1.

Tot ce trebuie să ştii despre sistemul imunitar

Autor: Paula Rotaru

Medicina modernă convenţională combate bolile direct prin intermediul medicamentelor, al

operaţiilor, al radiaţiei şi prin alte tipuri de terapii, însă adevărata sănătate poate fi atinsă doar
prin menţinerea unui sistem imunitar care funcţionează corect.
Ce este de fapt sistemul imunitar?
Sistemul imunitar este diferit de alte sisteme din organism prin aceea că nu este o structură
fizică, ci un ansamblu de interacţiuni complexe care implică diferite organe, structuri şi
substanţe, printre care globulele albe, măduva spinării, vasele limfatice şi organele, celulele
specializate din anumite ţesuturi ale organismului şi substanţe specializate numite factori de ser,
care sunt prezente în sânge.
Ideal, toate aceste componente conlucrează pentru a proteja organismul împotriva bolilor şi a
infecţiilor.
Care este rolul sistemului imunitar?
Sistemul imunitar luptă împotriva microorganismelor care produc boli şi care îngreunează
procesul de vindecare. Sistemul imunitar este cheia luptei împotriva oricărei probleme a
organismului, începând cu micile zgârieturi de la bărbierit şi pînă la virusurile mutante care
abundă în zilele noastre. Chiar şi procesul de îmbătrânire poate fi asociat mai degrabă cu
funcţionarea sistemului imunitar decât cu trecerea timpului.

Înţelegând anumite elemente de bază ale sistemului imunitar şi ale modului în care funcţionează,
înţelegem cât de important este rolul jucat de acesta în sănătatea noastră şi putem să fim
responsabili în privinţa menţinerii propriei sănătăţi.

Mai simplu spus, sarcina sistemului imunitar este să identifice lucrurile care se găsesc, în mod
natural, în organism şi pe cele care reprezintă material dăunător, iar apoi să neutralizeze sau să
distrugă tot ce este străin.
Cum evoluează sistemul imunitar pe parcursul vieţii
Sistemul imunitar uman este funcţional la naştere, însă nu la capacitate maximă. Acest lucru se
numeşte imunitate înnăscută, adică imunitatea cu care te naşti.

Funcţia imunitară se dezvoltă şi devine mai sofisticată odată cu maturizarea sistemului şi pe

măsură ce organismul învaţă să se apere singur împotriva diferiţilor invadatori străini numiţi
antigeni. Aceasta se numeşte imunitate adaptativă. Însă imunitatea dobândita poate fi sprijinită
şi modelată, fie prin contactul cu un antigen, fie prin vaccinare.

Aşa cum fenomenul de îmbătrânire afectează sistemul cardiorespirator şi celelalte organe, la fel
se întâmplă şi cu sistemul imunitar. Deşi memoria imunologică devine mult mai
bogată, organele limfoide se uzează odată cu înaintarea în vârstă.
Globulele albe, prima linie de apărare a organimului
Darorită rolului lor crucial în toate aspectele imunităţii, globulele albe sunt considerate un
factor principal în apărarea organismului. În primul rând, globulele albe sunt mai mari decât
globulele roşii. Apoi, acestea se pot mişca independent în fluxul sanguin şi au posibilitatea de a
 trece prin pereţii celulelor. Acest lucru le face să ajungă repede la locul rănirii sau al infecţiei.

Există mai multe categorii de globule albe, fiecare cu funcţii specifice, şi

anume: granulocitele (rol de distrugere a bacteriilor), limfocitele (responsabile de dezvoltarea
unei imunităţi specifice) şi monocitele (numite şi “gunoierii” organismului pentru că înghit şi
digeră particulele străine, la fel cum fac şi în cazul celelelor afectate îmbătrânite, inclusiv cele
tumorale).
Alte elemente care compun sistemul imunitar
O altă componentă importantă a imunităţii este sistemul limfatic, format din organe (splina,
timusul, nodulii limfatici şi amigdale) şi dintr-un fluid numit limfă, care circulă prin vasele
limfatice şi care scaldă celulele organismului. Rolul sistemului limfatic este de a curăţa în
permanenţă corpul la nivel celular, de a elimina toxinele şi alte elemente dăunătoare din ţesuturi.

Splina are rolul de a filtra sângele şi de a alimina celulele roşii care trebuie înlocuoite. Din acest
motiv, persoanele a căror splină a fost scoasă sunt mai predispuse la boli, pentru că aceste funcţii
importante nu mai sunt îndeplinite.

Celulele T care populează splina joacă, de asemenea, un rol important în imunitate prin
secretarea interleukinei-1, a interleukinei-2 şi a interferonului, cât şi prin activarea celulelor care
produc anticorpi (celulele B). Aceste secreţii sunt cunoscute sub numele de citokine şi sunt
esenţiale pentru supravieţuire.
Însă, câteodată sunt secretate prea multe şi creează un sistem imunitar mult prea încărcat. De
exemplu, obezitatea provoacă eliberarea în exces a citokinelor şi plasează organismul în stare
inflamatorie, făcându-l să fie mai expus la boli de inimă şi diabet.

Măduva osoasă are rolul de a produce noi globule albe care, la rândul lor, sunt făcute din celulel
stem. Celulele stem sunt celule embrionare care au capacitatea de a se maturiza în practic orice
tip de celulă. Unele globule albe care iau naştere din măduva osoasă o părăsesc şi se maturizează
în altă parte a organismului, în timp ce restul celulelor se maturizează acolo unde iau naştere,
susţinând sistemul imunitar. Toate celulele sistemului imunitar provin, de fapt, de la măduvă.

Apendicele şi amigdalele susţin, de asemenea, sistemul imunitar.

Simptomele unui sistem imunitar slăbit
Slăbirea sistemului imunitar are drept rezultat o sensibilitate crescută la orice tip de boală. Printre
simptomele comune ale funcţionării precare a sistemului imunitar se află:
 oboseala
 apatia
 infecţiile repetate (care se manifestă prin răceli frecvente, infecţii urinare, episoade frecvente de
herpes etc.)
 inflamaţiile
 reacţiile alergice
 vindecarea lentă a rănilor
 diareea cronică
Factori care slăbesc sistemul imunitar
 Sistemul imunitar se descurcă singur doar dacă este îngrijit cum trebuie. Acest lucru presupune
ca organismul să primească toţi nutrienţii necesari şi un mediu sănătos, evitând acele lucruri care
scad imunitatea.

Multe elemente ale mediului în care trăim astăzi distrug capacitatea sistemului imunitar de
a lupta. Substanţele de curăţat din gospodărie, folosirea excesivă a antibioticelor şi a altor
medicamente, pesticidele şi aditivii din mâncarea pe care o consumăm, expunerea la poluanţii
din mediu, toate suprasolicită sistemul imuniar.

Un alt factor care contribuie la slăbirea sistemului imunitar este stresul. Stresul rezultă din
evenimentele biochimice care suprimă activităţile normale ale globulelor albe şi care
suprasolicită sistemul endocrine, la fel cum elimină şi nutrienţii necesari organismului.
Rezultatul este slăbirea capacităţii de vindecare şi de apărare în faţa infecţiei.

