Universitatea din Pitesti Facultatea de Stiinte Socio Umane Master Psihologie Clinica

Aspecte neurobiologice n debutul, evoluia i tratamentul depresiei.

Student

Mdlina Vasile

Definitia de cea mai larga generalitate considera depresia ca o prabusire a dispozitie bazale, cu actualizarea trairilor neplacute, triste si amenintatoare. Puternica participare afectiva, trairea profunda a acestei stari, antrenarea comportamentala consensuala sunt tot atatea argumente pentru a considera depresia o hipertimie negativa. Asa cum a fost definita anterior, depresia se refera la ,,depresia-simptom si definitia nu este decat scolastica, deoarece in realitatea practica, depresia apare ca sindrom sau entitate nosologica1. Dupa Predescu V.2, sindromul depresiv are ca simptome cardinale dispozitia depresiva, incetinirea proceselor de gandire si inhibitia activitatii. Se pot deosebi urmatoarele forme ale sindromului depresiv3: depresia simpla, in care simptomul cel mai evident este inhibitia activitatii; depresia stuporoasa, in care inhibitia atinge intensitatea maxima; depresia anxioasa; depresia deliranta cuprinde delirul melancolic tipic (saracie, hipocondrie), care poate lua o forma speciala in sindromul Cotard. Acesta este constituit din idei de negatie (a existentei si functiei propriilor organe, a existentei rudelor, celorlalti oameni si chiar a lumii), de imortalitate si enormitate. Date fiind simptomele depresiei si profilurile sale fiziologice, este usor sa privim depresia ca pe o tulburare , o disfuntie, o deficienta sau o boala. In orice caz, este posibil sa ne fi dezvoltate creierele astfel incat acestea sunt concepute ca, in anumite conditii, sa diminueze emotiile pozitive, sa scada motivatia si sa ne dea sentimente de depresie? Cercetarile s-au axat pe urmarirea intelegerii modului in care creierele noastre au evoluat si a modului in care ele regleaza emotiile, sentimentele si dispozitiile interioare.4 Prezenta tulburarilor psihice si emotionale la un bolnav neurologic este rezultanta interactiunilor dintre personalitatea premorbida, efectul prezentei eventuale a leziunilor cerebrale cat si tulburarile reactive induse de prezenta unei afectiuni invalidante. Recunoasterea precoce, evaluarea lor exacta si tratarea corespunzatoare este necesara in scopul elaborarii exacte a programului de recuperare si a atingerii scopului propus prin acest program. Studiile epidemiologice au evidentiat faptul ca frecventa depresiei a crescut la populatia americana in ultimii ani de zece ori, afectand persoanele nascute intre 1945 si 1964. Aceste date sunt interesante deoarece arunca o lumina atat asupra cauzelor depresiei, cat si asupra strategiilor de tratament. Astfel, se poate presupune ca factorii biologici (genetici si biochimici) joaca un rol mai putin important decat s-a crezut in geneza depresiei, pentru ca este putin probabil ca genele sau elementele biochimice ale organismului sa se fi modificat intr-un timp atat de scurt. Acest lucru nu inseamna ca nu exista nici o baza biologica a depresiei majore, ci doar ca sunt relativ putine cazuri de depresie endogena in adevaratul sens al cuvantului, factorii socioculturali fiind responsabili de aparitia se mentinerea majoritatii depresiilor. 5 In lucrarea ,,Depresia si suicidul. Dependenta patologica6 sunt expuse ca si cauze ale depresiei urmatoarele:
1

