Efectele Terapeutice Ale Bailor

Efectele terapeutice ale bailor
Baile reci si cele racoroase au un efect excitant asupra sistemului nervos si

stimuleaza eliminarea excesului de temperatura din organism.
Asemenea proceduri sint recomandate persoanelor sanatoase si
antrenate, cu un organism rezistent si bine calit. Baile cu
temperaturi intermediare, cu apa obisnuita (dulce), se recomanda
pentru efectul lor reconfortant, iar baile calde au un efect calmant
si sint recomandate in insomnii. In raceala este recomandata baia fierbinte, dar
numai daca bolnavul nu are febra. Aceasta baie provoaca sudatie, o incalzire
generala a organismului si stimuleaza procesele metabolice, cu eliminarea
intensa a toxinelor si relaxarea muschilor.
Pentru a obtine efect maxim, in apa din baie se adauga treptat apa fierbinte,
crescind temperatura peste 40 grade Celsius. Durata unei asemenea bai este
de numai 5-10 minute. In timpul acestor proceduri se recomanda sa se aseze
pe capul pacientului un prosop inmuiat in apa rece, iar dupa baie pacientul se
sterge bine pe tot corpul, se imbraca in haine uscate si calduroase si se culca
sub plapuma.
Bai cu adaos de ulei de pin (sau alte conifere)
Astfel de bai pot fi facute si acasa, adaugind in cada cu apa la 36-38 grade
Celsius o cantitate de 3-5 g ulei de pin (brad etc.). Durata obisnuita a acestei
bai este de 15-20 minute pentru adulti si 5-10 minute pentru copii. In orice caz,
durata acestora nu trebuie sa depaseasca 20-30 minute. In timpul baii se
verifica periodic pulsul si starea generala a pacientului. Apa nu trebuie sa treaca
de zona inimii (pieptul, umerii si gitul raminind deasupra nivelului acesteia).
Asemenea bai se pot pregati si folosind extract (uscat sau lichid) de conifere.
Bai cu diverse saruri
Aceste bai sint folosite in tratarea afectiunilor aparatului locomotor, ale
sistemului nervos, ale aparatului cardio-vascular sau ale pielii. Ele sint foarte
simplu si usor de pregatit. In cada cu apa mai calda sau mai rece se dizolva
250-500 g sare marina sau sare de bucatarie (se pot folosi si alte tipuri de
saruri), cernuta in prealabil sau asezata intr-un saculet de pinza. Baile se fac o
data la doua zile, o cura fiind de 12-15 bai.
Alte tipuri de bai curative
Exista numeroase feluri de a pregati baile pentru tratarea diverselor
afectiuni. Astfel, se fac bai cu plante medicinale, folosind salvie,
musetel, tei, rozmarin, pelin, hamei, nuc, menta, muguri si frunze de
plop, scoarta de stejar, soc, tarite sau mustar (faina sau boabe).
Fiecare dintre aceste bai are o serie de recomandari si mare parte
dintre ele se pot face si acasa (desigur, dupa conArbori pentru

sanatate
Stim ca ne putem trata cu ajutorul arborilor vii, dar si cu fragmente din lemnul
acestora. Acest tratament este util in diverse boli, dar pina in prezent nu s-a
stiut ca fiecare arbore are un bioritm al sau - cu ore de repaus si ore de maxima
activitate biologica. Aceste perioade de maximum sint cele in care arborii ne
aduc un folos maxim din punctul de vedere al efectelor terapeutice. Unii arbori
ne atrag, altii sint neplacuti, resping si sperie, produc emotii negative. Fiecare
dintre noi isi poate gasi copacul care i se potriveste, a carui energie o va resimti
si care il va ajuta. Este necesar sa mentionam, de asemenea, ca arborii au unii
energie pozitiva, altii energie negativa. Spre exemplu, energia pozitiva este
proprie mesteacanului, stejarului, pinului, catanului, artarului, teiului, frasinului,
salciei. Acesti arbori ne alimenteaza cu energia lor vitala, dind sanatate
organismului uman.
Arborii cu energie negativa sint plopul, plopul tremurator, bradul, platanul,
malinul, arinul. Acesti arbori absorb energia din corpul omului si, o data cu ea,
extrag si durerea, eliminind din organism energia daunatoare.
Perioadele de activitate a arborilor
Mesteacanul.
Intre orele 2.00 si 3.00 (ora Bucurestiului), mesteacanul se afla in perioada de
pauza. Perioada activa este cuprinsa intre orele 4.00 si 8.00 (valoare maxima in restul timpului nu se obtine efectul maxim). Energia mesteacanului este
moale, cu efect linistitor. Persoana apasata de stres se lipeste de scoarta
mesteacanului, varsa lacrimile cuvenite, iar dupa ce a fost eliminat stresul,
linistea sufleteasca revine.
Stejarul
La toate ca intertitlul numele copacului!
Este in repaus intre orele 14.00 si 16.00. Perioada cea mai activa este intre
orele 21.00 si 3.00 dimineata. Energia stejarului este puternica, atotstapinitoare.
De stejar nu te poti apropia oricum. Cei ce sint iritati, plini de nervi, ar face mai
bine sa nu se apropie de un stejar. In prima etapa este nevoie de energia unui
plop tremurator sau a unui arin, pentru a scapa de starea de nervi si, abia dupa
aceea, ne putem apropia si de stejar, pentru a beneficia de aportul energiei
sale.
Pinul
La fel ca toate coniferele, pinul este in permanenta activ (fara pauze). Energia
pinului este puternica. El este capabil sa preia orice depresie, preia si

anihileaza socul psihico-emotional de la persoana afectata.
Artarul
Perioada de repaus a acestui arbore este intre orele 3.00 si 4.00, iar cea de
activitate intre orele 6.00 si 9.00. Energia artarului este moale, relaxanta si
aduce intr-o stare de armonie invelisul energetic (aura) al omului. De
asemenea, deochiul este cel mai bine alungat sub coroana unui artar.
Frasinul
Are o energie pura, subtila. Aceasta purifica foarte bine cimpul energetic uman
si redreseaza si psihicul. In apropierea unui frasin este recomandabil sa
meditam, aici realizindu-se o concentrare puternica a atentiei. Frasinul
inregistreaza un maxim al activitatii intre orele 10.00 si 12.00. Acest arbore se
recunoaste usor dupa semintele ca niste elice.
Castanul (salbatic)
Este activ intre orele 12.00 si 14.00, perioada de pauza fiind intre 6.00 si 7.00.
Energia castanului elibereaza, genereaza fantezie, dar exagerarea contactului
cu acest arbore poate duce la halucinatii.
Teiul
Acest arbore se afla in repaus intre 5.00 si 6.00, fiind activ intre orele 1.00 si
5.00. Energia teiului este de factura moale, blinda. Senzatia pe care o da
energia teiului este de caldura si pace. In China teiul este numit (si nu degeaba)
copacul uitarii.
Salcia
Repausul salciei este intre 1.00 si 2.00, iar activitatea intre 17.00 si 20.00.
Energia salciei este moale, calmanta, relaxanta, capabila sa refaca organismul
ce revine in contact cu energia ei. In preajma salciei trece senzatiile de furie si
oboseala. Salcia este capabila sa ne scape de durerile de cap si sa readuca
armonia in intregul organism.
Plopul
Pauza este intre orele 3.00 si 4.00, iar activitatea intre 14.00 si 17.00. Energia
este uniforma, moderata, mobilizeaza fortele din noi in directia dorita,
realizeaza corectia psihicului. Daca imbratisam plopul pentru citeva minute,
scapam de oboseala. Dar nu este bine sa exageram, caci se produce un retur
al energiei, ceea ce da senzatia de ameteala.
Plopul tremurator
Acest arbore se odihneste intre 1.00 si 2.00 noaptea si este activ intre orele
13.00 si 16.00. Creste in zone umede. Plopul tremurator aspira energia ca un

vampir, de aceea nu se recomanda stationarea in apropierea acestui arbore
mai mult de 10 minute. In general, oamenii se resimt intr-o padure de plopi
tremuratori, caci aici domneste disconfortul. Totusi, raminerea un scurt interval
de timp linga un asemenea copac este benefica, deoarece el va pompa din
organismul nostru tot stresul si surplusul de energie daunatoare. In doar 10
minute, cu o crenguta de plop tremurator putem scapa de durerea de masele,
doar lipind ramurica de obraz. De fapt, plopul tremurator alina orice durere, in
afara de durerile de cap si crizele cardiace.
Arinul
Creste, de asemenea, in zonele umede. Ramine in repaus intre orele 0.30 si
3.00. In rest este in permanenta activ. Energia arinului este negativa, deci nu
trebuie sa ne sprijinim de acest copac. Dar, daca folosim o bucatica de lemn de
arin, pe care o aplicam in zona ficatului, scapam de criza biliara. Totodata,
arinul ne ajuta sa ne eliberam de durerile sufletesti, cauzate de suparari, iar in
reumatism este bine sa se frictioneze locul dureros cu frunze de arin.
De retinut
Pentru a ne reface din punct de vedere energetic si emotional, trebuie sa
alegem totdeauna copacii cei mai sanatosi, cu scoarta fara umflaturi sau
cicatrice, pentru a avea certitudinea energiei lor de calitate (si a unei zone
bioenergetic corespunzatoare).
Cine sint medicii din paduri
Lemnul este, fara indoiala, materia nobila pe care omul o foloseste cel mai mult.
Il gasim peste tot in viata noastra cotidiana. Pe toata suprafata globului au
trecut secole fara sa-i marcheze existenta. Fiecare esenta de copac ofera
caracteristici bine precizate care ii conditioneaza existenta. Lemnul este usor,
rezistent, omogen, elastic. Din el se fac mobile, scheleti, hirtie, opere de arta.
Dar copacul nu ne ofera doar lemnul sau. Fructele sale, frunzele sale, scoarta
sau seva sint de asemenea foarte utilizate si contin in special calitati
terapeutice apreciate din cele mai vechi timpuri
Pinul
Mugurii expectoranti sint utilizati la fabricarea medicamentelor pentru caile
respiratorii de mai multe mii de ani. Pe timpul faraonilor, medicii egipteni
foloseau deja pinul pentru dezinfectarea bronhiilor. Extractele din rasini sint de
altfel eficace contra reumatismului, gutei si a bolilor de piele. Hidroterapia se
poate lauda cu meritele conurilor verzi si a acelor care se gasesc ca extracte in
numeroase saruri de baie.
Ulmul
Dioscoride si Pliniu ii recomandau in vederea folosirii contra afectiunilor pielii.
Frunzele sale au ca efect o remarcabila putere cicatrizanta si antiinflamatoare.
A doua scoarta recoltata primavara de pe ramurile tinere are calitati astringente
si se foloseste la fabricarea medicamentelor contra hidropiziei. Este
recomandata de asemenea pentru tratarea dermatrozelor si reumatismul. Din
pacate, cea mai mare parte a ulmilor a fost decimata.
Mesteacanul
Seva mesteacanului are cea mai mare calitate terapeutica. In Suedia se
produce din aceasta zahar si vin. In Rusia se prepara bere si un fel de pasta
pentru a o amesteca cu caviarul. In anumite provincii franceze se prepara vin
spumos asemanator cu sampania. Scoarta sa este febrifuga, diuretica si
stimuleaza digestia. Infuziile din frunze de mesteacan sint eficace contra gutei,
reumatismului si calculilor renali iar mugurii activeaza secretia biliara.
Frasinul
Foarte mult timp i s-a atribuit acestui copac robust puteri magice, caci
proprietatile sale terapeutice sint numeroase. O infuzie de frasin administata
persoanelor care sufera de reumatism articular devine un adevarat elixir pentru
o viata mai lunga. Ajuta in lupta contra gutei si dureroaselor colici renale.
Semintele sint renumite pentru calitatea diuretica, iar scoarta ramurilor este
febrifuga.
Castanul
In Ardeche, in Corse sau in Limousin, castanul este mai cunoscut sub numele
de arborele de piine. De-a lungul secolelor, taranii utilizau faina de castan
pentru a-si face piine. Bogate in substante, frunzele sale dezvolta o actiune
sedativa asupra organelor respiratorii si pot vindeca bronsitele si reumatismul.
Folosita tot ca infuzie, scoarta sa are proprietatea de a scadea temperatura.
Castanul prezinta de altfel proprietati bacteriostatice.
Stejarul
Regele padurilor este un arbore sacru inca din Antichitate, datorita longevitatii
sale exceptionale. Frunzele, ghindele, scorta sint foarte bogate in substante
active si au proprietati astringente si tonice. Se foloseste contra diareei,
dizenteriei, hemoragiilor. Pudra de scoarta opreste hemoragiile nazale. In timpul
primului razboi mondial germanii faceau cafea din ghinde pentru a digera mai
bine... fara a fi agitati!
Malinul
Originar din Orientul Mijlociu, malinul este recunoscut pentru frunzele sale
rosiatice. Dar nici fructele sale nu sint lipsite de calitate. Nu exista un mai bun
diuretic ca fructele malinului. Infuzia este recomandata contra inflamatiilor cailor

urinare, gutei si artritei. Cu un gust delicios, fructele de malin, asemanatoare
cireselor, dar mai micute, au avantajul de a fi foarte bogate in vitamina A. Pulpa
lor se poate aplica pe fata pentru a regenera epidermele obosite.
Teiul
Cine nu cunoste ceaiul rosiatic si amarui al teiului? Nu exista, in zilele noastre
un mai bun depurativ. Il gasim de altfel concentrat in mai multe medicamente.
Efectele sale hipotensive si antispasmatice realizeaza un excelent remediu
contra stresului si oboselii. Bebelusilor prea nelinistiti li se fac chiar bai cu tei
datorita acestor proprietati. Pe timpul iernii, florile sale sint utile in cazul gripelor
durerilor sciatice.
Salcia
Nu a trebuit sa asteptam aparitia stiintei moderne sau a analizei chimice pentru
a descoperi proprietatile salciei. Salicina continuta de frunzele si scorta sa este
precursorul structurii aspirinei de astazi. Inca din Antichitate se cunosteau
calitatile sale de a reduce febra si durerea. Taranii faceau ceai contra migrenei
folosit ca antiinflamator cu uz extern. Mugurii sai au efect sedativ si reduc
excitatia genitala in caz de insomnie.
Fagul
Preferind umbra si umiditatea, fagul desavirseste o padure remarcabila. Din
punct de vedere al lemnului, el reprezinta fericirea timplarilor. Legenda spune
ca era lemnul favorit al vrajitoarelor... pentru mersul lor pe matura. Scorta sa
neteda si argintie are proprietati astringente si antiseptice. Foarte eficace pentru
dezinfectarea plaminilor, ea se foloseste in diferite siropuri
sultarea medicului specialist).
1. CEAI DE CIUBOTICA CUCULUI
- se prepar ca mai sus. Este recomandat mpotriva insomniei, n tulburrile
nervoase, are efecte linistitoare asupra inimii si a nervilor, are efect depurativ,
elimin substantele toxice, calmeaz migrena, cefaleea, elimin calculii vezicii
urinare. Se beau 2-3 cesti pe zi.
2. CEAI DE COADA CALULUI
- 1 lingurit cu vrf de plant la 1 litru de ap clocotit, se opreste, se las s
stea putin s se infuzeze, se strecoar si se beau cte 2-3 cesti pe zi, cldut, cu
nghitituri mici. Este recomandat n dureri reumatismale, artrite si nevralgii,
hemoragii si vrsturi cu snge, n cazul rcelilor vezicale, a durerilor spastice,
ajut n retentiile de ap n pericard, n pleur sau n tulburrile renale de dup

scarlatin si alte boli infectioase grele cu dereglri n eliminarea apei.
Se mai foloseste n eruptii de piele nsotite cu mncrimi. Coada calului
amestecat cu suntoare, oprit si consumat 1-2 cesti pe zi, n timp ce seara
se consum hran solid, ajut n incontinenta urinar. Se recomand gargara
de coada calului n amigdalite, inflamatii ale mucoasei bucale, stomatite
ulceroase, sngerri ale gingiilor, gingivite, fistule si polipi n cerul gurii si gt, n
tumori maligne, acestea din urm putnd fi stopate.
3. CEAI DE CRETISOAR
- se face o infuzie din 1 lingurit cu vrf de plant la 1 l ap clocotit. Se beau
2-3 cesti pe zi si este indicat n febra pricinuit de rni purulente, leziuni,
abcese neglijate, n urma extractiilor dentare, ndeprteaz slbiciunile
musculare (adinomiile, miopatiile) si articulare, ajut n anemii, n leziunile
postnatale, n relaxarea organelor pelviene la femeile care au avut nasteri grele
sau predispozitia spre avort (pentru fixarea sarcinii) si fortifierea fibrelor uterine
n toate bolile de femei.
n asociere cu traista ciobanului se foloseste n histeroptoz (prolaps uterin) si
hernii inghinale. n aceste cazuri se beau 4 cesti pe zi. n obezitate se beau 2-3
cni de ceai.
COMPRESE CU BRUSTURE
- frunzele proaspete se spal, se zdrobesc, se aplic sub form de cataplasm,
de mai multe ori pe zi pn dispare cauza. Este recomandat n entorse, luxatii,
picioare rnite de prea mult umblat, arsuri, leziuni ulceroase, plgi usturtoare.
COMPRESE CU CRETISOAR
- se spal o cantitate corespunztoare de plante proaspete, se zdrobesc pe un
fund de lemn cu un sucitor de tietei, se aplic sub form de compres pentru
vindecarea rnilor, ntepturilor, tieturilor.
COMPRESE CU MUSETEL
- se toarn 1 l lapte clocotit deasupra a 2 linguri de musetel, se las s stea 2-3
minute, se strecoar si se aplic sub form de comprese calde. Este
recomandat compresa cald n durerile de ochi, conjunctivite, alte inflamatii
ale ochilor, n eruptii cutanate care provoac mncrimi sau supuratii, iar sub
form de gargar n durerile de dinti, precum si la splarea rnilor.
COMPRESE CU PATLAGIN NGUST