Un factor la fel de important în slăbirea sistemului imunitar este sedentarismul şi alimentaţia

lipsită de vitamine şi minerale esenţiale, dar bogată în grăsimi şi alimente rafinate şi procesate.
Recomandări pentru întărirea sistemului imunitar
Alimentaţia corectă este bariera de temut a microorganismelor, prin urmare încercaţi să includeţi
în dietă necesarul de nutrienţi (vitamina A, C, E, zinc), care constă în consumul de fructe şi
legume proaspete, oleaginoase, alge, condimente.
 Dormiţi suficient şi pe cât de mult posibil evitaţi stresul.

 Faceţi mişcare moderată şi regulat. Exerciţiile reduc stresul şi îmbunătăţesc starea de spirit, ceea
ce are un efect benefic asupra sistemului imunitar. În plus, producţia de limfocite este stimulată
de mişcare.

 Evitaţi fumatul şi consumul de băuturi alcoolice în exces

 Nu luaţi antibiotice decât dacă vă sunt prescrise de medic şi respectaţi întocmai modul de
administrare.
Citește și:

2. 10 paşi pentru creşterea imunităţii

1. FĂ SPORT REGULAT
30 de minute de mişcare în fiecare zi ajută la îmbunătăţirea sistemului cardiovascular, reduc
stresul şi cresc imunitatea. E important să găseşti o activitate care să-ţi fie pe plac. Astfel, nu vei
fi tentată să renunţi după câteva şedinţe.
2. DIN BELŞUG
“Consumă cât mai multe citrice, pentru că sunt o sursă importantă de vitamina C. Poţi beneficia
de calităţile lor dacă le mănânci în stare crudă sau sub formă de suc“, spune consultantul în
nutriţie Bogdan Guinea (B. Energy Body & Mind Fitness). De asemenea, poţi completa aportul
acestei vitamine cu ajutorul unui supliment alimentar.
3. CÂT MAI MULŢI ANTIOXIDANŢI
Resveratrolul e un antioxidant puternic obţinut din strugurii roşii, atât din fruct cât şi din coajă.
Statisticile spun că este de 4-5 ori mai puternic decât beta-carotenul, de 50 de ori mai puternic
decât Vitamina E şi de 20 de ori mai puternic decât Vitamina C.
Pe lângă faptul că întăreşte imunitatea organismului, ajută la tratarea bolilor cardiovasculare,
articulare, luptă împotriva afecţiunilor alergice şi inflamatorii, scade colesterolul şi are efect
antiaging.
4. CURĂ DE ECHINACEEA
N-ar strica să faci o cură preventivă cu echinaceea. Printre proprietăţile sale miraculoase se
numără întărirea sistemului imunitar, accelerarea vindecării, lupta împotriva infecţiilor
virale, ale sinusurilor, ameliorarea gripei şi simptomelor ei. Poţi găsi echinaceea sub formă de
pastile, ceai sau tinctură.
5. ELIMINĂ STRESUL
Stresul este cel mai mare inamic al imunităţii. Dormi 7-8 ore pentru ca organismul să-şi recapete
energia şi... relaxează-te. Încearcă un masaj antistres cu unt de mango, ghimbir şi portocale –
Small Spicy Care, la Dreamline Beauty Center.

6. ŞTIAI CĂ...
Mierea de Manuka este recunoscută ca unul dintre cele mai puternice antibiotice naturale? Este o
miere de albine din flori de Manuka (un copac din Noua Zeelandă) care, pe lângă susţinerea
sistemului imunitar, are efect antibacterian, antimicrobian, antiviral, antioxidant, antiseptic şi
antiinflamator.
Trebuie să ştii că puterea antibacteriană este dată de factorul UMF (Unique Manuka Factor) care
se poziţionează între 10 şi 25.
7. PREPARĂ UN COCKTAIL DELICIOS
Consultantul în nutriţie, Alexandra Iliuţă (centrul Eter Beauty&Wellness), recomandă să
consumi fructe goji cu iaurt sau sub formă de cocteil. Pune în blender un pumn sau două de
fructe goji, un pahar sau două de apă (în funcţie de consistenţa dorită), câteva frunze de mentă,
zeama de la jumătate de lămâie, pentru alcalinizarea sângelui, şi miere, sirop de agave sau de
ştevie pentru îndulcire. Dacă simţi nevoia să diversifici, adaugă suc de fructe de pădure, morcovi
sau mere.
8. TREBUIE SĂ-L AI!
Achiziţionează-ţi un kit pentru imunitate cu suplimente alimentare de origine organică care să
conţină acerola (vişină tropicală – un fruct bogat în vitamina C), echinaceea şi propolis.
9. MERGI LA SAUNĂ
Alege una dintre saunele umedă, uscată sau aromată. E o metodă eficientă de a creşte imunitatea,
prin eliminarea toxinelor din organism. În acelaşi timp te poţi bucura de o piele strălucitoare,
celulita este vizibil diminuată, ba chiar ajută la scăderea greutăţii corporale.
10. DETOXIFIAZĂ
Este o metodă prin care toxinele sunt eliminate din organism. Poţi alege să ţii o dietă bazată pe
creşterea aportului de fibre, prin folosirea plantelor cu efect laxativ şi depurativ. Trebuie să
înlături produsele de origine animală, dulciurile, cafeaua, făinoasele şi să pui accentul pe legume
şi fructe consumate în stare proaspătă sau sub formă de sucuri.
3. Ce este imunitatea organismului?

