor” (“Gânditorul” de la Cernavodã) dovedesc
originea anatoliano-egeeanã a acestei culturi. Ritul de înmormântare era
inhumaþia, cu scheletele întinse pe spate, însoþite de ofrande destul de bogate
(brãþãri de marmorã, din scoici de tip Spondylus, pandantive din colþi de mistreþ,
piese de aramã etc.).
În Eneoliticul timpuriu, Transilvania, s-a caracterizat printr-o „fãrâmiþare”
308 Dumitru Boghian
culturalã ºi o relativã instabilitatea a ariilor de rãspândire, datoritã amestecului, în
proporþii diferite, a comunitãþilor vinèiene (din faza C) cu cele ale grupurilor liniar-
ceramice, la care s-a adãugat ºi menþinerea mai îndelungatã a tradiþiilor Starèevo-
Criº (conservate mai ales în zona Munþilor Apuseni).
Cultura Turdaº a fost una dintre cele mai reprezentative civilizaþii
neolitice târzii-eneolitice timpurii din Podiºul Transilvaniei (tell-ul eponim din
lunca Mureºului).
La geneza sa s-au „topit”, ca elemente locale, complexul neolitic târziu
Lumea Nouã-Cheile Turzii-Cluj ºi influenþe ale ceramicii liniare târzii, fondul
cultural Vinèa C fiind foarte puternic ºi preponderent. Ceramica acestuia a fost
decoratã cu caneluri ºi pliseuri, benzi incizate
(adeseori umplute cu puncte), dar ºi cu picturã.
Domeniul spiritual este compus dintr-o bogatã
plasticã antropomorfã ºi zoomorfã ºi
complexele de cult de la Tãrtãria (lângã
Orãºtie) ºi Parþa.
Pe fond Turdaº s-a format grupul
cultural Iclod (jud. Cluj), care a evoluat de-a
lungul a trei faze, fiind parþial contemporan cu
aspectele târzii ale complexului Lumea Nouã-
Cheile Turzii-Cluj ºi cu culturile Turdaº ºi Tisa,
în timp ce ultima fazã a avut legãturi cu cultura
Petreºti.
De asemenea, s-au format grupurile
Gilãu (jud.Cluj) ºi Suplac (Suplacu de Barcãu,
jud. Bihor), care reprezintã aspecte de tranziþie
între ariile culturale Turdaº-Iclod ºi Tisa. Cele
douã grupuri culturale au jucat un oarecare rol
în trecerea de la cultura Tisa la Tiszapolgár.
În bazinul mijlociu ºi superior al Tisei,
a evoluat cultura Tisa, nãscutã, aºa cum am Fig. 180. Ceramica culturii
vãzut, pe fondul culturii ceramicii liniare târzii Petreºti (dupã I. Paul)
din Câmpia Tisei, peste care s-au grefat
puternice influenþe vinèiene din aºa-numita culturã a Banatului. Ceramica se
caracterizeazã, în primul rând, printr-un decor incizat meandric, în reþea, formând
aºa-numitul „stil textil”, cupele cu picior înalt, vasele rectangulare.
În Moldova, Eneoliticul timpuriu este reprezentat prin evoluþia unei
culturi unitare, Precucuteni-Tripolje A, care precede cronologic ºi genetic cultura
Cucuteni. Cultura Precucuteni s-a format din împletirea fondului culturii ceramicii
liniare târzii, din vestul Moldovei ºi sud-estul Transilvaniei, cu comunitãþile
culturii Boian (din faza a II-a, Giuleºti), ºi influenþe din partea culturilor Hamangia
ºi Vinèa, cunoscând o deosebitã expansiune pânã aproape de Nipru. În faza a III-a,
din contactul cu comunitãþile fazei de trecere de la Boian la Gumelniþa, s-a nãscut
aspectul cultural Aldeni-Stoicani-Bolgrad, în nord-estul Munteniei ºi sudul
Moldovei, precum ºi de o parte ºi de alta a gurilor Dunãrii. Acest aspect ºi-a
continuat evoluþia ºi pe parcursul primei faze a culturilor Gumelniþa ºi Cucuteni.
Purtãtorii culturii Precucuteni-Tripolje A au dezvoltat forme superioare de
culturã materialã (locuinþe de suprafaþã, unele cu platformã din faza a II-a, utilajul
litic ºi osteologic abundent ºi diversificat, unelte, arme ºi podoabe de aramã,
ceramica cu decoruri incizte ºi excizate,
fig. 179) ºi spiritualã. Se remarcã o serie
de complexe de cult ca cele de la Poduri
(jud. Bacãu), Isaiia ºi Târgu Frumos
(jud. Iaºi). De asemenea, a început sã fie
folositã pictura cu roºu ºi cu alb, dar ºi
cu grafit, atât înainte, cât ºi dupã arderea
vaselor, fãcându-se astfel trecerea cãtre
cultura Cucuteni.
Cultura Petreºti (jud. Alba)
este cunoscutã ºi sub numele de cultura
ceramicii pictate central-
transilvãneanã, deoarece s-a rãspândit
îndeosebi în Podiºul Transilvaniei,
