Sunteți pe pagina 1din 11

NUME: Damaschin Ana

Seria A, Grupa 8, Medicina Generala, AN I

TEMA: Referat Biofizica- PAPAVER SOMNIFERUM SI Receptorii pentru opioizi

CUPRINS:

(1) Introducere teme

(2) Date generale despre durere

(3) Analgezice Morfinomimetice

(4) Papaver Somniferum

(1) INTRODUCERE

Familia de plante Papavaracee, gasita de-a lungul timpului in gradinile europene, dar si altor civilizatii din
intreaga lume, ofera indivizilor ceva ce a fost ravnit de la inceputul timpurilor: alinarea durerii. Cu toate
ca mecanismul analgeziei determinat de substantele opioide nu era cunoscut, oamenii au realizat ca
planta ajuta cu adevarat pacientii. Atestarea efectelor de atenuarea a perceptiei durerii si reactiei la
aceasta se face din sec al VIII-lea î.H.

Pentru a intelege metodele prin care opioidele provenite din Macul de gradina, respectiv Papaver
somniferum, actioneaza la nivelul receptorilor sunt necesare cateva informațiii ce țin de durere si
farmacoterapia acesteia.

(2) DUREREA

Durerea (sinonim „algo”) este un fenomen perceptiv complex, multidimensional ce asociaza manifestari
senzitive cu reactii somatice, vegetative, endocrine si psiho-afective de suferinta, rezultate din insumarea
unor stimuli de natura variata mediati ascendent la niveluri cerebrale. Este un mecanism protector al
organismului, indeplinind rolul de „alarma”, care avertizeaza despre existenta unei leziuni tisulare sau
stimuleaza individul sa ia cele mai adecvate masuri de protectie si indepartare a stimulului algogen.

Ca simptom subiectiv, durerea atrage atentia asupra organului in suferinta, contribuind la complexitatea
sistemului de aparare.

Perceptia senzatiei dureroase constituie un fenomen fiziologic, in timp ce exprimarea sa constituie un


comportament, o expresie a personalitatii celui care sufera. Gradul de perceptie a durerii este diferit de
la un individ la altul.

Stresul influenteaza toate procesele fiziologice sau patologice prin care trece organismul, fiind implicat si
in tratamentul dureros.

Este necesar sa se acorde atentie atat simptomului, cat si individualitatii si personalitatii bolnavului.
Durerea poate deveni prin acutizare sau cronicizare unul din factorii importanti de solicitare neuro-
endocrino-metabolica, ducand la alterarea starii generale a bolnavului.

MECANISMUL DE PRODUCERE AL DURERII

Sindromul durere, situandu-se la raspantia mai multor specialitati medicale, constituie obiectul
neurologilor, neurochirurgilor, psihiatrilor, ORL-istilor si, nu in cel din urma rand al chirurgilor oro-maxilo-
faciali, care pe rand, au incercat, daca nu o rezolvare, macar o ameliorare a acestui element. Acest
sindrom se afla la baza existentei insasi a medicinii.

Valoarea obiectiva a durerii este constituita prin interrelatia permanent existenta intre diferitele
componente ale sistemului nervos, reprezentate prin:

· organul receptor - unitatea functionala senzitiva periferica;

· fibra nervoasa - elementul care inlesneste transmisia informatiei culese;

· organul interpretativ si corelativ - constientizat, care este sistemul nervos central.

Aceasta interrelatie organica si functionala capata predominanta asupra unuia dintre cele trei elemente,
in functie de importanta relativa pe care fiecare dintre ele o reprezinta la un moment dat in contextul
activitatii generale neuronale.

Valoarea subiectiva a durerii este determinata de un stimul unic, sau de o multitudine de stimuli locali,
fara a tine seama de universul neuronal, desi reprezentarea ei nu se poate face decat prin intermediul
acestui univers. Din aceasta rezulta dificultatea definirii valorii subiective a durerii.