Catalina Tudose, Letitia Dobranici, Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Trei, 2011, Bucuresti, pag.229 2 Predescu V., Psihiatrie, vol.I, Editura Medicala, 1989, Bucuresti, pag.267 3 Ibidem 4 Paul Gilbert, Depresia. Psihoterapie si consiliere, Editura Polirom, Bucuresti, 2011, Pag. 102 5 Irina Holdevici, Hipnoterapia. Teorie si practica, Editura Dual Tech, Bucuresti, 2004, pag. 299 6 Mariana Cenea, Laura Negoita, Depresia si suicidul. Dependenta patologica, Editura Detectiv, Bucuresti, 2009, pag. 14

factori biologici: deficiente de oxigenare cerebrala, disfunctii hepatice in asociere cu disfunctii splenice si tiroidiene, alimentatie necorespunzatoare etc factori psihologici: conflinte interioare, nemultumiri factori sociali:mediu familial si social neadecvat, mediu profesional suprasolicitant factori de mediu: poluarea, lipsa expunerii la razele solare, expunearea la radiatii etc

Multe depresii sunt legate de o acumulare de stresori si de frustrari care pot epuiza sistemele de raspuns la stres.Uneori doar un singur factor de stres major poate suprasolicita sistemele noastre de protectie. De exemplu, exista oameni care sufera de oboseala cronica si care afirma ca devin foarte furiosi si frustrati si care intr-o zi sau doua ar putea suferi o recidiva. Factorii psihologici pot fi importanti, ca, de exemplu, stilul cognitiv. Cu alte cuvinte, exista factori sociali, precul suportul social, care ne pot linisti. De asemenea, important este si modul in care frustrarea puternica afecteaza sistemele fiziologice pentru a produce schimbari in starile creierului. 7 In ultimii ani a existat un interes tot mai mare cu privire la modul cum functioneaza un anumit aspect al sistemelor de stres/aparare in cadrul depresiei. Acest sistem se numeste sistemul hipotalamus-hipofiza-corticosuprarenale (HHC). La baza creierului exista doua zone foarte mici, dar foarte importante, numite hipotalamus si hipofiza. Atunci cand creierul detecteaza amenintari sau pierderi si le raspunde, hipotalamusul transmite semnale spre hipofiza (prin eliberarea unui hormon numit hormonul de eliberare a corticotropinei [HEC]). Hipofiza primeste semnalul de la hipotalamus si trimite la randul sau un semnal glandelor corticosuprarenale (care sunt pozitionate chiar deasupra rinichilor). Mesajul spre glandele corticosuprarenale este transmis prin eliberarea unui hormon numit hormon adrenocorticotrop (HACT) care le transmite glandelor corticosuprarenale sa elibereze in cantitati mai mari hormonul de stres numit hidrocortizon. Asadar hipotalamusul trimite semnal hipofizei, iar aceasta trimite semnale glandelor corticosuprarenale, mesajul principal fiind: ,,suntem amenintati, mobilizati-va pentru a actiona. Cand apare stresul este activat acest sistem.8 Hidrocortizonul este un hormon important eliberat in perioadele de stres, dar care de asemenea circula prin tot corpul, fiind eliberat in cicluri de 24 de ore. Acest hormon este benefic intr-o serie de privinte. Din nefericire, stresul prelungit creste nivelul de hidrocortizon, iar acest lucru ne poate afecta negativ, cauzandu-ne schimbari in diverse zone ale creierului, influentand astfel memoria si emotiile. Cercetarile au aratat ca persoanele deprimate au sistemele HHC hiperactivate cu niveluri de hidrocortizon ridicate.9 Exista o substanta numita dexametazona , care in mod normal suprima producerea de hidrocortizon pentru 24 de ore sau mai mult in cazul persoanelor care nu sunt deprimate. Cu toate acestea daca admisnistram aceasta substanta persoanelor deprimate, vom observa ca acestea prezinta ceea ce se numeste eliberare precoce , adica dexametazona nu le suprima hidrocortizonul. Aceasta inseamna ca sistemul lor HHC depaseste efectele inhibitoare ale dexametazonei si continua sa produca niveluri ridicate de hidrocortizon, adica sistemul de stres este suprasolicitat. Asadar suntem inzestrati cu un sistem se raspuns la stres ce poate fi util in gestionarea amenintarilor si a pierderilor pe termen scurt, dar poate fi dezavantajos pe termen lung. Sistemul nostru de raspuns la stres poate fi daunator din punct de vedere fiziologic.10
7 8

