Universitatea de Stat din Tiraspol

Referat pe tema:

Evitarea maladiilor psihosomatice.

A efectuat : Țaran Elena,gr.33B

A verificat:A.Nevoia

Chișinău 2019
Filosofia chineza afirma ca fiecare organ are un suflu specific, sau spirit, care
salasluieste in el, corelat cu un anumit aspect al vietii psihice.

Inima este considerata lmparatul Organismului, salasul sufletului, organul care

conduce si imparte dreptatea in imparatie, adica in corp.

Bolile psihosomatice sunt acele afecţiuni medicale a căror apariţie şi/sau evoluţie este
determinată, în mod semnifi cativ, de factori psihologici. Cu toate că, în principiu,
orice afecţiune este infl uenţată într-o oarecare măsură de factorii psihologici, există
un număr de afecţiuni descrise în medicina psihosomatică clasică, pentru care această
legătură este determinantă.

Reacţiile psihosomatice apar în situaţiile deosebit de stresante şi dispar de obicei când

încetează situaţia care a declanşat factorul determinant.

Tulburările psihosomatice au caractere diferite şi pot fi clasifi cate în următoarele

grupuri:

• Simptome de conversiune – constau într-un răs puns somatic secundar şi dezvoltarea

unui confl ict nevrotic (ex: paralizia isterică, parestezia, orbirea, surditatea psihogenă,
vomismentele, senzaţii de durere);

• Sindroamele funcţionale – implică tulburări funcţionale ale anumitor organe şi

sisteme, constituie sechele la o anumită funcţie organic afectată;

• Tulburări psihosomatice – se bazează pe exis tenţa unei reacţii fi zice, confl ictuală
sau de stres, însoţită de leziuni de ţesut demonstrate morfologic şi de punerea în
evidenţă a unor modifi cări organice. Afectarea unui organ este legată de o
predispoziţie. (ex: astmul bronşic, colita ulcerativă, artrita reumatoidă, ulcerul
duodenal, anorexia).

Inima e invelita de pericard, numit inteleptul corpului – sfetnicul de incredere al

Imparatului Inima. Fara acest invelis, inima ar receptiona din plin socurile emotionale
si nu ar putea evita imbolnavirile. Inima regleaza viata spirituala si emotiile. Bucuria
o caracterizeaza, dar in exces ii poate face rau.

Ficatul este asemeni unui general care elaboreaza strategiile de lupta impotriva a tot
ceea ce este nociv pentru noi pe toateplanurile. El elimina toxinele fizice, iar in plan
energetic pe cele emotionale, fiind afectat de manie si oboseala.
Vezica biliara regleaza temperamentul, puterea de a lua decizii si curajul inceputului.
Orice stresputernic sau indelungat loveste in vezica biliara, ceea ce duce la
manifestarea unui temperament coleric. Persoana devine irascibila, nervoasa, ia greu
decizii, are dureri de cap si ameteli.

Pancreasul si splina sunt puternic afectate de ingrijorare. Oamenii care despica firul
in patru si sunt mereu tematori isi slabesc pancreasul si splina. Si reciproc, oamenii
care au probleme cu aceste organe sunt mai mereu ingrijorati. Se adapteaza mai greu,
putand ajunge la fobii si obsesii.

Plamanul si intestinul gros sunt organele meditatiei si ale gandirii reflexive. Un om

trist si melancolic secatuieste astfel energia acestor organe.Data fiind legatura lor cu
imunitatea, cand aceste doua organe sunt perturbate, la fel este si apararea
organismului. Persoana devine mai vulnerabila la agresiunile din mediu. Deseori un
bolnav de plamani este trist si melancolic, ceea ce se observa la pacientii cu astm si
tuberculoza.

Rinichii reprezinta in organism rezervorul de energie care ne ajuta sa traim si sa ne

vindecam. Cand scade energia rinichilor apar sentimente de panica si anxietate care
ne epuizeaza. Bolnavii de rinichi sunt adesea tematori,vointa lor scade sau sunt
inflexibili si incapatanati.

Echilibrul adevarat nu consta in lipsa sentimentelor, ci in controlul aparitiei si al

intensitatii acestora. Atunci cand starea noastra interioara evolueaza intre bucurie si
tristete fara sa exageram, cand melancolia ne ajuta sa patrundem mai profund in noi
insine si sa vedem in cele din urma frumusetea vie si, cand nu ne mai lasam doborati
de teama, am facut pasi importanti pe drumul controlului emotional. Nu putem
schimba lumea, dar putem schimba modul in care ne raportam la lume.

