Definitia de cea mai larga generalitate considera depresia ca o prabusire a dispozitie bazale,

cu actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare. Puternica participare afectiva, trairea

profunda a acestei stari, antrenarea comportamentala consensuala sunt tot atatea argumente
pentru a considera depresia o hipertimie negativa. Asa cum a fost definita anterior, depresia se
refera la ,,depresia-simptom si definitia nu este decat scolastica, deoarece in realitatea practica,
depresia apare ca sindrom sau entitate nosologica
1
.
Dupa Predescu V.
2
, sindromul depresiv are ca simptome cardinale dispozitia depresiva,
incetinirea proceselor de gandire si inhibitia activitatii. Se pot deosebi urmatoarele forme ale
sindromului depresiv
3
:
depresia simpla, in care simptomul cel mai evident este inhibitia activitatii;
depresia stuporoasa, in care inhibitia atinge intensitatea maxima;
depresia anxioasa;
depresia deliranta cuprinde delirul melancolic tipic (saracie, hipocondrie), care poate lua
o forma speciala in sindromul Cotard. Acesta este constituit din idei de negatie (a
existentei si functiei propriilor organe, a existentei rudelor, celorlalti oameni si chiar a
lumii), de imortalitate si enormitate.
Date fiind simptomele depresiei si profilurile sale fiziologice, este usor sa privim depresia ca
pe o tulburare , o disfuntie, o deficienta sau o boala. In orice caz, este posibil sa ne fi dezvoltate
creierele astfel incat acestea sunt concepute ca, in anumite conditii, sa diminueze emotiile
pozitive, sa scada motivatia si sa ne dea sentimente de depresie? Cercetarile s-au axat pe
urmarirea intelegerii modului in care creierele noastre au evoluat si a modului in care ele
regleaza emotiile, sentimentele si dispozitiile interioare.
4

Prezenta tulburarilor psihice si emotionale la un bolnav neurologic este rezultanta
interactiunilor dintre personalitatea premorbida, efectul prezentei eventuale a leziunilor cerebrale
cat si tulburarile reactive induse de prezenta unei afectiuni invalidante. Recunoasterea precoce,
evaluarea lor exacta si tratarea corespunzatoare este necesara in scopul elaborarii exacte a
programului de recuperare si a atingerii scopului propus prin acest program.
Studiile epidemiologice au evidentiat faptul ca frecventa depresiei a crescut la populatia
americana in ultimii ani de zece ori, afectand persoanele nascute intre 1945 si 1964. Aceste date
sunt interesante deoarece arunca o lumina atat asupra cauzelor depresiei, cat si asupra strategiilor
de tratament. Astfel, se poate presupune ca factorii biologici (genetici si biochimici) joaca un rol
mai putin important decat s-a crezut in geneza depresiei, pentru ca este putin probabil ca genele
sau elementele biochimice ale organismului sa se fi modificat intr-un timp atat de scurt. Acest
lucru nu inseamna ca nu exista nici o baza biologica a depresiei majore, ci doar ca sunt relativ
putine cazuri de depresie endogena in adevaratul sens al cuvantului, factorii socioculturali fiind
responsabili de aparitia se mentinerea majoritatii depresiilor.
5

In lucrarea ,,Depresia si suicidul. Dependenta patologica
6
sunt expuse ca si cauze ale
depresiei urmatoarele:

1
Catalina Tudose, Letitia Dobranici, Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Trei, 2011,
Bucuresti, pag.229
2
Predescu V., Psihiatrie, vol.I, Editura Medicala, 1989, Bucuresti, pag.267
3
Ibidem
4
Paul Gilbert, Depresia. Psihoterapie si consiliere, Editura Polirom, Bucuresti, 2011, Pag. 102
5
Irina Holdevici, Hipnoterapia. Teorie si practica, Editura Dual Tech, Bucuresti, 2004, pag. 299
6
Mariana Cenea, Laura Negoita, Depresia si suicidul. Dependenta patologica, Editura Detectiv, Bucuresti, 2009,
pag. 14
factori biologici: deficiente de oxigenare cerebrala, disfunctii hepatice in asociere cu
disfunctii splenice si tiroidiene, alimentatie necorespunzatoare etc
factori psihologici: conflinte interioare, nemultumiri
factori sociali:mediu familial si social neadecvat, mediu profesional suprasolicitant
factori de mediu: poluarea, lipsa expunerii la razele solare, expunearea la radiatii etc

Multe depresii sunt legate de o acumulare de stresori si de frustrari care pot epuiza sistemele
de raspuns la stres.Uneori doar un singur factor de stres major poate suprasolicita sistemele
noastre de protectie. De exemplu, exista oameni care sufera de oboseala cronica si care afirma ca
devin foarte furiosi si frustrati si care intr-o zi sau doua ar putea suferi o recidiva. Factorii
psihologici pot fi importanti, ca, de exemplu, stilul cognitiv. Cu alte cuvinte, exista factori
sociali, precul suportul social, care ne pot linisti. De asemenea, important este si modul in care
frustrarea puternica afecteaza sistemele fiziologice pentru a produce schimbari in starile
creierului.
7

In ultimii ani a existat un interes tot mai mare cu privire la modul cum functioneaza un
anumit aspect al sistemelor de stres/aparare in cadrul depresiei. Acest sistem se numeste sistemul
hipotalamus-hipofiza-corticosuprarenale (HHC). La baza creierului exista doua zone foarte
mici, dar foarte importante, numite hipotalamus si hipofiza. Atunci cand creierul detecteaza
amenintari sau pierderi si le raspunde, hipotalamusul transmite semnale spre hipofiza (prin
eliberarea unui hormon numit hormonul de eliberare a corticotropinei [HEC]). Hipofiza primeste
semnalul de la hipotalamus si trimite la randul sau un semnal glandelor corticosuprarenale (care
sunt pozitionate chiar deasupra rinichilor). Mesajul spre glandele corticosuprarenale este
transmis prin eliberarea unui hormon numit hormon adrenocorticotrop (HACT) care le transmite
glandelor corticosuprarenale sa elibereze in cantitati mai mari hormonul de stres numit
hidrocortizon. Asadar hipotalamusul trimite semnal hipofizei, iar aceasta trimite semnale
glandelor corticosuprarenale, mesajul principal fiind: ,,suntem amenintati, mobilizati-va pentru a
actiona. Cand apare stresul este activat acest sistem.
8



7
Paul Gilbert, Depresia. Psihoterapie si consiliere, Editura Polirom, Bucuresti, 2011, pag.106
8
Ibidem, pag.107