ASISTENTA MEDICALA GENERALA

CURS 3

PARAZITOLOGIE MEDICALA

1
 CLASA CESTODA

2
CLASA CESTODA
 Cuprinde viermi plati, cu corpul alcatuit dintr-un numar mai mare
sau mai mic de segmente, dispuse cap la cap;

 Fiecare segment isi are organizarea genitala hermafrodita completa si

poate da nastere la oua;

 Ca organe de fixare prezinta ventuze sau, una sau mai multe coroane
de carlige;

 Hranirea se realizeaza prin osmoza pe toata suprafata corpului;

 In ciclul lor de dezvoltare se intalneste o gazda intermediara.

3
 TAENIA SAGINATA

4
TAENIA SAGINATA

 este un vierme plat, segmentat,

 corpul alcatuit dintr-un numar mai mare sau mai mic de
segmente (proglote),

 este specifică omului, în stare adultă, şi bovinelor, în

stare larvară.

5
Morfologie
Parazitul adult- lung de 4-10 m, este alcătuit din trei părţi:
un scolex (cap), piriform, de 1-2 mm, dotat cu organe de fixare -4
ventuze ovale (nu posedă rostru şi cârlige),

un col (gât) subţire, cu rol proliferativ,

strobila (corpul)- alcătuită din proglote (segmente) foarte tinere în

apropierea gâtului, mature la mijlocul corpului şi bătrâne la cealaltă
extremitate.

6
 proglotele
bătrâne, măsurând 2 cm/ 6-8 mm, conţin un uter cu
numeroase ouă,

 fiecare proglotă bătrână conţine 90.000-120.000 ouă,

 uterul are numeroase ramificaţii laterale (20-30), care se

divid secundar dihotomic,

 proglotele bătrâne se desprind şi sunt eliminate izolat sau în

lanţuri, ce cuprind până la 10 proglote pe zi,

 porii genitali laterali alternează neregulat.

7
• Oul :
• oval,
• de culoare galben-brun,
• măsoară 35 - 40 μm/ 20 –30 μm,
• este înconjurat de un perete gros, cu striaţii radiare,
• conţine un embrion hexacant (cu 6 cârlige).

8
RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ

 Taenia saginata are o răspândire cosmopolită,

 foarte frecventă în ţările unde se consumă carne de vită

insuficient preparată termic,

 mai răspândită în ţările lumii a treia, unde carnea nu este

supusă unui control veterinar riguros.

9
CICLUL EVOLUTIV

 Habitat: se localizează în intestinul subţire.

 se ataşează cu scolexul de mucoasă, restul parazitului rămâne

suspendat în lumen.

 datorită musculaturii puternice, proglotele bătrâne, pline cu

ouă, se desprind una câte una şi se elimină activ, între scaune,
forţând sfincterul anal.

 in afara corpului, proglotele rămân un timp mobile; pot migra

în regiunea perianală sau pe lenjerie.
10
 După desprinderea proglotei de strobilă, uterul comunică în partea
anterioară cu exteriorul şi astfel se pot elimina ouăle.

 Ouăle:
 in mediul extern pot contamina vegetalele- rămân viabile 2 luni,
 pot fi distruse prin desicaţie, îngheţ şi căldură,
 fără umiditate nu trăiesc mai mult de două săptămâni,
 supravieţuiesc 2 luni la 0ºC şi 2 săptămâni la -5ºC.

11
12
 Gazda intermediară este reprezentată de bovine, care ingeră ouăle odată cu
iarba contaminată.

 Embrionii hexacanţi eliberaţi în tubul digestiv, traversează peretele

intestinal, trec în circulaţie şi sunt dispersaţi în muşchi, în special miocard,
ţesut subcutanat şi SNC.

 În câteva luni, se transformă în cisticerci (Cysticercus bovis),

 larve cu aspect de veziculă,

 cu diametru de 2-3 mm,

 pline cu lichid,

 conţin invaginat, scolexul viitoarei tenii (protoscolex).

13
14
MOD DE CONTAMINARE
 La om, infecţia se produce prin consum de carne de vită
crudă sau insuficient preparată termic.

 În intestinul subţire, scolexul se evaginează şi se fixează pe

mucoasă, se dezvoltă şi în 2-3 luni parazitul devine adult.