Durerea ia nastere in urma unor reactii biochimice complexe, provocate de actiunea stimulilor
nociceptivi proprii durerii sau ai stimulilor functionali nespecifici (in contextul unui teren sensibilizat
anterior), in cadrul unitatii functionale senzitive periferice.

Aceasta unitate functionala senzitiva periferica este constituita din elemente nervoase, fibre mielinice si
amieinice, elemente vasculare, vasculo-nervoase, limfatice si muschi, avand o capacitate functionala
superioara subsumarii fiecarui element in parte, in cadrul dinamicii fiziologice.

Aparitia durerii dupa unii autori pare sa ia nastere in conditiile urmatoare:

- stimuli adecvati determina eliberarea sau elaborarea hormonilor principali ai durerii, cu actiune
directa specifica asupra algoreceptorilor; acestia sunt stimuli nociceptivi ce implica o leziune a
structurilor nervoase.

- stimuli neadecvati, asa-zisi functionali, actioneaza pe un teren sensibilizat anterior (leziuni cronice
fara un substrat dureros acut) si, prin permanenta lor, determina aparitia de hormoni, termohormoni,
etc. Se poate admite ca, in anumite conditii, toti hormonii periferici pot actiona ca determinanti ai
durerii. Mecanismul aparitiei durerii de tip esential este mai dificil de explicat, dar, in esenta, are drept
cauza reactia de hiperexcitabilitate nervoasa de origine biochimica locala, data fiind posibilitatea
extinctiei sale prin infiltratie anestezica locala la locurile de electie.
Punerea in libertate a neohormonilor durerii se datoreaza fenomenelor de ruptura sau excitoza a
celulelor mezenchimale specializate in acest sens.

Ruptura face sa se presupuna un debut si un sfarsit determinat, fiind substratul biochimic al durerilor
nevralgice de tip esential, unde durerea de o intensitate particulara are un caracter limitat, zonal,
neiradiant. Durerea nevralgica esentiala se produce si se epuizeaza la locul declansarii sale, in acest
proces fiind interesate cel mai mult celulele fixe.

Excitoza implica, din contra, o descarcare neohormonala continua. Ea constituie patogenia durerii
neurovasculare sau a durerii mixte, nevritice (mielinice si amielinice). Aceste dureri nu prezinta zone
trigger dar apar iradieri vasculo-nervoase mai mult sau mai putin sistematizate. In acest proces sunt
interesate mai ales celulele circulante. Durerea persistenta, particulara, localizata in interiorul unuia sau
a mai multor nervi cranieni sau spinali se defineste clinic prin termenul de nevralgie.

Importanta durerii ca simptom, rezida in faptul ca datorita ei, atat bolnavul cat si medicul sunt sesizati in
legatura cu aparitia unor procese patologice in organism. Durerea apare astfel, pana la un anumit punct,
ca un semnal de avertizare al actiunilor nocive agresoare asupra organismului si deci, poate fi socotita
intr-un sens, ca un mijloc de protectie al organismului.

Este controversat de asemenea modul in care exista o componenta de inervatie vegetativa atat pentru
structurile superficiale cat si pentru cele profunde ale fetei. Toate aceste incertitudini au dus la un grad
de confuzie atat in ceea ce priveste nomenclatura, cat si in privinta continutului clinic si fiziopatologic al
durerii.

2. FIZIOPATOLOGIA DURERII

In fiziopatologia durerii doua conceptii continua sa se opuna una alteia:

- una considera durerea ca o modalitate senzoriala independenta, pusa in serviciul unui al ' 6-lea'
simt, simtul dureros sau simtul defensiv. Acestui simt i se descriu, receptori periferici specifici si
specializati, cai periferice si centrale proprii, care vor transporta senzatiile dureroase spre centrii de
integrare talamica si corticali, unde vor fi transportate in perceptii identificate sau chiar fixate in
memorie.

