COLEGIUL NAŢIONAL '' IANCU DE HUNEDOARA ''

IMPACTUL CELOR
DOUĂ RĂZBOAIE
MONDIALE
ASUPRA SOCIETĂŢII

PROFESOR ÎNDRUMĂTOR: VÎTCĂ LOREDANA ELEV: SANDU CĂTĂLINA

CLASA A XI-A D

HUNEDOARA 2019
INTRODUCERE
Numit pe vremea sa “Marele război”, Primul Război Mondial a produs distrugeri imense și a cerut un
sacrificiu uman de neînchipuit. La încheierea sa , imperii întregi se aflau în ruine, iar condițiile de
pace impuse au condus la conflicte istorice viitoare. Pentru că războiul a fost atât de devastator,
participanții, politicienii și istorici au polemizat aprins despre cauzele sale.Tratatul de la Versailles
spunea explicit că vină pentru toate „piederile și pagubele” provocate de război aparținea
germanilor și aliaţiilor lor.Această clauză a fost respinsă net de Germania în anii postbelici și a ajuns
curând subiect de dezbatere acerbă dintre istorici din toate ţăriile.În consecință s-a considerat că
fiecare țară avea o parte din vină.

Al Doilea Război Mondial a fost un conflict armat generalizat, la mijlocul secolului al XX-lea, care
a mistuit cea mai mare parte a globului, fiind considerat cel mai mare şi mai ucigător război
neîntrerupt din istoria omenirii. A fost prima oară când un număr de descoperiri tehnice noi,
incluzând bomba atomică, au fost folosite la scară largă împotriva militarilor şi civililor,
deopotrivă. Al Doilea Război Mondial a provocat moartea directă sau indirectă a aproximativ 60
de milioane de oameni, aproximativ 3% din populaţia mondială de la acea vreme. În plus, multe
alte persoane au fost rănite grav, au căpătat infirmităţi pe viaţă datorită armelor de foc,
bombardamentelor clasice sau nucleare, sau datorită experienţelor militare şi medicale inumane
la care au fost supuse. S-a estimat că acest război a costat mai mulţi bani şi resurse decât toate
celelalte războaie la un loc, 1.000 de miliarde de dolari la valoarea din 1945.

Începând din 1945 şi până în 1951, oficialii germani şi japonezi au fost acuzaţi de crime de război.
Cei mai importanţi lideri germani au fost acuzaţi de genocid şi crime de război în Procesele de la
Nürnberg, precum şi în alte procese. Mai multe oficialităţi japoneze au fost judecate pentru
crime de război.

La sfârşitul războiului, milioane de refugiaţi erau pe drumuri, economia europeană se prăbuşise,

70% din infrastructura industrială a vechiului continent fusese distrusă.

03
 1. Bilanţul primului război mondial
Războiul a lăsat o Europă ruinată pe plan material şi uman.Pe tot parcursul
războiului a fost mobilizat un efectiv de 75 de milioane de oameni, dintre care peste
37 de milioane au fost scoşi din luptă: în jur de 10 milioane de morţi, dispăruţi, răniţi
şi mutilaţi. Acestor pierderi umane li s-a adăugat un număr mare de orfani şi văduve.
Populaţia rămasă era îmbătrânită şi preponderent feminină.

În plan social, ruina provocată de război a generat agravarea tensiunilor sociale, amplificarea
manifestaţiilor şi acţiunilor greviste.Tendinţa de a menţine statutul câştigat în timpul conflagraţiei
de către femei a condus la o amplă mişcare de emancipare a femeii, vizibilă în evoluţia modei şi în
dreptul la vot. În peisajul social, războiul a generat apariţia categoriei „veteranilor de război”. În
virtutea sacrificiilor de pe front, aceştia considerau că societatea este datoare să le recunoască
meritele.

În plan politic, războiul a lăsat o Europă mai divizată şi mai agitată ca niciodată. Dispariţia
marilor imperii, German, Austro-Ungar, Otoman şi Ţarist, şi afirmarea principiului dreptului la
autodeterminare al popoarelor au avut ca efect o nouă configuraţie a graniţelor şi apariţia de noi
state. Diversitatea regimurilor politice a sporit prin apariţia primului stat socialist, modelul Rusiei
sovietice având în epocă o mare putere de atracţie.