Imunitatea organismului
Imunitatea organismului sau sistemul imunitar cuprinde mecanismele de aparare ale
organismului fata de agentii patogeni − virusuri, bacterii, fungi, radiatii, substante toxice,
medicamente. Daca agentii patogeni sunt in cantitati mici, sistemul imunitar face fata atacului.
Exista insa si situatii cand sistemul imunitar este depasit, este slabit si are nevoie de ajutor pentru
a face fata agentilor patogeni.
Imunitatea organismului este o retea complexa, compusa din organe limfoide (timusul, maduva
osoasa, splina, ganglionii limfatici, apendicele, amigdalele), celule si molecule.
Atunci cand organismul este atacat de agenti patogeni (numiti si antigeni), sistemul imunitar
secreta anticorpi (imunoglobuline), care lupta cu substantele straine. Sistemul imunitar face
distinctie intre propriu (self) si strain (nonself). Oasele, muschii, tesuturile sunt structuri proprii,
care sunt acceptate de sistemul nostru imunitar. Substantele straine – virusuri, bacterii, fungi,
substante toxice – sunt respinse intotdeauna de imunitatea organismului.
Specialistii vorbesc despre imunitate innascuta si imunitate dobandita. Imunitatea innascuta este
mostenita de la parinti si nu mai poate fi influentata pana la sfarsitul vietii. Imunitatea dobandita
poate fi sustinuta si modelata prin contactul cu un antigen, prin vaccinare, prin dieta. Asupra
imunitatii dobandite actioneaza si ColonHelp, un produs 100% natural care stimuleaza
mecanismele de aparare ale organismului.
Flora bacteriana intestinala
Primul pas pentru dobandirea imunitatii se face prin anticorpii din placenta mamei si prin primul
lapte supt. De altfel, flora bacteriana intestinala reprezinta aproximativ 80% din imunitatea
organismului.
Ne nastem cu un tub digestiv steril. Primul implant de flora microbiana il primim o data cu
colostrul (laptele matern secretat timp de cateva zile dupa nastere, acesta reprezentand prima
hrana a sugarului). Bacteriile continute de laptele matern colonizeaza foarte repede tubul
digestiv, mai tarziu acestor bacterii li se adauga cele provenite din apa, fructe, legume, produse
lactate.
Flora intestinala este un univers microscopic, pe care il purtam cu noi toata viata si care
totalizeaza mai multe sute de miliarde de bacterii, din circa 400-500 de specii diferite de bacterii,
fungi si virusuri. Daca la nastere, tubul nostru digestiv este steril, colonizarea cu bacterii atinge
concentratia maxima in primii ani de viata.
Ce este flora bacteriana?
Flora intestinala este compusa din bacterii „prietenoase” si din agenti patogeni. Bacteriile
„prietenoase” se mai numesc si probiotice. Termenul probiotice a fost introdus pentru prima data
in 1953 de catre Kollath. Colonul se poate mentine sanatos cu 85% probiotice (flora de
fermentatie) si 15% agenti patogeni (flora de putrefactie). Imunitatea si, implicit, sanatatea
noastra depinde de echilibrul dintre aceste doua tipuri de bacterii. Flora de fermentatie
predomina pentru ca ea colonizeaza o portiune mai mare din intestin – si anume, tot intestinul
subtire (5 metri) si o parte a colonului (1 metru). In vreme ce flora de putrefactie se gaseste doar
in colonul descendent (aproximativ 50 de centimetri). Orice modificare sau dezechilibru al
acestui raport inseamna imunitate scazuta, sensibilitate crescuta la infectii, intrucat flora
intestinala nu-si indeplineste corect rolul protector.
Bacteriile benefice cele mai importante sunt Lactobacillus salivarius/casei/rhamnosus,
Bifidobacterium bifidum/longum/lactis si Streptococcus thermophilus. Ele au numeroase
potentiale terapeutice incluzand: proprietati antiinflamatoare, anticancerigene, anticonstipatie,
inhibitia cresterii unor agenti patogeni (clostridium in perioada post-antibioterapie). La nivel de
ADN previn leziunile preneoplazice induse de carcinogeni chimici. Studiile de laborator au
demonstrat ca aceste bacterii benefice inhiba tumorile de ficat, de colon, pe cele ale vezicii
urinare si ale glandelor mamare.
Agentii patogeni – microorganismele „neprietenoase” sau „nedorite” – sunt responsabili pentru
milioane de cazuri de boli infectioase gastrointestinale. In tarile mai putin dezvoltate omoara
aproximativ 1,8 milioane de persoane anual. Cei mai importanti agenti patogeni sunt virusurile
intestinale, parazitii, micotoxinele si bacteriile specifice: Yersinia enterocolitica, Vibrio sp.,
Staphylococcus aureus, infectii cu Campylobacter, Listeria monocytogenes, Salmonella spp..,
Shigella sp., Escherichia coli, Clostridium botulinum, Clostridium perfringens si Bacillus cereus.
Aceste bacterii se gasesc in mod natural in intestinul nostru, bacteriile „prietenoase” insa le tin
sub control. Acesta este un exemplu ca imunitatea organismului functioneaza cum trebuie.
Atunci cand imunitatea organismului sufera, bacteriile patogene sunt scapate de sub control,
migreaza in sange, iar din sange in alte organe (ficat, rinichi). Escherichia coli, de exemplu, este
o bacterie care provoaca infectii digestive, manifestate prin crampe, diaree, greturi, varsaturi.
Atunci cand Escherichia coli migreaza din colon, poate ajunge la rinichi si poate determina
infectii renale severe.
Legatura dintre flora intestinala si imunitate
Flora intestinala are un rol important in digestie si in imunitatea organismului. Astfel, flora
intestinala degradeaza resturile alimentare nedigerate intr-o forma in care acestea sa poata
tranzita peretii tubului digestiv si sa intre in sistemul vascular. Tot flora intestinala participa la
sinteza unor vitamine (complexul de B-uri, vitamina K) si mentine un mediu ostil instalarii
bacteriilor patogene potential cauzatoare de boala.
Bacteriile care formeaza flora intestinala nu colonizeaza toate aceleasi parti ale intestinelor.
Astfel, germenii aerobi (care au nevoie de aer si de oxigen) se gasesc in partea superioara a
intestinului subtire, la nivelul duodenului si in jejun, deoarece aerul din stomac patrunde cu
usurinta acolo. Printre aceste bacterii se numara enterococii, colibacilii, streptococii, stafilococii,
Pseudomonas, citrobacteriile. Pe de alta parte, bacteriile anaerobe (care nu au nevoie de oxigen)
populeaza locurile inchise si sarace in oxigen, adica a doua jumatate a intestinului subtire
(ileonul) si colonul. In aceasta categorie se incadreaza fusobacteriile, streptococii anaerobi,
clostridii, ciupercile (Aspergillus, Candida albicans), lactobacteriile (Acydophilus, Bifidus).
Flora bacteriana anaeroba se imparte in doua grupe de germeni: de fermentatie si de putrefactie.
Ce face flora de fermentatie?
Flora de fermentatie declanseaza procesele de fermentare a fibrelor din legume, fructe, din
invelisul cerealelor. Flora de fermentatie deterioreaza aceste fibre pentru a elibera nutrientii.
Fibrele dure – celuloza, pectina, lignina – nu pot fi digerate de sucurile digestive, secretate de
stomac, ficat si celelalte glande digestive. Aceste fibre ajung intacte in intestin, unde sunt
transformate de flora intestinala.
In timpul fermentatiei sunt generate substante acide (acid lactic, acetic, propionic, butiric,
succinic si carbonic). Aceste substante acidifica portiunea intestinala in care se afla, ele creeaza
un mediu local usor acid, care ajuta la dezvoltarea florei intestinale de fermentatie si stimuleaza
peristaltismul intestinal.
Dar flora de putrefactie?
In partea terminala a colonului se gaseste flora de putrefactie, care degradeaza particulele
alimentare care nu au fost digerate inca. La acest nivel este vorba mai ales de reziduuri proteice
 (carne, peste, oua). In acest proces sunt generate deseuri mai mult sau mai putin toxice, pe care le
neutralizeaza ficatul, si anume amoniacul, fenolii, indolul, scatolul, hidrogenul sulfurat,
substantele aminate, ptomainele. Aceste substante creeaza un mediu alcalin, care ajuta cel mai
mult la dezvoltarea germenilor de putrefactie.
Atentie la dezechilibre!
Viata omului modern se desfasoara pe „repede inainte”. Omul modern sare de multe ori peste
mese. Consuma foarte putine legume si fructe. Din lipsa de timp se multumeste cu un pranz luat
la fast-food si cu o cina pregatita la repezeala. Apa bea foarte putina, in schimb nu-i lipsesc in
nici o zi bauturile acidulate. Pentru cea mai mica viroza apeleaza la antibiotice, chiar daca nu
sunt recomandate. Pentru cea mai mica durere ia antiinflamatoare, antialgice. In plus, omul
modern traieste intr-un mediu tot mai poluat, fumeaza tot mai mult. Va recunoasteti in acest mod
de viata? Cu siguranta ca da. Iar un asemenea mod de viata inseamna automat scaderea imunitatii
si dezechilibrul florei intestinale, altfel spus cresterea florei de putrefactie si scaderea florei de
fermentatie. Dezechilibrul florei intestinale este o problema subdiagnosticata. Dezechilibrul
florei intestinale nu doare, insa scade imunitatea, permitand agentilor patogeni sa se dezvolte.
Factorii care distrug flora intestinala:
 lipsa din dieta a legumelor si fructelor
 abuzul de carne
 abuzul de zahar alb, de cafea, de ceai, de ciocolata, de alcool
 abuzul de medicamente, in special de antibiotice
Atunci cand raporturile dintre flora de fermentatie si cea de putrefactie se inverseaza, flora de
putrefactie se raspandeste in afara teritoriului ei natural, inspre colonul tranvers si cel ascendent.
Flora de fermentatie in numar mic nu mai poate tine piept germenilor de putrefactie, fiind
deschisa calea infectiilor si intoxicarii organismului.
Ce se intampla de fapt? Ca urmare a cresterii florei de putrefactie, in timpul proceselor digestive
este creat un exces de substante toxice, pe care ficatul nu le mai poate neutraliza. Imunitatea
scade, aceste substante se raspandesc in tesuturi si le intoxica progresiv. Terenul organic se
deterioreaza din ce in ce mai mult. In timp sunt create conditiile propice dezvoltarii bolilor si
tulburarilor determinate de intoxicare: balonari, digestie proasta, flatulenta, oboseala, crestere in
greutate, probleme de concentrare, dureri de cap, tulburari de memorie, depresie, probleme
cutanate, transpiratie, miros urat al respiratiei, boli cardiovasculare, diabet, obezitate, cancer.
