Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca

Facultatea de Istorie și Filosofie

Mercenarii în epoca elenistică

Murgu Vlad
Arheologie
Anul II

Cluj-Napoca 2018
 Războiul, un simbol al puterii și dominației, efectul unor idei, se poartă de mii de ani din
generație în generație. Din nefericire armata fost una dintre principalele ocupații a marilor
civilizații, armata a adus in urma ei distrugere, moarte, săracie, foamete, boli dar a și contribuit la
consolidarea și nașterea de lumi noi, la protecția orașelor ș.a.m.d, dar ca să putem ințelege istoria
lumii antice nu putem lăsa afara aceste aspecte1.
În perioada clasică putem vorbi despre o armată rudimentară în chestiune de tactică
miltară, adica pe câmpul de luptă o armată dispunea de 2 linii de hopliți bine echipați care purtau
într-o mână scutul, iar în cealaltă sulița2 lunga de 6 metrii. Aceasta tehnica de luptă constituie
falanga greceasca. Majoritatea bătăliilor clasice au fost lupte purtate de războinici amatori 3,
bărbați care în timpul verii părăseau vatra pentru a se înarma și a lupta. Rolul războinicilor
amatori este diminuat, aceștia fiind înlocuiți treptat cu războinici profesioniști, mercenari.W.W.
Tarn plaseaza apariția profesionalismului militar tot în randul elenilor, el spune că au aparut
odată ionienii din Asia; regi Saiți din Egipt in sec VII-VI î.e.n dispuneau de mercenari Ionieni.4
Perioada elenistică este o perioadă în care conflictele nu îsi găsesc sfârșitul, războiul a
fost probabil cel mai important factor in crearea lumii elenistice5, fapt care a dus la dezvoltarea și
diversificarea armatei; care a avut impact și la nivel social. Oamenii elenistici erau înconjurați de
imagini asociate răboiului, monezile erau decorate cu portretul monarhului cu atribute militare,
zonele publice din orașe precum piețe, instituții administrative și sanctuare erau decorate cu
memoriale de război și statui reprezentând eroi de război6.
Această perioadă se caracterizează și prin specializarea unor profesii (artă, economie,
politica, armata etc). Specializarea presupune educarea individului pentru a-l specializa în
disciplina pe care o practica. Indici ai specializării sunt apariția termenilogiei specifice. Așadar
apar noi termeni militari pentru echipament, tactcici, ranguri etc, dar se dezvolta și noi arme,
fortificații, armament de artilerie, etc. Toate aceste schimbări la nivelul militar vor produce in
sec. IV soldați și ofițeri profesioniști care vor putea fi cumpărați de oricine are nevoie de ei și ii
pot plătii7.