Dincolo de aceste schimbări, uriaşul masacru şi imensele

cheltuieli materiale ale războiului abia sfârşit au pus sub
semnul întrebării multe valori fundamentale. Se spera ca
războiul abia încheiat să fie „ultimul” şi să fie acceptat în
limita în care acesta constituia preţul plătit pentru
realizarea unei lumi paşnice şi armonioase.

Pe plan economic, costurile războiului au fost

considerabile. Cheltuielile efective legate de susţinerea
efortului militar au fost în valoare de peste 330 de
miliarde de dolari, iar pierderile şi pagubele s-au ridicat
la suma de 36,9 miliarde de dolari.

Dincolo de aceste schimbări, uriaşul masacru şi imensele

cheltuieli materiale ale războiului abia sfârşit au pus sub
semnul întrebării multe valori fundamentale. Se spera ca
războiul abia încheiat să fie „ultimul” şi să fie acceptat în
limita în care acesta constituia preţul plătit pentru
realizarea unei lumi paşnice şi armonioase.

04
 2. DRAMA SOLDAŢILOR
ROMÂNI ÎN TIMPUL
CONFLICTULUI
Sute de mii de români au luat calea fronturilor Primului Război
Mondial, însufleţiţi de curaj şi de dorinţa de a-şi salva patria. Un
imaginar colectiv și o mitizare a armatei române se naște acum
din disperarea și din dorința unei națiuni care nu are decât o
opțiune: să reziste în fața dușmanului și să învingă.

Luptele din vara anului 1917 s-au dat în principal în așa numitul
triunghi al morții,format din spațiul cuprins între zonele Mărăști,
Mărășești și Oituz. Cea mai mare parte a acțiunilor militare
desfășurate de armata română la Mărășești și Oituz sunt acțiuni
de defensivă, iar războiul este unul de poziții. Ca atare, perioada
conflictului este petrecută în majoritate de către soldați în
tranșee. Acestea le devin case, spații ale petrecerii timpului
liber, loc de luptă sau pentru unii chiar mormânt.

Alături de tranșee, soldații au mai învățat și tehnica utilizării

,,măștilor individuale”, de fapt, adăposturi individuale săpate în
pământ pentru a-și camufla poziția și a executa trageri asupra
dușmanului,dar și pentru a se proteja de gloanțe, schije etc.
Sosit în zona frontului, soldatul își împarte timpul între
pregătirea pentru operațiunile militare, derularea luptelor și
odihnă sau recreere. Viața pe front este una dură, succesiunea
zilelor este divizată între zilele de luptă și cele de repaos.
Percepția timpului pe front are alte reguli decât în vreme de
pace. Soldatul percepe bombardamentele, derularea atacurilor
sau contraatacurilor ca fiind de lungă durată, căci stresul la
care este supus îi deformează simțurile, iar rațiunea este
distorsionată de pericole, de gândul că oricând existența sa ca
individ poate lua sfârșit în acest loc.

Programul său începe la 6.30 dimineața, bombardamentele

durând două-trei ore. Urmează focul de baraj, apoi atacul sau
contraatacul. De la orele 14 până la orele 19, canonada este în
plină derulare. După câteva ceasuri de liniște,
bombardamentele se reiau la miezul nopții pe o durată de 3-4
ore. A doua zi, la fel. Stresul produs de bombardamente este
uriaș, nimeni nu doarme.

