STRES

Stres, sau stress, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor
mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare, mobbing.
Caracteristicile stresului
Orice tip de stres apare pe fondul adaptării permanente a organismului la mediu când se poate produce un
dezechilibru marcant între solicitările mediului și posibilitățile de răspuns reale ale individului. Adaptarea
presupune păstrarea integrității organismului care este în permanență amenințată de agenții stresori de toate
tipurile. În plus adaptarea presupune realizarea unui echilibru dinamic cu mediul. Stresul apare în momentul
când acest echilibru al adaptării se perturbă. Această perturbare este reversibilă. Stresul reprezintă, după
Landy, un dezechilibru intens perceput subiectiv de către individ între cerințele organismului și ale mediului
și posibilitățile de răspuns individuale.
În funcție de natura agentului stresor, stresul poate fi psihic, fizic, chimic și biologic. În funcție de numărul
persoanelor afectate, stresul poate fi individual sau colectiv.
Stresul psihic
Paul Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului care nu-și
găsesc soluția pe moment. Mihai Golu definește stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau disconfort,
determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuințe,
dorințe sau aspirații.
Stresul psihic are un dublu caracter: primar și secundar. Caracterul primar vorbește despre stres ca rezultat al
unei agresiuni recepționată direct în plan psihic. Caracterul secundar vorbește despre stres ca reacție de
conștientizare în plan psihic a unui stres fizic, căruia individul îi acordă o semnificație de realipula.
Caracteristicile stresului psihic – Agenții stresori psihici sunt: stimulii verbali (inclusiv cei care aparțin
limbajului interior) care sunt vehiculați pe căi nervoase la cortex. Aceștia se diferențiază total de celelalte
categorii de agenți stresori din cauza semnificației lor, pentru individ ei având caracter potențial de a produce
stres psihic. Acest caracter potențial este validat de semnificația cu care îl investește individul. Unul și același
agent stresor psihic, în afară de faptul că nu produce stres psihic la toți indivizii, nu produce stres psihic de
fiecare dată la același individ. Acest lucru este condiționat de dispozițiile de moment ale individului și de
semnificația pe care o acordă în acel moment individul. Apariția și amploarea stresului psihic depind mult de
caracterele genetice ale individului (caractere cognitive, voliționale, motivaționale și afective).
Vulnerabilitatea psihică la stres este constituțională sau dobândită. Vulnerabilitatea psihică este o trăsătură
proprie doar anumitor persoane și se manifestă prin reacționare ușoară, prin stare de stres psihic, la o gamă
largă de agenți stresori.
Situații generatoare de stres psihic:

 existența unor circumstanțe neobișnuite pentru individ care îl surprind pe acesta nepregătit pentru a le
face față.
 semnificația unui eveniment.
 angajarea individului într-o acțiune sau relație exagerată.
 particularitățile contextului social.
 lipsa condițiilor interne.
 modul subiectiv de a percepe solicitările mediului.
 subsolicitare / suprasolicitare.
 situațiile conflictuale existente în familie, profesie sau la nivel intelectual.
 criza de timp.
 izolarea.
 apariția unui obstacol fizic sau psihic în calea unui scop care duce la frustrare.
 situații perturbatoare cauzate de agenți fizici (zgomote, vibrații, fluctuații de temperatură).
 OBEZITATE SI ANOREXIE
Obezitatea este o creșterea exagerata a greutății corporale (peste 25% față de greutatea normală), cauzată de
acumularea unei cantități mari de grăsime în țesutul subcutanat și în jurul viscerelor. Poate fi exogenă, când
este determinată de o alimentație excesivă sau endogenă, când apare în urma unor tulburări ale glandelor
endocrine ori ale centrilor nervoși din hipotalamus. Constituie un factor de risc în diabetul zaharat, patologia
cardiovasculară și arterioscleroză.

