TIPURI DE IMUNITATE

Elev

Dascălu Ioan Daniel

 Imunitatea este capacitatea organismului de a se proteja de virusuri, bacterii și toxine,
astfel încât să rămână sănătos.
Din punct de vedere biologic, imunitatea este starea de echilibru a organismelor
multicelulare, care răspund în mod adecvat în caz de infecție sau boală. Totodată, sistemul
imunitar presupune și toleranță crescută astfel încât să se evite reacțiile alergice sau afecțiunile
autoimune.
Cum funcționează sistemul imunitar
Sistemul imunitar protejează organismul de afecțiuni sau de corpuri străine ce pot
pune sănătatea în pericol. Atunci când funcționează așa cum trebuie, sistemul imunitar
identifică și apoi atacă virusurile, bacteriile, paraziții sau orice alte corpuri străine, reușind să
le diferențieze pe acestea de țesuturile sănătoase ale organismului.
Cele 3 funcții ale sistemului imunitar sunt următoarele:
• Neutralizarea bacteriilor, virusurilor, paraziților și fungilor care pătrund în organism și
îndepărtarea acestora.
• Identificarea și neutralizarea substanțelor dăunătoare din mediul înconjurător.
• Luptă împotriva propriilor celule ale organismului, care și-au schimbat structura din cauza
unei afecțiuni (ex: celulele canceroase).
Structura sistemului imunitar
Sistemul imunitar este un sistem complex, alcătuit din mai multe elemente.
Timusul
Glanda timus este localizată în zona sternului, între plămâni, și este activă până la
pubertate. După pubertate, această glandă se micșorează treptat. Glanda timus este cea care
produce celulele T, adică limfocitele T, care protejează organismul de virusuri și infecții.
Glanda timus protejează organismul de afecțiunile autoimune, care apar atunci când sistemul
imunitar își atacă propriile țesuturi. Glanda timus are un rol esențial și în sistemul limfatic, dar
și în sistemul endocrin al organismului.
Măduva osoasă
Măduva osoasă contribuie și ea la imunitatea organismului. Aceasta produce globulele
albe, adică leucocitele, care protejează organismul de infecții și de corpuri străine care pot
pune în pericol sănătatea.
Ganglionii limfatici
Ganglionii limfatici produc și depozitează celulele care luptă cu infecțiile și cu boala,
în general. De aceea, atunci când organismul este atacat de o infecție, acești ganglioni se
inflamează, mărindu-și volumul.
Splina
Splina este cel mai mare organ al sistemului limfatic. Splina conține, de asemenea,
celule albe care luptă împotriva bolilor infecțioase.
Amigdalele
Amigdalele fac și ele parte din sistemul imunitar, fiind considerate, datorită
poziționării lor, un gardian al sănătății. Germenii care pătrund în organism prin cavitatea
bucală sau nazală sunt detectați de amigdale, care activează sistemul imunitar al
organismului.
Sistemul GALT
GALT (n.r. din englezescul guț-associated lymphoid tissue), adică țesutul limfoid
asociat tractului gastrointestinal, este o componentă a țesutului limfoid asociat mucoasei și
face parte din sistemul imunitar al organismului. GALT protejează organismul de invazia
agenților patogeni la nivelul tractului gastrointestinal.
Plăcile Peyer
Plăcile Peyer sunt foliculi limfatici organizați, care se regăsesc în partea terminală a
intestinului subțire. Acestea fac parte din GALT.
Sistemul BALT
BALT reprezintă țesutul limfoid asociat arborelui bronșic și are rolul de a proteja căile
respiratorii de agenții patogeni care pot pătrunde în organism pe cale respiratorie.
Tipuri de imunitate
Imunitatea poate fi clasificată în funcție de modul prin care este dobândită.
Imunitatea dobândită în mod natural
Imunitatea dobândită natural este de două feluri: înnăscută (nespecifică) sau dobândită în mod
natural (nespecifică).
Imunitatea înnăscută
Imunitatea înnăscută este cea pe care o moștenim și cu care venim deja pe această
lume. Acest tip de imunitate nu se transformă în decursul anilor și nu oferă protecție pe
termen lung individului. Imunitatea înnăscută recunoaște agenții patogeni și reacționează la
aceștia.
Imunitatea dobândită natural
Imunitatea dobândită natura se formează de-a lungul timpului, pe măsură ce
organismul intră în contact cu anumiți agenți patogeni și își formează anticorpi pentru a -i
distruge pe aceștia.
Imunitatea dobândită natural presupune memorarea agentului patogen, recunoașterea sa și
folosirea anticorpilor deja existenți în organism pentru combaterea acestuia.
Imunitatea dobândită în mod artificial
Imunitatea dobândită în mod artificial presupune expunerea individului, în mod