05
Experiența frontului presupune pentru fiecare
individ participant un anumit contact auditiv,
vizuală și olfactiv cu mediul înconjurător.
Câmpul de luptă este perceput drept „un iad
însutit mai cumplit decât acela închipuit de
fantezii îndrăznețe”, zgomotul artileriei este
sinistru, înfricoșător. Salvele de artilerie sunt
comparate cu tunetele cerului, sunetul gloanțelor
cu zgomotul produs de aripile vrăbiilor în zbor.
În paralel, spectacolul vizual care se înfățișează
individului este cel al asaltului valurilor de fum de
culoare albă, albastră sau neagră. Noaptea, cerul
este luminat de rachetele trase pentru a da
diferite semnale.
După ce fumul se mai risipește, se ivesc
dezastrele produse de bombardamente: tranșee
distruse, oameni agonizând, resturi umane și
figurile schimonosite de durere ale oamenilor
morți se înfățișează, în toată urâțenia lor,
soldatului de pe câmpul de luptă.
Din punct de vedere olfactiv, frontul este un
exercițiu la fel de groaznic: miroase a praf de
pușcă, a ars, a sânge ce se scurge din rămășițele a
ceea ce cu câteva minute în urmă erau ființe
umane vii. O multitudine de mirosuri fetide
amplificate de aerul cald al verii, peste care se
suprapune adeseori experiența atacurilor cu gaze.
Întotdeauna după terminarea canonadei de
artilerie, după executarea atacurilor sau
contraatacurilor peste locul luptei se lasă o liniște
nefirească. Natura și viața își proclamă triumful
asupra distrugerii și a morții.
Viața de front oferă uneori și clipe de răgaz
soldatului. Sunt momentele cele mai plăcute,
în care activitățile sunt din ce în ce mai diverse:
ofițerii joacă table, poker, beau sau cântă, în
timp ce soldații curăță armele, cos, cârpesc
hainele, spală rufele, cercetează cămășile să nu
aibă purici sau păduchi.
Timpul liber mai înseamnă o intensă
socializare care naște spiritul de camaraderie:
se spun glume, povești, ghicitori, basme, se
cântă, se încing hore, uneori în zonele din afara
frontului la hore vin și femeile din satele vecine.
O altă metodă de petrecere a timpului liber
este cea de a scrie scrisori către cei de acasă,
iar în unele cazuri știutorii de carte sunt rugați
să scrie ei veștile. O parte a acestui timp este
dedicată comemorării camarazilor morți,
împăcării cu Dumnezeu prin participarea la
oficierea ad-hoc a unor slujbe religioase.
Orice război naște ură, suferință, moarte, dar și
eroi. Aceștia din urmă reprezintă exemplele
care îi însuflețesc și le dau soldaților curaj și
speranță civililor aflați în spatele frontului.
Acum 100 de ani am căzut și ne-am ridicat.
Societatea românească a avut în rândurile sale
eroi, oameni de stat, dar și lași, trădători,
politicieni corupți sau slabi. Mesajul peste timp
al acelor lupte, al acelei generații este că atunci
când are instrumentele necesare, determinarea
psihologică, acest neam nu este cu nimic mai
prejos față de alte popoare. Mărturie sunt
locurile care și astăzi mai poartă amprenta și
ecoul războiului.
06
 3. SCHIMBĂRILE PROVOCATE DE RĂZBOI ÎN
SOCIETATE
Anevoioasele negocieri care au condus la semnarea tratatelor de pace de la Versailles păreau să
arate lumii că un nou război de intensitatea celui care abia se încheiase nu mai era posibil. Perioada
interbelică reprezintă un scurt ragaz de pace şi prosperitate, mai cu seamă în prima sa parte, dar şi
de dezastru economic şi de dificilă refacere, cu deosebire în ultimii săi ani.

Criza economică imediat ulterioară încheierii războiului

a accentuat şomajul şi a dat o grea lovitură micilor
proprietari. Pentru a putea face faţă valului de
nemulţumiri, statele europene s-au vazut obligate să
intervină activ în economie, să creeze noi locuri de
muncă şi să asigure condiţii materiale minime
victimelor razboiului şi celor nemulţumiţi.
Dincolo de ocean, în SUA, situaţia era radical diferită.
Nu au suferit pierderi materiale pe propriul teritoriu, iar
efortul de război le-a aratat că posibilităţile lor de
creştere sunt practic nelimitate. Recompensat cu salarii
bune şi stimulat să cumpere, el are un standard de viaţă
mult mai ridicat decât confraţii săi europeni. La urma
urmelor, SUA nu erau interesate în prelungirea crizei
marilor puteri occidentale, motiv pentru care le-a
finanţat refacerea, investind în economiile lor sume
importante. Creşterea productivităţii a fost
impresionantă mai cu seamă în Europa occidentală,
avansul SUA nu a putut fi depăşit. Ţările agrare din
Europa Centrală şi de Sud, greu atinse de scăderea
preţurilor la cereale, au ramas departe de prosperitatea
occidentală.