Terapia Psihosomatica, Psihoterapia Psihosomatica are ca obiectiv rezolvarea

factorilor psihologici ai afectiunii, recunoscand impactul corpului asupra mintii si a
mintii asupra corpului. Pe langa bolile psihosomatice si managementul durerii,
aceasta forma de terapie este indicata si pentru copiii ai caror parinti sufera de
afectiuni cronice. Totodata, psihoterapia este benefica si in afectiunile organice
cronice, care au un important impact psihologic.
Metodele psihoterapeutice in psihosomatica includ : Psihoeducatie, Hipnoza, Tehnici
de relaxare, exercitii de respiratie profunda, imageria ghidata, managementul
stresului, Psihoterapie cognitiv-comportamentala, Psihoterapii psihodinamice,
Psihoterapie Ericksoniana, Terapia prin sunet, Consilierea directiva, Psihoterapia
centrata pe persoana, etc.
Afectiuni psihosomaticeBolile psihosomatice reprezinta o manifestare fizica a
tulburarilor emotionale suprimate (stres, suferinta, anxietate, sentimentul singuratatii,
furie reprimata). Aceste tulburari elibereaza substante chimice in organism –
endorfine, adrenaline, etc. – iar atunci cand trairile nu sunt exprimate, aceste substante
pot provoca afectiuni.
Exemple de afectiuni cauzate de factori psihologici, dar cu manifestare somatica, sau
afectiuni cu componenta organica dar si simptome psihologice, sunt: boli autoimune,
afectiuni neurologice, afectiuni ORL, afectiuni osteo-articulare (poliartirta
reumatoida), boli cronice; cancer; boli de nutritie, afectiuni ale aparatului respirator
(alergii), imunitate deprimata, afectiuni dermatologice (psoriazis, dermatite), afectiuni
cardiovasculare; afectiuni gastro-intestinale (colon iritabil, ulcer peptic); tulburari de
comportament alimentar; tulburari de conversie, etc.

Adevaratul secret al sanatatii inseamna sa inveti sa te vindeci , inclusiv prin gandurile

si emotiile pe care le cultivi in “gradina” sufletului tau!

Bolile psihosomatice necesita o relatie de colaborare intre medicul de familie,

medicul internist si psihiatru, majoritatea pacientilor psihosomatici intalnindu-se in
medicina primara.

Tratamentul unei afectiuni psihosomatice implica:

1.Tratamentul specific bolii organice

2. Tratament medicamentos psihiatric:

Acesta este recomandat in urmatoarele situatii:

-pentru reducerea anxietatii si a afectelor negative

-in depresia secundara unei conditii medicale

-atunci cand simptomatologia si trairile afective ale pacientului nu pot fi explicate

doar prin afectiunea de baza sau sunt mult exacerbate

-cand vindecarea treneaza in pofida tratamentului corect al afectiunii organice

Se administreaza :

anxiolitice, care au un efect rapid, sunt bine tolerate, dar si un risc crescut de
dependenta, de aceea durata lor de administrare trebuie sa fie limitata  la maxim 30 de
zileantidepresive: intra mai greu in actiune, pot avea anumite efecte secundare la
inceputul tratamentului, dar nu dau dependenta si sunt foarte eficiente pe termen
lung ; folosirea acestora in bolile psihosomatice cunoaste o raspandire larga, de la
administrarea lor in cardiopatia ischemica pentru preventia recidivelor de infarct
miocardic pana la folosirea in urticaria cronica; exista, de asemenea, date despre
eficienta antidepresivelor in psoriazis, astm bronsic, artrita reumatoida, sindrom de
oboseala cronica, fibromialgie, colon iritabil.

3. Psihoterapie : este utila pentru diminuarea afectelor negative, facilitarea

constientizarii si exprimarii propriilor sentimente, diferentierea senzatiilor de
sentimente, schimbarea comportamentului in fata bolii, gestionarea stresului.

Nivelele si importanta psihoprofilaxiei

-   trebuie cunoscute cauzele si conditiile favorizante ale bolilor
-   pentru boala psihica, profilaxia poate însemna inclusiv împiedicarea evolutiei
defavorabile
-   în domeniul bolilor infectioase e mai simplu, caci se cunoaste etiopatogenia

Primara = are rol limitat, caci nu se cunosc cauzele

= asigura consolidarea sanatatii psihice = psihoigiena
= reuneste masurile preventive - cele biologice în stadiile precoce (prevenirea
factorilor infectiosi, toxici), iar cele psihologice si sociale mai târziu (la scolari -
factorii educationali, la batrâni - factorii sociali):
- masurile biologice - încurajarea nasterilor la tinerete, sfat genetic
- psihologice - cristalizarea si dezvoltarea normala a personalitatii, adaptarea
adecvata a parintilor la copii, nu carente afective, ci încurajare, aprobare, emotii
pozitive ce fac sa creasca toleranta la stress, confruntarea copiilor cu dificultatile, ceea
ce are ca rezultat cresterea responsabilitatilor
- sociale - evitarea suprasolicitarilor, a incertitudinii, insecuritatii, climat social
favorabil; nu conflicte, psihotraume, stressuri; sunt importante la vârsta a III-a
Secundara = scaderea manifestarilor si duratei de evolutie a bolii
= remisiuni lungi, de calitate
= recuperare precoce
 = preventia sechelelor, caci în majoritatea cazurilor exista "defect"
= precocitatea diagnosticului
= oportunitatea tratamentului
= screening-ul
= existenta laboratoarelor de sanatate mintala + accesibilitatea la
tratament
= interventii "în criza"
= instruirea personalului avizat în ceea ce priveste semiologia
psihopatologica

Tertiara - pentru cei ce au prezentat un proces psihotic

-   prevenirea dezadaptarii, dependentei, deficientei psihice
-   prevenirea gradului de incapacitate, care este o consecinta a gradului de invaliditate
-   importanta psihoterapiei, ergoterapiei, socioterapiei
-   resocializare = dimensiunea prospectiva pe baza comportamentelor si situatiei
prezente; priveste mai mult individul, nu boala