- cealalta conceptie nu recunoaste durerii nici o specificitate; ea face din durere o senzatie banala,
colorata de activitatea talamica, a carei identitate nu se obtine decat in masura in care scoarta cerebrala
o ridica la rangul de act constient. Cu alte cuvinte durerea nu are nici receptori, nici cai specifice si orice
excitatii periferice sunt capabile sa devina dureroase cu conditia ca centrii superiori sa le confere aceasta
calitate. In realitate durerea nu se deosebeste in mod particular de celelalte senzatii. Azi, este imposibil
sa negam faptul ca durerea dispune de receptori periferici. Dispersata la periferie si care o deservesc
exclusiv; cercetarile lui Wolhard, Landau, Bishop s.a. o dovedesc cu prisosinta.

Dupa formele de manifestare, durerea apare ca un semnal primordial de aparare vitala si in acelasi timp
ca o stare particulara de suferinta.

Durerea este un proces cortical, o senzatie posibila numai in stare de veghe. Ea presupune ca o excitatie
a ajuns in scoarta cerebrala cu intensitate prea mare raportata la starea de excitabilitate a neuronilor din
zonele in care se termina axonii receptori. Producerea si intensitatea senzatiei dureroase nu depinde
numai de starea functionala corticala si de gradul de excitabilitate a neuronilor care transmit pana la
cortex solicitarea de intensitate normala sau anormala.

Durerea ca senzatie poate fi extrem de nuantata: prurit, senzatie de arsura, intepatura, durere
lancinanta, surda, ascutita, fulguranta, continua, intermitenta, pulsatila, constrictiva, senzatie de
furnicaturi (parestezii) e.t.c.

Considerand durerera ca o senzatie s-a pus problema daca nu ar putea avea aceleasi cai de transmitere
ca si a tuturor senzatiilor. De exemplu, senzatia tactila parcurge de la piele la scoarta cerebrala un triplu
traiect1:

- primul de la piele la maduva spinarii printr-o fibra nervoasa;

- al doilea de la maduva la talamus,

- iar al treilea de la talamus la scoarta cerebrala ale carei celule permit perceperea senzatiei.

Inregistrarile electrice culese din nervii periferici reprezinta sumatia activitatii electrice a fibrelor. Aceste
fibre sunt de trei feluri: tip A, tip B mielinizate si tip C amielinizate. Astazi se admite ca senzatia dureroasa
este mediata de fibrele subtiri cu ritm de conducere lent (tipA) si de fibre amielinice (tip C) care ar
determina doua tipuri de durere: primara si secundara.

Caracterele durerii de tip cauzalgic sau durerile cu caracter de arsura din procesele inflamatorii se pare
ca sunt mediate de fibrele C. Pe suprafata corpului sau in nemijlocita apropiere a suprafetei se gasesc
receptori prin care poate fi perceputa ambianta:terminatii libere in piele, sensibile la atingere cum sunt:
termoreceptorii si baroreceptorii. Presupunerea ca exista algoreceptori, adica receptori ai durerii pare de
Bazele anatomo-fiziopatologice ale durerii sunt reprezentate de caile sensibilitatii dureroase
impartite in căile ascendente si ascendente ale durerii si căile descendente de control al durerii.

 Caile aferente si ascendente sunt formate din:

o receptori(nociceptori):mecanoreceptori si chemoreceptori (pentru mediatorii chimici


periferici ai durerii-histamina, serotonina, bradichinina, substanta P)

o cai: -> aferente -fibre senzitive nociceptive, somatice (slab milelinizate) si vegetative
(nemilelinizate) incluse in nervii spinali si cranieni si corpii neuronali ai protoneuronilor

-> ascendente-fasciculul spino-talamic antero-lateral (deutoneuronii-coarnele


posterioare, treutoneuronii-talamus)

o centri de integrare si percepere ai durerii: substanta reticulata, centri talamici, sistemul


limbic, centri corticali din zona somestezica (girul postcentral si in partea posterioara a
lobulului paracentral)

Se poate realiza o modulare a durerii inainte de transmisia acestea pe caile spinotalamice laterale
(Teoria „Controlului de poarta”)

 Cai descendente de control al durerii, ce sunt adevaratele cai ale analgeziei fiziologice
deoarece sunt cai de inhibitie si modulare a durerii. Ele sunt rerrezentate de :

o Tractul cortico-spinal

o Tractul hipotalamo-spinal

Aceste cai cuprind transmisii monoamiergice: noradrenergice si serotoninergice. Primele


induc analgezie spinala(mediata de receptor presinaptic alfa-2A) si urmatoarele activeaza
sistemul analgezic opioid medular.
1
neinteles admiterea existentei acestor algoreceptori ar implica existenta unor receptori traducatori ai
unor solicitari fizice sau chimice in durere sau existenta unui excitant 'durere'.