- frunzele proaspete se spal, se zdrobesc pn se formeaz o past (terci),
care se aplic pe zona interesat. Este recomandat n rni, crpturi la
picioare, tieturi, ntepturi de insecte, muscturi de cine turbat, animale
veninoase. Frunzele frecate n mini cu sare si aplicate la gt, vindec gusa, iar
la picioare vindec bsicile sau rosturile de la ncltminte. Este recomandat
compresa si n cazul bolilor canceroase ale glandelor.
Principalele proprietati ale legumelor si fructelor
fructele si zarzavaturile au certe valori nutritive si calorice. Este bine de stiut, in
acest sens, ca sub raport caloric, de exemplu, 100 de grame de struguri de buna
calitate echivaleaza cu o cantitate similara de carne slaba de vaca sau de peste.
In acelasi timp, merita a sti ca banalul cartof se constituie in materia prima a celei
de-a doua piini a spetei umane;
tot legumele si fructele se constituie intr-o importanta sursa de energie pentru
organism, si asta gratie in primul rind glucidelor pe care le contin, in special
glucozei, levulozei si fructozei, pe departe cel mai asimilabil pentru organism dintre toate zaharurile
existente in cadrul naturii verzi;
in aceeasi masura, fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de vitamine, si inca de o mare varietate;
tot fructele si zarzavaturile sint mari depozitare de oligoelemente, deci de saruri minerale, alte elemente
nutritive indispensabile vietii, asemenea vitaminelor;
fructele si legumele reprezinta, de asemenea, cele mai mari depozitare dintre elementele nutritive pe
care ni le pune la dispozitie natura verde, in ceea ce priveste continutul in fibre alimentare, deci in
celuloza. Or, sa nu uitam ca aceste fibre alcatuiesc cel de-al saptelea stilp de rezistenta al alimentatiei
umane, ceilalti stilpi fiind reprezentati de glucide, proteine, lipide, apa, vitamine si de sarurile minerale.
Prin marea lor bogatie in fibre alimentare, deci in celuloza, fructele si zarzavaturile sint stimulente de prim
ordin ale tranzitului intestinal, tranzit cu implicatii dintre cele mai deosebite in ceea ce priveste echilibrul
somatic, deci corporal, ca si in ceea ce priveste echilibrul psihic si starile de spirit. Mai e nevoie oare sa
precizam, in acest sens, in ce masura constipatia generata de lipsa de celuloza din continutul intestinal
asterne patul diverselor suferinte si al diverselor stari de spirit negative?
Telina si cicoarea sint aperitive, adica sporesc apetitul; ca ridichile si salata sint depurative, adica
contribuie la curatirea interna a organismului; ca sparanghelul, prazul, pepenii si fructele in
general sint diuretice, adica favorizeaza eliminarea urinii; ca usturoiul si ceapa sint, la rindul
lor, printre altele si vermifuge, adica contribuie la eliminarea parazitilor intestinali; ca varza
rosie este expectoranta, in vreme ce cea alba, gratie vitaminei U pe care o contine in
cantitati semnificative, este cicatrizanta pentru ulcerele tubului digestiv; ca anghinarea este
colagoga, adica favorizeaza eliminarea bilei, contribuind pe aceasta cale la optimizarea
digestiei intestinale;
Fructele, si dintre acestea in special merele, consumate fie coapte fie rase, fie sub forma de zeama, s-au
dovedit de o mare utilitate in tratamentul colitelor si enterocolitelor, mai ales cind acestea tin de virsta
copilariei, si asta gratie sarurilor de pectina pe care aceste fructe le contin, si in special acestui constituent
deosebit al acestor saruri, reprezentat de pectatul de nichel;
Fructelor si zarzavaturilor le mai sint proprii certe proprietati uricolitice, respectiv de dezintegrare in
organism a acidului uric, de unde indicatiile acestor elemente, tinind de natura verde, in tratamentul
artritelor ca si al litiazelor renale.
Despre sucurile din fructe
Cum insa atit fructele si zarzavaturile sint suportate mai cu dificultate de catre unii, din cauza unor
particularitati reactive ale tubului digestiv, sau din cauza unor suferinte ale acestuia, se impune ca, in
aceste situatii, sa beneficiem de proprietatile lor complexe, pe linie nutritiva si sanogenetica, consumindule sub forma de sucuri. Sucurile de fructe, caci in special acestea se bucura de o larga
utilizare, se obtin prin stoarcerea fructelor sanatoase, ajunse la maturatie, stoarcere care se
poate realiza fie pe calea mijloacelor celor mai simple, fie pe calea mijloacelor cele mai
sofisticate, constind in mixere etc. Este ideal, ca sucurile de fructe sa fie consumate in
stare proaspata, respectiv imediat sau numai la scurt timp dupa prepararea lor. Cind, din
diverse motive, aceste sucuri nu sint consumate imediat dupa prepararea lor sau la scurt
interval dupa aceasta este de presupus, ca ele vor fi afectate de fermentatia alcoolica sau vor fi
deteriorate pe calea diversilor agenti poluanti, a diverselor ciuperci si levuri, care vor contribui la
degradarea lor calitativa. De unde se impune asigurarea stabilitatii lor.
In ce afectiuni se folosesc mai ales
Dar, indicatia absolut majora pe aceasta linie vizeaza in special pe cei care, suferind de gastrite, ulcere
gastro-duodenale si enterocolite, iar numarul acestora este dupa cum stim foarte numeros, tolereaza mai
cu dificultate componenta celulozica a fructelor, dupa cum stim foarte bine reprezentata in perimetrul
acestor produse naturale, sau cel putin a unora dintre ele. Consumul de fructe sub forma de sucuri,
vizeaza insa o paleta mult mai larga de boli, si, implicit de bolnavi, boli ca obezitatea, ateromatoza si
dislipidemia - boli ce se caracterizeaza prin cresterea grasimilor totale din singe sau numai a unor fractiuni
lipidice de genul trigliceridelor si a colesterolului; mai beneficiaza de actiunea sucurilor de fructe si cei care
sufera de diabet, anemie, insuficienta cardiaca, hipertensiune arteriala, litiaza biliara si renala cu acid uric,
alte boli hepatice si renale, ca si diverse afectiuni intestinale.
Care este compozitia lor
In compozitia fructelor si legumelor intra in primul rind apa, si anume, in proportie de 80-90 la suta. Bogat
reprezentate sint si glucidele si levuloza, dupa cum stim foarte folositoare pentru
organism. Urmeaza in ordine acizii organici, mai ales cel malic, tartric si citric, care sint
metabolizati si transformati in organism in carbonati alcalini. Continind cantitati
importante de acizi organici, care le confera gustul caracteristic, sucurile de fructe si
legume au actiune alcalinizanta asupra tumorilor organismului si asta intrucit acizii sint metabolizati in
saruri alcaline.
De exemplu, 1 kg de capsuni aduce in organism baze cit 9 g bicarbonat de sodiu; 1 kg de struguri cit 6 g
bicarbonat, iar 1 kg de suc de lamiie, cit 4 g bicarbonat.
Bine reprezentate in sucuri sint si vitaminele, mai ales cele hidrosolubile de genul vitaminei C, B1 si B2. In
cantitati mai reduse se gasesc si vitamine liposolubile. Acestea aflindu-se mai ales in fructele oleaginoase
ca migdalele, nucile si maslinele. Alte fructe ca lamiia, portocalele, mandarinele, migdalele, nucile si
caisele, au cantitati reprezentative de vitamina A, mai ales sub forma de provitamina de genul carotenului.
Este bine de stiut, ca unele vitamine se pot distruge in cursul pasteurizarii si sterilizarii sucurilor, ca si prin
conservarea lor indleungata, de unde necesitatea consumarii in stare proaspata.
Tot bine reprezentate in sucurile de legume sint si oligoelementele minerale, care se gasesc fie sub
forma de saruri organice solubile, fie sub forma de saruri anorganice. Dintre oligoelemente in cantitate mai
mare se afla potasiul, calciul si magneziul. Sodiul se gaseste in fructe si legume in general in cantitati mici.
Sarurile minerale contribuie la actiunea alcalinizanta a sucurilor.
Principalele proprietati ale sucurilor de fructe si de legume
-Actiunea nutritiva si energetica este cu atit mai mare cu cit suportul glucide este mai bine reprezentat.
Astfel 100 ml suc de ananas ne furnizeaza 54 de calorii, 100 g portocale 49 de calorii, 100 g mere 52 de
calorii, iar 100 g struguri intre 76 si 99 calorii;
-Actiunea alcalinizanta datorita acizilor organici care sint metabolizati in organism in saruri alcaline;
-Actiunea hiposodata, datorita sodiului in cantitate redusa pe care acestea il contin, motiv pentru care pot
fi date din abundenta in regimurile hiposodate;
-Actiunea diuretica, datorita continutului lor bogat in apa.
-Actiunea astringenta, asadar constipanta, datorita bogatiei lor in substante tanante, situatie caracteristica
in special afinelor, coarnelor si gutuilor;
-Actiunea laxativa, specifica mai ales fructelor si legumelor bogate in balast, cum sint perele, caisele,
prunele si majoritatea legumelor;
-Actiunea hipocalorica, datorita cantitatii reduse de proteine, lipide si glucide, motiv pentru care au o
indicatie majora in curele de slabire.
Pot inlocui alimentele concentrate si hipercalorice
-Sucurile de fructe si legume avind, dupa cum am mai precizat, valoare energetica redusa, pot inlocui
alimentele concentrate si hipercalorice, reducind astfel substantial nivelul energetic al ratiei alimentare,
fara a diminua volumul mesei. E bine a sti din acest punct de vedere, ca daca 100 g de piine ne dau in jur
de 230-250 calorii, o aceeasi cantitate de pepeni galbeni sau rosii ne dau in jur de 30-40 calorii. Daca 100
g smintina ne dau in jur de 200-300 calorii, o aceeasi cantitate de mere, pere sau prune, ne furnizeaza
abia intre 71-80 calorii. Daca, 100 g ciocolata ne dau in jur de 500-600 calorii, o cantitate identica de dulce
natural, reprezentat de struguri, ne dau abia in jur de 90-100 calorii.
-Sucurile de fructe si legume reduc ateromatoza si dislipidemiile, caracterizate dupa cum am mai precizat
prin cresterea grasimilor din singe ca si a colesterolului, ca si prin depunerea acestuia in peretii arteriali,
fapt ce favorizeaza aparitia ruginii biologice care este ateromul si care duce la strimtorarea arterelor, cu tot
ce decurge din aceasta realitate. Prin absenta practic totala a grasimilor din fructe si legume dulci ca si a
colesterolului, acestea vor atenua implicit dislipidemia si, in plus, vor antrena o parte din colesterolul ajuns
cu bila in intestin, impidicind astfel reabsorbtia sa.
-Sucurile, mai ales cele sarace in glucide, pot fi date la diabetici fiind bine tolerate.
-Sucurile de fructe si legume mai sint indicate si in anemiile obisnuite, pentru ca stimuleaza secretia
gastrica, apoi pentru ca favorizeaza absorbtia fierului si in sfirsit pentru ca stimuleaza formarea de globule
rosii.
-Sucurile scad dupa cum am mai precizat, colesterolul din singe si din bila, prevenind astfel concentrarea
si precipitarea lui in colecist, sub forma de calciu. In acelasi timp, tot sucurile de fructe si de legume
dezintegreaza acidul uric, prevenind pe aceasta cale formarea calculilor renali, pe baza de urati.
-In bolile renale, care evolueaza cu cresterea retentiei de apa, ca si in acelea cu retentie de substante
azotate in singe (uree si acid uric), aceleasi sucuri prin actiunea lor diuretica impiedica acest inconvenient.
-Tot prin efectul diuretic al sucurilor de fructe si de legume se influenteaza favorabil si evolutia insuficientei
cardiace; totodata vitaminele si zaharurile naturale continute de fructe si unele zarzavaturi tonifica
muschiul inimii, crescindu-i astfel puterea de contractie.
-Sucul de struguri poate acoperi 90-95 la suta din necesitatile de vitamina C ale organismului.
-Sucul de rosii este si el bogat in acid ascorbic, respectiv in vitamina C, apoi in caroten, fier si potasiu.
Acest suc stimuleaza secretiile digestive, motiv pentru care luat inainte de masa este aperitiv, ca si sucul
de telina. Sucul de rosii reprezinta, in plus, o bautura reconfortanta, cu indicatii speciale in anemii si
convalescenta.
-Sucul de varza alba reprezinta la rindul sau un bogat rezervor de vitamina C, de derivati sulfurosi cu
marcata activitate antimicrobiana, ca si de saruri. Contine, de asemenea un principiu activ cu actiune
antitiroidiana, ca si un factor cicatrizant in ceea ce priveste ulcerele gastroduodenale.
-Sucul de morcovi impresioneaza prin calitatile mari de caroten, motiv pentru care se bucura de mare
trecere in toate bolile tributare lipsei sau insuficientei de vitamina A din organism.
-Sucul de ridichi negre da rezultate excelente in colecistitele si angiocolitele cronice, mai ales insotite de
constipatie, exercitind efecte benefice asupra peristatismului intestinal, ca si asupra musculaturii netede a
canaliculelor biliare, usurind in felul acesta secretarea bilei.
In cartea "Tratarea bolilor cu ajutorul legumelor, fructelor si

cerealelor" veti gasi descrierile, continutul in substante minerale,
proprietatile, indicatiile terapeutice si modul de folosire pentru toate
fructele, legumele, cerealele si plantele medicinale, aranjate in ordine
alfabetica.
In aceasta carte sunt prezentate:
34 de fructe (incepand cu afina, aluna, ananasul, anghinarea si terminand

cu smochina, strugurii si zmeura)
21 de legume (arahida, arpagicul, bostanul ... telina, usturoiul, varza)
12 cereale (floarea soarelui, graul, hrisca ... orzul, ovazul, secara)
98 de plante medicinale (anasonul, asmatuiul, albastrelele, arnica ...
urzica, vascul, valeriana, volbura)
De asemenea, in cartea mentionata veti mai gasi:
30 de ceaiuri medicinale de larga circulatie (antiastmatic, antibronsitic,

anticolitic ... sedativ, sudorific, tonic)
zeci de retete de bauturi (sucuri, siropuri, infuzii, decocturi) avand
proprietati terapeutice deosebite in tratarea unor afectiuni diverse
(cardiovasculare, respiratorii, digestive, urinare etc.)
149 de termeni de specialitate definiti pe intelesul tuturor (abces, acnee,
acuitate, acut, analgezic .... varice, venotonic, vasodilatator)
32 de plante medicinale folosite in industria farmaceutica
(aloe, angelica, brandusa, ciumafaie .... spanzul, toporasii,
vinarita)
index alfabetic al afectiunilor, descrierea plantelor medicinale utilizate in

fiecare caz si actiunea lor (abcese, acnee, aftoza bucala, amigdalite ...
ulcer, urticarie, varice, viermi intestinali)
Aceasta carte se adreseaza atat celor interesati sa-si conserve sanatatea, cat
si bolnavilor dispusi sa faca totul pentru a o redobandi. Prin continutul si modul
cum a fost realizata, cartea "Tratarea bolilor cu ajutorul legumelor, fructelor
si cerealelor" se adreseaza mai putin cunoscatorilor (specialistilor), fiind scrisa
pe intelesul oamenilor obisnuiti.
Index alfabetic (partial) al afectiunilor care se trateaza cu plante

medicinale
NR.
CRT
AFECTIUNEA
PLANTE UTILIZATE
ACTIUNEA
1.
ABCESELE
Cerentel, coada soricelului, in,