Cresterea florei de putrefactie agreseaza de asemenea mucoasa intestinala si produce
microleziuni. Peretele mucoasei intestinale impiedica patrunderea in sange si tesuturi a altor
substante decat cele utile (vitamine, minerale). Odata devenit poros din cauza microleziunilor,
peretele intestinal nu-si mai indeplineste rolul de filtru. Este deschisa astfel usa nu numai pentru
toxine, ci si pentru alti microbi.
Flora intestinala si antibioticele
Aproape 70% dintre romani iau antibiotice fara prescriptie medicala, inca de la primele semne
ale unei raceli. Foarte multe persoane recunosc ca iau antibiotice cel putin o data pe an. Mai grav
este ca multi medici recomanda antibiotice copiilor cu o lejeritate uluitoare. Consecintele?
Dezvoltarea rezistentei la antibiotice si incapacitatea acestor medicamente de a-si face efectul
atunci cand chiar am avea nevoie de ele. Consecinte la fel de importante ale abuzului de
antibiotice sunt distrugerea florei intestinale si scaderea imunitatii.
Scopul antibioticelor este acela de a distruge microbii patogeni, ele insa distrug si celelalte
bacterii cu care intra in contact sau le inhiba dezvoltarea. Printre bacteriile distruse de antibiotice
se numara si flora de fermentatie, in special lactobacilii Acidophilus si Bifidus. Fiind
administrate pe cale orala, antibioticele isi manifesta actiunea in primul rand in partea superioara
a tubului digestiv (intestinul subtire), unde se gaseste flora de fermentatie, si mai putin in partea
sa terminala (colonul), unde se afla flora de putrefactie. Distrugerea florei de protectie (de
fermentatie) permite urcarea bacteriilor patogene din intestin catre caile respiratorii, de asemenea
aceste bacterii pot ajunge sa colonizeze caile genito-urinare. O parte dintre aceste bacterii
parasesc mediul intestinal prin microleziunile din peretii intestinali, iar sangele le transporta apoi
in alte parti ale corpului.
Escherichia coli provoaca 80% dintre cistite
In mod normal, un microb nu ar reusi sa isi impuna prezenta intr-un mediu suprapopulat cum
este cel din intestin. Totusi, din cauza florei intestinale deficitare, bacteriile patogene se
inmultesc excesiv si pot provoca infectii care nu ar fi aparut niciodata daca flora intestinala ar fi
sanatoasa.
O bacterie care este inofensiva in intestin nu este neaparat inofensiva si in alt organ. Un exemplu
in acest sens este Escherichia coli. Inofensiva in intestin, aceasta bacterie devine virulenta in
caile urinare, fiind responsabila de mai mult de 80% dintre cistite. Abuzul de antibiotice si
distrugerea florei intestinale permit inmultirea bacteriei Candida albicans. Ceea ce se manifesta
prin diaree, constipatie, digestie deficitara. Odata flora intestinala distrusa, bacteria Candida
albicans migreaza din tubul digestiv si poate provoca micoze la nivelul cavitatii bucale,
plamanilor, degetelor si vaginului. Micozele aparute ca efect secundar al folosirii antibioticelor
au devenit o boala foarte frecventa, 60%-80% dintre elevi si adolescenti suferind de o astfel de
micoza, spun statisticile.
Alte prezente obisnuite in intestin, cu potential periculos, sunt stafilococii si streptococii. Daca
migreaza din intestin ca urmare a distrugerii florei de protectie, stafilococii si streptococii pot
provoca furuncule, sinuzite, angine, rinofaringite, otite, septicemie, pneumonie, artrita, infectii
urinare. Alti microbi patogeni care traiesc in mod normal in intestin si care pot migra pe fondul
abuzului de antibiotice sunt Klebsiella (infectii respiratorii, ale tubului digestiv, ale aparatului
urogenital), Shigella (dizenterie), Salmonella (febra tifoida).
Refacerea florei intestinale cu prebiotice si probiotice
In aceste conditii se pune problema refacerii florei intestinale. Pentru aceasta este nevoie de
cresterea florei de fermentatie si scaderea florei de putrefactie. Daca flora de fermentatie se
gaseste intr-o cantitate usor scazuta, este suficient sa o hranim corect pentru a se inmulti si a-si
reocupa pozitia. Pentru aceasta avem nevoie de prebiotice, adica alimente care constituie hrana
pentru germenii de fermentatie. In categoria prebioticelor intra alimentele bogate in fibre
solubile: seminte de in, de psyllium, fructe si legume verzi (in special cele din familia
cruciferelor: broccoli, varza), cereale integrale. Efectele benefice ale prebioticelor se fac simtite
progresiv, caci regenerarea florei intestinale este un proces fiziologic care ia timp. Prebioticele
trebuie furnizate zilnic germenilor de fermentatie, pentru ca acestia sa se intareasca, sa se
inmulteasca si sa isi redobandeasca locul.
Produsul ColonHelp este un supliment cu prebiotice, datorita continutului de fibre solubile din
semintele de in si psyllium. Iata cum produsul nostru, administrat in fiecare dimineata, va poate
ajuta in refacerea florei intestinale si prevenirea infectiilor generate de migrarea bacteriilor din
intestin in caile respiratorii si in caile urinare.
Daca flora de fermentatie este intens decimata, nu este suficient sa hranim germenii ramasi.
Pentru ca numarul lor sa creasca suficient de repede trebuie sa introducem germeni de
fermentatie din exterior. Cum se face acest lucru? Prin consumul de probiotice, adica alimente
sau preparate special care contin un numar mare de astfel de germeni – iaurturi. Iaurturile contin
 bacterii probiotice – lactobacilii Acidophilus si Bifidus, locuitori obisnuiti ai florei intestinale.
Acestia rezista destul de bine la aciditatea secretiilor gastrice atunci cand trec prin stomac si
patrund cu usurinta in mediul intestinal, unde raman. Pentru a fi benefici pentru flora intestinala,
acesti germeni trebuie sa fie vii. Acest lucru se intampla cand nu au fost omorati prin caldura.
Din pacate, in timpul prepararii majoritatii iaurturilor, amestecul de lapte si bacterii este incalzit,
pasteurizat, ceea ce omoara orice fiinta vie. De aceea, pentru refacerea florei intestinale ar trebui
sa alegem iaurturile care contin germeni vii, care nu au fost supuse procesului de incalzire si care
sunt desemnate cu numele de „iaurturi probiotice”.
Ce fac probioticele?
 Repopuleaza cu bacterii prietenoase intestinul, dupa distrugerea lor din cauza administrarii de
antibiotice;
 Ajuta digestia;
 Previn si trateaza diareea, chiar si cea virala cu rotavirus (cel mai frecvent virus cauzator de
diaree la copii);
 Constituie o bariera importanta impotriva eventualilor agenti nocivi, stimuland imunitatea;
 Usureaza simptomele sindromului de colon iritabil sau ale bolilor cronice inflamatorii (boala
Crohn si colite ulcerative);
 Creeaza un mediu nefavorabil diferitilor agenti patogeni, cum ar fi micrococi, clostridii,
colibacili si fungi;
 Previn si /sau reduc recurenta infectiilor vaginale si a infectiilor tractului urinar;
 Imbunatatesc absorbtia lactozei la persoanele cu intoleranta la lactoza;
 Maresc raspunsul imun – studiile au sugerat ca iaurtul din lapte, care contine lactobacili sau
bifidus suplimentar, poate sa imbunatateasca raspunsul imun natural;
 Ajuta la sinteza unor vitamine (B si K) si a unor aminoacizi esentiali;
 Mentin pH-ul optim in colon;
 Favorizeaza asimilarea calciului si a vitaminei D si previn osteoporoza;
 Stimuleaza sinteza imunoglobinelor;
 Ajuta la tratamentul infectiilor respiratorii precum sinuzita, bronsita sau pneumonia;
 Scad riscul alergiilor; exemplele includ astmul, alergiile alimentare la lapte, reactiile
dermatologice sau eczemele;
 Reduc nivelul colesterolului, contribuie la asimilarea lactoalbuminelor, aminoacizilor, grasimilor
si a lactozei;
 Reduc riscul recurentei cancerului de vezica o data ce aceasta tumoare a fost tratata (este insa
nevoie de mai multe studii in acest sens);
 Deconjuga acizii biliari primari (cu rol in absorbtia intestinala a vitaminelor liposolubile, dar si a
lipidelor prin emulsionarea lor) – acidul glicocolic si taurocolic – pentru a forma acizi biliari
secundari ce pot fi absorbiti in circulatie pentru a ajunge la ficat; in exces, ei au un efect
cancerigen.
Suplimentele cu probiotice
Pentru a reface flora intestinala afectata, pe piata au aparut suplimentele cu probiotice. Acestea
au insa unele neajunsuri. Suplimentele cu probiotice au efect doar atat timp cat sunt administrate,
iar in unele cazuri, bacteriile continute de aceste suplimente sunt distruse de enzimele
stomacului, inainte de a ajunge in intestin.
De aceea, cel mai bun mijloc de a reface flora intestinala este introducerea de alimente
prebiotice, care favorizeaza cresterea florei de protectie. ColonHelp exact acest lucru face –
creste flora de protectie!
 Cum actioneaza ColonHelp?
Odata ce bacteriile „prietenoase” ajung in intestin, acestea au nevoie de fibre dietetice pentru a
supravietui si pentru a asigura imunitatea organismului. Cercetatorii de la Colegiul Medical din
Georgia au studiat legatura dintre fibre si bacterii. Iata ce a afirmat unul dintre ei, dr. Ganapathy:
„Trebuie sa consumati fibre vegetale pentru a oferi hrana bacteriilor. Altfel nu vor supravietui”.
Consumand iaurt nu este suficient pentru a hrani bacteriile benefice. De aceea de recomandat ar
fi sa se administreze impreuna cu produsul ColonHelp pentru o actiune sinergica (unul il
potenteaza pe celalalt).
Iata cum o cura cu ColonHelp va asigura atat prebiotice, cat si probiotice. In cura
cu ColonHelp aducem pe de o parte bacterii prebiotice din fibrele de in si psyllium, necesare
pentru hranirea si inmultirea florei de protectie, dar si bacterii probiotice din iaurt, pe de alta
parte.
In afara regenerarii florei intestinale trebuie sa avem grija si de refacerea mucoasei intestinale,
astfel incat prin ea sa nu mai treaca bacteriile patogene si sa ajunga la alte organe. Pentru
regenerarea mucoasei sunt recomandate vitaminele A si E. Una dintre cele mai bune surse de
vitaminele A si E este uleiul de in. ColonHelp contine seminte de in macinate, din care nu a fost
eliminat uleiul. Astfel, ColonHelp furnizeaza si vitaminele necesare refacerii mucoasei
intestinale.
4.
5. Rolul sistemului imunitar