formatã, pe fond Vinèa-Turdaº, la care
s-au adãugat noi influenþe sudice, în
sud-vestul Transilvaniei ºi nordul
Banatului (grupul cultural Foeni). S-a
caracterizat printr-o frumoasã ceramicã Fig. 181. Ceramicã a culturii
pictatã bicrom ºi tricrom (fig. 180), de Gumelniþa (dupã Vl. Dumitrescu)
certã influenþã sud-balcanicã (cultura
Dimini). Cultura Petreºti a influenþat grupul Iclod ºi cultura Precucuteni finalã,
cãreia i-a transmis tehnica superioarã a pictãrii vaselor înainte de ardere,
contribuind astfel la naºterea aspectului Ariuºd (din sud-estul Transilvaniei) ºi a
culturii Cucuteni (din Moldova). Sfârºitul culturii Petreºti se produce datoritã
extinderii grupului cultural Decea Mureºului ºi a culturii Bodrogkeresztúr în
centrul Transilvaniei.
Eneoliticul dezvoltat (aprox. 3750-2700 bc) cunoaºte un stadiu înalt de
civilizaþie, dar atacurile unor populaþii rãsãritene vecine (aflate într-un stadiu
inferior de dezvoltare) au împiedicat trecerea la organizarea statalã.
Spaþiul transilvan a cunoscut o înfloritoare metalurgie a aramei
materializatã prin apariþia topoarelor de tip panã, ciocan ºi „cu braþele în cruce”
precum ºi a primelor podoabe de aur (culturile Gumelniþa, Cucuteni,
Bodrogkeresztúr). Ceramica acestei perioade a fost de o deosebitã calitate, în
special cea pictatã, care a avut o înaltã valoare artisticã.
Eneoliticul dezvoltat se caracterizeazã prin arii culturale stabile, cu
caractere distincte, care continuã, în cea mai mare parte, evoluþia din Eneoliticul
timpuriu, în cadrul unor complexe unitare Boian-Gumelniþa, Vãdastra-Sãlcuþa,
Precucuteni-Cucuteni, Turdaº-Petreºti, Tisa-Tiszapolgár-Bodrogkeresztúr,
spre sfârºitul perioadei avînd loc puternice infiltraþii de populaþii pastorale
rãsãritene (grupurile Suvorovo-Cainari ºi Decea Mureºului, cultura
Cernavoda I), ceea ce a declanºat lungul ºi complicatul proces al trecerii gradate a
spaþiului carpato-danubiano-pontic spre epoca bronzului ºi spre o masivã ºi
310 Dumitru Boghian
complexã restructurare etnico-lingvisticã.
Cultura Gumelniþa s-a nãscut pe
teritoriul Munteniei ºi Bulgariei, prin
transformarea lentã a vechiului fond cultural
Boian-Karanovo V, care asimileazã noi
procedee tehnice de decorare a ceramicii
(pictura crudã cu roºu, pictura cu grafit ºi aur)
ºi noi forme de vase (askos, rhyton) (fig. 181).
Aceastã culturã a cunoscut, aºa cum
am vãzut deja, o deosebitã expansiune,
cuprinzând tot teritoriul Dobrogei, partea
esticã a Bulgariei, unde e cunoscutã sub
numele de Karanovo VI-Kodžadermen-
Varna, nord-estul Greciei, pânã în nordul
Fig. 182. Ceramicã Sãlcuþa Mãrii Egee (cultura Dikili Tash) ºi sudul
(dupã Ursulescu N.) Moldovei (unde, împreunã cu comunitãþile
Precucuteni III-Cucuteni A, a format
aspectul Aldeni-Stoicani-Bolgrad). În estul Olteniei comunitãþile gumelniþene s-
au interferat cu cele ale culturii Sãlcuþa. Purtãtorii culturii Gumelniþa au dezvoltat
forme superioare de organizarea a habitatului, cu locuinþe de cult (Cãscioarele),
necropole bogate (Varna), tezaure cu obiecte de aur (Sultana, jud. Ilfov), ceea ce
indicã existenþa unei aristocraþii care îºi exercita dominaþia regional ºi dovezi ale
prezenþei unor familii bogate.
Dezvoltatã pe parcursul a douã faze (A ºi B), cu mai multe etape, cultura
Gumelniþa ºi-a restrâns aria de dezvoltare, datoritã penetraþiei, dinspre stepele nord-
pontice, a unor populaþii pastorale (de tip Hvalynsk-Novo Danilovsk-Suvorovo-
Cainari). Acestea, prin sinteza cu populaþia localã gumelniþeanã, au contribuit la
geneza culturii Cernavoda I, din Dobrogea ºi valea Dunãrii de Jos, care a continuat
parþial modul de viaþã. În aceste condiþii, a început sã creascã rolul pãstoritului ºi al
ceramicii de o calitate mai slabã, pentru confecþionarea cãreia se folosea masiv
amestecul de scoicã pisatã în pastã. Comunitãþile gumelniþene care s-au retras spre
nordul Munteniei, în zona de dealuri ºi în Subcarpaþi, au dat naºtere aspectului
Brãteºti (jud. Dâmboviþa).
Cultura Sãlcuþa (jud. Dolj) face parte dintr-un alt vast complex, care