Raportarea si iradierea senzatiei de durere se produce in functie de calea prin care receptiile ajung in
scoarta cerebrala fara a fi obligatoriu ca solicitarea sa se adreseze receptorilor din zona de raportare sau
iradiere: orice solicitare patologica pe traiectul protoneuronului receptor si a cailor intranevraxiale pana
la cortex va fi raportata corespunzator experientei castigate. Acestea sunt durerile nevralgice
dependente de o solicitare patologica in afara terminatiunilor protoneuronilor receptori.

Durerile care rezulta din excitarea terminatiilor protoneuronilor receptori indica procese patologice in
tesuturile si organele inervate.Cauzele care determina excitarea anormala a protoneuronilor pot fi
variate: astfel cea mai puternica excitatie este produsa de hipoxie-anoxie.Din aceasta cauza cele mai
puternice in general senzatii de durere si cele mai intense reactii subcorticale se produc prin infarct
(miocardic, pulmonar). Dezorganizarea retelelor capilare si hipoxia-anoxia consecutiva in focarele de
inflamatie hemoragica determina puternice excitatii ale receptorilor. De asemenea tromboza sau
embolia, hemoragia, compresiunea, determina zone de anoxie generatoare de intense excitatii.
Inflamatia declansata de alterarea celulara prin agenti fizici, chimici sau biotici, in functie de localizare,
faza si intensitate, produce senzatii de prurit, arsura, durere pulsatila (accentuarea durerii la fiecare
sistola).Extensia brusca ca si inflamatiile seroaselor determina senzatia de durere. Excitatia mecanica a
periostului (de ex. in arsuri) este de asemenea algogena. Excitabilitatea este marita de ph-ul ridicat, de
presiunea osmotica crescuta si de caldura. Ea este scazuta de ph-ul scazut, de presiunea osmotica joasa,
de stupefiante si de substantele anestezice.

In raport cu densitatea protoneuronilor receptori si de gradul de suprapunere a unitatilor senzitive,


pragurile de sensibilitate dureroasa difera nu numai de la organism la organism ci chiar de la tesut la
tesut.

(3)Analgezice morfinomimetice (Analgezice opioide, opiacee, euforizante)

Baze fiziopatologice

In transmiterea si perceperea impulsurilor nociceptive ,in algie si analgezie ,sunt implicate doua mari
categorii de sisteme :

-sistemul opioid endogen (antalgic), in corelatie cu sistemul substantei P(algic) si peptidele antiopioide;

-sistemul monoaminergic spinal (adrenergic si serotoninergic).

Sistemul opioid endogen

Neurotransmisia opioida este o transmisie modulatoare si realizeaza heterotransmisii presinaptice


modulatoare cu transmisii activatoare (P-ergica ,adrenergica ,dopaminergica serotoninergica
,glutamatergica ).

Functii fiziologice:

-antinociceptie-analgezie fizica si psihica ;ridica pragul perceperii durerii si pragul reactiei la durere ;
-euforie (senzatie de bine );

-modularea eliberarii neuromediatorilor activatori (P-ergici ,adrenergici, serotoniner- gici);

-comportamentul de stre;

-ingestie de alimente.