 Durata de viaţă este de 15-20 ani.

15
 TAENIA SOLIUM

16
MORFOLOGIE
 T. solium trăieşte la om în stare adultă şi la porci în stare
larvară.

 Adultul, mai mic decât T. saginata, măsoară 7-8 m.

 Scolexul: globulos, posedă ca organe de fixare, în afara celor 4

ventuze sferice şi două coroane de croşete.

 Colul : scurt, cu rol proliferativ.

 Strobila: prezintă pe marginile laterale porii genitali dispuşi

regulat alternant; proglotele bătrâne au uterul cu puţine
ramificaţii laterale (5-7), arborescente. 17
18
Oul :

• este sferic,
• cu diametrul de 40 μm,
• învelişul striat brun este gros,
• conţine embrionul hexacant,
• nu se poate deosebi de oul de T. saginata.

19
CICLUL EVOLUTIV
 Taenia solium elimină proglotele bătrâne, imobile, pasiv, cu
scaunul, adeseori în lanţuri de 8-10.

 Gazda intermediară este porcul (animal coprofag); aşa se

explică infecţia masivă a porcului ce ingeră lanţuri de proglote
conţinând milioane de ouă embrionate.

 La porc se dezvoltă o larvă, numită Cysticercus cellulosae, cu

aspect vezicular, cu diametrul de 1 cm, ce conţine lichid şi
scolexul invaginat;

 aceasta se localizează în muşchi, sub limbă, ţesut celular

subcutanat.
20
21
MOD DE CONTAMINARE

 Omul se infectează prin consum de carne de porc

insuficient preparată termic, ce conţine cisticerci vii
(carne măzărată).

 Durata de viaţă a T. solium este de 10-15 ani.

22
RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ

 Taenia solium are o răspândire cosmopolită.

 Nu este întâlnită în zonele unde religia interzice consumul

cărnii de porc (ţările musulmane, comunităţile de religie
ebraică, etc.).

 Este foarte frecvent întâlnită în America Centrală, Africa

neagră, Europa centrală şi orientală.

23
Rol patogen:

T. solium şi T. saginata sunt agenţii etiologici ai teniazei.

În intestinul omului se dezvoltă, de obicei, un singur exemplar

de tenie, ce este bine tolerat; de aceea există numeroşi purtători
sănătoşi.

24
 Teniaza este de obicei, asimptomatică.

 Uneori, se caracterizează prin tulburări digestive:

 greţuri,

 dureri epigastrice,

 episoade diareice,

 modificarea apetitului (bulimie sau anorexie),

 scădere în greutate.

 Aceste semne clinice apar în faza de creştere a parazitului şi dispar după

maturarea sa.

 Eliminarea de proglote este semnul principal după ce paraziţii devin maturi.

 Infecţia cu T. saginata este adesea evocată de pacient, care găseşte proglotele pe

lenjerie.
25
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR

 Semne de orientare

- leucocitoza,
- eozinofilie moderată (13%):
 se constată doar în faza de maturare a parazitului;
 revine la normal când încep să se elimine proglote.

26
 In primele 2 luni de infectie- diagnostic dificil (nu se elimina proglote).

 Evidenţierea ouălor:
 prin examen coproparazitologic (Taenia solium) sau prin prelevare cu
celofan adeziv (Taenia saginata).

 Evidentierea proglotelor:
 Eliminate spontan de bolnav,
 Eliminate dupa tratament (uneori tenia intreaga),
 Diagnosticul de specie se pune dupa aspectul uterului.
 T. solium- ramificaţiile uterine sunt puţine (aproximativ 5-7) şi se divid
arborescent.
 T. saginata- ramificaţiile uterine sunt numeroase (aproximativ 20) şi se 27
divid dihotomic.
Diagnosticul parazitologic:

28
PREVENŢIE

 Se realizează prin:
 tratamentul bolnavilor şi educaţia populaţiei,
 controlul veterinar al cărnii,
 evitarea consumului de carne de vită/porc crudă sau insuficient preparata
termic parazitata,
 utilizarea pe scară largă a congelatoarelor - cisticercii sunt distruşi prin
congelare prelungită (6-15 zile),
 prepararea termică a cărnii (>50ºC).

