Intoxicatii produse de animale veninoase

Veninul animalelor este o adaptare a modului lor de viata, fiind folosit pentru uciderea prazii si pentru aparare. Inocularea acestei substante toxice in organismul uman are loc accidental si produce diverse manifestari clinice in functie de locul inocularii, reactivitatea organismului si animalul implicat.(1) Animale veninoase se gasesc peste tot in lume si la toate nivelurile ierarhice ale sistematicii zoologice, dar cele mai importante, din punct de vedere al frecventei contactelor cu omul si al efectelor pe care le au asupra organismului uman, sunt serpii si artropodele. Serpii veninosi sunt raspunzatori de aproximativ 8.000 de muscaturi pe an in S.U.A., din care 8-15 cazuri se dovedesc fatale. Mortalitatea la nivel mondial se situeaza la 30.000 de cazuri pe an, cele mai multe fiind intalnite in India si Africa de Sud-Est. 90% din muscaturi au loc in sezonul cald. Exista 5 familii de serpi veninosi: Colubridae, Elapidae, Hydrophidae, Viperidae si Crotalidae. In functie de cantitatea si tipul de venin injectat, localizarea muscaturii, varsta, greutatea si starea de sanatate a pacientului, gravidatea otravarii poate varia de la toxicitate la nivel local pana la intoxicatii severe, letale in lipsa tratamentului.(3) Crotalidaele sunt raspunzatoare pentru 90-95% din muscaturile veninoase din S.U.A.(2) Veninul lor este un amestec de enzime, proteine, peptide, precum si cateva substante neidentificate inca. Proteinele din venin lezeaza celulele endoteliale, conducand la permeabilitate vasculara microangiopatica, manifestata prin soc si edem pulmonar necardiogen, pe cand enzimele duc la micronecroza, distrugerea tesutul conjunctiv si coagulopatie.Efectul local al veninului se traduce prin durere, edem, echimoza la locul muscaturii, iar sistemic provoaca voma, greata, parestezie, fasciculatii musculare, coagulopatie, necroza tubulara acuta, hipotensiune,soc.(3) Tratamentul muscaturii presupune toaleta plagii, profilaxia tetanosului, reechilibrare hidrovolemica si administrare de antivenin. Antiveninul previne doar progresia leziunilor tisulare, nu combate edemul si echimoza deja prezente.Doza de ser variaza in functie de gravitatea intoxicatiei intre 4-20 de fiole in intoxicatiile moderate ajungand chiar si la 40 de fiole in cele severe. Complicatiile ce pot aparea ca urmare a administrarii serului antivenin sunt anafilaxia, reactiile de tip anafilactic si boala serului. Pot apare in intervalul 3 zile cateva saptamani postexpunere si este de asteptat la orice pacient care a primit mai mult de 10 fiole de ser. Muscatura elapidaelor produce reactii tisulare minime.Veninul lor este o neurotoxina puternica, cu efecte remarcabile la nivel neurologic. Poate provoaca ptoza, diplopie, disfagie, parestezie, fasciculatii musculare, slabiciune, insuficienta respiratorie si paralizie. Simptomele apar tardiv, de aceea administrarea de ser antivenin se recomanda chiar si inainte de aparitia manifestarilor clinice, pentru ca afectarea neurologica poate fi ireversibila din momentul instalarii.Se estimeaza ca fiecare fiola de ser neutralizeaza 2 mg de venin, serpii mari pot injecta chiar si 20 de mg.(3) Viperidaele, al caror venin complex este hemotoxic si citotoxic sunt singurii serpi veninosi prezenti si in Romania. Dintre cele 3 specii intalnite la noi veninul viperei cu corn este cel mai toxic, cazurile de intoxicatii severe netratate dovedindu-se fatale. Una din caracteristicile muscaturii viperei este intensitatea si severitatea locala a efectului veninului, locul muscaturii prezentand edem dureros, tendinta de necrozare rapida in jurul plagii,