Paul Gilbert, Depresia. Psihoterapie si consiliere, Editura Polirom, Bucuresti, 2011, pag.106 Ibidem, pag.107 9 Ibidem, pag. 109 10 Ibidem

Neurotransmitatorii implicati in patogenia episodului depresiv major includ norepinefrina, serotonina, acetilcolina, dopamina si acidul gama aminobutiric. La nivel fiziologic si neurochimic, neurotransmitatorii sint extrem de importanti. Aceste substante conduc impulsurile intre celulele nervoase. Serotonina este un neurotransmitator implicat in mai multe functii vitale ale organismului. Este cel mai important neurotransmitator; face parte din categoria aminelor biogene, fiind o indolamina; formeaza calea indolaminergica (transmisia serotoninergica). Este biosintetizata in neuronii serotonergici din sistemul nervos central (SNC) si in tractul gastrointestinal. Este foarte importanta pentru actiunea sa antidepresiva, antifobica, pentru perceptia durerii, apetitului, emotiilor, inducerea calmului, a somnului. Astfel, nivelele joase de serotonina conduc la depresie, anxietate si tulburari de somn. Substanta care produce serotonina este aminoacidul triptofan. Consumul de triptofan creste cantitatea de serotonina produsa de creier.

Tratamentul depresiei
Tablourile tulburarilor psihice ce se pot intalni sunt extrem de variate atat ca aspect cat si ca intensitate si pot necesitat adeseori colaborarea unui psihiatru. Abordarea terapeutica a acestor bolnavi trebuie sa vizeze intotdeauna mecanismul etiopatogenetic al tulburarilor avandu-se in vedere ca starile confuzive pot fi de asemenea agravate de toxicitatea medicamentoasa.11 Tratamentul farmacologic dureaza cel putin 5-8 saptamani. Daca rezultatele de tratament sunt bune este recomandat ca tratamentul antidepresiv sa fie mentinut chiar mai mult timp pentru a preveni revenirea simptomelor. In tratarea depresiei trebuie sa se tina cont de severitatea tulburarii, riscul de suicid, optiunile pacientului, modul de viata al acestuia, personalitatea acestuia, comorbiditatea cu alte tulburari psihice, prezenta sau absenta unor boli somatice.12 La adult, cele mai studiate tratamente in marea literatura au fost cele cu antidepresivele triciclice care s-au dovedit a fi superioare fata de placebo, in depresiile de severitate moderata. Antidepresoarele triciclice sunt indicate in tratamentul depresiilor endogene, fara cauze exterioare imediate (doliu, divort, de exemplu), a caror evolutie este treptata. Ele sunt administrate pe cale orala sau parenterala (injectie). Depresiile severe, psihotice, raspund cel mai bine la electrosoc, desi efectele acestui gen de terapie nu persista mai mult de cateva luni. Studiile de anatomie au demonstrat ca nu se produc modificari structurale in urma efectuarii loectrosocurilor, iar informatiile din literatura de specialitate sugereaza faptul ca nu se asociaza cu efecte substantiale pe termen lung asupra performantelor cognitive.13 Numeroase substante, medicamentoase au aceeasi actiune cu un neurotransmitator si se numesc agoniste (adrenergice, colinergice). Altele au o actiune contrara si se numesc antagoniste (adrenolitice, anticolinergice). Secretati in cantitati insuficiente sau in cantitati prea mari, neurotransmitatorii dau dezechilibre in organism care, in timp, produc afectiuni importante. Acesti neurotransmitatori, produsi in cantitati insuficiente, pot fi suplimentati. Poti ajuta la sinteza lor printr-o alimentatie adecvata dar si prin suplimente alimentare specifice. De exemplu, poti alunga depresia prin administrarea suplimentului alimentar 5- HTP de la Secom, un precursor al serotoninei. Produsul 5- HTP de la Secom contine substanta 5-HTP de origine vegetala, extrasa din planta Griffonia simplicifolia. Este un aminoacid cu rol esential in producerea serotoninei, substanta fericirii, folosit in mentinerea sanatatii sistemului nervos. Contine adaos de vitaminele C si B6, pentru a imbunatati
11 12