07
Societatea interbelică, traumatizată de grele încercări ale războiului, nu şi-a găsit în timp de pace
unitatea atât de mult dorită. Cei întorşi de pe front erau decişi să schimbe lumea, fapt ce a
dezvoltat conflictele şi a adâncit dezbinarea. Ţărănimea a fost avantajată de creşterea veniturilor,
ca urmare a împroprietăririlor masive (mai ales în Europa de Est) nu şi-a modificat modul de viaţă.
Clasa muncitoare (meseriaşi, muncitori necalificaţi şi calificaţi) a simţit o creştere a veniturilor mai
ales înaintea Marii Crize Economice, fapt care le-a îmbunătăţit condiţiile de trai. Burghezia a rămas
legată de vechile idealuri de ascensiunea socială şi întregire a averii moştenite. S-a constatat o
mare sete de viaţă, mai ales la tineri, care doreau să se elibereze de coşmarul războiului, prin
intermediul unor dansuri noi (foxtrot, Charleston, tango) sau al teatrului bulevardier şi
avangardismului în pictură. Pătrunderea tehnicii moderne în viaţa cotidiană a produs o mare
schimare. Automobilul, trenul, avionul, navele de mare tonaj au micşorat distanţele; s-a extins
folosirea telefonului şi a radioului. Televiziunea făcea primii paşi, fiind funcţională în Anglia în 1936.
Oraşele se măresc, casele devin locuinţe cu 5-6 camere dotate cu apă curentă şi electricitate. Cea
mai ieftină distracţie a rămas cinematograful.

Un rol important în societatea interbelică l-a avut mişcarea feministă, femeile cerând dreptul de a
activa în viaţa politică. Astfel, în perioada interbelică femeile primesc dreptul de vot în Germania,
Olanda şi SUA (1919).