Antiinflamatoare,
musetel, salvie, sulfin, urzic
antiseptic.
moart.
2.
ACNEEA
Brusture, cicoare, psti de

fasole, frunze de frasin,
glbenele, hamei.
Astringent,
detoxifiant.
3.
AFTOZA BUCAL
Salvie, sulfin.
Antiinflamatoare,
antiseptic.
4.
AMIGDALITA
Cerentel, musetel, salvie, tei.
Antiinflamatoare,
antiseptic.
5.
ANEMIA
Coada calului, coada racului,

Remineralizant
tintaur.
6.
ANGINA PECTORAL
Pducel, rostopasc, vsc.
Vasodilatatoare
central,
periferic.
7.
ANGIOCOLITELE
Anghinare, cicoare, crusin,

frasin, suntoare.
Coleretic,
colagog,
antiinflamatoare
8.
ANOREXIA
Anason, anghinare, busuioc,

cimbru, coriandru, ghintur,
Creste secretia
hamei, ienupr, isop,
gastric.
mghiran, roinit, talpa gstii.
9.
ARTERIELE
Pducel, rostopasc, talpa

gstii, vsc.
Vasodilatatoare
periferic.
ARSURILE
Coada soricelului, frasin,

glbenele, musetel, plop,
stejar, schinel, suntoare,
ttneas.
Trofic, calmant.
10.
In cartea "Tratarea bolilor cu ajutorul legumelor, fructelor si

cerealelor" veti gasi descrierile, continutul in substante minerale,
proprietatile, indicatiile terapeutice si modul de folosire pentru toate
fructele, legumele, cerealele si plantele medicinale, aranjate in ordine

alfabetica.
In aceasta carte sunt prezentate:
34 de fructe (incepand cu afina, aluna, ananasul, anghinarea si terminand

cu smochina, strugurii si zmeura)
21 de legume (arahida, arpagicul, bostanul ... telina, usturoiul, varza)
12 cereale (floarea soarelui, graul, hrisca ... orzul, ovazul, secara)
98 de plante medicinale (anasonul, asmatuiul, albastrelele, arnica ...
urzica, vascul, valeriana, volbura)
De asemenea, in cartea mentionata veti mai gasi:
30 de ceaiuri medicinale de larga circulatie (antiastmatic, antibronsitic,

anticolitic ... sedativ, sudorific, tonic)
zeci de retete de bauturi (sucuri, siropuri, infuzii, decocturi) avand
proprietati terapeutice deosebite in tratarea unor afectiuni diverse
(cardiovasculare, respiratorii, digestive, urinare etc.)
149 de termeni de specialitate definiti pe intelesul tuturor (abces, acnee,
acuitate, acut, analgezic .... varice, venotonic, vasodilatator)
32 de plante medicinale folosite in industria farmaceutica
(aloe, angelica, brandusa, ciumafaie .... spanzul, toporasii,
vinarita)
index alfabetic al afectiunilor, descrierea plantelor
medicinale utilizate in fiecare caz si actiunea lor (abcese,
acnee, aftoza bucala, amigdalite ... ulcer, urticarie, varice,
viermi intestinali)
Aceasta carte se adreseaza atat celor interesati sa-si conserve sanatatea, cat
si bolnavilor dispusi sa faca totul pentru a o redobandi. Prin continutul si modul
cum a fost realizata, cartea "Tratarea bolilor cu ajutorul legumelor, fructelor
si cerealelor" se adreseaza mai putin cunoscatorilor (specialistilor), fiind scrisa
pe intelesul oamenilor obisnuiti.
Floarea soarelui (HELIANTHUS ANNUUS)
Se folosesc boabele (semintele) prjite, dar mai ales

uleiul extras din floare, iar turtele rezultate se folosesc la
alimentatia animalelor.
Contine: acizi grasi nesaturati acid oleic, linoleic, palmitic,
stearic, arahic, vitamine, fosfatide, gliceride, acizi grasi
polinesaturati.
Graul (TRITICUM VULGARE)

Contine: sruri minerale, elemente catalitice, calciu, magneziu, sodiu,
potasiu, clor, sulf, siliciu, zinc, mangan, cobalt, cupru,
iod, arsenic, grsime fosforat, amidon, vitaminele A, B, E, K, D, PP,

fermenti, diastaze.
PROPRIETTI :
* Grul este baza alimentatiei datorit finii obtinute .
* Grul ncoltit este administrat n stri de demineralizare, anemie,
astenie, crestere, rahitism, tuberculoz, sarcin, alptare.
* Sub form de pine coapt, ca aliment de baz.
* Sub form de terci sau plcinte de gru.
* Sub forma trtei de gru.
Hrisca (POLYGONUM FARAPYRUM SAU POLYGONUM TATARICUM)

Contine: proteine, materii amilacee, materii grase, vitamina P, rutin,
sruri minerale, calciu, fosfor, magneziu.
PROPRIETTI:
Energetic, nutritiv, ocrotitor vascular.
RECOMANDARE:
Alimentatie general, n caz de fragilitate vascular.
MOD DE FOLOSIRE:
* Plcinte, cltite.
* Ghiveci, n combinatie cu alte legume (ca lintea).
Soia (SOYA HISPIDA)
Contine: protide, lipide, glucide, sruri minerale, calciu, fier, fosfor, potasiu,
sodiu, sulf, vitaminele A, B, D, E, F, diastaze, lecitina, ceara, rsina, celuloza,
cazeina.
PROPRIETTI:
* Aliment complet, usor digestibil.
* Energetic viguros, remineralizant, echilibrant celular.
RECOMANDARE:
* Completarea alimentatiei la copii, la persoanele demineralizate, surmenate,
nervoase.
MOD DE FOLOSIRE:
* Boabe sau fin.
*"Laptele de soia" se pregteste nmuind boabele n ap, timp de 36 de ore
(150 gr. la 1 litru de ap), se separ lichidul de partea mloas, care se reia
pentru o nou cultur. Laptele se consum n maxim 24 de ore.
* Uleiul de soia reduce colesterolul.
* Fina de soia este de 4 ori mai bogat n azot dect fina de gru si de 20 de
ori mai bogat n matereii prime.
Cerealele in terapie
Pentru preparare, se spala mai intii cerealele si se pun la inmuiat
timp de 24 de ore, intr-un vas cu apa calda. Se scot, apoi se
clatesc, se aseaza pe un platou de faianta, sticla, lemn sau lut (in
nici un caz metal) si se acopera cu o bucata de tifon umeda. Vom
avea grija sa umezim zilnic tifonul, pentru a mentine umiditatea
necesara incoltirii. Cind germenul ajunge la 1-2 mm (in general
dupa 3-4 zile vara si 5-6 zile iarna), cerealele se pot consuma ca
atare sau asociate in cadrul altor remedii. Trebuie sa retinem,
spune dl Ene, ca cerealele incoltite nu se pastreaza. Cantitatea necesara
pentru consum va fi preparata zilnic. In acest scop, vom pune 3-5 platouri cu
cereale inmuiate la germinat, la interval de 24 de ore unul de altul, pentru a
avea, zilnic, cantitatea necesara tratamentului.
GRIUL este indicat in demineralizari si anemie
Griul germinat este un adevarat ou vegetal. El contine aproape toate
elementele necesare bunei functionari a organismului: amidon, multe minerale,
lecitina, vitamine (A, B, E, K, D si PP), enzime, proteine, acizi nucleici, fibre,
glucide si lipide. Este indicat, mai ales, in demineralizari, anemie, astenie fizica
sau intelectuala, hipotensiune, rahitism, tuberculoza, sarcina, alaptare,
insuficienta tiroidiana si paratiroidiana, impotenta sexuala, frigiditate, colite,
balonari, constipatie, boli metabolice, boli hepatice, intoxicatii, tumori benigne si
unele forme de cancer (de colon, de stomac, al uterului si prostatei). Este
contraindicat in caz de hipertensiune arteriala, fiind vasoconstrictor. Adultii vor
minca 4-6 linguri de boabe incoltite, copiii 2-3 linguri, de 3 ori/zi, la mesele
principale, timp de 3 saptamini. Dupa o pauza, cura se poate relua.
PORUMBUL incoltit scade colesterolul din singe
Porumbul germinat contine, indeosebi, vitaminele B si E,
lecitina, minerale, proteine, acizi nucleici, fibre, enzime, glucide
si lipide. Actiunea sa terapeutica se opune cresterii
colesterolului in singe, regleaza secretiile tiroidei si asigura buna
functionare a organelor genitale. Este indicat in ateroscleroza, avitaminoze,
nevroze, obezitate, dislipidemii, constipatii, intoxicatii, afectiuni ale aparatului
respirator si tulburari sexuale. Se administreaza la fel ca griul germinat.
ORZUL stimuleaza sistemul nervos si circulatia singelui
Orzul incoltit, la fel ca si cel neincoltit contine, in special, hordelina - un alcaloid
cu proprietati tonice pentru sistemul nervos. Are actiune stimulenta a sistemului
nervos, tonicardiaca, emolienta, astringenta dar si favorizanta a secretiilor
biliare. Este indicat in caz de hipotensiune arteriala si insuficienta cardiaca, dar
si in afectiuni pulmonare (tuberculoza, emfizem pulmonar, cancer pulmonar),
afectiuni digestive, urinare si renale, atonie gastrica si intestinala. Este
contraindicat in caz de hipertensiune arteriala. Se poate consuma si fiert in
lapte.
OVAZUL stimuleaza functia sexuala feminina

Ovazul contine multe minerale, hidrati de carbon, lecitina, acizi
nucleici, fibre, vitamine (B, D si PP), enzime si un hormon
asemanator foliculinei. Ovazul germinat, cit si cel negerminat sau
tinctura 10 la suta (1-3 lingurite, de 3 ori/zi), ofera proprietati
diuretice, hipoglicemiante, antiazotemice (reduce acidul uric si
ureea din singe), antiasmatice si, mai ales, stimulente ale functiei sexuale
feminine. Este indicat in caz de frigiditate, sterilitate feminina, nevroze, astenie
fizica si intelectula, insuficienta tiroidiana si paratiroidiana, diabet, azotemie,
afectiuni renale si astm bronsic. (C.Iacob)
Legume
Arpagicul (ALLIUM SCHOENOPRASUM)
Este o liliacee, ca si usturoiul, ceapa, prazul. Toate contin o esent sulfurat. Se

gsesc proprietti analoge sau comparabile.
Contine: siliciu, esent sulfurat.
PROPRIETTI: Antiputrid, digestiv, anticanceros.
INDICATII: Util n caz de dispepsii si de fermentatii intestinale.
MOD DE FOLOSIRE: in salate si aperitive.
Bostanul si pepenele tamaios (CURCUBITA PEPA, CURCUBITA

MOSCHATA)
Exist numeroase specii, cum ar fi: bostanul de Brazilia,
pepenele tmios de Marsilia, dovleacul galben, dovleacul
rosu, cel gri, verde, dovleacul turban, cel din America. La
toate aceste tipuri se foloseste miezul precum si semintele.
Contine: leucina, tirozina, peporezina, vitamina B,
provitamina A, fosfor.
PROPRIETTI: Nutritiv, sedativ, rcoritor, emolient,
pectoral, laxativ, diuretic.
INDICATII:
Astenii, infectii urinare, insuficienta renal, hemoroizi, dispepsii, enterite,
dizenterie, constipatie, afectiuni cardiace, insomnii, diabet.
MOD DE FOLOSIRE:
a) UZ INTERN:
* Crud, amestecat cu aperitive, n supe, nnbusit.
* Un pahar de suc dimineata, pe nemncate, ca laxativ.
* Se piseaz 50 gr. de seminte, se amestec cu miere. Se foloseste n 3
reprize, din jumtate n jumtate de or. Dup o or, se bea o infuzie de

ceai purgativ, pregtit dup cum urmeaz: 1 lingurit de coaj de crusin
la o ceasc mare de ap, care se d n clocot 2 - 3 minute.
* Semintele, mpreun cu cele de castravete, de pepene galben, decojite
si pisate se fierb n ap sau lapte. Emulsia este calmant si rcoritoare,
are efect mpotriva insomniilor, durerilor inflamatorii ale cilor urinare.
b) UZ EXTERN:
* n cataplasme, contra arsurilor, a inflamatiilor, abceselor, a cangrenei
senile.
MORCOVUL (DAUCUS CAROTA)