6. Sus
7. Sistemul imunitar al organismului este format din celule speciale, proteine, tesuturi si organe
care lucreaza impreuna in acelasi scop - de a proteja organismul de agenti patogeni (virusuri,
bacterii, paraziti) care-i ameninta integritatea. Anticorpii sunt proteine speciale, numite
si imunoglobuline cu ajutorul carora sistemul identifica si distruge microbii.

Sistemul imunitar este considerat o masinarie complexa care are rolul de a apara organismul de
cele mai temute infectii si boli.

Exista doua tipuri de sistem imunitar la fiecare individ. Unul este specific sau mostenit, pe care
fiecare persoana il primeste la nastere, iar al doilea este cel nespecific sau dobandit pe parcursul
vietii. Primul ofera o protectie limitata si putin durabila, in timp ce ultimul se consolideaza si
fortifica de-a lungul timpului. Sistemul imunitar nespecific se formeaza in urma contactului
direct al organismului cu agentii patogeni.
8. Componentele sistemului imunitar
9. Sus
10. Sistemul imunitar este format din mai multe elemente. Acestea se gasesc in tot organismul,
fuzioneaza si asigura impreuna protectia totala a organismului impotriva microbilor.
11. Ele sunt:
* anticorpii;
* sistemul complementar;
* maduva osoasa;
* interferonul;
* nodulii limfatici;
* splina;
 * hormonii;
* timusul;
* celulele albe.
12. Anticorpii
13. Sus
14. Celulele albe sau leucocitele sunt cele mai importante celule implicate in imunitatea
organismului. Ele se impart in fagocite si limfocite. Ambele categorii se combina si reusesc sa
neutralizeze agentii patogeni care vin in contact cu organismul.