cuprindea, aºa cum am vãzut în capitolele precedente, în afarã de Oltenia, nord-
vestul Bulgariei (aspectul Krivodol) ºi Serbia (aspectul Bubanj). Începând din
faza a II-a, a ocupat sudul Banatului, unde s-a interferat cu purtãtorii culturilor
Tiszapolgár ºi Bodrogkeresztúr. Având o puternicã componentã vinèianã, cultura
Sãlcuþa a receptat, cãtre sfârºitul mileniului IV bc, influenþe din partea Bronzului
timpuriu din Macedonia ºi Grecia (cultura helladicã), care i-au întãrit
individualitatea. Ceramica sãlcuþeanã era decoratã prin pictare cu grafit, cu incizii
incrustate cu alb ºi roºu, prin aplicarea culorilor dupã ardere, ºi cu caneluri de
tradiþie vinèianã (fig. 182). În ultima fazã (a IV-a), cultura Sãlcuþa s-a transformat,
în urma contactelor cu purtãtorii culturilor Cernavoda I ºi Bodrogkeresztúr, ºi a
participat la formarea unui orizont cultural de mixturã Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile
Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihalom, care a evoluat cãtre cultura Coþofeni
din Eneoliticul final/Bronzul timpuriu.
Cultura Tiszapolgár/
Româneºti, s-a rãspândit în rãsãritul
Ungariei, Vojvodina, sud-estul
Slovaciei, Ucraina transcarpaticã, în
Criºana, nordul ºi vestul Banatului,
formându-se pe fondul culturii Tisa cu
influenþe din partea grupurilor locale
Iclod ºi Suplac. Metalurgia aramei era
dezvoltatã cunoscându-se numeroase
topoare mari de cupru. Ceramica
continuã tradiþia vaselor cu picior înalt,
perforat de grupuri de orificii rotunde,
decorul incizat, în reþea, ºi proe-
minenþele în formã de cioc de pasãre.
Evoluþia acestei civilizaþii a
fost continuatã de cultura
Bodrogkeresztúr/ Gorneºti (jud.
Mureº) care a marcat o mai accentuatã
mobilitate a comunitãþilor sale care au
ocupat întreaga Transilvanie ºi Banatul,
ºi au pãtruns ºi în ariile culturilor
învecinate (Ariuºd-Cucuteni ºi
Sãlcuþa).
Ceramica Bodrogkeresztúr/ Fig. 105. Ceramica pictatã a culturii
Gorneºti este caracterizatã prin “oalele Cucuteni (dupã M. Petrescu-
de lapte”, cu torþi pastilate care s-au Dîmboviþa, R. Vulpe, Vl. Dumitrescu,
transmis culturii Coþofeni. Purtãtorii D. Monah)
culturii Bodrogkeresztúr au jucat un rol
important în cadrul procesului de unificare culturalã care a avut loc, în vestul þãrii,
la începutul Eneoliticului final, când s-a constituit marea sintezã Galatin-Sãlcuþa
IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-Hunyadihálom, din care a luat naºtere
cultura Coþofeni.
Complexul cultural Cucuteni-Ariuºd-Tripolje este cea mai
reprezentativã manifestare a Eneoliticului românesc, ocupând un spaþiu vast, de
peste 350000 kmp, din sud-estul Transilvaniei pânã la Nipru. Nãscutã prin evoluþia
culturii Precucuteni, de o parte ºi de alta a Carpaþilor Orientali, cu importante
contribuþii Gumelniþa ºi Petreºti, care au dus la transpunerea motivelor spiralo-
meandrice în tehnica picturii policrome, aplicatã, în majoritatea cazurilor, înainte
de arderea vaselor.
Organizarea habitatului uman a avut o deosebitã importanþã, cunoscându-
se atât aºezãri deschise ºi fortificate natural ºi antropic, de tip „cetãþuie”, ºi o serie
de aºezãri-gigant (“proto-urbane”), cu suprafaþa de sute de hectare ºi mai multe mii
de locuinþe: Taljanki, Dobrovody, Majdaneþk, în zona Bugului Sudic, Petreni, în
Rep. Moldova. În cadrul aºezãrilor, casele erau construite, de regulã, pe platforme
312 Dumitru Boghian
masive de lut, cu substructurã de bârne despicate, cu mai ºi multe încãperi ºi chiar
etaj, ºi erau dispuse dupã un anume plan (în cerc, ºiruri paralele sau pe grupe),
adesea în centru aflându-se o construcþie mai impunãtoare, care putea servi drept
loc de adunare a comunitãþii ºi ca sanctuar pentru ceremonii magico-religioase,
toate aceste elemente vorbind despre o societate ierarhizatã.
Ceramica culturii Cucuteni a avut o calitate deosebitã. În domeniul
ceramicii sunt cunoscute cele trei categorii: finã (aproape întotdeauna pictatã sau