29
TRATAMENT

 Niclosamid (TREDEMINE) cp 500 mg (în doză de 2 g,

divizat în 2 prize la interval de 1 h)

 Praziquantel (BILTRICID) în doză de 10 mg/kgc, în

priză unică.

30
 BOTHRIOCEPHALUS LATUS
(DIPHYLLOBOTHRIUM LATUM)

31
MORFOLOGIE Parazitul adult are 10-15 m lungime.

 Scolexul,
 oval,
 măsoara 2-3 mm lungime/1 mm lăţime,

 prezintă două şanţuri longitudinale, numite

botridii, cu rol de fixare.

32
 Colul este foarte scurt, subtire, cu rol proliferativ;

 Strobila este alcătuită din ~3000-4000 de proglote :

 Proglotele tinere au forma trapezoidala;

 Proglotele batrane sunt mai inalte decat late, si cuprind in

interior organele reproducatoare.

33
 Printransparenţă, se observă în centru uterul, mai închis la
culoare, de unde denumirea de tenia vărgată.

 Uterul nu are ramificatii ca la alte tenii.

 Uteruleste prevăzut cu un orificiu – tocostom (oua prezente

constant in materii fecale).

34
Oul:
• oval,
• de culoare brună,
• măsoară 70μm/60 μm,
• la o extremitate prezinta un opercul (capacel),
• in partea opusa are un pinten,
• nu este embrionat in momentul eliminarii in materiile fecale,
• embrionarea se produce in mediu acvatic, in 12 zile.

35
CICLUL EVOLUTIV

 Habitat: B. latus se localizează în intestinul subţire; mai

multe exemplare pot parazita acelaşi individ.

 Botriocefalul este un cestod al cărui ciclu evolutiv se

desfăşoară numai în apă dulce.

 Are 2 gazde intermediare: crustacee şi peşti.

36
 oul eliberează prin opercul, în mediu acvatic, un embrion
hexacant ciliat- coracidium (larva ciliata)

 dacă acesta este înghiţit de un crustaceu inferior (crabi-

genul Cyclops sau Diaptomus), prima gazdă intermediară, se
va transforma în larvă procercoidă (~400 μm), care ajunge
la maturitate după 15 zile.

37
 Cyclopsul, purtător de larva procercoidă trebuie să fie înghiţit de un
peşte rapitor de apă dulce (ştiucă, biban, mihalţ →a 2-a gazdă
intermediară).

 Larva migrează în musculatură şi viscere şi se transformă în larvă

plerocercoidă (cu aspect vermiform, măsurând 1-2 cm lungime şi
prezentând botridii şi un început de segmentare).

 Elementul infecţios pentru gazda definitivă este larva plerocercoidă.

 Gazda definitivă poate fi omul sau variate animale domestice (câine,

pisică, porc) sau sălbatice (urs, vulpe).

38
CICLUL EVOLUTIV

39
MOD DE CONTAMINARE
 prin ingestia de peşte crud, afumat, insuficient preparat
termic, icre, infectate cu larve;

 larvele se fixează pe mucoasa intestinală cu ajutorul

botridiilor, creşte şi se transformă în adult în 1-2 luni;

 Durata de viaţă: 10-15 ani.

40
RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ

 B. latus are o răspândire cosmopolită, în special în regiunile

lacustre.

 În Europa, există 3 focare endemice principale:

 ţărilebaltice,
 regiunea lacurilor elveţiene,
 Delta Dunării.

 Se mai găseşte în Japonia, Africa centrală, Chile şi în SUA,

de-a lungul ţărmului pacific şi în Florida.
41
DIAGNOSTIC CLINIC
 Rol patogen: B. latus este agentul etiologic al botriocefalozei.

 Tabloul clinic este dominat de manifestări clasice de teniază:

 greţuri, varsaturi,
 dureri abdominale,
 diaree/constipatie,
 tulburări de apetit,
 anemie de tip macrocitar şi megaloblastic
 anemia se produce prin carenţă de vitamina B12, care se fixează în

ţesuturile parazitului.

42
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Semne de orientare
 hipereozinofilie moderată (20%)
 anemie megaloblastică.

 Diagnosticul parazitologic, de certitudine, constă în evidenţierea

ouălor în materiile fecale (metoda Willis-Hung).

