Cad stelele din ochii dragii mele

Luceafărele jalnice străbat momente grele.

Eu trist privesc și mă învinăvățesc,
Greșelile în zorii tăi – citesc.

Cad în genunchi, cer milă și voință

Îți mulțumesc că TU mi-ai dat acea credință
În darul Tatălui ceresc- băstrân,
Al tău prielnic şi duios stăpân.

Mi-a dat pe lume – abisul de iertare,

Și-a zis să te slăvesc pentru a ta răbdare,
Să țin în minte ofranda milei tale,
Lăsînd iubirea ca o urmă de petale.

Chipul divin al îngerului păzitor

Al vieții omului - prim învățător
Dăruitor de viață și iubire
Mama, ce merită în vecii- vecilor slăvire.