decoratã cu motive adâncite), uzualã (mai ales nepictatã) ºi aºa-numita specie
”Cucuteni C”, de origine strãinã, rãsãriteanã (Srednyi Stog II), având scoicã pisatã
în amestecul pastei ºi decor imprimat (cu pieptene sau cu ºnurul). Ceramica pictatã
cu roºu, negru ºi alb, redând motive spiralice, meandrice ºi geometrice, face faima
acestui complex cultural, cu evoluþie milenarã (fig. 183).
În domeniul spiritual, se remarcã bogata plasticã antropomorfã ºi
zoomorfã, reprezentatã atât prin statuete cât ºi prin vase schematizate (“Hora de la
Frumuºica”), remarcabile fiind complexele de cult ºi altarele (Truºeºti, Poduri,
Dumeºti, Ghelãieºti, Buznea º. a.). Ritul funerar este puþin cunoscut, unele
morminte având caracter de cult (sacrificii umane, Traian, jud. Neamþ).
Din sinteza cucutenienilor cu noi elemente stepice s-au nãscut civilizaþiile
specifice Eneoliticului final de la rãsãrit de Carpaþi: Tripolje finalã, Gorodsk-
Usatovo, Horodiºtea-Erbiceni ºi Folteºti-Cernavoda II.
Eneoliticul final (numit ºi Perioada de tranziþie spre Epoca bronzului)
(aprox. 3000/2700-2500 bc) a rezultat din restructurarea etno-culturalã a
civilizaþiilor din Eneoliticul clasic graþie pãtrunderii tot mai masive a comunitãþilor
pastorale nomade ºi seminomade din stepele nord-pontice ºi caspice Aceastã
situaþie cultural-istoricã, începutã în cea de-a doua jumãtate a mileniului al IV-lea
bc, a avut la bazã o multitudine de cauze: climatice (aridizarea subborealã),
economico-sociale (pãstoritul predominant) ºi politico-militare (conflictele din
Asia Centralã, Caucaz, Anatolia ).
A fost o perioadã caracterizatã printr-o mai mare instabilitate a habitatului,
reflectatã în caracterul sezonier al aºezãrilor ºi predominarea locuinþelor adâncite.
În cadrul utilajului litic ºi metalic s-au realizat numeroase arme, unele lucrate din
roci foarte dure, inclusiv din silex, sau din bronz arsenical, remarcându-se
topoarele de luptã, naviforme.
De asemenea, s-au produs o serie de mutaþii spirituale, materializate ºi în
schimbarea unor elemente ale ritului ºi ritualului funerar (morminte tumulare,
cu construcþie interioarã, de inspiraþie megaliticã, apariþia necropolelor de
incineraþie etc.).
Culturile Eneoliticului final reprezintã împletirea diferitelor fonduri ºi
tradiþii, cu puternice influenþe sudice, venite din partea Epocii bronzului
anatoliano-egeo-helladic ºi est-central europene încadrate în aºa-numitul proces
de indo-europenizare a spaþiului carpato-danubiano-pontic, configurându-se
elementele timpurii ale popoarelor ºi limbilor europene ale epocii bronzului
(grecii, tracii, illirii, celþii, germanii, slavii). Referitor la formarea acestei mari
familii etno-lingvistice, s-au conturat ºi vehiculat mai multe ipoteze ºi teorii,
niciuna, din pãcate, neîntrunind o majoritate a susþinãtorilor. Dintre manifestãrile
etno-culturale ale acestei perioade se evidenþiazã: Horodiºtea-Folteºti-
Cernavoda II, Cernavoda III ºi Coþofeni.
Complexul cultural Horodiºtea-Folteºti-Cernavoda II a rezultat din
îmbinarea mai multor culturi ºi grupuri culturale, pe fond cucutenian ºi Cernavoda
I. Acesta a evoluat în Eneoliticului final, fiind compus din douã culturi principale:
Horodiºtea-Erbiceni ºi Folteºti-Cernavoda II, asupra cãrora s-au exercitat mai
multe influenþe, în special sudice, din partea culturilor Bronzului helladic, ºi
nordice, a comunitãþilor culturii amforelor sferice.
Cultura Horodiºtea-Erbiceni, numitã Brânzeni-Gordineºti (în Rep.
Moldova), s-a format pe fond Cucuteni final la care s-au adãugat o serie de
elemente rãsãritene, venite din aria culturalã Gorodsk-Usatovo (formatã din
fondul tripolian) ºi noi elemente stepice. De aceea, s-au pãstrat o serie de influenþe
mai vechi: parþial ceramica pictatã, de tradiþie cucutenianã, domeniu în care s-a
renunþat la stilul spiralo-meandric în favoarea celui geometric, mai liber, alãturi de
care s-au impus ceramica incizatã ºi cea decoratã cu ºnurul. Au fost confecþionate,
în special, vase askoi, amfore ºi amforete, strãchini, cupe etc. Continuitatea unor