hemoragie. Sistemic pot apare greturi, varsaturi, paloare, dispnee, somnolenta, anafilaxie, fenomene hemolitice, soc.(7) Tratamentul specific consta in administrarea de ser antiviperin polivalent si este insotit de masurile generale recomandate in caz de muscatura de sarpe.(2) Artropodele si-au dezvoltat sisteme de atac si aparare bazate pe cocktail-uri chimice foarte toxice. Ambele clase ale artropodelor (Arachnida si Insecta) au evoluat specii veninoase, periculoase pentru om. Clasa Arachnidelor cuprinde paianjenii si scorpionii. Paianjenii, vanatori prin excelenta sunt majoritatea inofensivi, doar 1-2% din paianjenii descrisi pana la ora actuala pot produce rani sau chiar moarte.(6) Majoritatea intepaturilor au loc in sezonul cald. Unul din cele mai toxice veninuri este cel al Vaduvei negre, specie a carei prezenta a fost semnalata si la noi in tara.Veninul acesteia este neurotoxic, la nivel local produce edem, durere foarte intensa, parestezii ce iradiaza de la locul intepaturii, iar sistemic se manifesta prin spasme musculare pronuntate si durere, greata, voma, diaforeza, parestezie, rar si mai ales la copii insuficienta respiratorie, convulsii. Intesitatea maxima a simptomelor este atinsa dupa cateva ore.(6) Un paianjen care desi veninos a ajuns sa fie in contact apropiat cu oamenii este tarantula.Acest animal exotic crescut in captivitate de pasionati si bucurandu-se de o buna apreciere pe post de animal de companie are o intepatura veninoasa, dar majoritatea speciilor nu prezinta un pericol pentru om.(8) Cele cateva specii cu venin fatal se gasesc numai in salbaticie. (5)Tratamentul intepaturilor de paianjen consta in toaleta plagii, profilaxia tetanosului, administrare de benzodiazepine si analgezice si administrare de anti-venin in special la copii si batrani si in cazurile de intoxicatii grave. Scorpionii cuprind 6 familii, 650 de specii din care 50 pot produce intoxicatii la om. Desi este un animal specific pentru zonele desertice din Asia de sud-est, Orientul Mijlociu, America de sud, exista o specie adaptata la clima si conditiile de mediu din Romania. Scorpionii cuprind o mare variabilitate intre specii sub aspectul toxinelor cuprinse in venin, incluzand neurotoxine, hematotoxine, cardiotoxine. Desi destul de rare efectele sistemice ale veninului de scopion pot insemna disfunctii ale nervilor cranieni, nistagmus, disfagie, fasciculatii, tahicardie, hipertensiune pana la colaps vascular.(5) Clasa Insecta cuprinde albinele, viespile si furnicile.Veninul lor nu este suficient de puternic, avand efect toxic direct numai in cazul contactelor multiple. In schimb este intens imunogen si poate declansa reactii anafilactice. Astfel se estimeaza ca anual in S.U.A se produc mai multe decese datorate intepaturilor de albine decat din cauza muscaturilor de sarpe.(3) Efectele locale ale intepaturilor sunt minore, reactiile anafilactice sunt insa foarte importante si se manifesta prin angioedem, bronhospasm, colaps cardiovascular. Toxicitatea reala a veninului se manifesta in urma mai multor contacte si se caracterizeaza prin greata, voma, febra, somnolenta, micronecroza, rabdomioliza, necroza tubulara acuta. (4) Tratamentul reactiilor anafilactice produse de intepaturile insectelor presupune administrare de adrenalina, antihistaminice, corticoizi si bronhodilatatoare.

Bibliografie 1. IONAC N.- Mic tratat de geografie medicala, Editura Universitatii din Bucuresti, 2000 2. HENKEL J.- For goodness snakes: treating and preventing venomous bites includes information on how not to treat snakebite (en) 3. SMUCR, SRFTT- Elemente de toxicologie clinica, Editura Ardealul, TarguMures, 2003 4. www.insectstings.co.ok (en) 5. www.zooland.ro (ro) 6. www.zoologysp.blogspot.com (ro) 7. www.venomous.com (en) 8. www.en.wikipedia.org (en)