Cultura si stiinta in perioada

interbelica
Pe plan cultural și spiritual, valorile tradiționale au fost zdruncinate în Europa. Războiul a
eclipsat optimismul secolului XIX, distrugând încrederea generațiilor precedente în clădirea unei
societăți ideale. Jerfele, tensiunile, efortul de război au provocat o reactive de compensare pentru a
recupera cei patru ani pierduți, rezultând apetitul pentru bucurie, însă regasit doar în mediul urban.
Diferențele dintre mediul rural și cel urban au crescut. Sentimentul religios și disputele mistice asupra
destinului au renăscut. Războiul a dus la contestarea credinței și bisericii. Dar a stimulat pacifismul în
rândul intelectualilor ce s-a manifestat prin negocieri, dezarmare, crearea unor instituții internaționale că
Liga Națiunilor, pacte pentru scoaterea războiului în afară legii. Însă dezamăgirile învinșilor și
învingătorilor au dus la exasperarea orgoliului național, democrația fiind considerată vinovată pentru
sacrificarea onoarei și interesului național. Elită britanică (Oxford, Cambridge) a pierit în război.
Generația Primului Război Mondial este considerată o „generație pierdută” („lost generation”). Gertrude
Stein folosește termenul de „generație dezorientată”.
Dadaismul a fost primul curent de avangardă care s-a manifestat în timpul primului război mondial,
punând întreaga cultură sub semnul întrebării. Schnitzler, medic de profesie, scriitor și reprezentant al
culturii austriece, susține că austriecii simțeau că imperiul lor multinațional avea să se destrame și că
numai un război avea să le salveze viitorul. În Germania, numai în primul an de război, au fost publicate
1,5 milioane de poeme de război. Sunt publicate capodopere numeroase în literatură franceză, engleză,
germană și în cea americană. Exemple:

 Henri Barbusse-Focul
 Roland Dorgeles-Cruci de lemn
 Georges Duhamel-Viață martirilor
 Maurice Genevoix-Les Esparges
 Joseph Kessel-Echipajul
Literatura despre Primul Război Mondial a continuat și în perioada interbelică. În literatură britanică au
apărut vaste opere de război: poeme și articole că:

 Edmund Blunder-Ecouri de război

 Scherrif- Sfârșitul Călătoriei
 Richard Aldington-Moartea unui erou
 Robert Graves-Adio tuturor
 Frederic Manning-Soldații
 Sasson-Amintirile unui ofițer
În literatură germană s-au afirmat Ernst Junger-Prin furtuni de oțel sau Erich Mariș Remarque-Pe frontul
de vest din nou.
Romanul lui Hemingway-„Lost generation”, prezintă fenomenul generației de oameni pierduți și derutați.
Câteva romane emanau un aer pacifist. Există mulți artiști care au avut de suferit datorită războiului și
care au fost uciși, 80% înclinând spre această viziune. Există scriitori că Junger sau Kessel care
glorificau războiul, scoțând în evidență valorile anacronice ale războiului, în special eroismul. Ernst von
Salomon s-a remarcat cu „Proscrișii”.
Decepțiile au venit repede, iar iluziile s-au spulberat. În fața dezastrului și morții, majoritatea oamenilor
au adoptat curentul pacifist. Au fost realizate picturi celebre ce evidentiau războiul. Paul Nash a realizat
o pictură expresionistă, un peisaj lunar, cu trunchiuri de copaci retezati, numindu-se „Construim o lume
nouă”. John Singer Sargent a pictat „Gazații”. Otto Dix a realizat 50 de gravuri intitulate „Război”.
 În Germania a apărut expresionismul. Nu avea un grup solitar, un program, dar avea o stare de spirit,
raspandindu-se în țările de limba germană. Era un curent al accentuării și al deformării, nefiind
respectată anatomia. Expresioniștii respingeau armonia anatomică. Curentul a apărut în 1905, iar din
1910 se manifestă în literatură. Georg Heym a fost cel mai important poet expresionist german,
prevestind Primul Război Mondial. Expresionismul și Dadaismul sunt cunoscute ca fiind curente de
avangardă. Tristan Tzara , o personalitate a dadaismului, a scris „Cântecul unui ascensor”. Curentul se
caracteriza prin infantilism.

Gernica

Una dintre consecințele culturale ale războiului a fost distrugerea restricțiilor culturale de dinaintea să. În
urmă derutei sociale a apărut jazz-ul apreciat în SUA și Europa. Epoca Jazz-ului era marcată printr-o
evidență frenezie de a trăi, valorile trecutului precum familia, caracterul sau educația fiind puse în plan
secund. Invidualismul a luat amploare.
Romanul lui Andre Gide-Fructele Pământului, publicat în 1897, a marcat începutul unui puternic
individualism. Marcel Proust s-a remarcat datorită trăirilor profund personale. Aldous Huxley s-a
remarcat cu „Surâsul Giocondei, Punct contra punct”, iar Luigi Pirandello cu „Șase personaje în
căutarea unui autor”. James Joyce s-a remarcat cu Ulisses.
Survin modificări în alimentație și vestimentație. Berlinul devenise o adevărată capitală culturală a
Europei, alături de Viena și Paris. Elementele americane sunt adoptate de către europeni. Criză
raționalismului ia amploare și popularitatea absurdului crește. Suprarealismul se desprinde fizic de
dadaism. Pătrund elemente de ocultism și ezoterism în ideologii.