forme de culturã materialã se observã ºi în organizarea habitatului (tip de aºezare,
locuinþe, fortificaþii).
Pe parcursul evoluþiei sale, cultura Horodiºtea-Erbiceni a intrat în
contact cu purtãtorii culturii amforelor sferice, pãtrunºi în jumãtatea nordicã a
Moldovei. Mai multe dintre elementele acestei culturi (vasele cu corp sferic ºi
decor imprimat, cu ºnur ºi liniuþe, în special amforele globulare), ºi mormintele de
inhumaþie cu scheletele depuse în cutii de piatrã-ciste, uneori colective-Dolheºtii
Mari ºi individuale-Basarabi, Suceava, Piatra Neamþ, Bãceºti º. a, s-au transmis în
Epoca bronzului, la unele culturi (Glina, Monteoru, Costiºa).
Din împletirea unor comunitãþi ale culturii amforelor sferice (varianta
volhyno-podolianã) cu cele ale culturii Horodiºtea-Erbiceni s-a format, în nordul
Moldovei, grupul cultural Suceava (necropola de incineraþie de la Suceava, peste
100 morminte), cu resturile de incineraþie depuse în gropi simple, care a devenit
specific, ulterior, lumii tracice.
În partea de sud a Moldovei, estul Munteniei ºi Dobrogea este cunoscutã
cultura Folteºti-Cernavoda II, nãscutã din evoluþia fondului culturii Cernavoda
I, la care s-a adãugat revitalizarea unor elemente locale de tradiþie gumelniþeanã ºi
cucutenianã ºi asimilarea unor influenþe sudice ale Epocii bronzului egeo-
anatolian ºi balcanic, materializatã în dispariþia scoicii pisate din pasta vaselor ºi
rara utilizare a decorului ºnurat, ornamentul predominant fiind alcãtuit din ºiruri de
crestãturi ºi brâie mãrunt crestate.
Cãtre sfârºitul perioadei, s-a ajuns la o uniformizare culturalã în tot spaþiul
est ºi sud-est carpatic, formându-se complexul cultural Horodiºtea-Folteºti-
Cernavoda II, care s-a perpetuat pânã la începutul Epocii bronzului, când a
întreþinut legãturi cu cultura învecinatã Glina III-Schneckenberg. Pãtrunderea, la
începutul epocii bronzului (a doua jumãtate a mileniului al III-lea bc), a unor noi
valuri de populaþie pastoralã nord-ponticã, purtãtoare a grupului mormintelor
tumulare cu ocru, în groapã simplã (Jamnaja, în limba rusã) ºi extinderea
treptatã a culturii Glina III-Schneckenberg au determinat încetarea acestui
complex cultural. În aceeaºi perioadã, în partea de sud a þãrii, s-a dezvoltat cultura
Cernavoda III, fiind urmaºa directã a culturii Cernavoda I, influenþele sale
314 Dumitru Boghian
resimþindu-se pe spaþii mult mai largi. de la Dunãrea mijlocie ºi inferioarã.
Cultura Coþofeni (jud. Dolj) s-a nãscut prin uniformizarea ºi revitalizarea
fondului local al Eneoliticului dezvoltat (Sãlcuþa, Bodrogkeresztúr, Cernavoda I).
Pe fondul iniþial Galatin-Sãlcuþa IV-Bãile Herculane-Cheile Turzii-
Hunyadihálom, s-au grefat noi impulsuri din lumea Bronzului egeean (Helladicul
timpuriu). Aceasta a cuprins vestul Munteniei, Oltenia, Transilvania ºi Banatul,
având trei faze ºi mai multe variante locale. Multe forme de culturã materialã s-au
perpetuat ºi se observã o continuare a metalurgiei a bronzului cu arsen. Ceramica
era extrem de variatã ca forme ºi avea un decor specific, realizat prin împunsãturi
succesive. În cadrul ritului funerar, pe lângã inhumaþii plane sau tumulare, au fost
cunoscute ºi morminte sporadice de incineraþie. Sfârºitul culturii Coþofeni s-a
produs odatã cu evoluþia spre faza a III-a (Câlnic), specificã pentru Epoca timpurie
a bronzului carpato-danubiano-pontic.
În aceeaºi perioadã, în sudul Banatului au evoluat, comunitãþile culturii
Kostolac care s-a rãspândit, mai ales, în Serbia. În partea de vest a spaþiului
carpato-danubiano-pontic au pãtruns purtãtorii culturii Baden (Austria), care a
cunoscut o vastã rãspândire din Cehia, Slovacia, estul Austriei, vestul României,
sudul Poloniei pânã în nordul Serbiei ºi al Croaþiei.
Toate aceste culturi au participat, într-un complex proces de genezã,
insuficient cunoscut arheologic, la formarea civilizaþiilor Bronzului timpuriu din
spaþiul nostru.
VI. 8. Societãþile producãtorilor din zona americanã