Este cea mai pretioas legum pentru om.
PrtI utilizates: pulpa, sucul, frunza uscat, semintele.
Contine: vitaminele A, B, C, caroten, zaharuri, dextroz, sruri minerale,
fier, fosfor, calciu, sodiu, potasiu, magneziu, arsenic, mangan, sulf, cupru,
brom, asparagina.
PROPRIETTI:
Tonic, remineralizant, antianemic, ntreste imunitatea
natural, factor de crestere, antidiareic, antiputrid, cicatrizant
gastric, depurativ, fluidifiant biliar, pectoral, diuretic,
favorizeaz lactatia, vermifug, cicatrizant al rnilor, ntineritor
al tegumentelor.
INDICATII:
A. UZ INTERN:
Astenii, tulburri de crestere, demineralizare, rahitism, carii dentare,
anemii, insuficient a acuittii vizuale, enterocolite, infectii intestinale,
diaree, colibaciloz, ulcer gastro-duodenal, hemoragii gastro-intestinale,
constipatie, afectiuni pulmonare (tuberculoz, bronsite cronice, astm),
scrofuloz, reumatism, gut, litiaz, ateroscleroz, insuficient hepato biliar, icter, insuficienta lactatiei, dermatoze, parazitI intestinali (tenia),
prevenirea bolilor infectioase, degenerative, prevenirea mbtrnirii, a
ridurilor.
B. UZ EXTERN:
Plgi, ulcere, arsuri, furuncule, dermatoz, eczeme, pecingine,
degerturi, crpturi, cancerul snului (pentru ajutorare).
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Suc de morcovi cruzi. ntre 50-500 gr. pe zi, dimineata si seara. Pentru
copii se dilueaz cu ap.
* Amestecat cu lapte - expectorant.
* Sup dintr-un kg. de morcovi, fierti de dou ori, ntr-un litru de ap, si
paserat - contra constipatiei.
* Sup din 500 gr. morcovi, fierti ntr-un litru de ap, paserati, se adaug
ap clocotit si lapte pn se ajunge la un litru de compozitie, se adaug
1 lingurit sare marin - mpotriva diareei infantile. Se pstreaz la rece.
* Pentru o mai bun mineralizare a organismului copiilor, se va da un
terci de cereale cu sup de frunze uscate de morcovi.
* mpotriva gazelor intestinale, ca stimulent, aperitiv, diuretic - se
folosesc semintele. O infuzie dintr-o lingur de seminte la o ceasc de
ap dat n clocot.
B. UZ EXTERN:
* Decoct de morcovi, aplicatii de morcovi dati pe
rztoare, cataplasme de frunze proaspete pisate, lotiuni
din decoct de frunze proaspete - pentru abcese, cancerul
snului, plgi recente, ulcere ale gambei, arsuri,
furuncule.
* Decoct de frunze de morcovi n gargar - pentru afte,
abcese ale gurii, bi sau splturi n degerturi, crpturi.
* Lotiuni cu suc de morcovi pentru ngrijirea fetei, a gtului (cu lptuc,
rosie, castravete, fragi). Dau suplete si prospetime. mpotriva aparitiei
ridurilor.
Morcovul reprezint un puternic factor de echilibru.
Varza (BRASSICA OLERACEA)
Contine: fecul verde, albumin vegetal, rsin, extrace gomos, extract

solubil n ap si alcool, sulfat nitrat de potasiu, oxizi de fier, sulf, protide, lipide,
glucide, minerale ca fosfor, calciu, fier, vitaminele B2 , PP, D2 , A.
PROPRIETTI:
A. UZ INTERN:
* Anemie, slbiciune general, aefctiuni respiratorii, gastrice, intestinale,
tratarea alcoolismului, a ulcerelor gastruce sau duodenale cu ajutorul substantei
extrase "glutamina", antibiotic, colite ulceroase, remineralizant, antiscorbutic,
ntretine nutritia tesuturilor, ntrzie semnele exterioare de mbtrnire, factor de
echilibru nervos, dezinfectant, tonifiant, previne cancerul,
energetic, paraziti intestinali.
B. UZ EXTERN:
* Crpturi, degerturi, contuzii, plgi diverse, ulcere ale gambei,
cangrene, necroze, arsuri, eczeme, acnee, tumori albe, afectiuni
vasculare, hemoroizi, flegmoane, panaritiu, furuncule, abcese, nevralgii
reumatismale, migrene, cefalee.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Crud sau nbusit, suc proaspt - n caz de acnee, alcoolism, anemie,
artrite, colite, betie, ciroz, demineralizare, constipatie, stri depresive, dureri
musculare, reumatismale, eczeme, enterite, grip, infectii intrestinale, litiaz
urinar, nervozitate, rahitism, scrobut, seboree, ulcer gastric, viermi intestinali.
* Bronsite cronice - decoct cu 60 gr. varz fiert o or n 0,5 litri ap, cu un

adaus de 70 gr. miere .
B. UZ EXTERN:
* Antrax, abcese, furuncule - se aplic frunze crude.
* Acnee - lotiuni din suc proaspt.
* Afectiuni ale gambelor - frunze de varz crude, aplicate pe zona dureroas.
* Arsuri - aplicri de frunze proaspete de varz.
* Astm bronsic - aplicatii de frunze proaspete de varz pe piept, pe gt,
omoplati.
* Congestie cerebral, insolatie - aplicarea frunzelor de varz crude pe crestet,
ceaf.
* Dureri musculare, reumatice - se aplic 3-4 straturi de frunze de varz, se
acoper cu un material clduros; se rennoiesc de 3 ori pe zi. Se mai pot aplica
cataplasme cu frunze fierte n vin alb.
* Msti de frumusete - aplicri de frunze 1 or, dar se recomand pstrarea pe
toat durata noptii.
Fructe
AFINA (VACCINIUM MYRTILLUS

Se foloseste frunza si fructul.
Contine: tanin, acid citric, malic, tatric, bezoic, zahr,
pectin, pectoz, albuminoide, materie colorant,
factori vitaminici P.
PROPRIETTI:
Astringent antiseptic, antiputrid, bactericid, dizolvant
uric, ocrotitor ai peretilor vasculari, antisclerotic, antidiabetic.
INDICATII:
A. UZ INTERN:
Enterit, diaree, dizenterie, putrefactii intestinale, hemoragii prin
fragilitatea capilar, retinopatii, ateroscleroz, tulburri circulatorii, diabet,
insuficient biliar.
B. UZ EXTERN:
Stomatite, faringite, afte.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Boabe bine coapte, consumate crude, sau sub form de jeleuri,
marmelade.
* Decoct - o lingur de fructe la o ceasc de ap, fiierte 5 minute,
infuzate 15 minute; se strecoar prin presare; se consum 2-6 cesti pe
zi.
* Tinctur de afine - 100 gr. afine, 1 litru rachiu, se las la macerat 15
zile. Se consum 2-5 gr. pe zi, n putin ap, nainte de mese, indicat
pentru afectiuni catarale, diaree, scrobut.

B. UZ EXTERN:
* Decoct - o mn de fructe la un litru de ap, se fierbe pn scade la
jumtate. Se foloseste la cltitul gurii, mpotriva stomatitelor, faringitelor,
aftelor, la splarea exzemelor, sub form de comprese n cazul
hemoroizilor.
* Frunzele au proprietti hipoglicemiante, se folosesc n infuzie, sau
decoct, n doze de 30-40 frunze la litrul de ap.
ALUNA (CORYLUS AVELLANA)

Contine cea mai mare cantitate de materii grase, azotate, de asemenea
calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, clor, sodiu, fier, cupru, vitaminele
A, B.
PROPRIETTI:
Foarte nutritiv si energetic, Digerabil, dizolvant al calculilor, Vermifug.
INDICATII:
Adolescent, crestere, sarcin, sporturi, tuberculoz, litiaz urinar, colici
nefritice, tenie.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Fructul ca atare.
* Ulei de alune - o lingur dimineata timp de 15 zile, contra teniei.
* Extract fluid de frunze - 60-80 picturi pe zi, contra varicelor, edemelor
gambelor, are actiune vasoconstrictoare si tonifiant.
* Are efect antiepileptic, se consum esenta de alun, sau uleiul heraclin.
B. UZ EXTERN:
* Comprese din infuzie de frunze, aplicat pe plgi, ulcere ale gambei.
ANANASUL (ANANAS SATIVUS)

Contine: ap, n proportie de 75,7 %, materii azotate 0,68
%, materii gazoase 0,06 %, materii zaharate 18,4%, materii
extractive 4,35%, celuloza 0,57%, cenuse 1,24% acizi citric
malic, vitaminele A, B, C, o drojdie si un ferment, iod,
magneziu, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf.
PROPRIETTI:
Nutritiv, stomahic, diuretic, dezintoxicant, sporeste potenta sexual.
INDICATII:
Anemie, crestere, convalescent, demineralizare, dispepsii, intoxicatii,
ateroscleroz, artrit, gut, litiaz, obezitate.
MOD DE FOLOSIRE:
* Fructul foarte copt.
* Suc.
ANGHINAREA (CYNARA SCOLYMUS)

Contine: protide, lipide, zaharuri, insulin, ap, mangan, fier, fosfor,
vitamina A.
PROPRIETTI:
* Foarte digerabil, mai ales crud, energetic, stimulent, aperitiv, tonic
hepatic, tonic cardiac, depurativ sanguin, antitoxic, diuretic, mpiedic
secretia lactat.
INDICATII:
* Astenie, surmenaj, crestere, insuficient hepatic, renal, litiaz,
reumatism, gut, artrite, intoxicatii, infectii intestinale.
MOD DE FOLOSIRE:
*n ciorbe, fierte.
* Crud, n caz de diaree.
* Rdcina de anghinare este diuretic, se consum n decoct cu vin alb.
Se recomand pentru tratarea reumatismului, gutei, litiazei, icterului.
* Frunza (extrasul din frunz), are efect asupra sistemului sanguin,
circulator, renal.
ZMEURA (RUBUS IDAEUS)
Contine: ap, materii azotate, materii grase, materii extractive, zaharuri,

celuloz, cenusi, acid citric, malic, salicilic, fragarin, vitamina C. Datorit
levulozei este indicat diabeticilor.
PROPRIETTI:
Tonic, stomahic, aperitiv, depurativ, diuretic, laxativ, sudorific, rcoritor.
RECOMANDARE:
Astenie, dispepsii, dermatoze, gut, constipatie, insuficienta
transpiratiei, afectiuni febrile, temperamente bilioase.
MOD DE FOLOSIRE:
* Fructul ca atare.
* Sucul de zmeur, cu cel de coacze, diluat n ap, este rcoritor n stri
febrile, infectioase, rujeol, scarlatin, greutate gastrointestinal, inflamatii
urinare, febre bilioase.
* Frunzele au proprietti astringente, diuretice, laxative.
* Salat de zmeur, fragi, coacze, ndulcit, sampanizat, consumat rece.

* Jeleu, gem.
ALUNA (CORYLUS AVELLANA)

Contine cea mai mare cantitate de materii grase, azotate, de asemenea
calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, clor, sodiu, fier, cupru, vitaminele
A, B.
PROPRIETTI:
Foarte nutritiv si energetic, Digerabil, dizolvant al calculilor, Vermifug.
INDICATII:
Adolescent, crestere, sarcin, sporturi, tuberculoz, litiaz urinar, colici
nefritice, tenie.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Fructul ca atare.
* Ulei de alune - o lingur dimineata timp de 15 zile, contra teniei.
* Extract fluid de frunze - 60-80 picturi pe zi, contra varicelor, edemelor
gambelor, are actiune vasoconstrictoare si tonifiant.
* Are efect antiepileptic, se consum esenta de alun, sau uleiul heraclin.
B. UZ EXTERN:
* Comprese din infuzie de frunze, aplicat pe plgi, ulcere ale gambei.
ANANASUL (ANANAS SATIVUS)

Contine: ap, n proportie de 75,7 %, materii azotate 0,68
%, materii gazoase 0,06 %, materii zaharate 18,4%, materii
extractive 4,35%, celuloza 0,57%, cenuse 1,24% acizi citric
malic, vitaminele A, B, C, o drojdie si un ferment, iod,
magneziu, potasiu, calciu, fosfor, fier, sulf.
PROPRIETTI:
Nutritiv, stomahic, diuretic, dezintoxicant, sporeste potenta sexual.
INDICATII:
Anemie, crestere, convalescent, demineralizare, dispepsii, intoxicatii,
ateroscleroz, artrit, gut, litiaz, obezitate.
MOD DE FOLOSIRE:
* Fructul foarte copt.
* Suc.
Fructele galbene si portocalii

Asemanatoare cu niste comete poposite pe tarabele din piete, fructele galbene
si portocalii au in ele o adevarata combustie de sorginte stelara: saruri minerale
bogate si variate, topite in magma parfumata si dulce a miezului. Daca mai

pomenim si de "trena" de vitamine pe care o duc dupa ele, vom intelege ce
importanta are pentru sanatatea si frumusetea noastra sa ne hranim stomacul,
dar si obrazul, cu fructe galbene si portocalii.
CAISA
Contine cantitati masive de vitamina A, grupul de vitamine B,
zaharuri naturale, saruri minerale si oligoelemente din belsug:
magneziu, fosfor, fier, calciu, potasiu, sulf etc.
In sanatate (trebuie consumata doar bine coapta) - Vindeca
anemiile, astenia, starile depresive, reglementeaza constipatia, dar
si diareea. Este excelenta pentru calmarea pielii arse de soare (se
taie felii si se aseaza sub forma de plasturi pe piele).
In cosmetica - Marea bogatie in vitamina A transforma caisa intr-o adevarata
vedeta a cosmeticii naturiste. Intre proprietatile ei cele mai renumite, se afla
aceea de intarziere a procesului de imbatranire a pielii. Este tonica si hranitoare
pentru obraz.
Plasturi - Ori de cate ori mancati caise, nu uitati sa va hraniti si obrazul.
Curatata de samburi si taiata felii, caisa se aplica pe fata in randuri consecutive
(incercati sa acoperiti si obrazul si decolteul). Daca fructele sunt bine coapte, le
puteti zdrobi cu o furculita, intinzand miezul pe obraz. Dupa o jumatate de ora,
fata se spala, urmand sa se aplice pe ea o crema hidratanta.
Masti - 1/2 galbenus de ou se amesteca cu 1/2 lingurita untdelemn de buna
calitate, pana ce se obtine putina maioneza. Se adauga 1/2 lingurita de miere si
pulpa zdrobita a unei caise coapte. Produsul se poate aplica pe orice tip de ten.
Pentru a beneficia si iarna de aportul caisei, pulpa amestecata cu miere se
poate pastra si in congelator (la fel se procedeaza si cu celelalte fructe).
PIERSICA
Principalele substante pe care le contine sunt potasiul si vitamina A.
In sanatate - Depurativ, da rezultate bune in tratarea litiazelor urinare; inlatura
insomnia si stressul; saraca in calorii, este indicata in curele de slabit. Este bine
sa fie consumata inainte de mesele principale, deoarece fibrele pe care le
contine umplu stomacul si taie senzatia de foame.
In cosmetica - Fructele bine coapte si zdrobite au fost inca din antichitate
folosite de femei pentru ingrijirea tenului. Ele hidrateaza, catifeleaza si dau
stralucire pielii.
BANANA
Fruct foarte nutritiv, se spune ca banana este mai hranitoare decat cartoful si la
fel de hranitoare ca si carnea. Trebuie consumata numai coapta,
fiindca altfel este indigesta. Fiind o veritabila bomba calorica, ea
trebuie consumata cu moderatie (o banana pe zi), mai ales de
supraponderali sau cei care tin regim de slabit. Contine mult
potasiu, vitamine si saruri minerale.
In sanatate - Intareste sistemul osos, sprijina cresterea, asigura
echilibrul nervos. Astenicii, la fel ca sportivii si intelectualii, ar trebui sa manance
zilnic banane, chiar amestecate cu miere. Bogatia ei in hidrati de carbon nu o
face recomandabila diabeticilor.
In cosmetica - Este hranitoare, emolienta, catifeleaza pielea. Se aplica sub
forma de plasturi sau sub forma de masca, amestecata cu miere si caimac de
lapte.
PORTOCALA
Numita si "fructul soarelui", de o vreme incoace o gasim si noi permanent pe
piata. Cultivata initial in China, ea cunoaste peste 100 de varietati. Este foarte
bogata in vitamina C, A si caroten. Contine saruri minerale si acizi, esente
aromate.
In sanatate (trebuie consumata imediat ce a fost stoarsa, deoarece pierde in
cateva minute vitamina C) - Este antioxidanta (se opune formarii placilor
arterosclerotice in artere), se recomanda in crestere, anemie, anorexie, astenie
fizica si intelectuala, fragilitate capilara, tromboza, infectii, intoxicatii, stari
febrile, eczeme. Ar trebui sa fie fructul diabeticilor.
Cateva retete utile
contra gripei: o portocala stoarsa + 2 bucati de zahar + 1
pahar de rom + apa clocotita - se bea seara, la culcare. contra
obezitatii: se fierb timp de 10 minute in 0,5 l de apa o portocala
si trei lamai taiate felii. Se adauga 2 linguri de miere si se pune
totul din nou la fiert, vreme de 5 minute. Se strecoara si se lasa
sa se raceasca. Se beau 3 pahare pe zi.
aperitiv: cojile de la 6 portocale se pun la macerat intr-o jumatate de litru de
rachiu, vreme de 15 zile. Se adauga 2 litri de vin alb, in care se dizolva 500 gr.
zahar. Se strecoara dupa o saptamana. Cu cat e mai vechi, cu atat e mai bun.
digestiv: se fierbe o lingurita de coji uscate de portocale intr-o cana de apa. Se
lasa sa se infuzeze 15 minute, apoi se strecoara si se bea.
contra constipatiei: se pune la fiert in apa coaja unei portocale proaspete,
netratate, vreme de o jumatate de ora. Aruncam apa si o mai fierbem o data in
apa indulcita cu putin zahar (o lingurita la litru), douazeci de minute. Se scoate
coaja si se lasa sa se usuce pe farfurie. O vom manca a doua zi dimineata, pe
stomacul gol.
In cosmetica
suc de portocale: stors proaspat si aplicat ca atare pe fata, tonifica pielea si
intarzie aparitia ridurilor.
masca de portocale: se zdrobeste miezul si se intinde pe obraz, gat si
decolteu, neaparat dupa demachiaj. Dupa o jumatate de ora, se clateste pielea
cu apa calduta.
Tonic: se pun la macerat coji de portocale intr-o sticla, pana se ajunge la trei
sferturi din ea. Se completeaza cu alcool de 60. Se lasa la macerat o
saptamana, agitand sticla in fiecare zi. Se strecoara si se pastreaza in sticlute
inchise la culoare si bine astupate. Se utilizeaza in dilutii cosmetice: 20 de
grame tinctura de portocale + 80 ml apa distilata sau apa de trandafiri, dupa
demachiere.
GRAPEFRUIT
Poate fi considerat o imperechere intre lamaie si portocala. La americani, e
fructul slabitului (alaturi de ananas). Contine putine calorii, in schimb are mult
potasiu, vitamina C si grupul de vitamine B.
In sanatate - Da rezultate excelente in curele de slabit (se beau 3 pahare de
suc pe zi, la mesele principale), mentine arterele curate si elastice (poate fi
utilizat si de persoanele cu aciditate gastrica sau ulcer), combate oboseala,
este un bun tonic nervos.
In cosmetica - Este tonic si astringent, excelent pentru persoanele cu seboree
si acnee, purifica pielea.
Masti - o lingurita de suc de grepfruit se amesteca cu o lingurita de oxid de zinc,
pana se obtine o pasta moale. Se evita aplicarea mastii in zona oculara. Se
spala cu multa apa, dupa ce se intareste masca.
LAMAIA
Este inamicul numarul unu al germenilor. Combate infectiile
interne si externe, fiind in acelasi timp un ajutor pentru
pastrarea frumusetii pielii. Este bogata in microelemente,
vitamine - mai ales B, A, C si PP. Carotenul (provitamina A) se
afla mai ales in coaja; vitamina A - in pulpa si suc. Ele au o
mare importanta in fenomenele de crestere, in mentinerea
tineretii tesuturilor. Caracteristica principala a lamaii o constituie cantitatea mare
de acid citric din suc.
In sanatate: Se recomanda in tratarea infectiilor diverse (pulmonare,
intestinale...), stari febrile, reumatisme, aterioscleroza, varice, fragilitate
capilara, obezitate, anemie, scaderea colesterolului etc.
Cateva retete:
Uz intern
vermifug: se zdrobesc coaja, semintele si pulpa unei lamai. Se pun la macerat
vreme de doua ore intr-un pahar de apa cu o lingurita de miere. Se strecoara,