Colonoscopie- evidentierea parazitului adult.

43
PREVENŢIE

 Se recomandă evitarea consumului de peşte crud, sau

insuficient preparat termic.

 Larvele plerocercoide sunt omorâte prin menţinerea la

temperaturi de +60ºC, timp de 15 minute, şi la temperatura de
-20ºC, timp de 24 ore.

44
TRATAMENT

 Niclosamid (TREDEMINE). Se administrează, în doză

unică de 2 g.

 Vitamina B12, în caz de anemie.

45
 ECHINOCOCCUS
GRANULOSUS

46
MORFOLOGIE
 Adultul :

 Masoara 3-6 mm lungime.

 Scolexul are 4 ventuze şi o coroană dublă de

croşete.

 Colul este foarte subţire, cu rol proliferativ,

 Strobilaeste alcătuită din 3 proglote;

 ultima, mai mare, conţine uterul plin cu ouă
embrionate.

 După ruperea proglotei terminale, ouăle se 47

elimină cu materiile fecale.
Oul :

•este ovoid,
•cu diametrul de 30-40 μm;
•are un perete dublu cu striaţii radiale,
•conţine un embrion hexacant, de 25-30 μm.

48
HIDATIDA (CHIST HIDATIC)
 Hidatida (chist hidatic) este larva de E. granulosus.
 Din punct de vedere morfologic este un chist ce conţine lichid
hidatic şi scolecşi.

49
 Peretele chistic este alcătuit din 3 membrane:

 la exterior, adventicea, fibro-scleroasă; nu este de origine parazitară; este

ţesutul organului parazitat compresat de evoluţia parazitului.

 cuticula sau membrana anhistă, groasă de 1-2 mm, elastică, cu aspect de

albuş de ou coagulat, unilamelară; se comportă ca o membrană de dializă.

 membrana proligeră sau germinativă, căptuşeşte cuticula în interior; este

membrana fertilă ce contribuie la formarea cuticulei spre exterior şi a
veziculelor proligene spre interior.
50
 Veziculele proligene:
 au diametrul de 500-1000 μm;

 sunt inserate pe membrană printr-un pedicul fin, ce se

poate rupe cu uşurinţă;
 conţin 10-20 protoscolecşi invaginaţi.

 Protoscolecşii:
 ovali,
 măsoara 100-200 μm în diametru,
 au două posibilităţi evolutive:
 ingeraţi de câine, dau naştere teniei adulte;

 se veziculează, dând naştere la o structură identică cu

hidatida mamă, cu o cuticulă şi membrană proligeră.

 Lichidul hidatic, clar ca „apa de stâncă”, conţine vezicule

51
proligere şi protoscolecşi (nisip hidatic).
CICLUL EVOLUTIV
 Habitat: E. granulosus în stare adultă trăieşte în intestinul
subţire al câinelui, în special, şi a altor canide sălbatice (lup,
şacal, hienă).

 Gazda definitivă- câinele, elimină ouă, elemente infecţioase,

prin materiile fecale.

 Gazda intermediară este reprezentată de ovine, bovine, om. 52

 Mod de contaminare

 Direct- prin contact cu animalul parazitat, prin atingerea

blănii cu mâinile, care favorizează ingerarea;

 Indirect- prin alimente, apă, contaminate cu ouăle

parazitului; muştele pot juca rol de vectori mecanici.

 Ouăle eliberează în tubul digestiv embrionul hexacant,

care penetrează mucoasa şi trece în circulaţia sanguină.

53
 Localizare:
 ficat (50-70% din cazuri),

 plămâni (20-30% din cazuri) sau

 în orice alt organ, cum ar fi creier, inimă, os;

- evoluează lent în aceste organe şi formează o larvă,

hidatida (chist hidatic).

 Când gazda intermediară (ovine, bovine) moare, viscerele ce

conţin hidatida sunt infecţioase pentru câine.

 Fiecare protoscolex poate deveni, la câine, tenie adultă.

 Omul constituie, în acest ciclu, un impas parazitar şi este doar

accidental gazdă intermediară.
54
RĂSPÎNDIRE GEOGRAFICĂ
 Hidatidoza are o răspândire cosmopolită cu o frecvenţă mai
mare în zonele cu numeroase crescătorii de ovine şi bovine.