08
4. DRAMA PROVOCATĂ CIVILILOR ÎN TIMPUL
CELUI DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
HOLOCAUST
Holocaustul este considerat cel mai mare
genocid al tuturor timpurilor. Se estimează că,
într-un deceniu, au fost omorâţi în jur de 11
milioane de oameni. Jumătate dintre ei erau
evrei. Holocaustul este un termen utilizat
pentru a descrie uciderea a aproximativ 11
milioane de oameni, dintre care jumătate evrei,
din Europa, în timpul celui de-al Doilea Război
Mondial. Programul de exterminare a evreilor a
fost plănuit şi executat de regimul naţional-
socialist din Germania, condus de Adolf Hitler.
PILOŢII KAMIKAZE
Piloții kamikaze încercau intenționat
prăbușirea avionului adesea încărcat
cu explozibil, bombe, torpile sau
rezervoare de combustibil pline.
Formarea forțelor kamikaze a
necesitat recrutarea de oameni
pentru aceste tipuri de misiuni.
Cerințele erau simple: "tânăr, vigilent
și plin de zel. Experiența de zbor avea
importanță minimă. Când voluntarii
au sosit la datorie, aceștia erau de
două ori mai mulți decât numărul
avioanelor disponibile.
09
- Trupele naziste puneau o parte din prizonierii evrei să
îngroape sau să incinereze alţi evrei. Ulterior, aceştia
erau şi ei omorâţi.
- Se estimează că în jur de o treime din populaţia
evreiască de pe planetă a murit atunci.
- Majoritatea prizonierilor erau transportaţi spre taberele
de muncă sau de exterminare cu ajutorul vagoanelor
pentru animale. Acestea nu aveau hrană, apă, toaletă
sau ventilaţie. Cel mai lung transport s-a întins pe 18 zile
şi niciunul dintre prizonieri nu a supravieţuit.
- Doctorul Josef Mangele, cunoscut ca „Îngerul Morţii”
pentru experimentele sale sadice, era fascinat de
gemeni. El a încercat să unească doi gemeni, în
încercarea de a crea siamezi. Guido şi Ina au fost
omorâţi chiar de părinţi, care nu au mai putut să-i vadă
suferind.
''Am încercat să trăim la
120% intensitate mai
degrabă decât să așteptăm
moartea. Am citit continuu
încercând să înțelegem de
ce trebuia să murim la doar
20 de ani. Simțeam ticăitul
ceasului scurgându-se către
moartea noastră, fiecare
sunet al său scutându-ne
viețile.''
Irokawa Daikichi, Kamikaze
Diaries: Reflections of
Japanese Student Soldiers
Antrenamentul piloților în general consta în exerciții incredibil de extenuante, dublate de pedepse
corporale chinuitoare ca rutină zilnică. Aceste antrenamente brutale erau justificate de ideea că ar
insufla, ar scoate la iveală "spiritul de luptă" al soldatului. Însă, bătăile zilnice și pedepsele corporale
au eliminat din patriotismul multor piloți. 
Piloților le era înmânat un manual care detalia modul în care ar trebui să gândească, să se
pregătească și să atace. În acest manual piloților li se spunea sa "atingă un nivel înalt de pregătire
spirituală" și să-și "păstreze sănătatea în cele mai bune condiții". Aceste precepte, alături de altele,
erau menite să modeleze mentalitatea pilotului astfel încât acesta să fie pregătit mental pentru a
muri. Tot manualul înmânat le spunea piloților să nu închidă niciodată ochii, aceasta pentru că
închizând ochii se diminuau șansele de a lovi precis ținta aleasă. În momentul impactului pilotul
trebuia să strige "Hissatsu" din toate puterile, traducerea aproximativă fiind: "ucide negreșit/omoară
fără a eșua.
„Când te eliberezi de toate gândurile despre viață și moarte vei fi capabil să ignori
complet viața ta anterioară. Aceasta îți va permite, de asemenea, să îți concentrezi
întreaga atenție asupra nimicirii inamicului fără ezitare și rezerve, cu determinare,
consolidându-ți în același timp și măiestria în pilotaj.”

—Fragment dintr-un manual al piloților kamikaze'

PILOŢII KAMIKAZE

HIROSHIMA&NAGASAKI

Cele două oraşe din Japonia au fost practic sterse de pe faţa pământului, iar omenirea n-a mai fost
niciodată la fel de atunci.
Pe 6 august, respectiv 9 august, oraşele Hiroshima şi Nagasaki au fost distruse de
bombardamentele nucleare. Imaginea norului uriaş, în formă de ciupercă, ridicat după atac, în
Hiroshima, a devenit una dintre imaginile emblematice ale secolului XX, marcat de cel mai
sângeros conflict mondial, Al Doilea Război Mondial, în urma căruia au pierit 60 de milioane de
oameni.Zeci de mii de oameni au murit pe loc, iar alte zeci de mii au murit in următoarea
perioadă, din cauza radiaţiilor puternice la care au fost expuşi.
Până şi după împlinirea a şapte decenii de la atacurile atomice, civilii din Hiroshima si Nagasaki
suferă în continuare din cauza consecinţelor de lungă durată asupra stării lor medicale, ceea ce
demonstrează clar faptul că bombardamentele din 1945 au cauzat boli de lungă durată.
Mulţi japonezi au supravieţuit apocalipsei iniţiale, dar au rămas blocaţi în casele lor de lemn, care
au ars ca nişte torţe. În prima zi a atacului nuclear, au murit circa 70.000 de oameni. 8 din 10 răniţi
erau civili. Cadavre peste tot, oameni arşi aproape în intregime, ţipând după ajutor, sunt doar
câteva dintre ororile care i-au marcat pe supravieţuitori.