storcandu-se bine. Se bea la culcare.
contra oxiurilor: samburi pisati, amestecati cu miere, o lingurita in fiecare
dimineata.
contra viermilor intestinali: se mananca cu totul o lamaie bine fiarta.
contra ingrasarii: se taie o lamaie in felii, se adauga o priza de musetel, dupa
care se oparesc cu o cana de apa in clocot. Se lasa sa se macereze peste
noapte. A doua zi dimineata, se bea lichidul strecurat, pe nemancate.
Uz extern
pentru maini: in loc de sapun - suc de lamaie cu putina sare.
coatele aspre se freaca in fiecare seara cu jumatati de lamaie.
dureri de cap : comprese cu suc de lamaie pe tample.
unghii fragile : se aplica suc de lamaie pe unghii, dimineata si seara, vreme
de 10 zile.
otite: doua picaturi de lamaie in conductul auditiv.
contra conjunctivitelor, blefaritelor si a altor boli de ochi: 1-2 picaturi de lamaie
in ochi.
pe rani infectate: suc de lamaie pur sau diluat.
AFINELE
Cu fructul lor ca niste margele negre, brumate, afinele
inglobeaza in ele toata energia solara captata pe platourile
muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor inaltimi,
facute special, parca, pentru a completa hrana destul de saraca
a oamenilor de munte. O portie de afine valoreaza cat 3-4 casete
cu vitamine, cu specificatia ca vitaminele A, E, F, PP si B (B1 si
B2) continute de afine sunt mult mai usor de asimilat, deoarece
sunt in formula naturala. Cat despre actiunile terapeutice, lista impresioneaza
nu atat prin marime, cat prin efectul neobisnuit al acestor alimente-medicament
sau, mai bine zis, medicamente-aliment care sunt afinele. Fructul proaspat de
afin, dar mai ales cel uscat, ajuta la regenerarea vaselor de sange, la
normalizarea glicemiei si la regenerarea purpurei retinei, creste sensibilitatea
fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizeaza infectiile din intestin, dilata
usor vasele coronare, protejeaza organismul contra radioactivitatii. Mirtilina, o
substanta continuta de fructe si frunze, penetreaza celula bacteriei si ii slabeste
vitalitatea, iar administrata intern, scade glicemia. Pigmentii care dau nuanta
albastruie fructului protejeaza corpul impotriva radioactivitatii si regleaza
anumite procese imunitare. Din lista de afectiuni in care se folosesc cu succes
fructele de afin am selectat cateva: Ateroscleroza cerebrala, tulburari de
circulatie encefalica - se consuma in fiecare zi 200-300 g de fructe proaspete,
inainte de fiecare masa. In afara sezonului se consuma o lingurita de pulbere
de afine uscate de trei ori pe zi. Diaree, enterocolita de fermentatie - pulberea
de afine uscate este un leac care actioneaza fara gres in aceste afectiuni. In
cazurile acute se ia o lingurita rasa din doua in doua ore. Suplimentar, se poate
bea un ceai cald din fructe si frunze pentru rehidratare.
Enterocolite de putrefactie - se face o cura de afine proaspete - 300-500 g zilnic
- repartizate in trei portii egale. Prima portie se ia dimineata pe stomacul gol, iar
restul inainte de mesele principale. Oxiuroza - se face un macerat dintr-o

lingura de fructe zdrobite la 400 ml apa rece; in afara sezonului, se pune
pulbere de fructe in apa si se lasa la temperatura camerei, vreme de 8 ore; se
bea in trei reprize, in decursul unei zile.
Diabet, maladii vasculare ale diabeticilor - se pun la inmuiat de seara pana
dimineata doua linguri de frunze maruntite in jumatate de litru de apa.
Dimineata se strecoara, se pune licoarea obtinuta deoparte, iar frunzele se
oparesc cu o cana de apa clocotita si se lasa sa se raceasca 20 de minute. Se
combina cele doua extracte si se bea acest amestec, pe parcursul unei zile, pe
stomacul gol. Tratamentul se tine 40 de zile, apoi se face pauza 14 zile, dupa
care se repeta. Infectii urinare - se folosesc fructele uscate si macinate, se ia
cate un varf de cutit din doua in doua ore. Se poate face si o tinctura dintr-o
cana de afine zdrobite si frunze de afin taiate marunt, peste care se toarna
patru cani de alcool diluat (50?) sau rachiu. Se lasa la macerat 10-14 zile, timp
in care sticla se scutura de doua-trei ori pe zi. Se strecoara in sticle inchise la
culoare. Se consuma circa doua-trei linguri pe zi.
Arterite ale membrelor inferioare, sechele dupa infarct, coronarite - se bea
macerat de fructe uscate (o lingurita de pulbere la un pahar de apa) in cure de
sase luni, doua-trei pahare pe zi.
Tulburari specifice varstei a treia - o serie intreaga de probleme, cum ar fi
tulburarile vasculare, tulburarile de vedere (presbitia) si senilitatea se
atenueaza daca se bea zilnic jumatate de litru din preparatul obtinut prin
combinarea unei cani de macerat la rece de afine cu o cana de decoct de afine.
Maceratul se obtine la fel ca in reteta anterioara, in timp ce decoctul se obtine
astfel: o lingura de fructe zdrobite se fierb 2-3 minute intr-o cana de apa, se
lasa la racit, dupa care se combina cu maceratul.
Candidoza bucala si digestiva - jumatate de kilogram de afine proaspete
consumate zilnic, vreme de o saptamana, elimina aceasta afectiune, care de
altfel este destul de refractara la tratamentele clasice.
Tulburari produse de folosirea antibioticelor - sechelele abuzului de antibiotice
(tulburari de imunitate, infectii cu ciuperci parazite, tulburari digestive,
hormonale s.a.) sunt atenuate si, gradat, eliminate, daca se consuma doua
saptamani la rand cate 300 g de afine crude. Pe timpul iernii se fac cure
indelungate cu afine, de-a lungul carora se beau una-doua cani de macerat de
afine uscate zilnic.
Faringite, stomatite, afte - se face o infuzie din doua lingurite de afine uscate
zdrobite, peste care se toarna 200 ml apa clocotita; se infuzeaza 20-30 minute.
Se face gargara de mai multe ori pe zi, din care una inainte de culcare. Micoze,
eczeme, rani sangerande - se fierbe o lingurita de fructe uscate intr-un pahar de
apa, vreme de 5 minute, la foc domol; se filtreaza, dupa care cu solutia obtinuta
se fac lotionari cu un tampon de vata; fructele ramase dupa filtrare se aplica pe
locul afectat sub forma de cataplasme, folosindu-se un pansament steril.
MURELE
Forma fructelor si a frunzelor, micii spini de pe tulpina recomanda murele ca
fiind un fel de verisor primar, ceva mai salbatic, al zmeurei. De altfel, murele au
in linii mari aceleasi proprietati terapeutice ca si zmeura. Cele mai

importante virtuti tamaduitoare le au frunzele de mur, care sunt
dezinfectante, cicatrizante, reglatoare hormonale si antihemoragice
redutabile. Fructele sunt depurative, racoritoare, usor astringente,
laxative in stare proaspata si antidiareice in stare uscata; in
medicina populara, fructele erau frecvent folosite pentru a trata
raguseala si bolile de gat, in general. Iata un mic indrumar terapeutic pentru
mure:
Constipatie - cu 15 minute inainte de fiecare masa se mananca 3-4 pumni de
mure proaspete, dupa care se iau 1-2 lingurite de miere.
Dureri de gat, raguseala - jumatate de pahar de mure proaspete se combina cu
un pahar si jumatate de miere lichida si se amesteca bine, dupa care se lasa sa
se intrepatrunda intr-un borcan inchis, vreme de 40 de zile. Se consuma ca
atare sau filtrat, patru-sase lingurite pe zi.
Ciclu menstrual prelungit ori cu sangerari abundente - se ia o
lingurita de fructe uscate si una de frunze, se oparesc cu o cana
de apa fierbinte si se lasa la infuzat vreme de 20 de minute. Se
bea acest ceai ceva mai fierbinte, indulcit cu miere, trei-patru
cani pe zi.
Infectii urinare - o lingura de frunze de mur, una de frunze de afin si o lingurita
de fructe de afin se
pun la inmuiat de seara pana dimineata in jumatate de litru de apa. Dimineata
se strecoara, iar plantele care raman se oparesc cu jumatate de litru de apa
fierbinte, dupa care se asteapta sa se raceasca. La sfarsit, se combina cele
doua licori, obtinandu-se aproximativ un litru de ceai, din care se bea cate o
jumatate de cana din ora in ora. Diaree - se ia din doua in doua ore o jumatate
de lingurita de frunze uscate si, eventual, un varf de cutit de mure uscate.
Leucoree - o lingura de frunze de mur se oparesc cu jumatate de cana de apa,
dupa care se lasa la racit. Se fac spalaturi cu irigatorul, de doua ori pe zi, vreme
de o saptamana, dupa care se face o pauza de cinci zile. La nevoie,
tratamentul se reia; pentru a reduce inflamatia, in ceai se adauga si jumatate de
lingurita de flori de musetel. Hemoroizi, fisuri anale - cinci linguri de frunze se
oparesc cu doi litri de apa clocotita, se lasa la racit, dupa care se filtreaza. Se
face o baie de sezut cu acest extract vreme de 10 minute, dupa care se
strecoara printr-un tifon, frunzele ramase folosindu-se pentru o cataplasma ce
se tine o ora pe anus.
Fructe si calorii
Ananasul
Descoperit de Cristofor Columb in Antile, deliciosul ananas a ajuns in Europa abia in secolul al XVI-lea.
Aici el si-a cistigat repede adepti, fiind cultivat ulterior in sere.
100 de grame de ananas proaspat contin:
Calorii: 52;
Glucide: 12 g;
Indice glicemic: 66;
Fibre: 1,2 g;
Vitamina C: 25 mg.
100 de grame de ananas din compot contin:
Calorii: 83;
Glucide: 20 g;
Fibre: 3 g;
Vitamina C: 15mg;
Vitamina E: 3,2 mg.
Banana
Bananierul este o planta erbacee, lipsita de trunchi lemons, ale carui tulpini dispar
dupa perioada de formare a fructelor. Iata de ce Buddha a facut din bananier simbolul
fragilitatii lucrurilor. Inteleptul meditind asupra caracterului trecator al lucrurilor,
infatisat la poalele unui bananier, reprezinta una din temele clasice ale picturii
chineze. Bananierul a existat in acelasi timp, din cele mai vechi timpuri, si in America,
incasii considerindu-l un arbore productiv. Bogat in amidon, acesta este un aliment
tipic pentru tarile tropicale.
100 de grame de fruct contin:
Calorii: 83;
Glucide: 19 g;
Fibre: 3,4 g;
Vitamina C: 10 mg.
Caisa
Caisul a fost cunoscut in China inca de acum 5.000 de ani. Dupa ce a traversat India si Persia, el a ajuns
pe malul Mediteranei. Fructul sau foarte nutritiv, racoritor, astringent (in stare proaspata), laxativ (in stare
uscata) il recomanda in anemii, astenii, insomnii, convalescente, diaree sau constipatie.
100 de grame de caise proaspete contin:
Calorii: 44;
Glucide: 10g;
Fibre: 2,1 g;
Vitamina C: 7 mg.
100 de grame de caise uscate contin:
Calorii: 27;
Glucide: 63 g;
Fibre: 3 g;
Vitamina C: 2,5 mg.
Curmala
Fructe ale palmierului, curmalele sint cunoscute din cele mai vechi timpuri. In Sumer, Mesopotamia,
curmalul era considerat un arbore sacru. In Biblie, el este simbolul celui drept, daruit cu binecuvintarea
cerului. In Egipt, curmalele faceau parte din alimentatia cotidiana, iar arborele a servit la sculptarea
coloanelor ce simbolizau stilpii pe care se sprijinea lumea. Valoarea energetica si savoarea deosebita au
facut din curmale un aliment si un medicament in acelasi timp (ele previn imbatrinirea, iar dupa unele date
sint anticanceroase).
100 de game de curmale contin:
Calorii: 30;
Glucide: 73 g;
Fibre: 8,7 g;
Magneziu: 59 mg.
Grepfrutul
Originar din Asia, el s-a cultivat vreme indelungata in India si Japonia, dupa care a ajuns
in Florida. Fructul de grepfrut este aperitiv, tonic, depurativ, digestiv, fiind indicat in
anorexii, dispepsii, insuficienta biliara, afectiuni febrile si pulmonare.
Calorii: 43;
Glucide: 10 g;
Fibre: 0,6;
Vitamina C: 40 mg;
Magneziu: 10 mg.
Kiwi
Kiwi (numele sau adevarat fiind actinidia) este un fruct originar din China. Bogat in vitamina C, el
protejeaza organismul contra multor maladii. Este un excelent fruct de iarna.
Calorii: 57;
Fibre: 1,5 g;
Vitamina C: 94 mg;
Magneziu: 27 mg.
Lamiia
Se presupune ca lamiiul este originar din India, din partea de nord a acesteia. De aici, el a ajuns in China,
catre 1900 i.Hr., pentru a reveni apoi in Persia. In jurul anilor 900, lamiiul a ajuns pe coastele Mediteranei,
fiind cultivat mai ales in Spania si Portugalia. Fructul este racoritor, tonic al sistemului nervos central,
diuretic, antiscorbutic, remineralizant, depurativ. Este indicat in anemii, astenii, TBC, demineralizari,
crestere, convalescenta, reumatisme, ateroscleroza, precum si astm, bronsita, gripa, cefalee.
Calorii: 32;
Glucide: 8 g;
Fibre: 1 g;
Vitamina C: 80 mg.
Mandarina
Originar din China, mandarinul a fost sacralizat la Pekin. Aici, fiii cerului i-au acordat omagiul cuvenit,
inainte ca el sa ia drumul matasii si sa ajunga in Europa, pe coastele Mediteranei. Ca proprietati,
mandarina este comparabila cu portocala, dar contine mai putine minerale. Fructul este energetic si
inlesneste evacuarea intestinala.
Calorii: 47;
Glucide: 11 g;
Fibre: 1,9 g;
Vitamina C: 30 mg;
Calciu: 33 mg.
Marul
Plasat sub protectia Pomonei, zeita abundentei, marul era des cultivat in livezile din
antichitate. Marul a avut de-a lungul istoriei mai multe sensuri, fiind considerat un
mijloc al cunoasterii, Arbore al vietii sau al Stiintei binelui sau raului: marul Discordiei,
atribuit lui Paris, merele de aur din Gradina Hesperidelor, marul mincat de Adam si
Eva etc. In afara de aceasta, marul ca fruct a fost considerat un aliment-medicament,
devenind un punct de referinta in alimentatia dietetica. Este tonic, racoritor, antiseptic
intestinal, depurativ sanguin si este indicat in astenii, surmenaj, reumatism, artritism, stari febrile, insomnii,
nervozitate, cefalee.
100 de grame de mere contin:
Calorii: 51;
Glucide: 12 g;
Fibre: 2 g;
Vitamina C: 5 mg;
Magneziu: 12 mg.
Para
Parul este originar probabil din partea de nord a Indiei. In China, floarea sa alba era considerata simbol de
doliu si al caracterului efemer al existentei. Desi a existat mult timp in stare salbatica, fructele sale
raminind putin comestibile, romanii din timpul lui Pliniu cunosteau peste 40 de varietati de par. Fructul este
depurativ, laxativ, remineralizant si nutritiv, fiind indicat in anemii, surmenaj, TBC.
Calorii: 55;
Glucide: 13 g;
Fibre: 2,3 g;
Vitamina C; 3 mg;
Magneziu: 7 mg.
Piersica
Piersicul in floare era celebrat in China si Japonia, fiind un simbol al innoirii si al fecunditatii.
Sarbatorile tinute in Japonia in cinstea florilor de piersic (Momo) adauga la aceasta si notiunea
de puritate si fidelitate. Piersicul a traversat apoi India si Persia, pentru a ajunge la romani,
care l-au primit cu bratele deschise.
Calorii: 50;
Glucide: 12 g;
Fibre: 1,4;
Vitamina C: 8 mg;
Magneziu: 8 mg.
Portocala
Originar din China, portocalul a urmat ca si mandarinul drumul matasii. Ulterior, el a ajuns pe coastele
Mediteranei, facind parte, alaturi de maslini, din peisajul mediteranean. Portocalele sint unele din cele mai
bune fructe de iarna, suplinind carentele vitaminice. Portocala este remineralizanta, antiinfectioasa,
digestiva, diuretica si laxativa. Este indicata in convalescente, anemii, anorexii, demineralizari si
prevenirea bolilor infectioase.
Calorii: 39;
Glucide: 8,5 g;
Fibre: 2 g;
Vitamina C; 50 mg;
Magneziu: 13 mg.
Prunul
In pictura Extremului Orient, prunul este in primul rind un simbol al primaverii, dar in acelasi timp, inflorind
la sfirsitul acesteia, el indica reinnoirea, tineretea care se afla pe punctul de a se manifesta. In Japonia,
prunul apare printre plantele purtatoare de noroc. Fructele prunului sint energetice, diuretice, laxative, fiind
indicate in astenii, anemii, surmenaj, ateroscleroza.
Calorii: 52;
Glucide: 12 g;
Fibre: 2,5;
Vitamina C: 3 mg;
Magneziu: 8 mg.
Smochina
Smochinele sint unele din fructele cele mai cunoscute in vechime. In Egipt, smochinul avea un sens
initiatic, fructele fiind degustate de preoti, inainte de ceremonii. Ele mai erau utilizate in terapeutica. Pliniu,
spre exemplu, recomanda smochinele, afirmind ca ele sint hrana atletilor. Smochinele sint tonifiante,
nutritive, diuretice si laxative, fiind recomandate in astenii, stari acute, inflamatii urinare si pulmonare. Ele
se recomanda copiilor, adolescentilor, convalescentilor, batrinilor si sportivilor.
100 de grame de smochine proaspete contin:
Calorii: 54;
Glucide: 12 g;
Fibre: 2,5;
Potasiu: 250 mg;
Calciu: 42 mg;
Magneziu: 20 mg.
100 de grame de smochine uscate contin:
Calorii: 27;
Glucide: 62 g;
Fibre: 18,5;
Potasiu: 983 mg;
Magneziu: 70 mg.
Strugurele
Vita-de-vie trecea, in regiunile din jurul vechiului Israel, drept un arbore sacru fiind, alaturi de maslin, unul
dintre arborii mesianici.
Textele evanghelice fac din vie un simbol al impatiei cerului, al carui rod este Euharistia.
Strugurele de masa, alb sau negru, este un fruct excelent, ornind mesele de mii de ani. Este diuretic,
remineralizant, energetic, stimulant si decongestionant hepatic, fiind recomandat in anemii,
convalescente, remineralizare, dispepsii, dermatoze, intoxicatii.
100 de grame de struguri proaspeti contin:
Calorii: 73;
Glucide: 16 g;
Indice glicemic: 46.
100 de grame de struguri uscati contin:
Fibre: 0,9 g;
Vitamina C: 4 mg;
Magneziu: 7 mg.
Fructe de iarna (nuci, alune si migdale)