Cauze
Se crede că, la nivel individual, majoritatea cazurilor de obezitate se explică printr-o combinație de consum
excesiv de calorii și lipsa activității fizice.[67] Situațiile cauzate în principal de ereditate, motive medicale sau
boli psihice sunt limitate.[68] De fapt, se crede ca la nivel social cazurile de obezitate au crescut ca urmare a
unui regim alimentar accesibil și savuros,[69] a dependenței din ce în ce mai mari de mașină și a
mecanizării.[70][71]
O analiză din 2006 a identificat zece alte posibile cauze ale creșterii obezității: (1) odihnă insuficientă,
(2) disruptori endocrini (substanțe poluante din mediu ce interacționează cu metabolismul lipidic), (3) o
variabilitate scăzută a temperaturii mediului înconjurător, (4) diminuarea fumatului, deoarece fumatul
suprimă pofta de mâncare, (5) consumul crescut de medicamente care duc la creșterea în greutate (de
ex., antipsihotice atipice), (6) creșteri proporționale în grupuri etnice și de vârstă, ce tind să cântărească mai
mult, (7) sarcina la o vârstă mai înaintată (ceea ce poate cauza o predispoziție către obezitate infantilă), (8)
factori de risc epigenetici transmiși din generație în generație, (9) selecția naturală pentru un IMC mai mare,
și (10) mariajul asortativ ce duce la o concentrație ridicată a factorilor de risc pentru obezitate (acest lucru ar
duce la creșterea numărului de persoane obeze prin creșterea discrepanțelor în greutate dintre oameni).[72] Cu
toate că există dovezi substanțiale ce susțin influența acestor mecanisme asupra creșterii gradului de
răspândire a obezității, acestea sunt încă neconcludente, iar autorii afirmă că acestea au probabil o influență
mai mică decât cele prezentate în paragraful anterior.

Anorexia nervoasă este o tulburare psihică din categoria tulburărilor alimentare, caracterizată printr-o
reducere anormală a greutății corpului și printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă,
persistentă, de îngrășare.
Factori biologici
Factori genetici
Studii pe familii și pe gemeni au sugerat că factorii genetici contribuie cu 50 % la dezvoltarea tulburării de
alimentare.[2] iar anorexia împărtășește un risc genetic cu depresia clinică.[3] Aceste date sugerează că gene
care influențează în același timp reglarea alimentației, cât și personalitatea și emoțiile, pot reprezenta factori
etiologici importanți.
Factori nutriționali
Deficitul de zinc cauzează o scădere a apetitului, care poate degenera în anorexie nervoasă, în tulburări de
apetit și mai ales într-o inadecvată nutriție. Folosirea zincului în tratamentul bolnavilor de anorexie a fost
susținută din 1979 când a fost lansată de către Bakan. Cel puțin cinci experimente au arătat ca zincul
ameliorează scăderea ponderală din anorexie. În 1994 un experiment dublu orb și controlat cu placebo a
arătat că administrarea de zinc (14 mg/zi) a dublat rata masei corpului în anorexie.
Carența altor substanțe, ca de pildă tirozina și triptofanul, precursori ai neurotransmițătorilor
monoaminici norepinefrina și serotonina, și respectiv carența de vitamina B1 (thiamina), poate contribui la
acest fenomen de malnutriție indusă de malnutriție/tulburarea de alimentație.
Factori psihologici
Numeroase cercetări asupra factorilor psihologici sugerează că anumite tendințe în gândire și percepție pot
contribui la menținerea sau riscul de apariție a anorexiei.
1. tulburare a imaginii corporale despre sine Comportamentul alimentar anorectic este considerat ca
provenind din sentimente de îngrășare și de imagine despre sine ca fiind „neatractiv”.[9] și este menținut de
variate tendințe, înclinații (bias) cognitive care denaturează evaluarea de către individ a propriului corp, a
alimentelor și nutriției.
Unul din cele mai cunoscute constatări este că oamenii suferind de anorexia nervoasă tind să supraestimeze
dimensiunile sau grăsimea corpului lor. Un recent articol de revistă asupra cercetării în acest domeniu
sugerează ca aceasta nu este de fapt o problemă de percepție, ci o problemă a evaluării informației
perceptuale de către persoana afectată.[10] Studii recente sugerează că persoane cu anorexie nervoasă au o
carență într-un anumit tip de bias de încredere excesivă în sine care face ca majoritatea oamenilor să se
considere mai atractivi decât sunt considerați (clasificați - rating) de alții în realitate. Dimpotrivă, persoanele
cu anorexie nervoasă par să-și judece mai realist propria atractivitate decât persoanele neafectate de anorexia
nervoasă, adică ele nu posedă acest bias, înclinație augmentatoare a stimei de sine.[11]

2. trăsături de personalitate:
Persoanele cu anorexie nervoasă au fost găsite ca având anumite trăsături de personalitate considerate ca
predispozante pentru tulburări de alimentare: un nivel înalt de obsesivitate (având gânduri intrusive despre
alimente, sau despre chestiuni legate de greutatea corporală ), de ascetism, restricție (capacitate de rezistență
la tentații), și nivele clinice de perfecționism (căutarea patologică de standarduri personale înalte și nevoia de
control) - aceștia factorii cel mai des identificați de către cercetători.