Limfocitele se impart si ele la randul lor in doua tipuri:

* limfocite B - "creierul" sau inteligenta sistemului imunitar - ele sunt mereu in cautarea si
recunoasterea microbilor sau germenilor;
* limfocite T - primesc semnal de la cele B si au rolul de a distruge efectiv antigenii identificati.

Limfocitele B sunt cele care creeaza anticorpii. Acestea se mai numesc si imunoglobuline si sunt
proteine speciale care au rolul de a bloca patrunderea antigenilor in organism. Dupa ce sunt
activati in urma contactului cu agentul patogen, ei raman in corp si se activeaza de fiecare data
cand respectivul microb se apropie de organism, tinandu-l la distanta.

Chiar daca reusesc sa identifice si sa blocheze accesul agentilor patogeni, anticorpii nu reusesc sa
ii distruga de unii singuri. Aici intervin limfocitele T, care se activeaza si neutralizeaza
substantele nocive care patrund in organism.

IMUNITATE » SISTEMUL IMUNITAR » Imunitatea organismului

Imunitatea organismului
Imunitatea organismului reprezintă o barieră naturală, ce opune rezistență în fața
microorganismelor care duc la îmbolnăvire. Iată câteva lucruri pe care nu le știai despre
imunitatea organismului.
Sistemul imunitar funcționează prin identificarea bacteriilor, virusurilor sau a fungilor sau a
paraziților străini din organism și luptă împotriva lor cu ajutorul celulelor albe, distrugând atât
invadatorii, cât și țesutul avariat.
Iată câteva elemente inedite despre imunitatea organismului.
Unii oameni au imunitate la cote foarte scăzute. Atunci când nu există apărare împotriva
tuturor dușmanilor organismului și viața este pusă în pericol din aceste cauze, se manifestă așa-
numitele „deficiențe ale sistemului imunitar”. Cea mai întâlnită astfel de anomalie este
imunodeficiența severă combinată; aceasta apare la 1 din o sută de mii de nașteri. În acest caz,
transplantul de măduvă este o opțiune, de la un donor cu o compatibilitate foarte mare; o altă
opțiune ar fi terapia genetică, asupra căreia încă se mai fac teste.
Oamenii au considerat mult timp că dezechilibrul de fluide din organism cauzează
boli. Teoria bolilor cauzate de germeni, care spune că microorganismele duc la îmbolnăviri, a
luat cu asalt secolul al XIX-lea. Se mai numea și teoria umorală și spunea că organismul este
format din patru tipuri de lichide – sânge, bilă galbenă, bilă neagră și flegmă. Surplusul sau
deficiența acestor patru tipuri de substanțe ducea la îmbolnăvire, conform oamenilor vremii. De
aceea, în caz de îmbolnăvire se încerca refacerea echilibrului între fluide. Aceste aspecte au fost
combătute mai târziu.
Se vorbea despre imunitate încă de acum două mii de ani în urmă. Primele vaccinuri s-au
dezvoltat abia în secolul al XVIII-lea, însă oamenii recunoșteau impactul și importanța imunității
organismului înainte de asta.
În timpul ciumei din Atena, de la 480 î.e.n., grecii și-au dat seama că oamenii care au
supraviețuit în trecut de variolă nu au contactat boala a doua oară. De fapt, supraviețuitorii
acestei boli erau rugați să îi îngrijească pe cei bolnavi. În China antică, vracii încercau să
introducă cantități foarte mici de variolă în organismele sănătoase, pentru creșterea imunității.
Imunitatea organismului reacționează prin stări de rău. Ai auzit adesea că bacteriile,
virusurile sau ciupercile sunt cauze ale îmbolnăvirilor, însă acest aspect este tehnic incorect.
Simptomele bolilor apar, uneori, datorită reacției corecte a sistemului imunitar. De exemplu, în
timpul răcelilor banale, sistemul imunitar reacționează violent la rotavirusul care invadează
celulele epiteliale. Histaminele, părți ale imunității, dilată vasele de sânge și cresc
permeabilitatea, permițând proteinelor și celulelor albe să ajungă la țesutul epitelial afectat.
Inflamarea vaselor de sânge din nas vor duce la congestie nazală. Așadar, nu încerca să împiedici
organismul să își facă treaba, chiar dacă simți că ai nasul înfundat, că ai secreții abundente sau că
nasul se înroșește.
Somnul și efectele sale. Probabil ai auzit de nenumărate ori că un somn bun te face să te simți
plin de energie, ajută la regenerarea celulelor din creier, dar și imunitatea organismului. Odată cu
scăderea timpului de somn, scade și regenerarea celulelor T, ce fac parte din sistemul imunitar.
Chiar și o noapte nedormită aduce probleme la nivel imunitar.
De asemenea, studiile au arătat că somnul duce chiar și la inhibarea efectului vaccinurilor.
Bacteriile tractului intestinal ajută la păstrarea sănătății organismului.Organismul uman
este casa a trilioane de bacterii, lucru care le face mai numeroase chiar decât toate celulele din
organism (într-o scară de 10 la 1). În tractul gastrointestinal, acești microbi sunt benefici, de cele
mai multe ori, ajutând la digestie și sintetizând vitaminele B și K. Dar cercetătorii au arătat că
bacteriile florei intestinale pot ajuta sistemul imunitar și îl pot păstra sănătos în mai multe feluri.
De exemplu, bacteriile „bune” previn agenții patogeni să se instaleze în organism. Acestea mai
pot produce anticorpi folosiți pentru repararea rănilor interne din intestine.
Soarele și influența sa asupra imunității organismului. Un studiu publicat în revista de
specialitate „Nature Immunology” sugerează că celulele T nu se mobilizează în lipsa vitaminei
D.
Celulele albe sunt în proporție foarte mică din organism. Sistemul imunitar se află mereu la
lucru, pentru a lupta împotriva infecțiilor pe care le ai deja în organism; de aceea, s-ar zice că
avem celule albe în organism într-o proporție mare. Însă nu este așa – acestea există în doar 1%
din celulele pe care le conține tot sângele unui adult. În schimb, fiecare microlitru de sânge are
între 5000 și 10000 de celule albe.
Imunitatea organismului a fost descoperită acum mult timp, ea are legătură cu soarele sau cu
somnul și este neîncetat în căutare de „dușmani”, precum ciuperci, bacterii anihilându-le. Din
sistemul imunitar fac parte inclusiv bacteriile „bune” din flora intestinală.