controlat, la anumite virusuri. Scopul este să se reducă riscul de apariție a complicațiilor sau
chiar a decesului.
Imunitatea dobândită prin vaccinare
Vaccinul conține antigeni (n.r. substanță care determină producția unor anticorpi) care
declanșează sistemul imunitar, însă fără a cauza afecțiunea în șine. Vaccinarea induce astfel
imunitate pe termen lung la anumite infecții, stimulând producerea celulelor cu memorie.
Vaccinul conține deci o formă slabă a unui agent patogen, însă conține totodată și antigeni ce
declanșează sistemul imunitar, fără a cauza boală. Imunizare dobândită prin vaccinare este o
imunizare de tip activ.
Imunitatea dobândită prin serumizare
Imunitatea dobândită prin serumizare se obține în mod pasiv și presupune
administrarea serurilor imune, care conțin anticorpii specifici unei anumite boli. Acest tip de
imunitate este temporară, eficacitatea să dispărând după 30 de zile.
Afectiuni ale sistemului imunitar
Atunci când sistemul imunitar se dereglează și nu mai funcționează așa cum ar trebui
pot apărea o serie de afecțiuni ale sistemului imunitar. Afecțiunile sistemului imunitar pot
apărea din cauza unei boli, din cauza unui tratament medicamentos ori pot fi chiar înnăscute.
Alergii
Reacțiile alergice debutează la nivelul sistemului imunitar. Atunci când o substanță
inofensivă precum praful, mucegaiul sau polenul intră în contact cu o persoană alergică,
sistemul imunitar reacționează producând anticorpi care au rolul de a ataca substanța alergenă.
De aceea apar strănutul, congestia nazală, lăcrimarea și alte simptome neplăcute. Așadar,
sistemul imunitar al persoanelor alergice confundă agenții inofensivi cu unii care pot pune
sănătatea în pericol.
Afecțiuni autoimune
Afecțiunile autoimune apar atunci când sistemul imunitar își atacă, în mod eronat,
propriile țesuturi. În mod normal, sistemul imunitar ar trebui să știe diferența dintre celulele
străine și cele ale propriului organism, însă la persoanele care suferă de afecțiuni autoimune,
acesta nu mai face diferența. Așadar, eliberează proteinele denumite auto-anticorpi, care atacă
celulele
sănătoase. Unele afecțiuni autoimune afectează un singur organ, în timp ce altele afectează
întregul organism.
Afecțiuni imunodeficitare
Afecțiunile imunodeficitare apar atunci când sistemul imunitar are o reacție foarte
slabă în momentul în care identifică agenți patogeni. Afecțiunile imunodeficitare sunt fie
genetice, fie apar în urmă unei alte boli ori a unui tratament medicamentos puternic.
Imunitatea scăzută
Imunitatea scăzută în mod dramatic apare din cauza unor boli precum SIDA sau
cancerul ori în caz de tratament medicamentos agresiv precum chimioterapia.
Imunitatea crescută
Cu toate că slăbirea sistemului imunitar nu este de dorit, nici imunitatea crescută nu
este benefică. Imunitatea crescută declanșează instalarea bolilor autoimune.
Simptomele unei imunități scăzute
Dacă nivelul de leucocite este redus și sistemul imunitar este slăbit, apar simptome
care trebuie să te alarmeze.
Simptome imunitate scăzută:
• Oboseală accentuată;
• Infecții recurente;
• Reacții alergice;
• Vindecare greoaie a rănilor;
• Inflamare ganglioni limfatici.
Cum poate fi influențat nivelul imunității
Sistemul imunitar poate fi influențat de stilul de viață pe care îl avem. Alegerile
alimentare, sportul, suplimentele, remediile naturale precum și vaccinarea reprezintă câteva
metode prin care imunitatea poate fi stimulată.
Factorii care întăresc sistemul imunitar
Prin alegerile aparent banale pe care le faci zi de zi, sistemul imunitar poate fi întărit.
Stilul de viață sănătos
Stilul de viață sănătos, bazat pe o dietă sănătoasă, hidratare corespunzătoare, cel puțin
30 de minute de mișcare pe zi și odihnă suficientă asigură un sistem imunitar puternic, care va
face față agenților patogeni ce pun în pericol sănătatea.
Alimente ce întăresc sistemul imunitar
O serie de alimente conțin vitamine, minerale și antioxidanți care întăresc sistemul
imunitar. Este vorba despre alimente precum: fructele citrice, ardeiul gras, broccoli, usturoiul,
ghimbirul, spanacul, iaurtul, migdalele, turmericul, ceaiul verde, carnea de pui sau fructele de
pădure.
Factori care slăbesc sistemul imunitar
O serie de factori nutriționali, care țin de mediu și nu numai, pot slăbi sistemul
imunitar, făcând organismul să fie vulnerabil în față bolii.
Stresul, frică, supărarea prelungită
În perioadele prelungite de stres, anxietate sau frică intensă, sistemul imunitar este