10
 5. ATACUL CU BOMBĂ ATOMICĂ, METODĂ
EFICIENTĂ DE LUPTĂ?
Recent s-au împlinit 70 de ani de la prima lansare a
bombei atomice la Hiroshima din istorie. Concluzia
celor șapte decenii trecute de la Hiroshima este că
“bomba atomică nu ar trebui să se mai repete
niciodată. “Pe lângă victimele omorâte pe loc,
impactul radiațiilor asupra corpului uman este uriaş.
Pe termen lung, este vorba de dezvoltarea apariției
cancerului. Impactul asupra populației este
inacceptabil.

Consider că atacul cu bombe atomice este unul

devastator atât pentru populaţie cât şi pentru mediul
înconjurător. Practic, supravieţuirea unui astfel de atac
este imposibilă şi are capacitatea de a rade oraşe
întregi de pe faţa pământului. Omenirea a cunoscut
conflicte de proporţii care au luat vieţile unui număr
înfricoşător de persoane, efectele încă resimiţindu-se
până la momentul actual. Atacul cu bombe atomice
este unul dintre cele mai distrugătoare şi nu este o
metodă eficientă de luptă.  Armele nucleare
comprimă distrugerea catastrofică într-o perioadă de
timp foarte scurtă. Acestea produc şi cutemure de
proporţii, un exemplu fiind Coreea de Nord care a
efectuat mai multe teste nucleare ce au declanşat un
cutremur de magnitutidea 6,3 pe scara Richter.
Cercetătorii spun că au fost de 16 ori mai puternică
decât bomba de la Hiroshima. 

Astfel, interzicerea armei nucleare a devenit o sarcină

principală a lumii contemporane, care se lupta pentru
că o altă tragedie asemănătoare celei de la Hiroshima
și Nagasaki să nu se mai întâmple niciodată.

11
CONCLUZIE: RĂZBOIUL DISTRUGE
Războiul este fenomenul cu cea mai amplă funcție distructivă, cu cel mai pronunțat caracter
homicid, cu cele mai adânci implicații asupra prezentului și viitorului omenirii. 
Fiind un fenomen social deosebit de complex, o stare a societății care angajează, într-o
măsură sau alta, toți factorii vieții sociale.
Dacă luăm în calcul pe toate celelalte războaie pe care le-a cunoscut omenirea până în prezent,
numărul victimelor depăşeşte cu siguranţă cifrele tuturor pandemiilor prin care a trecut
civilizaţia umană.

După un secol îngrozitor de sângeros, am ajuns în mileniul III şi ne-am aştepta ca omul să fie
mai înţelept. Cunoaşte istoria, greşelile înaintaşilor săi, şi poate învăţa din ele. Şi totuşi, încă se
derulează războaie cumplie în lumea contemporană.

Războiul, violenţa, teroarea, niciodată nu au dus la nimic bun. De ce trebuie să ne convingă de

asta alte valuri de orori, când istoria ne arată atât de multe exemple? Omului i-a fost dat să
trăiască în pace. Nu războiul este cel care-l defineşte pe om. El are nevoie de linişte sufletească,
de comuniune, nu de haos şi ură. Oricât de multe lucruri ne-ar separa, sunt cel puţin la fel de
multe care ne apropie. Indiferent de rasă, de convingeri, de idealuri, la urma urmei suntem cu
toţii oameni. Cu toţii ne-am născut pe această planetă, cu toţii am încercat să ne „adaptăm”
aici, să trăim. Cu toţii vrem să fim fericiţi, cu toţii ne dorim o lume mai bună. Atunci, să
renunţăm la orgolii, la certuri, violenţe şi război şi să investim în pace, într-o pace a tuturor.
Războiul distruge şi lasă în urmă răni adânci în sufletele oamenilor care nu vor putea fi uitate
niciodată, de aceea, prevenirea acestora este necesară. Cu toţii ne dorim să convieţuim într-o
lume paşnică, de aceea trebuie să învăţăm din greşelile pe care istoria ni le prezintă prin prisma
tuturor conflictelor şi războaielor de avengură mondială.

12