In periferie ,neurotransmitatorii opioizi sunt secretati de celulele imune si inflamatorii si actioneaza la


nivelul terminatiilor nervoase aferente ,moduland nociceptia prin :

-inhibarea eliberarii locale de neuropeptide proinflamatorii excitatorii (substanta P );

-reducerea excitabilitatii terminatiilor nervoase pentru durere.

a)Neuromodulatorii (neuromodulatori cu functii modulatoare ),numiti opioide endogene, sunt


neuropeptide active biologic apartinand la patru tipuri :

-endorfine (α ,β,ϒ,δ) sunt polipeptide;

-dinorfine (A,B) sunt polipeptide;

-enkefaline (met-encefalina si leu-encefalina )sunt pentapeptide;

-endomorfine(1,2) sunt tetrapeptide.

Neuropeptidele opioide endogene nu pot fi utilizate ca medicamente analgezice ,deoarece nu difuzeaza


prin bariera hemato-encefalica.

Localizarea :

-neuronii cerebrali ;hipofiza;maduva spinarii;

-enkefalinele si in periferie (medulosuprarenala ,inima ,tub digestiv ).

b)Receptorii opioizi:

Tipuri :miu(µ 1-3) ,kappa(k1-2) ,delta(δ1-2) specifici pentru opioizi si sigma(σ) nespecifici.

Agonistii endogeni:

-endorfine/µ,δ;

-enkefaline/δ,µ;

-dinorfine/k,µ;

-endomorfine/µ.

Agonisti selectivi ,farmacologici:

-morfina ,metadona ,fentanil ,sufentanil/µ;

-pentazocina/k.

Efectele activarii receptorilor opioizi:


-µ :analgezie supraspinala si spinala ,cresterea eliberarii prolactinei (µ-1) ,deprimarea centrului respirator
(µ-2) ,scaderea motilitatii gastrointestinale (µ-2) ,alimentatie ,sedare, mioza ,euforie
,farmacodependenta ,imunodepresie (µ-3) ,hiperalgezie (µ-1 ,µ-2);

-k:analgezie supraspinala si spinala ,mioza ,sedare ,diureza ,disforie ,efecte psihomimetice;

-δ:analgezie supraspinala si spinala ,comportament de invatare de recompensa hipotensi- une


,midriaza ,disforie ,efecte psihomimetice .

Efectele stimularii receptorilor opioizi

Receptor opioid

Efect µ δ k

Analgezie supraspinala +++ + +

Analgezie spinala ++ ++ +

Analgezie periferica ++ - ++

Deprimare respiratorie +++ + -

Mioza ++ - +

Reducerea motilitatii gastrointestinale ++ + +

Euforie +++ - -

Disforie - + +++

Sedare ++ - ++

Dependenta fizica +++ - +

Definitie

Analgezicele morfinomimetice sunt medicamente ce suprima durerea (percepere si


reactie)actionand atat la nivelul cailor nervoase ale sensibilitatii dureroase spino-talamice cat si asupra
centrilor superiori de integrare a durerii situati in cortexul parietal zona somestezica .

Clasificare

a)Clasificare ,functie de provenienta :

(asezarea de la stanga la dreapta ,in ordinea descrescatoare a potentei relative ,raportata la morfina):

-NATURALE (alcaloizii din opiu ):morfina,codeine;

-SEMISINTETICE (derivati ai alcaloizilor din opiu ):oximorfona ,hidromorfona ,morfina, oxicodona


,hidrocodona ,dihidrocodeina ,codetilina(dionina);
-SINTETICE:sufentanil ,remifentanil ,alfentanil ,fentanil ,piritramida ,levorfanol ,metadona,
dextromoramida ,morfina ,dextropropoxifen ,petidina ,tilidina ,pentazocina ,tramadol .

b)Clasificare ,functie de eficacitatea si potenta analgezica ,de tipul de actiune agonist-antagonist si de


receptori :

AGONISTI TOTALI PUTERNICI (µ si k):sufentanil ,fentanil ,piritramid ,levorfanol ,metadona


dextromoramida ,hidromorfona ,oximorfona ,morfina ;

AGONISTI TOTALI MEDII SI SLABI (µ si k):hidrocodona ,oxicodona ,petidina ,tilidina, dextropro- poxifen
,dihidrocodeina ,codeina ;

AGONISTI PARTIALI (k)-ANTAGONISTI(µ):pentazocina ,nalbufina ,butorfanol ,nalorfina ;

AGONISTI PARTIALI (µ)-ANTAGONISTI (k):buprenorfina;

ANTAGONISTI µ si k (antidoturi):naloxon ,naltrexona ,nalmefen ;

MECANISM COMPLEX (opioid si monoaminergic ):tramadol.

