Adresa: Galati, str. T.Vladimirescu, nr. 206, tel: 479245, Autoriz.

Dosar Nr: 94/PJ/2005, Cod de Identificare Fiscală (CIF): 17831055,

Banca: Piraeus Bank Romania Cont: RO23 PIRB 1800 7044 5900 1000

Batalionul sacru

Ne aflăm în anul 338 î.Hr. pe câmpia de la Cheroneea. Aici urmează să se dea

bătălia decisivă pentru dominaţia asupra Greciei. Pe de o parte se află armata
macedoneană a lui Filip al II-lea (359-336), iar pe de altă parte armata combinată a
cetăţilor greceşti Teba şi Atena. Macedonenii se bazează pe forţa teribilă a celebrei lor
falange, adevărat zid de suliţi şi pe cavalerie. La stânga frontului, cavaleria este condusă
de cel pe care istoria îl va reţine sub numele de Alexandru cel Mare, fiul lui Filip al II-lea.
De cealaltă parte, forţa grecilor stă în motivare, pierderea luptei însemnând extinţia şi în
batalionul sacru teban.
Bătălia e lungă şi extrem de violentă, dar la un moment dat Filip al II-lea reuşeşte
să spargă dreapta frontului, atenieni părăsind în dezordine câmpul de luptă. Pe flancul
stâng, tebanii încă mai rezistă. Alexandru cel Mare declanşează o ofensivă brutală, creând
haos şi panica în rândurile tebane, care încep să se rupă. Pe întrega întindere a frontului,
rezistenţa greacă se dezintegrează.
Totuşi detaşamanetul sacru al Tebei, continuă lupta. E vorba de 300 de luptărori
de elită, mândria artei militare greceşti, neânvinşi până acum în nici o luptă. Bătălia este
pierdută, dar aceştia luptă până la moarte, până când nu mai pot sta în picioare sau ţine
sabia în mână. Din cei 300 de luptărori, 254 mor, iar restul de 46 primesc răni fatale care
îi scot din luptă definitiv.
După acestă luptă, Teba e rasă de pe faţa pământului, iar Atena este iertată, dar
intră în sfera de influenţă a Macedoniei, asemeni întregii Greci Clasice.

Dar ce era acest Batalion Sacru?

El era un detaşament de elită al cetăţii Teba, creeat în anul 378 î.Hr. Crearea
detaşamentului fusese inspirată de o lucrare a lui Platon, numită „Symposium” scrisă la
începutul secolului IV î.Hr. Doar câţiva ani după creearea sa, la Leuctra (371 î.Hr.),
batalionul sacru alături de armata tebana, a zdrobit forţele Spartei mult superioare
numeric. Din acest moment batalionul se afirmă ca fiind cel mai puternic detaşament
militar al lumii greceşti. Timp de 33 de ani acest batalion a fost neînvins.
Intenţionat am ascuns până acum un lucru capital, că acest batalion de elită era
format din homoxexuali, sau mai exact gay. Ideea era că aceşti soldaţi vor lupta mai bine
din două motive simple: pentru aşi proteja iubitul şi pentru a se arăta neînfricat în faţa lui,
sau de ce nu a lor. Raţionamentul s-a dovenit corect.

re:@ctiv
 Adresa: Galati, str. T.Vladimirescu, nr. 206, tel: 479245, Autoriz. Dosar Nr: 94/PJ/2005, Cod de Identificare Fiscală (CIF): 17831055,
Banca: Piraeus Bank Romania Cont: RO23 PIRB 1800 7044 5900 1000

Grecia şi mai apoi Roma, leagănul civilizaţiei euro-atlantice, avea despre

homosexualitate concepţii radical diferite de ale noastre. Traian însuşi, părintele
poporului român, era un personaj puternic atrenat în relaţii cu parteneri de acelaşi sex.
Dacă la toate aceste mai adăugăm faptul că Ahile, viteazul din faţa Troiei şi Hercule eroul
prin excelenţă, au avut relaţii homosexuale profunde, avem imaginea unei lumi, care în
urmă cu 2500 de ani, avea o concepţie mult mai libertină despre acest gen de relaţii.
Tutuşi o bătrână din timpurile noastre ar scuipa şi ar spune că tineretul şi lumea
modernă au adus răutăţi care nu le-a pomenit nimeni până acum. Nu vreau să spun dacă e
bine sau rău şi afirm sus şi tare că sunt un heterosexual convins. Totuşi noi, liberali de
azi, suntem mult mai limitaţi decât nişte oameni care au trăit acum 2500 de ani şi umblau
înfăşuraţi în cerşafuri albe.

Nu vreau să emit teorii şi nici să dau judecăţi de valoare, vreau însă să propun un
exerciţiu de imaginaţie. Imaginaţi-vă că Beretele Verzi sau „mărinşi” americani, trupele
SAS britanice, legiunea străină franceză, brigăzile Spentnaz ruseşti, sau mai apropiaţii
vânători de munte, „rechini albi” sau celebra gardă naţională română, ar fi compusă din (a
mi se scuza) poponari.
Realizaţia acum difereanţa?

Eduard Popov
24 iunie 2006
re:@ctiv

re:@ctiv