Zona americanã (sudul Americii de Nord, America centralã ºi nord-vestul
Americii de Sud) reprezintã un spaþiu particular în perioada societãþilor
producãtoare de hranã, deoarece “izolarea” faþã de Lumea Veche i-a conferit o
anumitã individualitate ºi fenomene specifice. Modul de viaþã neolitic a fost
inventat ºi a avut caracteristicile sale deosebite. Astfel, dacã numãrul plantelor
cultivate este suficient de mare, nu acelaºi lucru se poate spune despre animalele
domestice.
Aºa cum am vãzut în subcapitolul IV. 8. 1, în fazele Coxcatlan 5000-3500
BC ºi Abejas 3500-2700 BC ale secvenþei cultural cronologice Tehuacán a fost
evidentã trecerea la agricultura bazatã pe cultivarea porumbului, laurului
american, dovleacului alb ºi fasolei, în condiþiile pãstrãrii seminomadismul ºi a
ocupaþiilor tradiþionale, erau importante. Trecerea la modul de viaþã bazat pe
producþie, asemãnãtor Neoliticului din Lumea Veche, s-a realizat cãtre anii 1000
BC, în Stadiul Formativ/Formative Stage . Acesta s-a caracterizat prin apariþia
ceramicii pentru pregãtitul hranei, pãstrarea rezervelor, servitul mâncãrii ºi apei,
þeserea textilelor la rãzboiul vertical, cioplirea ºi ºlefuirea pietrei ºi prezenþa
arhitecturii religioase
Primele aºezãri sãteºti ºi confecþionarea ceramicii au apãrut în zona
mezoamericanã în perioada cuprinsã între 2000-1200 BC. Astfel, în faza Purrón
(aprox. 2300-2000 BC), a secvenþei Tehuacán, a fost confecþionatã o ceramicã
timpurie, cu forme specifice: vasele globulare cu gura strâmtã, numite tecomate,
tãvi cu baza dreaptã, boluri semisferice, urcioare rotunde (olla), decorate uneori
foarte simplu. O ceramicã la fel de veche a fost descoperitã ºi pe coasta Pacificului,
în Guerrero, în siturile Puerto Marquez ºi Zandja (faza Pox), Ecuador, Columbia ºi
Panama. În a doua jumãtate a mileniului al II-lea BC, într-o multitudine de situri
mezoamericane a apãrut ceramica lucratã la roatã, originile sale nefiind bine
precizate. Decorurile acesteia (motivele încruciºate ºi zgâriate, impresiunile cu
degetul, cu scoica ºi cu instrumente de piatrã) par a indica o influenþã a ceramicii
timpurii a fazei Valdívia, de pe litoralul ecuadorian.
De pe la mijlocul mileniului al II-lea BC, în siturile fazelor Ajalpan
(Tehuacán), Tierras Largas (Oaxaca) ºi Tlalpan (Mexico Basin) a apãrut o
ceramicã pictatã cu negru ºi roºu, care a cunoscut o deosebitã rãspândire în
perioadele urmãtoare. Deºi modul de viaþã „neolitic” era rural, existau structuri
organizatorice care reliefau trecerea cãtre organizarea statalã (prezenþa familiilor
bogate, aºezãrile grupate ºi conduse de o elitã în frunte cu un ºef, organizarea
riguroasã a vieþii religioase), mai multe centre dezvoltate interacþionând (zona
mezoamericanã ºi cea andinã peruvianã, în principal).
În zona mezoamericanã, între 1200-900 BC s-a trecut, prin intermediul
orizontului olmec (1500-500 BC), din partea de sud a Golfului Mexic, la
civilizaþiile clasice.(Classic Stage): Teotihuacan, 250 BC - 750 AD, cultura Maya
(1000 bc - 900 A. D), rãspânditã în regiunile Yucatan ºi Peten, Chichen Itza ºi
Mayapan (900 - 1500 AD), toltecã (900 - 1160 AD) ºi aztecã (1325 - 1521 AD).
În America de Sud, mai ales în regiunea peruvianã, în faza Preceramicului
IV (6000-4200 BC) au existat evidente tendinþe de utilizare a unor plante