Farmacodinamie

Mecanismul actiunii analgezice de tip morfinomimetic

Analgezicele morfinomimetice sunt agonisti ai receptorilor opioizi :

-totali (µ si k ) ,cu eficacitate maximal (grupa de agonisti puternici ,tip morfina ) si submaxi- mala(grupa
de agonisti medii si slabi ,tip petidina si codeina );

-partiali ,in general cu eficacitate submaximala (grupa de agonisti k-antagonisti in asociere cu


morfina .Atentie!Pot antagoniza actiunea analgezica a morfinei si pot declansa sindromul de abstinenta
la morfinomani.

Medicamentele antidot ,utilizate in intoxicatia acuta cu opiacee ,pentru combaterea depresiei


respiratorii ,sunt antagonisti µ .Antagonistii µ pot fi :

-antagonisti totali µ si k (naloxon ,naltrexon ),fara actiune analgezica ;

-antagonisti µ si agonisti k (nalorfina) ,cu actiune analgezica.

Capacitatea de legare a receptorilor ,variaza functie de :

-concentratia Na+ ;

-concentratia agonistilor .

Concentratia crescuta de Na+ induce capacitate crescuta de legare a agonistilor si efect analgezic
crescut;

Concentratia scazuta de Na+ induce capacitate scazuta de legare a agonistilor si efect analgezic scazut;
Concentratia scazuta de Na+ induce capacitate crescuta de legare a antagonistilor si efectul
antidotului crescut.

(5) Papaver Somniferum

Macul, Papaver somniferum, este specia de plante din care opiu și semințe de mac sunt derivate.
Opium este sursa de mai multe droguri , inclusiv morfină (și derivatul său heroina ), thebaine , codeina ,
papaverina , și noscapina . Denumirea latină botanică înseamnă "mac somn-aduce", referindu-se la
sedativ proprietăți ale unora dintre aceste opiacee.

Macul este singura specie de Papaveraceae care este o cultură agricolă cultivate pe o scară largă. Alte
specii, Papaver rhoeas și Papaver Argemone , sunt buruieni agricole importante, și poate fi confundat cu
cultura. Planta in sine este de asemenea valoroasă pentru scopuri ornamentale, și a fost cunoscut sub
numele de "mac grădină comună", referire la toate grup de plante de mac.

Semințe de mac Papaver somniferum sunt de un element aliment important și sursă de ulei de mac , un
ulei sanatos, care are multe utilizări.

Papaver somniferum are multe subspecii sau varietati si soiuri . Culorile florilor variază foarte mult, la fel
ca și alte caracteristici fizice, cum ar fi numărul și forma petalelor, numărul de flori și fructe, numărul de
semințe, culorile semintelor, producția de opiu, etc

Papaver somniferum din grupul Paeoniflorum (uneori numite Papaver paeoniflorum) este un subtip de
mac opiaceu ale căror flori sunt aproape duble, și sunt cultivate în mai multe culori.

P. somniferum din grupul Laciniatum (uneori numite Papaver laciniatum) este un subtip de mac
opiaceu ale căror flori sunt aproape duble și profund lobate.

Câteva dintre soiurile, în special "Norman" și "Przemko" soiuri, au un conținut morfina scăzut (mai
puțin de 1%), și concentrații mult mai mari ale altor alcaloizi. Cele mai multe soiuri, cu toate acestea,
inclusiv cele mai populare în scop ornamental sau producția de semințe, au un conținut mai mare de

morfină, cu conținut mediu fiind de 10%.