Caracteristici principale
Nucile, alunele si migdalele proaspete (in special cele culese putin inainte de deplina lor maturitate) au o
compozitie deosebita, diferentiindu-se de alte fructe prin urmatoarele caracteristici:
a) Bogatia mare de lipide, sau substante grase, care sint constituite in majoritate
din acizi grasi nesaturati; (acizii saturati nu depasesc 8-10 la suta). Nucile sint
bogate in special in acizi grasi polinesaturati (72 la suta din totalul acizilor grasi), iar
alunele si migdalele contin in majoritate acizi mononesaturati, respectiv 76 la suta si
68 la suta din totalul acizilor grasi.
b) Continutul in apa al fructelor uscate este moderat (20-40 la suta), fata de cel al
fructelor proaspete, care este de circa 85 la suta.
c) Nivelul glucidelor este modest la fructele uscate: 5-7 la suta si circa 10 la suta la cele proaspete.
d) Aportul proteinic este superior celorlalte fructe, variind intre 8 si 11 la suta. Aceste proteine contin toti
acizii aminati esentiali: metionina, cistina si lisina.
e.) Aportul energetic deosebit este furnizat in proportie de 80 la suta de lipide: 525 kcal (2195 kjouli) in
cazul nucilor proaspete, 385 kcal (1605 kjouli) in cazul alunelor proaspete (la 100 g).
f) Concentratia mare de minerale si oligoelemente (2-2,6 g la 100 g de fructe). Dintre minerale, valorile
cele mai mari le are potasiul (690 mg la 100 g de nuci), fosforul (510 mg la 100 g de nuci si 230 mg la 100
g de alune). Urmeaza apoi magneziul (130 mg la 100 g de nuci si 56 mg la 100 g de alone) si calciul (44
mg la 100 g de nuci). Oligoelementele sint si ele bine reprezentate: fier (2,4 mg la 100 g de nuci si 1,1 mg
la 100 g de alune); zinc (intre 2,4 si 3,0 mg la 100 g) si cupru (0,21-0,31 mg).
g) Vitaminele sint si ele bine reprezentate: vitamina E, (21 mg la 100 g de alune si 7 mg la 100 g de nuci);
vitaminele din grupa B sint de asemenea bine reprezentate, continutul lor fiind de 2-10 ori mai ridicat decit
in cazul celorlalte fructe. In schimb, provitamina A este prezenta in mica cantitate, la fel si vitamina C.
h) Continutul bogat in fibre (6,5 si 5,5 g la 100 g de alune si respectiv nuci proaspete) constituite in
majoritate din fibre solubile, mai ales din familia pectinelor).
Protejeaza inima
Studiile recente ale unor medici englezi (Fraser, 1992; Spiller, 1992; Durlach, 1993) au demonstrat ca
nucile, alunele si migdalele, sau fructele oleaginoase numite generic nuts, constituie factori protectori
importanti cardiovasculari. Acest lucru este atribuit in primul rind lipidelor si raportului dintre acizii grasi
polinesaturati si saturati (7,4 pentru nuci, 2,7 pentru migdale si 2,2 pentru alune), apoi procentajului
important de acizi grasi monoinsaturati (76 la suta in cazul alunelor si 68 la suta in cel al migdalelor),
procentajului scazut de acizi grasi saturati (8-10 la suta in raport cu continutul lipidic total). Un alt
mecanism posibil ce genereaza acest efect protector cardiovascular ar fi, spun specialisii mai sus
mentionati, si cel al actiunii magneziului. Deficienta de magneziu constituie, dupa cum se stie, un factor de
risc in cazul maladiilor cardiovasculare. Continutul de magneziu al nucilor, alunelor si migdalelor este
ridicat: 15-22 mg. In fine, continutul bogat in fibre, in special solubile, le atribuie nucilor, alunelor si
migdalelor un efect favorabil asupra sanatatii cardiovasculare.
Nuca, un fruct care ingrasa

Nuca (Juglans regia), asa cum am vazut, este un fruct deosebit de caloric. Fructul este bogat in potasiu,
fosfor, cupru, magneziu, vitamine, saruri minerale, diferite uleiuri volatile, materii grase, celuloza, ceea ce
il face sa fie un complement nutritiv de calitate, chiar in cazul in care este consumat in cantitate mica (2550 g). Acelasi lucru se poate spune si despre alune si migdale. Fructul, frunzele, ca si coaja de nuc contin
mult magneziu, a carui lipsa, dupa cum se stie, genereaza tumorile maligne, ateroscleroza, accidentele
cerebrale si astmul bronsic, precum si alte boli destul de serioase. Frunzele de nuc au o actiune puternic
bactericida, astringenta, hipoglicemianta si tonifianta. Se folosesc pentru tratamentul TBC-ului pulmonar,
al bolii Basedow, al unor infectii ale tubului digestiv, precum si al unor boli de piele.
Cum pregatim diverse decocturi, infuzii si tincturi si la ce folosesc

Decoctul de frunze de nuc se pregateste in felul urmator: peste o lingura de frunze maruntite se toarna 2
pahare de apa. Se fierbe timp de 15 minute in vas acoperit cu capac, dupa care se strecoara. Se
administreaza cite un pahar de trei ori pe zi. Decoctul poate fi folosit si pentru
clatirea gitului, in caz de inflamatie. In caz de podagra sau reumatism, foarte
eficiente sint baile la temperatura camerei (un litru de decoct la o baie). In
hemoragiile nazale este deosebit de eficient praful obtinut din frunzulitele de nuc,
aflate in apropierea fructului necopt.
Uleiul de nuca se prepara in felul urmator: se pun nucile verzi intr-un vas de sticla,
se toarna deasupra ulei de masline, dupa care se inchide bine vasul si se lasa timp
de 40 de zile la soare. Se strecoara si se pastraza la loc intunecos si uscat. Acest
ulei se foloseste in dermatoze, litiaza renala, enurezis, varice, arsuri si rani care se vindeca greu. Infuzia
din membrana nucilor este un mijloc eficient in angina: peste o lingurita de membrane maruntite se toarna
un pahar de apa clocotita si se lasa 2-3 ore. Se clateste gitul de citeva ori cu infuzie calduta. Tinctura
obtinuta din membrana despartitoare interna este recomandata in mastopatii si fibrom uterin: se iau
membranele de la 20-25 de nuci, se toarna peste ele o jumatate de pahar de alcool sau votca si se lasa
timp de 10 zile la loc uscat si intunecos. Se iau cite 20 de picaturi in putina apa, cu 20-30 de minute
inainte de masa.
Cum folosim nucile coapte
Fructele coapte sint recomandate in caz de aciditate prea mare a stomacului (2-3 nuci pe zi), de
asemenea in hipertensiune: 5-6 nuci pe zi, vreme de 50 de zile, de preferinta amestecate cu miere. Se
face o pauza de doua luni, dupa care se repeta tratamentul.
Miezul de nuca este recomandat in caz de slabiciune generala si extenuare. Se poate pregati in acest caz
o bautura energetica dintr-un pahar de suc proaspat de fructe, amestecat cu miez de nuca si miere.
Care sint contraindicatiile

Nucile sint contraindicate in boli ale intestinului.
Aluna este nutritiva si energetica
Aluna (Corylus avelana) este de asemenea foarte nutritiva si energetica. Ea contine calciu, fosfor, clor,
sodiu, fier, cupru, vitamine, materii grase si azotate, celuloza.
Fructul este indicat in anemii, litiaze urinare, meteorism si diaree. Nu sint recomandate
insa mai mult de 8-10 fructe pe zi.
Ce proprietati au frunzele de alun

Frunzele de alun au proprietati tonifiante si vasoconstrictoare. Infuzia de frunze de alun se prepara astfel:
peste o lingura de frunze se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa o ora, dupa care se strecoara. Se
administreaza cite 1/3 de pahar, de 3 ori pe zi, cu 20 de minute inainte de masa.
Infuzia de frunze se mai foloseste sub forma de comprese in tratamentul ulcerelor gambelor.
Migdala, un fruct energetic si remineralizant
Migdala (Prunus amygdalis) este un fruct foarte caloric (migdala uscata contine 606 kcal la 100 g). Ea
contine saruri minerale: calciu, fosfor, potasiu, sulf, magneziu, vitamine, materii grase, materii azotate,
celuloza. Este un bun echilibrant nervos, remineralizant, antiseptic intestinal. Fructul necopt este bun
pentru eliminarea sarurilor de metale grele din organism. Fructele coapte, amestecate cu miere, sint
indicate in insomnii, anemii si astm bronsic. Data fiind marea putere nutritiva a migdalelor, acestea trebuie
consumate cu moderatie: 6-10 fructe pe zi, de la caz la caz.
Cum preparam laptele si uleiul de migdale