culese(cartoful, maniocul ºi fasolea), de stocare a acestora ºi de favorizare în raport
cu altele) în cadrul unui mod de viaþã seminomad. Aceste tendinþe au continuat ºi în
perioada preceramicã V (4200-2500 BC), dar pot fi sesizate o serie de progrese
legate de trecerea la practicarea agriculturii, ca plante fiind utilizare: dovleacul,
ardeii iuþi (Chili), arbustul guava (Psidium guajava) ºi bumbacul, subzistenþa fiind
centratã, totuºi, pe exploatarea resurselor marine, aºezãrile având aspectul unor
masive aglomerãri de scoici. În ceea ce priveºte confecþionarea ceramicii, aceasta a
apãrut, probabil, pe la 3100 BC în regiunea litoralului caraibean din Columbia, de
unde s-a rãspândit spre litoralul ecuadorian. Acolo este cunoscut, pe la 2800 BC,
complexul Valdívia cu o ceramicã deosebit de bine realizatã, cu decoruri incizate,
excizate, aplicate ºi în reþea. Din aceste regiuni, probabil de-a lungul unor trasee
comerciale, pe la începutul mileniului al II-lea BC, ceramica a ajuns ºi în zonele
andine din Peru, unde a cunoscut o deosebitã înflorire în perioadele urmãtoare.
Dupã Perioada preceramicã VI, numitã ºi Preceramicul cu bumbac
(aprox. 2500-1800 BC), caracterizatã prin apariþia marilor aºezãri, cu contrucþii
publice ºi religioase (Sechin Alto, El Paraiso etc.), locuite de o populaþie
numeroasã, organizatã riguros, care practica cultura porumbului, care precede
marile civilizaþii din zonã, a urmat Stadiul Formativ, datat între 1800-200 BC. În
cadrul acestui stadiu, în perioada de început (1800 - 900 BC) au apãrut marile
civilizaþii ºi statele teocratice, agricultura bazatã pe sistemele de irigaþii ºi ceramica
produsã în centre meºteºugãreºti, pentru ca ulterior, între 900 ºi 200 BC. Aceste
elemente, cunoscute sub forma artei teocratice Chavin (Chavin de Huantar), s-au
rãspândit în diferite arii culturale, conducând la o anumitã uniformizare a
316 Dumitru Boghian
credinþelor religioase în Perioada timpurie a Stadiului Clasic, care se suprapune
parþial peste sfârºitul celei precedente. Pe aceste baze s-au format ºi au evoluat în
mod particular civilizaþiile urmãtoare: Moche (Mochica), aprox. 200 BC - 600
AD, Tiahuanaco (Tiwanaku) ºi Huari, 200 - 1200 AD, Chimor (Chimu), 1000 -
1476 AD, ºi Inca, 1476 1532.
* * *
Neoliticul ºi Eneoliticul au încheiat Preistoria mondialã propriu-zisã, în
multe zone trecerea la prelucrarea metalelor, în special a bronzului, dechizând
calea evoluþiei marilor civilizaþii cunoscute istoric, bazate pe urbanism, practicarea
superioarã a agriculturii, meºteºugurilor ºi schimburilor, organizarea elaboratã a
habitatului ºi a structurilor de conducere civilã, militarã ºi religioasã, transmiterea
experienþei umane prin scriere etc., încadrate în Istorie. Cu toate acestea, în
regiunile marginale, Protoistoria s-a prelungit foarte mult, dar inexistenþa unor
structuri economice, sociale ºi spirituale asemãnãtoare cu cele din zonele
dezvoltate nu a însemnat lipsa culturii ºi civilizaþiei sau perpetuarea stãrii de
primitivitate, societãþile umane dând dovadã de un deosebit spirit creator în care
diversitatea este o lege care se cere mai bine cunoscutã ºi explicatã.
Dumitru Boghian
318 Civilizaþiile neolitice orientale (adaptare dupã J. Lichardus)
320 Dumitru Boghian

