HIV SIDA

HIV reprezintă prescurtarea în limba engleză a Human Immunodeficiency Virus (Virusul

Imunodeficienței Umane). De fapt, acest termen denumește două virusuri înrudite, din categoria
retrovirusurilor, HIV-1 și HIV-2, care cauzează la om sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA).
Aparținând retrovirusurilor, nu poate fi îndepărtat complet din organism pentru că acest tip de virusuri
are capacitatea de a-și înscrie codul în codul genetic al celulei gazdă. O infectare cu HIV duce după o
perioadă lungă de incubare, de ani, chiar zeci de ani, la declanșarea bolii SIDA.

SIDA (sindromul imunodeficienței umane dobândite) este o afecțiune provocată de virusul

imunodeficienței umane, HIV, care atacă și distruge progresiv sistemul imunitar al organismului.[1] Boala
se manifestă prin infecții grave care determină pierderea accentuată în greutate, afecțiuni
ale creierului și ale sistemului nervos central. Pentru a se reproduce, HIV trebuie să pătrundă într-
o celulă a sistemului imunitar. Virusul pătrunde în organism prin contact sexual, prin contaminare
cu sânge infectat sau de la mamă infectată la făt, în timpul sarcinii, al nașterii și al alăptării. HIV poate fi
prezent în lichidele biologice, ca sânge, spermă, secreții vaginale și laptele matern.[2] O persoană
seropozitivă la HIV (al cărei sânge conține anticorpi specifici îndreptați împotriva virusului HIV, ceea ce
dovedește infectarea sa cu acest virus) nu prezintă în mod obligatoriu semnele bolii. Ea este totuși
purtătoare de virus și deci susceptibilă să îl transmită.

SIDA (sindromul imunodeficienței dobândite) este cauzat de virusul imunodeficienței umane (HIV),

un retrovirus din familia lentivirusurilor, familie rămasă necunoscută până în anul 1983. În acel an,
cercetătoarea franceză Barré-Sinoussi și colaboratori ai acesteia izolează de la pacienții cu adenopatie
(creșterea în dimensiuni a ganglionilor limfatici din zonele axilare, inghinale, cervicale), un virus pe care
îl denumesc "virus asociat limfadenopatiei" (LAV - Lymphadenopathy Associated Virus). Tot în acel an,
în S.U.A., Gallo și colaboratori ai săi izolează un virus pe care îl denumesc HTLV-III (Human T-cell
Lymphotropic Virus type III). LAV și HTLV se dovedesc în final ca fiind același tip de virus, virus care
primește numele de HIV. Începând de la acea dată s-a răspândit în jurul lumii, infectând milioane de
persoane. Rezultatul infectării cu HIV este distrugerea sistemului imunitar, iar din această cauză toate
persoanele infectate sunt predispuse la infecții ocazionale și complicații neoplazice. Retrovirusurile sunt
incapabile să se reproducă în afara celulelor cu ADN. Luc Montagnier și colaboratorii săi descoperă în
Africa de Vest un al doilea virus generator de SIDA, pe care îl denumesc LAV-II. Din aceeași zonă, se
izolează de către cercetătorii americani un virus HTLV-IV, care se dovedește a fi identic cu LAV-II.
Acum virusul LAV-II/HTLV-IV este cunoscut ca HIV-2. Alte cercetări virusologice efectuate pe specii de
maimuțe africane scot în evidență la Cercopithecus aethiops (maimuța verde apucătoare sălbatică)
existența unui virus producător de imunodeficiență, apropiat structural de HIV; virusul este botezat
STLV-III (Simian T Lymphotropic Virus type III), pentru ca apoi să fie numit SIV (Simian
Immunodeficieny Virus) și subclasificat în mai multe tipuri.[1]