Universitatea Libera Internationala din Moldova

Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Facultatea Biomedicina si Ecologie
Catedra : Tehnologia si analiza produselor medicamentoase
si cosmetice

Referat
Antiseptice şi dezinfectante

A elaborat : studenta an . III , TPCM – 151

Volcovschi Ana
Coordonator : Soltoianu Nicolaie

Chisinau 2018
 Antiseptice şi dezinfectante

Antisepticele agent chimic bactericid (care omoară germeni) sau

bacteriostatic (care inhibă creşterea germenilor) prin care se realizează antisepsia.
Noţiunea de antiseptizat implică o porţiune a tegumentelor sau mucoaselor la
nivelul căreia, după tratamentul cu antiseptic, numărul germenilor scade sufficient
de mult, ceea ce permite o puncţie, injecţie, incizie chirurgicală.
Antisepticele sunt substanţe bactericide sau bacteriostatice cu acţiune asupra
germenilor aflaţi pe ţesutul viu (piele, mucoase, cavităţi natural.
Dezinfectant agent chimic prin care se realizează dezinfecţia.
agent chimic care elimină anumite microorganisme patogene, dar nu toate formele
microbiene (endosporii bacterieni) (Rutala, 1990).
Dezinfectantele sunt substanţe care distrug microorganismele din mediu din
afara organismului.
Dezinfectia -operaţiune prin care se distrug germenii patogeni (cu excepţia unor
spori şi a unor virusuri) existenţi în afara corpului uman, până la un nivel la care nu
mai sunt periculoşi pentru sănătate:
-de pe suprafeţe inerte contaminate (diferite obiecte, haine, instrumente medicale)
- din excrete prelevate, cu origine precizată (puroi, spută etc.);
- din mediu (apă, aer, spaţiu de cazare etc.).
Dezinfectantele sunt substanţe care distrug microorganismele patogene din mediul
extern (diferite obiecte şi instrumente, pansamente, îmbrăcăminte, încăperi).
Se realizează prin mijloace chimice, fizice, mecanice.
În anumite condiţii, un dezinfectant poate produce sterilizare (operaţiune denumită
sterilizare la rece şi folosită pentru instrumente termolabile).
O substanţă poate fi folosită atât ca dezinfectant cât şi ca antiseptic în funcţie de
modul de utilizare, concentraţie, timp de contact etc.
Antisepsia se realizează numai cu mijloace chimice, nu sterilizează ţesutul viu, ci
reduce în grade diferite numărul de germeni. Este de dorit ca antisepticele să fie
bactericide. Acţiunea bactericidă trebuie să apară rapid (1-5 min.), la concentraţii
cât mai mici şi să se manifeste asupra unui număr cât mai mare de specii de
microorganisme, fără a afecta macroorganismul. Deci toxicitatea trebuie să fie
selectivă.
Mecanisme de acţiune
Interesarea membranei celulare – efect germicid
modificarea permeabilităţii celulare şi a tesniunii superficiale (detergenţi, agenţi
tensioactivi);
clorhexidina acţionează asupra membranei celulei bacteriene cu ruperea acesteia;
fenolul, formaldehida, mertiolatul lezează membrana celulară;
salicilamida, 2-4 dinitrofenolul, carbanilidele acţionează asupra sistemului de
mişcare a protonilor prin membrană.

Modificarea constituenţilor plasmatici – efect germicid

metalele (Cu, Ag, Zn), substanţele caustice, formolul coagulează proteinele
microbiene;
hipocloritul de sodiu, Cu, Ag, oxidul de etilen, iodul, glutaraldehida, blochează
funcţiile tiol (SH) ale proteinelor şi ale sistemelor enzimatice ;
formaldehida, glutaraldehida, oxidul de etilen blochează grupările NH2 ale
proteinelor;
compuşii cationici acţionează asupra grupărilor COOH;
fenolii, detergenţii, clorhexidina şi alcooli acţionează de asemenea asupra unor
constituenţi celulari.