Laptele de migdale se prepara in felul urmator: se inmoaie migdalele in apa clocotita citeva secunde si se
curata apoi de coaja. Se piseaza apoi cu putina apa rece, pina se obtine un fel de pasta si se amesteca in
cantitati egale cu miere dizolvata. Se recomanda in special batrinilor si copiilor si convalescentilor, in
inflamatii ale cailor urinare si ale intestinului, palpitatii, tuse cu accese violente.
Uleiul de migdale este recomandat ca laxativ usor si in caz de tuse violenta. In amestec cu ulei de nuca si
infuzie de radacina de lemn dulce, este folosit pentru eliminarea calculilor urinari ulei de migdale si de
nuca in parti egale si infuzie preparata din 10 g de radacina de lemn dulce la un pahar de apa clocotita.
Sucuri
Sucurile s-ar putea clasifica astfel:
1. sucuri din fructe
2. sucuri din legume
3. sucuri din plante medicinale
Sucurile de fructe si legume avnd valoare energetic redus, pot nlocui

alimentele concentrate si hipercalorice, reducnd astfel substantial nivelul
energetic al ratiei alimentare, fr a diminua volumul mesei. Dac 100 gr de
pine ofer 230-250 calorii, aceeasi cantitate de pepeni galbeni sau rosii dau
30-40 calorii. Dac 100 gr smntn dau 200-300 calorii, aceeasi cantitate de
mere, pere sau prune, furnizeaz 71-80 calorii.
In continuare sunt prezentate cateva proprietati ale sucurilor din fructe si
legume:
Sucurile scad colesterolul din snge si din bil, prevenind concentrarea si

precipitarea lui n colecist, sub form da calculi. n acelasi timp sucurile
dezintegreaz acidul uric, prevenind pe aceast cale formarea calculilor
renali, pe baz de urati.
n bolile renale, care evolueaz cu cresterea retentiei de ap, ca si n
acelea cu retentie de substante azotate n snge (uree si acid uric),
aceleasi sucuri prin actiunea lor diuretic mpiedic acest inconvenient.
Tot prin efectul diuretic al sucurilor de fructe si legume se influenteaz
favorabil si evolutia insuficientei cardiace; totodat vitaminele si zaharurile
naturale continute de fructe si unele zarzavaturi tonific muschiul inimii,
crescndu-i astfel puterea de contractie.
Sucul de struguri poate acoperi 90-95% din necesittile de vitamina C ale
organsimului.
Sucul de rosii este bogat n acid ascorbic, vitamina C, apoi n caroten, fier,
potasiu. Acest suc stimuleaz secretiile digestive, motiv pentru care luat
nainte de mas este aperitiv, ca si sucul de telin. Sucul de rosii
reprezint o butur reconfortant, cu indicatii speciale n anemii si
convalescent.
Sucul de varz alb reprezint la rndul su un bogat rezervor de
vitamina C, de derivati sulfurosi cu marcat activitate antimicrobian, ca si
de sruri. Contine un principiu activ cu actiune antitiroidian, ca si un
factor cicatrizant n ceea ce priveste ulcerele gastroduodenale, factor
indentificat de cercettori americani nc din 1956 si denumit de ctre
acestia vitamina U.
Sucul de morcovi impresioneaz prin cantittile mari de caroten, motiv
pentru care se bucur de mare trecere n toate bolile tributare lipsei sau
insuficientei de vitamina A din organism.
Sucul de ridichi negre d rezultate excelente n colecistitele si
anginocolitele cronice, mai ale nsotite de constipatie, exercitnd efecte
benefice asupra peristaltismului intestinal, ca si asupra musculaturii
netede a canaliculelor biliare, usurnd n felul acesta secretarea bilei
Sucuri din fructe

Sucul de grepfruit
Contine multe minerale, vitamine (C, B1 si B2, PP), enzime, pectina, acid citric
etc. Este aperitiv, tonic, depurativ, antihemoragic. Este indicat in anorexii,
dispepsii, oboseala, stari febrile, artrita, afectiuni pulmonare. Se administreaza
3 pahare pe zi, inainte de mesele principale. Se consuma ca atare sau indulcit
cu miere.
Sucul de lamiie
Contine acid citric, acid malic, glucide, saruri minerale, oligoelemente, vitamine:
B1, B2, B3, A, C, PP. Este racoritor, bactericid, tonic al sistemului nervos, tonic
cardiac, diuretic, antireumatismal, antigutos, antiscorbutic, remineralizant,
carminativ. Este indicat in infectii diverse, reumatism, guta, ulcere stomacale,
obezitate, ateroscleroza, demineralizare, crestere la copii, diaree, dizenterie,
paraziti intestinali. Se administreaza intr-o jumatate de pahar de apa indulcita,
numarul de lamii stoarse crescind progresiv pina la 8-10 lamii pe zi. Dupa o
cura de o luna, numarul de lamii stoarse incepe sa descreasca. Combinatia
dintre sucul de lamiie, morcov, sfecla si castraveti ajuta la curatirea ficatului, a
rinichilor si vezicii biliare si in general a organismului de toxine. In perioada
folosirii acestor sucuri este indicat sa se renunte la carne, amidon, zaharuri.
Sucul de mere
Contine zaharoza, celuloza, pectina, saruri minerale, vitamine: B1, PP, A, C.
Este diuretic, tonic muscular, racoritor, antiseptic intestinal, laxativ, depurativ
sanguin, antireumatismal. Este indicat in astenie fizica si intelectuala, anemie si
demineralizare, reumatisme, guta, obezitate, stari febrile, gastrita, ulcer gastric,
insomnii, cefalee. Sucul de mere este unul dintre cele mai apreciate sucuri
pentru toate virstele. Se administreaza cite 3-4 pahare pe zi, inainte de masa.
Combinat cu celelalte sucuri mai putin placute la gust, le da o aroma deosebita.
Sucul de pere
Contine acizi, hidrati de carbon, pectina, vitamine: A, B1, B2, PP, C, saruri
minerale. Este diuretic, antiputrid, laxativ, sedativ, racoritor. Se recomanda in
reumatisme, guta, astenie, surmenaj, TBC, sarcina, diaree. Se recomanda cite

2-3 pahare de suc pe zi, cu 30 de minute inainte de mese.
Sucuri din legume
Sucul de ardei gras

Sucul de ardei gras contine o mare cantitate de siliciu necesar unghiilor, parului
si glandelor sebacee. Ajuta la curatarea pielii de petele inchise la culoare. Este
bun in colici intestinale, crampe, meteorism. Sucul este mai eficient daca este
combinat cu suc de morcov si de spanac, in proportie de 1:2:2. Se bea cu
inghitituri mici, cu 30 de minute inainte de mesele principale.
Sucul de cartofi
Sucul de cartofi contine hidrati de carbon, protide, lipide, saruri minerale,
vitamine (B1, B6, C, K). Este hranitor, diuretic, energizant, cicatrizant,
antispasmodic, antiulceros. Este indicat in gastrite, ulcere gastrice si
duodenale, diabet, litiaza biliara, constipatie. Se bea cite 1/2 pahar de 3-4 ori pe
zi, timp de o luna in diabet sau ulcere gastroduodenale. In caz de litiaza biliara,
obezitate, constipatie sau hemoroizi, se bea cite 1/2 pahar de 1-2 ori pe zi.
Daca nu poate fi suportat simplu, se poate amesteca cu miere, suc de morcovi,
cu citeva picaturi de suc de lamiie sau de catina.
Sucul de castravete
Sucul de castraveti contine vitamine (A, B, C), oxid de calciu, magneziu, sulf.
Este racoritor, depurativ, diuretic. Se recomanda in stari subfebrile, intoxicatii, in
reumatism sau guta. Fiind cam fad se foloseste cu suc de telina, de mar sau de
morcov. Se foloseste cu succes in cosmetica pentru tratarea ridurilor.
Sucul de ceapa
Contine vitamine (A, B, C), saruri minerale. Este un bun stimulent al sistemului
nervos, hepatic, renal, diuretic puternic, antiseptic, antiinfectios, antisclerotic,
antireumatismal. Se utilizeaza in astenii, surmenaj intelectual, reumatism,
afectiuni respiratorii (guturai, bronsita, astm), gripa, diabet, ateroscleroza,
obezitate, impotenta, prostatite, edeme. Se poate amesteca cu putin suc de
telina sau de morcovi, sau cu citeva picaturi de lamiie; se poate bea de

asemenea diluat cu apa (cite 1/2 pahar de 2 ori pe zi).
Sucul de fasole verde
Contine vitamine: A, B, C, saruri minerale, hidrati de carbon, oligoelemente.
Este diuretic, depurativ, antiinfectios, tonic hepatic. Se foloseste in reumatism,
guta, diabet, litiaza renala. Se administreaza cite 1/2 pahar pe zi.
Sucul de ridiche neagra
Contine vitaminele B si C. Este colecistochinetic, aperitiv si digestiv, diuretic,
antialergic, sedativ nervos. Este indicat in litiaze biliare, colecistite, insuficienta
hepatica, afectiuni pulmonare, bronsite cronice, astm, reumatism, guta,
rahitism, alergii, eczeme. Pentru a obtine sucul, se foloseste ridichea cu tot cu
frunze. Se beau 20-50 de grame pe zi, deoarece este foarte puternic. In
cazurile de litiaza biliara se beau zilnic cite 200-400 ml de suc. Se
administreaza de obicei in combinatie cu suc de morcovi, in acest fel ajutind la
refacerea mucoaselor din organism.
Sucul de sfecla rosie
Contine zaharuri, saruri minerale, oligoelemente, vitamine: A, B, C, PP. Este
racoritor, foarte nutritiv si energetic. Se recomanda in anemii, demineralizare,
TBC si chiar si in cancer. Este foarte folositor in cazul epidemiilor de gripa. Este
contraindicat diabeticilor. Nu este indicat sa se consume prea mult suc de
sfecla, deoarece da stari de voma si greturi, ca urmare a efectului de epurare
rapida a substantelor toxice din ficat. Se recomanda un pahar de suc de sfecla
pe zi, repartizat in trei reprize.
Combinatia dintre sucul de lamiie, morcov, sfecla si castraveti ajuta la curatirea
ficatului, a rinichilor si vezicii biliare si in general a organismului de toxine. In
perioada folosirii acestor sucuri este indicat sa se renunte la carne, amidon,
zaharuri.
Sucul de spanac
Contine saruri minerale, oligoelemente, vitamine. Este remineralizant,
antianemic, antiscorbutic, cardiac tonic. Este recomandat in anemii,
convalescenta, scorbut, rahitism, astenie fizica si nervoasa, arsuri. Este foarte

bun pentru curatarea intregului traiect digestiv. Consumat in cantitate de 500 ml
pe zi a vindecat constipatii cronice.
Sucul de varza
Contine saruri minerale, oligoelemente, vitamine: A, B1, B2, C, PP. Este
diuretic, remineralizant. Sucul de varza cruda se recomanda in gastrite, ulcer
gastric si duodenal, bronsite, in eruptii cutanate. Pentru a evita balonarile, este
bine sa se inceapa cu suc de morcov sau de spanac timp de 2-3 saptamini,
dupa care se trece la sucul de varza. Se beau 1-2 pahare de suc de varza pe zi
.
Sucul de telina
Contine saruri minerale, oligoelemente, vitamine. Este aperitiv, tonic al
sistemului nervos si general, remineralizant, diuretic, depurativ,
antireumatismal. Se foloseste in inapetenta, astenie, surmenaj, convalescenta,
demineralizare, reumatism, guta, afectiuni pulmonare, litiaza urinara, impotenta.
Se administreaza cite 1-2 lingurite de 3 ori pe zi inainte de mese, sau cite 1/2
pahar pe zi timp de 15-20 de zile in cure intensive. Favorizind eliminarea
excesului de apa din tesuturi, poate fi folosit in cure de slabire.
Sucuri din plante medicinale
1. Sucul de dragaica (SNZIENE)

- se spal planta proaspt, se stoarce ct este umed cu ajutorul storctorului
electric de uz gospodresc. Se foloseste sucul amestecat cu unt n ulceratii
canceroase si n bolile de piele de natur canceroas. Sucul proaspt de
drgaic mpreun cu alifia de glbenele este indicat n bolile maligne de piele,
ale tiroidei si n cazul gusatilor.
2. Sucul de filimica (GLBENELE)
- se spal frunzele, tulpinile si florile si se trec n stare umed prin storctorul
electric de uz casnic. Se foloseste mpotriva cancerului pielii. Hemangionul uns
de cteva ori pe zi, timp mai ndelungat, l face s dispar, la fel semnele din
nastere (petele colorate) sau keratoza senil (petele de btrnete).
3. Sucul de ghiocei
- florile se pun ntr-un vas, se toarn deasupra zeama de la 2 lmi bine
coapte, se agit bine astfel nct florile s se mbine cu sucul de lmie. Se pun
florile ntr-un sculet de in, strecurnd lichidul prin tifon. Sucul obtinut se
pstreaz n sticl nchis la culoare, acoperit cu dop de cear, la rece. nainte
de culcare se nmoaie un tampon de vat n sucul de ghiocei, se freac zonele
ptate ale pielii si minile. Se recomand folosirea sucului pn la disparitia
complet a pistruilor sau petelor nchise la culoare de pe fat, gt si mini.
4. Sucul de papadie
Este unul dintre cele mai pretioase tonice. Este bogat in saruri minerale si
oligoelemente. Este bogat mai ales in magneziu si fier. Este tonic, aperitiv,
depurativ sanguin, diuretic, antiputrid, antiscorbutic. Este indicat in litiaze biliare,
reumatism, guta, anemie, astenie, obezitate, hemoroizi, celulita. Se beau 2-3
cesti pe zi, inaintea meselor principale. Sucul de papadie obtinut din frunze si
radacini, combinat cu suc de frunze de gulie, ajuta la vindecarea bolilor de
oase, intareste coloana vertebrala, previne formarea cariilor.
Plante medicinale
ANASONUL (FOENICULUM VULGARE)

Contine: vitaminele A, B, C, calciu, fosfor, potasiu, sulf, fier, esent
aromatic.
PROPRIETTI:
Tonic, antiseptic, diuretic, aperitiv, vermifug, emenagog, galactogen.
RECOMANDARE:
Astenie, reumatism, migren, ameteli, tuse, vom psihogen,
dureri gastrice, digestii lente, flatulent, spasme intestinale,
menstre insuficiente, dureroase.
MOD DE FOLOSIRE:
* Bulbul crud, ca aperitiv. Crud sau fiert, ca telina.
* Frunzele trecute prin sit, ca adaus la legume grele ca fasolea, bobul,
usureaz digestia.
* Infuzie de frunze, 30 gr. la 1 litru de ap, se consum o ceasc dup
mese.
* Infuzie de seminte, 1 lingurit la o ceasc de ap, fierte 30 de secunde,
infuzat 10 minute, se consum o ceasc dup mese n caz de astm,

tuse convulsiv, digestii lente, spasme intestinale.
* Decoct de rdcin, 30 gr. la 1 litru de ap, n cazul menstrelor
dureroase.
ASMATUI (CEREFOLIUM SATIVUM)

Contine: vitamine, fier, esente.
PROPRIETTI:
A. UZ INTERN:
Stimulent, depurativ, diuretic, aperitiv, stomahic, colagog, laxativ,
antiseptic respirator, anticanceros.
B. UZ EXTERN:
Antioftalmic, antilptos, rezolutiv.
RECOMADARE:
A. UZ INTERN:
Scrobut, gut, reumatism, litiaz renal, hepatism, icter, bronsite,
afectiuni pulmonare cronice, astm umed, laringit, edeme, stri
canceroase.
B. UZ EXTERN:
Dermatoze, prurit, cancer epitelial, hemoroizi, blefarit, afectiuni oculare,
ngrijirea fetei.
MOD DE FOLOSIRE:
A. UZ INTERN:
* Ca aperitive ciorbe, salate.
* Infuzie din o mn la 1 litru de ap, se opreste 10
minute, se beau 3 cesti pe zi.
*n constipatii rebele, sup cu verdeturi, o mn de
asmtui, una de mcris, una de sfecl, una de lptuc, la
1 litru de ap, se fierb, se adaug sare, unt. Calmeaz
setea.
* Zeama cu cicoare slbatec, lptuc, ppdie n prti
egale, dozat la 100-120 gr., este utilizat contra colicilor
hepatice.
B. UZ EXTERN:
* Zeam, cte 2 picturi n ochi, de 3 ori pe zi, contra oftalmiilor tenace.
* Infuzie n comprese oculare, pentru piele gras sau ridat, n gargare,
contra ulceratiilor faringiene.
* Cataplasme, contra hemoroizilor, pe plgi canceroase, pe sni, la
femeile care alpteaz, pentru a opri lactatia.
* Frunze strivite, peste ntepturi de insecte, peste contuzii, degerturi,
plgi atone, ulcere.