suprimat. Stresul sub formă cronică alterează funcțiile sistemului imunitar.
Dieta dezechilibrată
Și o dietă dezechilibrată, nesănătoasă, poate slăbi imunitatea organismului. În primul
rând, o dietă slab calitativă din punct de vedere nutrițional poate duce la instalarea unui
deficit. Un organism care nu beneficiază de nutrienții de care are nevoie nu funcționează la
capacitatea sa normală, ceea ce înseamnă că și sistemul imunitar este slăbit.
Apoi, o dietă bogată în zahăr sabotează imunitatea. Bacteriile și fungii sunt avantajate
de consumul excesiv de zahăr. Și globulele albe devin mai slabe dacă sunt expuse la cantități
mari de zahăr. Totodată, zahărul în exces favorizează deficitul de vitamina B și vitamina C.
Lipsă de somn
Studiile arată că persoanele care nu se odihnesc suficient, adică minimum 6 ore pe
noapte, dar și persoanele care lucrează în ture și au somnul dezorganizat sunt mai predispuse
îmbolnăvirii. Asta pentru că imunitatea este slăbită de lipsa somnului, iar oboseala afectează și
nivelul de citokine, al căror rol este de a transmite informațiile între leucocite.
Excesul de alcool și fumatul
Consumul de alcool reduce nivelul de celule T, dar și pe cel de limfocite, afectând
astfel răspunsul sistemului imunitar la virusuri, bacterii și fungi. Studiile făcute recent în
domeniu au scos la iveală și faptul că fumul de țigară poate suprima sistemul imunitar.
Nicotina, care se regăsește în tutun, este responsabilă pentru slăbirea sistemului imunitar.
Obezitatea
Potrivit studiilor, obezitatea slăbește sistemul imunitar, reducându-i capacitatea de a se
luptă cu infecțiile. Totodată, persoanele obeze au o problemă și cu vindecarea greoaie a
leziunilor cutanate.
Excesul de medicamente
Excesul de medicamente duce la instalarea toleranței, fapt care are ca urmare un
răspuns mai slab al sistemului imunitar în caz de boală. Pentru prevenirea acestei situații,
medicii recomandă pacienților antibiotice numai atunci când este absolut necesar, adică pentru
tratarea infecțiilor bacteriene, nicidecum pentru infecțiile virale precum banalele răceli.
Poluarea
Noi studii făcute în domeniu au scos la iveală faptul că expunerea la aerul poluat
suprimă producția de celule T, care au un rol important în sistemul imunitar.
Excese fizice
Este adevărat că sportul fortifică sistemul imunitar, însă excesele fizice au efectul
opus. Mai exact, acestea slăbesc sistemul imunitar. Atleții de anduranță, de pildă, au sistemul
imunitar slăbit, fiind în mod deosebit predispuși infecțiilor la nivelul tractului respirator
(răceli).
Afecțiuni ale sistemului imunitar
Afecțiunile sistemului imunitar precum bolile autoimune pot slăbi sistemul imunitar,
reducând abilitatea acestuia de a lupta cu boală și făcând organismul să fie foarte vulnerabil.
Alți factori care slăbesc sistemul imunitar
Igiena este un alt factor care slăbește sistemul imunitar. Atât lipsa igienei, cât și igiena
în exces pot slăbi imunitatea. Lipsa igienei expune organismul la germeni, în timp ce igiena
excesivă reduce capacitatea organismului de a face față germenilor întrucât nu are prilejul de
a-și crea imunitate. Asta înseamnă că e indicat să te speli pe mâini înainte de fiecare masă, de
fiecare dată când ajungi acasă sau după ce pui mâna pe ceva murdar și să dezinfectezi palmele
și toate suprafețele cu care intri în contact.
Când este necesară imunizarea artificială a organismului
Imunizarea artificială a organismului este de două feluri: activă sau pasivă. Imunizarea
activă presupune declanșarea procesului de formarea a anticorpilor, în timp ce imunizarea
pasivă implică introducerea în organism a anticorpilor.
Imunizarea este necesară atunci când trebuie prevenită o afecțiune care poate crea
complicații unui anumit pacient, fie din cauza vârstei sale, fie din cauza sistemului imunitar
slăbit ori a unor afecțiuni asociate.
Imunoterapia este folosită, mai nou, și în tratarea cancerului. Această procedură
presupune stimularea sistemului imunitar al pacientului, astfel încât acesta să atace celulele
canceroase. Imunoterapia oncologica prelungește remisia, adică perioadă în care boală este
ținută sub control prin tratament.
 Bibliografie

1. Medline Plus - Immune response

https://medlineplus.gov/ency/article/000821.htm
2. Medical News Today - How the immune system works
https://www.medicalnewstoday.com/articles/32010
3. Scient Direct - Immunity
https://www.sciencedirect.com/topics/immunology-and-microbiology/immunity