Arseni, C., Tratat de neurologie, vol.V, Editura Medicala, 1979, Bucuresti. Mariana Cenea, Laura Negoita, Depresia si suicidul. Dependenta patologica, Editura Detectiv, Bucuresti, 2009, pag.22 13 Ibidem, pag.57

rata de transformate a HTP in serotonina. Mancand carbohidrati complexi si nu carbohidrati simpli (zahar) se cresc nivelele de triptofan in creier care la randul lor cresc productia de serotonina avand un efect calmant. Numeroase studii au demonstrat rolul factorilor socioculturali specifici societatii occidentale in cresterea incidentei depresiei, fiind evident faptul ca modelele de gandire, comportament si afectivitate determina riscul aparitiei acestei tulburari. Acesti factori trebuie cunoscuti si influentati in plan psihologic pentru a trata depresia si pentru a preveni aparitia unor noi episoade ale bolii. Initial s-a crezut ca hipnoza nu este indicata in depresii, considerandu-se ca aceasta ar putea destructura mecanismele de aparare si asa fragile ale pacientului depresiv, grabind aparitia ideilor si chiar a comportamentului suicidar.14 La ora actuala s-a schimbat conceptia cu privire la depresie, dar si la hipnoza ca metoda de psihoterapie. Se considera astfel ca depresia reprezinta in primul rand o consecita a actiunilor unor variabile inter si intrapersonala, iar hipnoza nu mai este privita doar ca o psihoterapie centrata pe simptom, ci ca o metoda complexa de restructurare psihica si de generare a unor noi asociatii incarcate de sens. Yapko subliniaza faptul ca obiectivul hipnoterapiei consta in distrugerea structurilor psihice dezadaptative si cu caracter limitativ si construirea in locul lor, a unor mecanisme psihologice sanatoase si eficiente. Daca initial acest obiectiv se referea la inlaturarea simptomelor psihopatologice , astazi tot mai multi terapeuti isi orienteaza demersurile in directia amplificarii si stimularii resurselor si disponibilitatilor latente ale pacientului.15 In decembrie 2004, National Institute or Clinical Excellence publicat un raport in privinta tratamentului depresiei. Acest document ofera numeroase informatii despre simptomele numeroaselor forme de depresie, cauzele acesteia, incidenta, variatiile etnice, sociale si de gen, costurile sociale si recomandarile in privinta modului de tratare.16 Criteriile de diagnostic sunt cele prevazute de clasificarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii (ICD-10) si cea a Asociatiei Psihiatrilor Americani (DSM IV).

14 15

Irina Holdevici, Hipnoterapia. Teorie si practica, Editura Dual Tech, Bucuresti, 2004, pag.299 Ibidem, pag. 300 16 Paul Gilbert, Depresia. Psihoterapie si consiliere, Editura Polirom, Bucuresti, 2011, Pag.56

Bibliografie
Arseni, C.(1979), Tratat de neurologie, vol.V, Editura Medicala, Bucuresti Catalina Tudose, Letitia Dobranici (2011), Tratat de psihopatologie si psihiatrie pentru psihologi, Editura Trei, Bucuresti Irina Holdevici (2004), Hipnoterapia. Teorie si practica, Editura Dual Tech, Bucuresti Mariana Cenea, Laura Negoita (2009), Depresia si suicidul. Dependenta patologica, Editura Detectiv, Bucuresti Paul Gilbert (2011), Depresia. Psihoterapie si consiliere, Editura Polirom, Bucuresti Predescu V.(1989), Psihiatrie, vol.I, Editura Medicala, Bucuresti