Opiaceele

Mac opiaceu este, prin definiție, sursa rădăcinii tuturor opioidelor considerat opiacee .
Opiaceele sunt extrase din opiu și paie de mac . Opiu (de asemenea, numit "opiu brut") este latexul
recoltat prin incizii pe capsule verzi (păstăi de semințe) și apoi se usucă. Paie de mac este planta matura
uscata cu excepția semințelor, recoltate de cosit. Din opiu și paie de mac se fac alcaloizi, cum ar fi
morfina , thebaine , codeina si oripavine care sunt sunt extrase. Morfina este alcaloidul predominant
găsit în soiurile de plante de mac opiaceu cultivat în majoritatea țărilor producătoare.

Istorie

Utilizarea macului opiaceu precede istoria scrisa. Imagini de mac opiaceu au fost găsite în antice
artefacte sumeriene (circa 4000 î.Hr.). Opiu a fost folosit pentru tratarea astmului , bolilor de stomac, și a
problemelor vederii. Primul și al doilea război al Opiului între China, Imperiul Britanic și Franța au avut
loc înre anii 1830 si 1860, când China a încercat să oprească comercianți din vest sa faca contrabanda cu
opiu în țara lor. Mulți scriitori moderni, în special în secolul al 19-lea, au scris despre macul opiaceu și
efectele acestuia, în special L. Frank Baum în Wonderful Wizard of Oz și Thomas de Quincey , în
Confesiunile unui mâncător Opium.

Compozitorul romantist francez Hector Berlioz a folosit opiu pentru inspirație, producând ulterior
Fantastica Symphonie . În această lucrare, un tânăr artist face supradoza de opiu și prezintă o serie de
viziuni ale iubirii lui neimpartasita.

Medicina

Australia, Turcia si India sunt principalii producători de mac în scopuri medicale și medicamente
pe bază de mac, cum ar fi morfina sau codeina .

O inițiativă recentă a extinderii producției de opium în scopuri medicinale numit Mac pentru
medicină a fost lansat de către Consiliul Senlis , care propune ca Afganistanul ar putea produce opiu
medicinal în cadrul unui sistem similar care operează în Turcia și India. Consiliul propune producția de
mac în Afganistan, în cadrul unui sistem de control integrat susținut de guvernul afgan și aliații săi
internaționali, pentru a promova creșterea economică din țară, de a crea medicamente vitale și
combaterea sărăciei

În martie 2010, cercetatorii de la Departamentul de Stiinte Biologice de la Universitatea din


Calgary a publicat un articol despre descoperirea a două enzime și genele codare, thebaine 6-O-
demethylase (T6ODM) și codeina O-demethylase (CODM ), implicat în biosinteza morfinei derivat din
mac opiaceu. Enzimele au fost identificate ca fiind non- hem di oxygenases. Codeina O-demethylase
produce enzima care converteste codeina în morfină.

La sfârșitul anului 2006, guvernul britanic a permis companiei farmaceutice Macfarlan Smith (o
Johnson Matthey companie, FTSE 100), să cultive maci din Anglia, din motive medicamentoase, după
principala sursă Macfarlan Smith, India , a decis să crească prețul deexport al opiului. Această mișcare
este bine primita de fermieri britanici, cu un domeniu major de mac opiaceu cu sediul în Didcot , Anglia.
Din 2012, au fost în creștere în Dorset, Hampshire, Oxfordshire și Lincolnshire

Bibliografie:
1. , “ Statistical information on narcotic drugs”, International Narcotics Control Bureau, Technical Reports,
2008, Part IV

2. “Alcaloizi : substanţe biogene de interes terapeutic”, Aprotosoaie, Clara, Editura Gr.T.POPA Iasi, 2010

3. “Aspecte actuale de algeziologie si farmacologie”, Ostin C.Mungiu (1999)

4. “Curs de farmacologie” vol. 2, Virginia Gligor (1994)

5. “Clinical pharmacology and therapeutics”, American Society for Clinical Pharmacology and
Therapeutics, Vol 71, Nr 3, Martie 2002

S-ar putea să vă placă și