Boghian Incep Ist Cap, 6

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Boghian Incep Ist Cap, 6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CAP.

VI. 1. Neoliticul ºi Eneoliticul Orientului Apropiat

Fig. 85. Situri neolitice ºi eneolitice din Orientul Apropiat (dupã

VI. 2. Neoliticul ºi Eneoliticul în Asia Centralã

VI. 3. Neoliticul ºi Eneoliticul în zona Indusului

Fig. 110. Harta siturilor preistorice din zona extrem orientalã

Fig. 117. Situri din SE Asiei cu dovezi de practicare a agriculturii ºi creºterii

practicãrii unei cultivãri timpurii a plantelor (resturi de mazãre, fasole,

VI. 5. Neoliticul ºi Eneoliticul african

!faciesul câmpiilor înalte din zona localitãþii Constantine, cu trei

!faciesul neolitic din zona Munþilor Atlas, în vestul Algeriei, cu o ceramicã

!faciesul neolitic vest-saharian, rãspândit pânã la Aoulef, este cunoscut prin

(niv. Superior), Tiouyne, unde au fost descoperite numeroase resturi osteologice

VI. 5. Neoliticul ºi Eneoliticul european

Fig. 132. Ceramicã Dimini pe faze evolutive (A-E), planul staþiunii

suprapus ºi peste o fireascã creºtere demograficã care a determinat o presiune

VI. 6. Neoliticul ºi Eneoliticul carpato-danubiano-

Sisteme de periodizare ºi cronologie ale Neoliticului ºi Eneoliticului

decursul dezvoltãrii sale, epoca neoliticã ºi eneoliticã carpato-danubiano-ponticã,

Fãrã a se putea susþine, în

VI. 8. Societãþile producãtorilor din zona americanã

S-ar putea să vă placă și