6. Care este rolul sistemului imunitar?

Imunitatea reprezinta capacitatea organismului de a se apara de agentii patogeni - virusuri,
bacterii, paraziti si toxine. Sistemul imunitar este un sistem complex de celule si molecule
(anticorpi) al carui rol este sa asigure protectia impotriva agresorilor. Sistemul imun detecteaza
 agentii patogeni, ii distruge si, foarte important, memoreaza antigenul pentru a putea reactiona
prompt si data viitoare cand il va intalni.
Imunitatea poate fi innascuta sau naturala – este imunitatea cu care ne nastem si care nu se
modifica in cursul vietii sau poate fi dobandita, cand se instaleaza in urma contactului cu diferite
microorganisme sau postvaccinare.
Exista o legatura intre sistemul imunitar si cel limfatic?
Sistemul limfatic este o componenta importanta a sistemului imun si reprezinta sistemul
organismului de aparare si de purificare. Sistemul limfatic este format din limfa, din vase
limfatice - care asigura transportul limfei - si din structuri si organe care contin tesut limfatic,
cum sunt timusul, ganglionii limfatici, splina si amigdalele:
 Timusul este o glanda de mici dimensiuni, situata in spatele sternului si deasupra traheei al carui
rol este productia de limfocite T responsabile de imunitatea celulara. Timusul este mai activ in
perioada adolescentei si isi pierde din proprietati pe masura ce inaintam in varsta.
 Amigdalele fac parte din prima linie de protectie a sistemului digestiv si a aparatului respirator,
distrugand bacteriile si virusurile de la acest nivel; extirparea acestora face ca agentii agresori din
mediu sa patrunda cu usurinta in organism.
 Rolul splinei este de a sintetiza anticorpii, de a distruge si de a elimina bacteriile anihilate de
anticorpi, precum si celulele sanguine moarte.
 Ganglionii limfatici sunt localizati de-a lungul intregului corp si contin celule B care secreta
anticorpi, celule T si celule macrofage
Cum se testeaza imunitatea?
Testele pentru imunitate sunt hemoleucograma si imunograma. Acestea sunt doua analize de
sange care evalueaza componentele sistemului imun. Hemoleucograma permite identificarea
numarului si procentului celulelor – leucocite, macrofage si fagocite. Imunograma evalueaza
anticorpii pe care aceste celule le produc – imunoglobulinele (Ig).
Exista 4 clase de imunoglobuline:
 Ig A - constituie cel mai important element de aparare impotriva bacteriilor si virusurilor
 Ig E - responsabila pentru alergii
 Ig M - prima imunoglobulina secretata atunci cand organismul este amenintat de un antigen
 Ig G se secreta dupa Ig M si are functia de a neutraliza toxinele bacteriene; este singura care
traverseaza bariera placentara, protejand nou-nascutul in primele luni de viata.
Cand se formeaza imunitatea la copii?
Sistem imunitar al copiiilor este imatur si continua sa se dezvolte pana in jurul varstei de 11-12
ani:
 Nou-nascutii sunt protejati de anticorpii maternali, care le confera o imunitate pasiva temporara
in primele luni de viata
 Intre 3 si 6 luni exista o perioada critica a sugarului cand nivelurile totale de anticorpi sunt cele
mai scazute deoarece scad anticorpii maternali, iar productia proprie de anticorpi este inca redusa
 Anticorpii maternali de tip IgG dispar in primele 6-8 luni, iar productia proprie de anticorpi de
tip IgG creste atingand valorile adultului in jurul varstei de 7-8 ani
 Nou-nascutii incep sa sintetizeze anticorpi de tip IgM imediat dupa nastere si ating nivelurile
adultului in jurul varstei de 4-5 ani
 In schimb, nivelurile de IgA cresc lent, atingand valorile adultului in adolescenta.
Expunerea la infectiile comune are un rol important in formarea unui sistem imun
puternic. Copiii incep sa raceasca dupa varsta de 6 luni, iar un numar de 7-8 episoade de
raceala pe an sunt considerate normale pentru sugari si prescolari. Media scade la 5-6
 episoade de raceala pe an la varsta scolara, iar adolescentii, ca si adultii, au in jur de 4
episoade de raceala pe an.
Cauza principala a racelilor frecvente ale copiilor se datoreaza expunerii la noi si noi virusuri;
exista cel putin 200 de astfel de virusuri, de aceea nu numai ca racelile NU pot fi prevenite, insa
ele intaresc sistemul imun al copilului
Ce inseamna o imunitate puternica?
Un organism sanatos inseamna un sistem imun puternic. Ca urmare, alegerea unui stil de
viata sanatos iti asigura o imunitate puternica:
 Mananca o dieta echilibrata, bogata in legume, fructe, cereale integrale
 Fa o activitate fizica regulat, 150 minute/saptamana
 Renunta la fumat
 Consuma alcool I cantitate moderata
 Dormi 7-8 ore/noapte
 Controleaza-ti tensiunea arteriala
 Spala-te pe maini frecvent si gateste adecvat alimentele
In ce situatii scade imunitatea?
Cele mai cunoscute situatii de scadere reala a imunitatii sunt in cazul unor boli cum ar fi SIDA,
cancerul, diabetul zaharat, in cazul anumitor tratamente medicale (cu citostatice sau cortizonice)
si chirurgicale (splenectomie). O diminuare a imunitatii o intalnim la varstele extreme (copii si
varstnici), la alcoolici, fumatori, obezi, in cazul stresului emotional si fizic, tulburarilor de somn,
alimentatiei de proasta calitate si expunerii la un mediu toxic.
Care sunt complicatiile scaderii imunitatii?
Imunitatea scazuta se maifesta prin vulnerabilitate in fata infectiilor, deteriorarea celulelor,
inflamatii, dezvoltarea tumorilor si alte probleme grave de sanatate.
Exista situatii in care imunitatea este crescuta?
Alergiile si al bolile autoimmune sunt exemple de imunitate exagerata. In cazul alergiilor,
sistemul imun reactioneaza exagerat prin productia de anticorpi de tip IgE impotriva unor
substante considerate inofensive si pe care organismul ar trebui sa le tolereze, iar in cazul bolilor
autoimune, sistemul imun ataca si distruge structurile proprii organismului.
Este nevoie sa luam suplimente pentru cresterea imunitatii?
Oamenii sunt atrasi de reclamele despre diferite preparate care promit cresterea imunitatii.
Este important sa retii ca adoptarea unui stil de viata sanatos inseamna o imunitate eficienta. In
cazul deprimarii sistemului imun, pot fi utile anumite suplimente alimentare - acizi grasi
esentiali din seminte de in, canepa, peste, nuci, vitamine - A, B2, B6, C, D, E, antioxidanti,
preparate din plante sau probiotice. Fii atent sa nu faci excese – de ex. dozele mari de vitamina
B6 (>100 mg/zi) pot determina dezvoltarea unor tumori, iar excesul de zinc (>150 mg/zi) poate
inhiba sistemul imunitar.
Imunitatea (din latina immunitas = scutire) este insusirea organismului vegetal, animal si uman
de a opune rezistenta in fata activitatii microbilor si a substantelor toxice, cu alte cuvinte,
capacitatea lui de a-si pastra sanatatea si vigurozitatea.
Imunitatea este de doua feluri:
 Imunitatea naturala, care este ereditara si se manifesta prin reziatenta la anumite boli, maladii,
agenti patogeni. Se patreaza pe tot parcursul vietii. Animalele superioare poseda o imunitate