 Este întâlnită endemic în Australia, Noua Zeelandă, estul şi

sudul Africii, America de Sud, Europa Centrală şi Orientul
Mijlociu.

 În România, infecţia hidatică interesează 45% din teritoriul

ţării; unele judeţe (Constanţa, Tulcea, Galaţi, Brăila, Ialomiţa,
Sibiu, Cluj) sunt endemice sau hiperendemice.

55
 Rol patogen: Cestodoza produsă de localizarea hidatidei
(larva) în organismul omului se numeşte hidatidoza.

 Distingem două forme:

 hidatidoza primară sau de primă localizare,
 hidatidoză secundară, ca urmare a ruperii spontane sau
traumatice a chistului şi diseminării protoscolecşilor în
cavitatea peritoneală sau pleurală.

56
DIAGNOSTICUL CLINIC
 Hidatidoza primară este asimptomatică mulţi ani.
Manifestările clinice tardive se datorează complicaţiilor ce pot
surveni, ca urmare a dezvoltării parazitului:
 compresiune,

 fisurare,

 ruptură,

 infecţie.

 Hidatidoza secundară, peritoneală, se manifestă cel mai

frecvent prin sindrom peritoneal şi şoc anafilactic. Rar, după o
evoluţie asimptomatică, apare tardiv o hidatidoză secundară,
multiplă a peritoneului.

57
 Ruperea unui chist hidatic în cavitatea pleurală determină:
 dureri toracice violente,
 dispnee,
 febră,
 fenomene alergice generale;
 se întâlneşte, extrem de rar, şocul anafilactic.

 Deschiderea chistului într-un vas mare, dacă nu este fatală,

determină hidatidoză secundară generalizată.

58
DIAGNOSTICUL DE LABORATOR
 Semne de orientare
 Hipereozinofilia este prezentă doar în faza de invazie sau, când
chistul hidatic se fisurează.
 Diagnosticul serologic constă în evidenţierea anticorpilor
specifici. Se utilizează diferite tehnici: imunoprecipitare, ELISA,
IFI, hemaglutinare indirectă, Western Blot.

 Examenul serologic stabileşte diagnosticul în 90% din localizările

hepatice şi numai în 70 – 75% din localizările pulmonare.
 Cercetarea IgE specifice, în chistul hidatic pulmonar, ameliorează
diagnosticul.
 Urmărirea evoluţiei titrului anticorpilor serici are importanţă
prognostica.
 Ecotomografia asociată cu examenele serologice este utilă
pentru detectarea purtătorilor de chisturi latente, la persoane cu
risc înalt din zone endemice. 59
  Diagnosticul de certitudine este parazitologic.

 În mod obişnuit, diagnosticul parazitologic nu este utilizat,

deoarece puncţia chistului este formal contraindicată.

 Este posibilă, totuşi, sub control ecografic şi asigură diagnosticul

preoperator.

 Diagnosticul parazitologic se recomandă:

 pentru identificarea elementelor unei vomici hidatice
sau pentru confirmarea etiologiei unui chist operat,
 pentru aprecierea vitalităţii (şi deci riscului unei
hidatidoze secundare) scolecşilor prezenţi în chistul
fisurat sau rupt.

60
TRATAMENT

 Tratamentul chirurgical constă în extragerea chistului

hidatic (hidatidectomie).

 Tratamentul medicamentos se recomandă în chistul hidatic

inoperabil, în hidatidoza secundară pre şi postoperatorie.

 Albendazolul (ESKAZOL), cp 400mg, se administrează în

cicluri de 400 mg/zi în 2 prize/zi, timp de 4 săptămâni, 3-4
cicluri întrerupte de 2 săptămâni de pauză.

61
PREVENŢIE

 Prevenţia generală urmăreşte întreruperea ciclului

evolutiv al parazitului prin distrugerea:
 stadiului adult (eliminarea câinilor vagabonzi şi

tratarea lor cu praziquantel) şi

 a larvelor (distrugerea viscerelor parazitate

detectate prin control veterinar).

 În educaţia populaţiei din zonele endemice se va insista

pe modalităţile de contaminare şi măsurile individuale de
igienă generală.
62