Factori sociali și culturali

1. Promovarea slăbirii ca formă ideală feminină în rândul națiunilor vestice industrializate, mai ales
prin mass media.
Un studiu epidemiologic recent efectuat pe 989.871 de locuitori ai Suediei a indicat că:

 sexul,
 originea etnică,
 statutul socio-economic,
au avut influențe considerabile asupra riscului de a se îmbolnăvi de anorexia nervoasă - cei având părinți
ne-europeni fiind cel mai puțin afectați de această boală, iar cei provenind din familii „albe”, înstărite,
având riscul cel mai ridicat.[17]
2. Profesia
Un studiu clasic al lui Garner și Garfinkel a demonstrat că persoanele având profesii unde se exercită o
deosebită presiune socială în direcția păstrării unei greutăți corporale scăzute (ca de
pildă, manechinele/modelele, gimnastele și balerinele, unii interpreți din lumea filmului și a
spectacolului) sunt cele mai în risc de a suferi de anorexie nervoasă în cursul carierei lor.iar cercetări
ulterioare au sugerat că persoanele având anorexie au avut mai mult contact cu surse culturale care
promovează reducerea greutății corporale.Deși anorexia nervoasă este de obicei asociată cu culturile
occidentale, se crede că expunerea la media din Vest a contribuit la creșterea cazurilor de boală și în țări
ne-vestice. Totuși s-a constatat că în alte culturi nu există aceeași „fobie de îngrășare” ca în Vest, ci mai
degrabă o scădere a poftei de mâncare însoțind celelalte semne ale tulburării.
 IMUNITATE SI IMUNIZARE
Care este rolul sistemului imunitar?
Imunitatea reprezinta capacitatea organismului de a se apara de agentii patogeni - virusuri, bacterii, paraziti si
toxine. Sistemul imunitar este un sistem complex de celule si molecule (anticorpi) al carui rol este sa asigure
protectia impotriva agresorilor. Sistemul imun detecteaza agentii patogeni, ii distruge si, foarte important,
memoreaza antigenul pentru a putea reactiona prompt si data viitoare cand il va intalni.
Imunitatea poate fi innascuta sau naturala – este imunitatea cu care ne nastem si care nu se modifica in cursul
vietii sau poate fi dobandita, cand se instaleaza in urma contactului cu diferite microorganisme sau
postvaccinare.
Ce inseamna o imunitate puternica?
Un organism sanatos inseamna un sistem imun puternic. Ca urmare, alegerea unui stil de viata sanatos iti
asigura o imunitate puternica:
Mananca o dieta echilibrata, bogata in legume, fructe, cereale integrale
Fa o activitate fizica regulat, 150 minute/saptamana
Renunta la fumat
Consuma alcool I cantitate moderata
Dormi 7-8 ore/noapte
Controleaza-ti tensiunea arteriala
Spala-te pe maini frecvent si gateste adecvat alimentele
In ce situatii scade imunitatea?
Cele mai cunoscute situatii de scadere reala a imunitatii sunt in cazul unor boli cum ar fi SIDA, cancerul,
diabetul zaharat, in cazul anumitor tratamente medicale (cu citostatice sau cortizonice) si chirurgicale
(splenectomie). O diminuare a imunitatii o intalnim la varstele extreme (copii si varstnici), la alcoolici,
fumatori, obezi, in cazul stresului emotional si fizic, tulburarilor de somn, alimentatiei de proasta calitate si
expunerii la un mediu toxic.
Care sunt complicatiile scaderii imunitatii?
Imunitatea scazuta se maifesta prin vulnerabilitate in fata infectiilor, deteriorarea celulelor, inflamatii,
dezvoltarea tumorilor si alte probleme grave de sanatate.
Exista situatii in care imunitatea este crescuta?
Alergiile si al bolile autoimmune sunt exemple de imunitate exagerata. In cazul alergiilor, sistemul imun
reactioneaza exagerat prin productia de anticorpi de tip IgE impotriva unor substante considerate inofensive si
pe care organismul ar trebui sa le tolereze, iar in cazul bolilor autoimune, sistemul imun ataca si distruge
structurile proprii organismului.
Este nevoie sa luam suplimente pentru cresterea imunitatii?
Oamenii sunt atrasi de reclamele despre diferite preparate care promit cresterea imunitatii.
Este important sa retii ca adoptarea unui stil de viata sanatos inseamna o imunitate eficienta. In cazul
deprimarii sistemului imun, pot fi utile anumite suplimente alimentare - acizi grasi esentiali din seminte de
in, canepa, peste, nuci, vitamine - A, B2, B6, C, D, E, antioxidanti, preparate din plante sau probiotice. Fii
atent sa nu faci excese – de ex. dozele mari de vitamina B6 (>100 mg/zi) pot determina dezvoltarea unor
tumori, iar excesul de zinc (>150 mg/zi) poate inhiba sistemul imunitar.