naturala fata de majoritatea microbilor din mediul ambiant; este prima linie de aparare impotriva
infectiilor!
 Imunitate dobandita, apare in urma vaccinarii preventive sau a introducerii in organism a serului
curativ. Se pastreaza pe o perioada de la 5 la 25 de ani.
Functia de imunitate este asigurata de sitemul imunitar al organismului, care este format din
totalitatea mecanismelor de aparare ale organismelor vii fata de agentii patogeni.
La om aceste mecanisme sunt:
 anticorpii-sunt parte afamiliei de molecule mumite imunoglobuline. Ei joaca roluri diferite in
organism, astfel:
– IgG au rolul de a “imbraca”microbii, usurandu-le leucotitelor munca de distrugerea a acestora.
– IgM sunt eficiente in uciderea bacteriilor;
– IgA se gasesc in fluidele organismului, lacrimi, saliva, etc.
– IgE cu rol in protejarea organismului de infectii cu paraziti si sunt cei care declanseaza
alergiile;
– IgD raman atasati de celulele B si au rolul de a initia un raspuns rapid al acestora.
 sistemul complementar– este format din 25 de proteine care lucreaza impreuna pentru a
suplimenta forta de distrugere a sistemului imunitar. Ele contribuie la raspunsul inflamator din
prima faza a infectiei, caracterizat de roseate, caldura, tumefiere, durere si pierdere a
functionalitatii;
 maduva osoasa– are ca functiune esentiala furnizarea de leucocite sau celule albe;
 celulele albe– sau leucocitele sunt cele mai importante celule implicate in imunitatea
organismului. Ele se impart in fagocite si limfocite. Ambele categorii se combina si reusesc sa
neutralizeze agentii patogeni care vin in contact cu organismul.
Limfocitele se impart si ele la randul lor in doua tipuri:
* limfocite B – „creierul” sau inteligenta sistemului imunitar – ele sunt mereu in cautarea si
recunoasterea microbilor sau germenilor;
* limfocite T – primesc semnal de la cele B si au rolul de a distruge efectiv antigenii identificati
 interferonul – o proteina sintetizata in mod normal in unele celule din organism, care rol in
special in apararea impotriva infectiilor bacteriene, virale si parazitare, si cea anticanceroasa;
 nodulii limfatici au rolul de a filtra si verifica sangele si substantele care-l compun
 splina- are atat rol de control cat si de a curate sangele de cellule moarte;
 hormonii;
 timusul– este organul în care limfocitele T (celulele T), care se nasc in maduva, se maturizeaza.
Tot aici celulele T invata sa identifice celulele propriului organism si se specializeaza in lupta
impotriva microbilor. Cel puţin 90% dintre ele pier in procesul maturizarii. Ele nu produc
anticorpi, dar sunt responsabile pentru inflamatiile generate la depistarea microbilor. Timusul se
dezvolta in timpul adolescentei, dupa care intra in declin.
Sursa foto: http://www.scientia.ro
Rolul sistemului imunitar este acela de a identifica si elimina orice agresiune interna si
externa (intelligent destruction), de a distinge perfect intre ceea ce este propriu organismului
si ceea ce ii este strain si de a actiona in consecinta.
 Mecanismul prin care face asta este urmatorul: limfocitele recunosc anumite substante chimice
de pe suprafata agentilor patogeni numite antigeni. Limfocitele B elibereaza anticorpi care
vizeaza anumiti antigeni, paralizeaza agentii patogeni si ii marcheaza pentru distrugere.
Limfocitele T identifica si distrug agentii patogeni.
Celulele cu memorie „tin minte”antigenii. Sistemului imunitar ii sunt necesare cateva zile pentru
a raspunde la un antigen nou – raspunsul primar. Respectiva persoana se poate imbolnavi.
Data urmatoare, celulele cu memorie „isi aduc aminte” de respectivul antigen si provoaca un
raspun rapid al limfocitelor B si T – raspunsul secundar – care distrug invadatorii. Persoana
respectiva a devenit imuna prin boala.
Mentinerea unui sistem imunitar sanatos este cheia pentru mentinerea starii generale de
sanatate.
Fara un sistem imunitar pe deplin functional, organismul devine sensibil la infectii, virusuri si
diverse boli. In mod normal, sistemul imunitar este capabil sa se mentina la parametrii optimi
fara ajutor, dar exista unii factori, cum ar fi o dieta dezechilibrata, stres, lipsa de odihna care pot
duce la slabirea acestuia.
Cele mai commune manifestari ale unui sistem imunitar slabit sunt:
– oboseala
– infectii sau boli cronice
– diaree
– insomnie
– depresie
– probleme de piele
– umflarea ganglionilor etc.
Este important sa recunoastem aceste semne pentru a putea stabili pasii de urmat pentru
cresterea capacitatii sistemului imunitar de a apara organismul.
1. consuma fructe şi legume- proaspete care contin antioxidanti. Acestia neutralizeaza radicalii
liberi produsi de gandurile si emotiile negative, alimentele nocive, tutun si alcool si care, in
cazuri extreme, pot duce la cancer. Consuma de semenea ceaiuri cu rol similar. Atenţie la
suplimentele alimentare! Cele de sinteza pot sa-ti faca mai mult rau decat bine.
2. fa exercitii fizice regulate– orice antrenament fizic care nu devine exagerat mareste apararea
imunitara. Atunci cand faci miscare, corpul secreta endorfine, hormoni care aduc placerea si
inlatura stresul. E suficient sa renunti la lift pentru a urca patru etaje pe zi ca sa observi efectele.
Potrivit Clinicii Cleveland, daca mergi pe jos, la pas intins, timp de 30 minute, ti-ai facut
asigurarea impotriva bolilor si asta pentru ca este stimulate cresterea productiei de limfocite T.
3. odihneste-te– in timp ce dormi, corpul secreta melatonina, un hormon care inhiba stresul. Cu
doua ore inainte de miezul noptii, organismul se regenereaza cel mai bine. Globulele albe, care
lupta impotriva microbilor, tot atunci se repara si se reorganizeaza optim. Chiar dacă incerci sa
recuperezi in timpul zilei orele pierdute de somn, rezultatele nu vor mai fi aceleasi. Fa-ti un
program strict macar pentru cateva saptamani. Dacă ti-e greu sa adormi, fa exercitii psihomotorii
cum sunt cele de yoga, tai chi sau qi gong, care regleaza capacitatea organismului de a se odihni
si regenera.
4. relaxeaza-te– stresul este o parte inevitabila a vietii, dar asta nu inseamna ca sanatatea ta trebuie
sa aiba de suferit. Stresul social este mai daunator decat ai putea crede. Un studiu efectuat la
Harvard, pe doua de sobolani, unii supusi la stress fizic accentuat (care au fost privati de hrana si
apa pentru perioade lungi de timp) altii la stres social (in cusca lor a fost introdus un sobolan
agresiv). Rezultatele au aratat ca sobolanii cu stress social au fost de doua ori mai susceptibili de
a deveni bolnavi decat ca sobolanii cu stres fizic accentuat. Fa-ti timp in fiecare zi pentru a te
relaxa; 20 de minute de mers pe jos alaturi de caine sau 30 de minute yoga, pot face diferenta.
Pana data viitoare cand de intalnim ca sa discutam despre plantele indicate pentru cresterea
imunitatii, te invit sa iti imaginezi cum ar fi viata ta daca ai incepe sa urmezi pasii indicati mai
sus si organismul tau va fi sanatos si viguros