Afectarea unor sisteme enzimatice – efect germistatic

coloranţii azoici intră în competiţie cu enzime bacteriene;
derivaţii acridinici prin disociere intră în competiţie cu H+ din poziţiile vitale al
grupării acide, disociabile ale enzimelor respiratorii;
fenolul suprimă unele sisteme enzimatice, probabil dehidrogenazele;
peroxidul de hidrogen inactivează grupările SH ale enzimelor şi ale proteinelor
structurale, prin intermediul oxigenului atomic eliberat;
iodul, clorul, permanganatul de potasiu intervin în procesele de oxido-reducere
ale sistemelor enzimatice.
interesarea sistemelor enzimatice prin interferenţa cu cantităţi foarte mici de
metale = acţiune oligodinamică (săruri de argint).
În funcţie de tipul microorganismului asupra căruia se acţionează, acţiunea este:
-bactericidă - se intervine letal asupra bacteriilor;
sporicidă - se intervine letal asupra sporilor;
virucidă - se intervine letal asupra virusurilor;
fungicidă - se intervine letal asupra fungilor;
amoebicidă - se intervine letal asupra amoebelor.
Acest mod de acţiune este comun dezinfectantelor.
germistatic - inhibarea reversibilă a multiplicării germenilor patogeni; înlăturarea
substanţei germistatice determină reluarea activităţii metabolice şi a multiplicării
germenilor.
După germenul asupra căruia acţionează acţiunea poate fi:
- bacteriostatică,
- fungistatică etc.
Acest mod de acţiune este comun antisepticelor. Este de dorit ca
antisepticele să fie bactericide.
Acţiunea germicidă a antisepticelor şi dezinfectantă trebuie să apară rapid, la
concentraţii cât mai mici şi să se manifeste asupra unui număr cât mai mare de
specii de microorganisme, fără a afecta macroorganismul .
Căile prin care o substanță antiseptică sau dezinfectantă acționează variază
considerabil, în funcție de agentul utilizat. Cel mai comun mecanism de acțiune se
bazează pe relația dintre lipofilitatea microbului şi abilitatea antisepticului sau
dezinfectantului de a penetra membrana protoplasmatică a acestuia. Unele
substanțe colorante se adsorb pe suprafața
peretelui celular bacterian, „sufocând” bacteria, determinând-o să–şi modifice
metabolismul în urma căruia vor rezulta metaboliți „anormali” ce vor interfera cu
procesele fiziologice normale ale microbului, rezultatul acestui proces fiind
moartea bacteriei. Câteva substanțe antiseptice şi dezinfectante precum acidul
carbolic pătrund în celulă prin difuzie simplă, se acumulează, după care
dezechilibrează sau interferează cu sistemul enzimatic al microorganismului, vital
unui metabolism normal. Unele medicamente antimicrobiene locale determină
aglutinarea şi precipitarea celulelor bacteriene prin neutralizarea descărcărilor
electrostatice celulare.