1
W.W. Tarn 1930, p. 2
2
Idem, p. 3
3
Idem, p. 8
4
Idem, p, 9
5
A. Chaniotis 2005, p. 2
6
Idem, p. 2
7
Idem, p. 78
 Trupele de mercenari erau extrem de scumpe, războinicii fiind aduși din diferite zone ale
lumii, iar cel care ii angaja era nevoit sa le ofere condiții foarte bune pentru a preveni o eventuală
răscoală, sau pentru a nu își intoarce armele împotriva lui.
Cu toate că foarte mulți soldați mureau pe câmpul de luptă asta nu a fost o problemă care
să reducă numărul de recruți. Doar la bătălia de la Raphia unde au participat 140.000 de
combatanți ne putem gândi la pierderile colosale de vieți. Așadar numărul de mercenari nu era în
scădere, războiul peloponesiac, războaiele civile ale sec IV au lăsat mii de bărbați fără pământ,
exilați care în contextul conflictelor politice și războaielor continue și-au oferit serciviul ca și
mercenari8.
Trebuie să luăm în calcul faptul că grupurile sau armatele de mercenari sunt constituite
din războinici diferiți din punct de vedere etnic, spiritual și social. Doar pentru că mulți
mercenari au ales această profesie din cauză că au rămas exilați în urma conflictelor de orice
natură, aceasta nu este motivul pentru numărul mare de soldați plătiți. Apariția mercenăriei în
Creta are nenumărați factori de natură: socio-economică, demografică și militară. Înainte de
cucerirea romană, Creta era divizată în aproximativ 60 de polisuri independente, în care
cetățenia depindea de pregătirea militară, de conducerea a unei populații dependente dupa
anumite legi și participarea populației la mese comune. Acest sistem de organizare socială
împarte populația în elita războinică și țăranii care se ocupau de agricultră și creșterea
animalelor, fapt pe ce se și baza economia Cretei. Stabilitatea acestei forme de organizare socială
are nevoie ca cetățenii-războinici să aiba destul pământ încât acesta să producă destulă hrană
pentru întreaga populație și populația dependentă să își plateasca tributul. Aceste cerințe sunt
greu de menținut pe o perioadă lungă de timp, iar dezvoltarea demografică, recolta slabă,
pierderea sau distrugerea recoltei, etc vor duce la instabilitate care a dus la conflicte între
populațiile vecine din Creta. Apariția palatelor, fapt ce a lăsat mulți cetățeni-războinici fără
pământ, migrarea masiva în Asia și Egipt și migrarile în teritoriul Cretei a dus la nenumărate
conflicte, războaie de cucerire, raiduri și servicii de mercenărie. În cazul Cretei se pot observa
factori socio-economici care au dus apariiția multor mercenari; tradiția militară intersectată cu
sărăcia probabil că a motivat o mare parte să își ofere serviciile ca mercenari.9

8
Idem, p. 80
9
Idem, p. 81-82
 Privind viața mercenariilor, una dintre cea mai buna sură este tratatul dintre conducătorul
Karia Eupolemos și orașul asediat Theangela. Din sursă aflăm că soldații și artileriștii
(katapaltaphetai) îsi vor primi salariul care îl primesc tot la 4 luni (opsonia), cei care au luptat
sub Eupolemos au primit pe lângă salariu un cadou (doma) care este echivalentul a 2 luni de
plată. Soldații sub Karia Eupolemos care au dezertat au primit amnistie. Mercenarilor din
Theangela li s-a oferit șansa sa părăsească orașul sau să se alăture armatei lui Eupolemos. Ultima
stipulare oferă mercenarilor dreptul de a cumpăra pământ (enktesis). Dreptul unde mercenarii
aveau puteau achiziționa pământ era restricționat cetățenilor și străinilor privilegiați. De regula,
aceste zone deveneau și locul de vatră al mercenarilor10.
Pentru mercenari, regatele elenistice au fost o sursa mare de îmbogățire. Practic era un
sistem de serviciu contra serviciu în care regatele aveau nevoie de războinici profesioniști, iar
războinicii aveau nevoie de pământ și avere; un sistem de inter-dependența. Astfel noile orașe si
colonii militare aveau un flux de populație. În Egipt se cunoaște cel mai bine acest sistem de
așezare militară, unde soldaților experimentați li s-a dat un lot de pământ în schimbul serviciului
militar oricând sunt chemați. Soldații dețineau astfel propriile arme și armuri11.
Probabilitatea ca un mercenar să moară pe câmpul de luptă este considerabil de mare. Din
acest motiv mercenarii care aveau copii trebuia să se asigure ca angajatorul lor să aiba grija de
orfani și văduve. Decretul Athenian pentru un soldat care a luptat în războiul de independență
împotriva Macedonienilor nu doar a onorat defunctul ci i-a pus copiii orfani în grija generalilor
lui12.
În concluzie, de atunci până în zilele noastre, oamenii au fost împinși în a alege cariera
militară din motive tradiționale, sociale, economice etc. Am văzut că indivizi din locuri diferite,
cu tradiții, valori și nevoi diferite aveau totuși un factor comun și anume ridicarea armelor pentru
o viața mai bună.

10
Idem, p. 84
11
Idem, p. 85
12
Idem, p. 86
 Bibliografie

W.W. Tarn 1930 W. W. Tarn, Hellenistic military and naval developments, Cambridge
1930
Chaniotis 2005 A. Chaniotis, War in the Hellenstic World, Oxford 2005