Antisepticele cuprind substanţe care acţionează asupra microorganismelor atât pe

suprafaţa cât şi în interiorul macroorganismului. În funcţie de concentraţie unele
substanţe pot fi fie dezinfectante, fie antiseptice.
a. Alcooli: au acţiune bactericidă, dar nu distrug sporii bacterieni (alcooluletilic
care în concentraţie de 70 % are reacţie bactericidă, exercitată în câteva minute la
temperatura de 30 grade celsius. Se foloseşte pentru dezinfecţea instrumentelor şi a
tegumentarelor. Alcoolul izopropilic în concentraţie de 70% se foloseşte în
dezinfecţia instrumentelor.
b. Aldehide: - aldehida formică în concentraţie de 10 % ucide microbi şi spori dar
în 6 ore se foloseşte la dezinfecţia instrumentalului.
c. Acizii:- acidul boric, în concentraţie de 3 % este folosit pentru comprese sau
spălături, iar în concentraţie de 10 % sub formă de pudră sau unguiente este
utilizată în unele afecţiuni dermatologice, în cazul administrărilor de durată, borul
se poate acumula în organism şi să provoace diferite tulburări (dureri,
hipotensiune, hipotermie şi chiar convulsii).
-acidul salicilic este antiseptec în concentraţie de 1 % şi antifungic şi cheratolitic
(distruge pielea) în concentraţie de 10 până la 30 %.
d. Derivaţi halogenaţi: - iodul şi tinctura de iod folosită ca dezinfectant alchenic.
Clorul - acidul hipocloros este folosit pentru dezinfectarea plăgilor şi a încăperilor.
e. Agenţi oxidanţi: acestea sunt substanţe care eliberează oxigen atomic, care
blochează sistemele enzimatice ale microbilor. Pentru spălarea rănilor se folosesc
apa oxigenată 3% sau perborat de sodiu sau permanganat de potasiu.
f. Metale grele: oxiceanura de mercur pentru dezinfecţia mâinilor şi tiomersal este
un preparat cu mercur folosit pentru dezinfecţia mucoaselor şi a instrumentalelor.
Argintul sărurile organice şi anorganice de argint sunt folosite în special în
oftalmologie,
g. Derivaţi fenolici: fenolul în concentraţie de 1,2 % folosit pentru dezinfecţia
instrumentalelor deşi pe lângă mirosul neplăcut atacă metalele.
h. Agenţi tensioactivi : sunt folosiţi ca agenţi de înmuiere şi detergenţi, modifică
tensiunea superficială, de la suprafaţa membranei celulare, fapt ce explică acţiunea
bactericidă, sunt utilizaţi pentru dezinfecţia instrumentelor, mucoaselor şi a pieli;
atenţie la nivelul pieli formează o peliculă sub care pot supravieţui microbi.
i. Nitrofuranii- sunt compuşi cu propietăţi bactericene şi bacteriostatice cu spectru
larg. Se administrază pe os care au absorţie intestinală bună şi se elimină prin
urină:
-nitrofurantoină ;
-furazonidonul este dezinfectant pentru răni superficiale.
Aceste preparate sunt contraindicate în insufiecienţa renală anurie şi oligurie
(urinarea în cantităţi foarte reduse). Nu se atministrează la copii şi în timpul
sarcinii.
Coloranţi:
Substanţe cu acţiune barteriostatică sau bactericidă, utilizate ca antiseptice externe:
violet de genţiană, violetul de metil şi cristalviolet;
coloranţi utilizaţi pentru dezinfecţia plăgilor şi a instrumentalelor: rivanolul,
albastru de metilen, acridină.

CONCLUZII

Antisepticele și dezinfectantele sunt substanțe chimice care au abilitatea dea

distruge sau preveni multiplicarea microorganismelor, în special a acelor care
cauzează diverse boli, respectiv bacterii, virusuri, protozoare sau fungi.
Substanțele antiseptice previn multiplicarea microorganismelor la nivelul pielii
şi/sau mucoaselor, fiind bacteriostatice, pe când dezinfectantele sunt utilizate pe
suprafețe “ne-animate”, deoarece adesea sunt prea toxice la concentrația de uz
pentru a fi aplicate pe piele fiind bactericide, având deci acțiune ireversibilă.
Între cele două categorii de substanțe nu există o delimitare netă, un antiseptic
poate deveni, în concentrație mare, dezinfectant şi invers.
Cele mai multe dezinfectante, distrug rapid bacteriile (în câteva minute), pe
când la antibiotice concentrațiile minime inhibitorii (CMI) sunt bacteriostatice sau
bactericide numai după câteva ore de la expunere.
În conformitate cu studiile efectuate s-au determinat proprietățile ideale
pentru o substanță antiseptică sau dezinfectantă cum ar fi:
să aibă efect imediat;
să posede un spectru larg de activitate antimicrobiană;
sa nu inducă, în scurt timp de la utilizare, apariția de populații rezistente;
să posede o penetrabilitate foarte mare a barierelor
să nu fie inactivat de proteine;
să aibă toxicitate minimă;
să nu păteze sau să corodeze;
să nu afecteze pielea ;
să nu aibă miros şi să îndepărteze mirosurile existente;
să aibă proprietățile unui detergent;
să fie simplu şi economic de folosit.
În plus, dezinfectantele trebuie să aibă abilitatea de a penetra crevasele,
cavitățile, iar în prezența materiilor organice (de ex.: sânge, pământ, materii fecale
etc) să-şi mențină concentrația letală, bactericidă.
La finele acestei lucrări putem afirma cu certitudine că studirea
mecanismelor de acțiune al preparatelor analizate au un rol deosebit de important
în lumea organismelor vii, deoarece existența lor este inevitabilă în întreaga
medicină, în special cea chirurgicală, datorită căruia se poate realiza toate
procedurile la un nivel înalt și calitativ drept rezultat este iguranța pacienților și
medicilor.