* Decoct utilizat la splatul suprafetelor iritate ale feselor copiilor mici.
ALBSTRELE (CENTAURA CYANUS FAMILIA COMPOSITAE)

Contine: tanin, glucozid, centaurina, pigment antocianic, cianina,
mucilagii.
PROPRIETTI:
Astringent, creste diureza, calmant.
MOD DE FOLOSIRE:
* Antidiareic, diuretic, calmant - infuzie 1 1 lingurit de flori la 300 ml. ap
clocotit, se las 20 de minute, se bea cldut n 3 reprize naintea
meselor principale, cu 1 or nainte.
* Extern sub form de cataplasm, comprese pentru ochi.
ARNICA (ARNICA MONTANA FAMILIA COMPOSITAE)

Contine: colin, alcooli terapeutici, coloranti de natur
carotinoid.
PROPRIETTI:
Antiseptic, cicatrizant, decongestiv.
MOD DE FOLOSIRE:
* Laringita acut, plgi - infuzie din 2 lingurite de flori la 200 ml.
de ap clocotit, se face gargar la 3-4 ore.
* Tinctur, ca cicatrizant, antiseptic n rni, 15 gr. la 100 ml. de ap.
* Nu se administreaz intern, provocnd deranjamente gastrointestinale,
hipertensiune arterial.
ZMEURUL (RUBUS IDAEUS FAMILIA ROSACEAE)
Contine: ap, materii azotate, materii grase, materii extractive, zaharuri,

celuloz, cenusi, acid citric, malic, salicilic, fragarin, vitamina C. Datorit
levulozei este indicat diabeticilor.
PROPRIETTI:
* Tonic, stomahic, aperitiv, depurativ, diuretic, laxativ, sudorific, rcoritor.
RECOMANDARE:
* Astenie, dispepsii, dermatoze, gut, constipatie, insuficienta transpiratiei,
afectiuni febrile, temperamente bilioase.
MOD DE FOLOSIRE:
* Fructul ca atare.
* Sucul de zmeur, cu cel de coacze, diluat n ap, este rcoritor n stri
febrile, infectioase, rujeol, scarlatin, greutate gastrointestinal, inflamatii
urinare, febre bilioase.
* Frunzele au proprietti astringente, diuretice, laxative.
* Salat de zmeur, fragi, coacze, ndulcit, sampanizat, consumat rece,
jeleu, gem.
Plante medicinale indicate n tratamentul aterosclerozei

- Anghinarea: infuzie dintr-o lingura de frunze la 500 ml de apa clocotita.
Se beau 2 ceaiuri pe zi: unul dimineata, pe stomacul gol, iar celalalt fractionat, cu 30 de minute inaintea
meselor principale;
- Coacazul negru: decoct din 5 g de fructe la 100 ml de apa.
Se beau cite 2 cani pe zi;
- Coada calului: decoct din 2 linguri de planta la un pahar de apa.
Se fierbe 5 minute.
Se bea cite 1/3 pahar, de 3-4 ori pe zi.
- Iarba mare: decoct din 2 lingurite de planta la un pahar de apa.
Se lasa 3 ore, apoi se fierbe 10 minute.
Se beau cite 2 pahare, de 3 ori pe zi.
Durata tratamentului: 1 luna;
- Macesul: decoct din 2-5 g de fructe la 100 ml de apa.
Se beau cite 2 cani pe zi;
- Mesteacanul: infuzie din 2 linguri de frunze la 250 ml de apa clocotita.
Se bea pe parcursul unei zile;
- Paducelul: infuzie dintr-o lingurita de flori, frunze si fructe la 250 ml de apa clocotita.
Se bea cite o cana pe zi;
- Papadia: infuzie din 1-2 lingurite de frunze si parti aeriene ale plantei la 250 ml de apa clocotita. Se
beau cite 2-3 cani pe zi.
Se poate pregati de asemenea si un decoct din 3 linguri de radacina de papadie la 2 pahare de apa. Se
fierbe 15 minute la foc mic.
Se ia cite o lingura de 2 ori pe zi, cu 30 de minute nainte de masa (radacinile se scot primavara devreme,
inainte de aparitia frunzelor, sau toamna, dupa ce au cazut frunzele).
Durata tratamentului: 1 luna;
- Paducelul: infuzie din 30 gr de fructe la 1 pahar de apa clocotita.
Se lasa 2 ore, dupa care se bea ca un ceai obisnuit;
- Patlagina: infuzie dintr-o lingura de frunze de patlagina la un pahar de apa clocotita.

Se lasa timp de o ora si apoi se bea toata doza in decurs de o ora.
Se poate folosi si sucul din frunze proaspete: se stoarce sucul, se amesteca in parti egale cu miere, se
fierbe 20 de minute.
Se iau cite 2-3 linguri pe zi. Se poate pastra n frigider.
Durata tratamentului: 3-4 saptamini;
- Saschiul mic: decoct din 2 lingurite de frunze la 250 ml de apa.
Se beau 1-2 cani pe zi.
- Scorusul: decoct din 200 g de coaja de scorus pisata (culeasa la nceputul primaverii).
Se fierbe timp de 2 ore la foc mic.
Se iau cite 20-30 ml de 3 ori pe zi, cu 30 de minute nainte de masa;
- Trifoiul de cimp: tinctura din 40 g de planta la 50 ml de alcool de 40 la suta.
Se lasa 10 zile, iar apoi se iau cite 30 ml, dupa masa sau inainte de culcare.
- Viscul: macerat din 3 lingurite de frunze la 500 ml de apa fiarta si racita.
Se lasa timp de 8 ore.
Se bea pe parcursul unei zile.
Amestecuri din plante
- Se amesteca 20 g de coada soricelului cu 20 g de visc.
Peste 2 lingurite de amestec se toarna un pahar de apa clocotita.
Se lasa 2 ore, dupa care se bea pe parcursul unei zile;
- Se amesteca 10 g de ruta cu 30 g iarba mare si 30 g coada calului.
Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa rece.
Se lasa 4 ore, dupa care se fierbe 4 minute.
Durata tratamentului: o luna;
- Se amesteca 5 g de arnica cu 20 g de coada soricelului si 20 g de sunatoare.
Peste o lingura din acest amestec se toarna un pahar de apa rece.
Se lasa 2-3 ore, dupa care se fierbe 5 minute si se mai lasa 15 minute, iar apoi se strecoara.
- Se amesteca 10 g de fructe de chimen cu 10 g ruta, 10 g de roinita, 15 g de radacina de valeriana, 20 g
de flori de saschiu, 20 g de flori de paducel, 30 g de iarba mare si 20 g de fructe de maces.
Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa clocotita.
Se lasa o ora.
- Se amesteca 20 g de frunze de roinita cu 10 g de flori de lacramioare de mai si 30 g de
ruta.
Peste o lingurita din acest amestec se toarna un pahar de apa rece.
Se lasa 3 ore, dupa care se fierbe 5 minute si se mai lasa inca 30 de minute, iar apoi se strecoara.
- Se amesteca 30 g de ruta cu 20 g de cimbrisor si 40 g de frunze de roinita.
Se lasa 3 ore, apoi se fierbe 5 minute si se mai lasa 15 minute.

Se bea pe parcursul intregii zile.
- Se amesteca 15 g de ruta cu 25 g de frunze de paducel, 25 g de flori de paducel si 10 g de radacina de
valeriana.
Se lasa 3 ore, se fierbe 4 minute, dupa care se mai lasa 20 de minute si apoi se strecoara.
- Se amesteca in parti egale coada calului, coada soricelului, frunze de mesteacan,
radacina de papadie si radacina de pir.
Se lasa 30 de minute.
Se administreaza cite 1/2 pahar, de 3 ori pe zi.
Durata tratamentului: 3-4 saptamini.
- Se fierb tarite de griu timp de 30 de minute in apa.
Se strecoara apa, iar taritele se adauga la orice fel de mincare.
La inceput se adauga cite o lingurita, dupa 7-10 zile cite 2 lingurite, iar dupa inca 7-10 zile, cite 1-2 linguri,
de 2-3 ori pe zi.
Bolile cardiovasculare
Temperaturile inalte ne afecteaza pe toti, dar pot ucide un bolnav cardiac.

Recomandarile medicilor sunt foarte utile in acest sens: bolnavii trebuie sa iasa
din casa ori dimineata devreme, ori seara, cand se mai racoreste putin. In timpul
zilei, ei vor purta obligatoriu palarie de soare sau umbrela si se vor deplasa cu
predilectie prin locuri umbroase.
Pentru acesti bolnavi, baia de soare este strict interzisa, existand riscul infarctului miocardic sau al
accidentelor vasculare cerebrale.
CARDIOPATIA ISCHEMICA este ischemia (lipsa de sange) coronariana datorata aterosclerozei
sau altor factori (stres, alergie, infectii virale, stenoze etc.).
Ca simptome, se evidentiaza durerile precordiale (crizele de angor), dispneea, palpitatiile, infarctul
(necroza miocardica). In categoria cardiopatiilor intalnim:
- Angina de piept, care are ca simptome durerile retrosternale de intensitate mare, crispante,
iradiate in gat, mandibula si in spate (gheara anginoasa).
Durerile apar dupa efort, expunere la frig, mese copioase, atmosfera poluata, iar in cazuri avansate
- in repaus sau noaptea, in timpul somnului.
Durerea cedeaza dupa un sfert de ora la administrarea de Nitroglicerina sau la repaus, reaparand
la efort prin blocarea respiratiei, sughit, varsaturi etc.
- Sindromul intermediar este preludiul infarctului miocardic.
Durerea poate sa apara in repaus, depasind ca intensitate si durata pe cea din angina pectorala.
Este important de retinut faptul ca durerea nu cedeaza la Nitroglicerina.
Bolnavul se va imobiliza la pat pana la sosirea medicului!
- Infarctul miocardic apare dupa astuparea brusca a unei ramuri a arterelor coronare
aterosclerotice.
Simptome: in perioada de debut apare de regula scaderea tensiunii, febra, puls accelerat, uneori
neregulat (dispnee), tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi, balonari).
Debutul infarctului este semnalat de o durere foarte intensa, ce persista timp de cateva ore sau
chiar o zi, care nu cedeaza la calmante si Nitroglicerina, fiind insotita de stari de voma, diaree si
tulburari neurovegetative.
Bolnavul se va imobiliza la pat cat va persista durerea si se va apela de urgenta la medic.
TRATAMENT PE BAZA DE PLANTE MEDICINALE:
Roinita (tinctura) - 10 picaturi de 3 ori/zi; Maces (tinctura) - 15 picaturi de 3 ori/zi;
Rozmarin - infuzie din 2 g la 250 ml apa (400 ml/zi); Valeriana (tinctura) - 10
picaturi de 3 ori/zi; Menta - infuzie din 5 g la 250 ml apa (500 ml/zi); Talpa-gastii infuzie din 5 g la 250 ml apa; Paducel - infuzie din 5 g la 250 ml apa (dimineata);
Mesteacan - infuzie prelungita (2 ore) din 10 g la 250 ml apa (se consuma pe
parcursul zilei).
DIETOTERAPIE
Se vor evita: grasimile animale, carnea de porc, dulciurile rafinate, cerealele rafinate.
Recomandari: primele zile (1-3 zile) se va tine dieta hidrica (1,5 l zilnic), compusa din sucuri de
mere, morcov si spanac; decocturi de cereale (secara, ovaz, grau); limonade indulcite cu miere.
Treptat, se introduc in alimentatie legumele pasate, fructele coapte, cerealele bine fierte si terciuite,
laptele proaspat (circa 14-16 zile). Dupa 14-16 zile se trece treptat de la alimentele fierte la cele
crude.
Sucurile biologice (0,5-1 litru/zi) se mentin in alimentatie cel putin 42 de zile.
Se interzice cu desavarsire consumul sarii in primele 14 zile.
Alimente-remedii in afectiunile cardiovasculare:
Fructe: afine, coacaze negre, fragi, lamai, pere, mure, struguri, piersici, caise. Legume: usturoi,
ceapa, hrean, varza, spanac, tomate, linte, soia. Cereale: secara, orz, grau, mei, hrisca (fierte sau
mai bine incoltite).
HIPERTENSIUNEA ARTERIALA reprezinta cresterea exagerata a presiunii sangelui in patul
arterial.
Tensiuni normale: 140 mm Hg cu 80 mm Hg si 160 mm Hg cu 95 mm Hg pentru persoanele
varstnice.
H.T.A. se caracterizeaza printr-o hiperactivitate cardiovasculara, avand urmatoarele simptome:
transpiratii abundente, palpitatii, tahicardii, puseuri tensionale ridicate, dureri de cap, ameteli,
oboseala, iritabilitate, insomnii, vajaieli in urechi, intepaturi in dreptul inimii, tulburari de vedere,
amorteli in maini.
Pot aparea urmatoarele urmari: slabirea memoriei, tulburari de vorbire, surditate, senzatie de deget
mort, dereglari ale digestiei, accidente vasculare cerebrale, hemoragii ale fundului de ochi.
Cauze: bolile renale si cardiace, afectiunile endocrine (datorate in special tiroidei, suprarenalelor si
hipofizei), afectiunile cerebrale.
O data cu vindecarea bolii cauzatoare, se normalizeaza si tensiunea.
Alimente interzise: zahar, dulciuri, paste fainoase, paine alba, prajituri, sare, carne, mezeluri,
afumaturi, branzeturi (grase, sarate si fermentate), oua (maximum doua/saptamana).
Remedii alimentare: usturoi, ceapa, praz, salata, urzica, hrean, leustean, sfecla rosie, cirese,
coacaze, lamai, visine, struguri.
De asemenea, se va tine cont de urmatoarele recomandari: lichidele se vor ingera fractionat, fara
masticatie; se va renunta total la tutun si bauturi alcoolice; sarea se va reduce din alimentatie, in
raport cu gradul bolii.
Somn - minimum 8 ore noaptea si 1-2 ore dupa-amiaza.
Multa miscare in aer liber. Se vor evita solicitarile nervoase (familia va crea bolnavului o ambianta
placuta).
TRATAMENT PE BAZA DE PLANTE MEDICINALE:
Talpa-gastii (tinctura) - 20 picaturi de 3 ori/zi; Rozmarin (tinctura) - 30 picaturi de 3 ori/zi; Tei
(tinctura) - 20 picaturi, seara; Coacaz negru (frunze) - infuzie din 5 g la 250 ml apa (se consuma
cate o doza dimineata si una la pranz); Paducel (tinctura) - 20 picaturi de 3 ori/zi (3 saptamani pe
luna); Traista-ciobanului - infuzie din 5 g la 250 ml apa, dimineata, sau decoct din 2 g la 250 ml
apa, fiert 5 minute (cate 3 linguri/zi); Usturoi (tinctura) - 20 picaturi de 2 ori/zi (10 zile pe luna).
Conjunctivita
Conjunctivita este inflamarea conjunctivei ochilor, ca urmare a patrunderii bacteriilor, virusilor sau ciupercilor
in ochi.
De asemenea, se pot produce conjunctivite alergice, ca urmare a iritarii ochilor cu praf, polen sau unele
substante chimice (vapori, aerosoli etc.).
Simptomele conjunctivitei
Simptomele conjunctivitei sint: usturime si arsura in ochi, fotofobie, inflamarea si inrosirea pleoapelor,
hiperemia conjunctivei, pleoape lipite cu substanta lacrimala si secretie purulenta.
Recomandari
Reducerea cantitatii de alimente consumate, renuntarea la orice efort, chiar si la miscarile bruste cu capul.
De asemenea, nu trebuie sa se bea alcool de nici un fel si sa se renunte la alimentele sarate, acre sau
picante.
Tratamente
Se pun una-doua lingurite de flori de albastrele intr-un vas si se oparesc cu 200 ml apa in clocot. Se lasa o
ora, apoi se strecoara.
Cu aceasta infuzie se pun comprese pe ochi.
Se oparesc doua-trei linguri de musetel (flori si partea ierboasa) cu 200 ml apa in clocot.
Se lasa o ora, bine acoperita, infuzia rezultata, apoi se strecoara si se spala ochii cu aceasta.
Peste o jumatate pahar de coaja de castravete verde, proaspat decojita, se toarna 300 ml apa in clocot.
Se adauga si o jumatate lingurita bicarbonat de sodiu.
Cu preparatul rezultat se pun comprese la ochi.
Disfunctii sexuale
TULBURARILE DE ERECTIE
Tema mult dezbatuta in zilele noastre, tulburarile de erectie privesc deopotriva adolescentii, maturii
si varstnicii, nu numai pentru ca au legatura directa cu procrearea (in cazul primilor dintre ei), ci
pentru ca sexualitatea implinita (insotita, fireste, de dragoste) prelungeste viata.
Preconizand dragostea, si nu doar sexualitatea, putem rezolva, de altfel, si una din suferintele care
ne macina, incet, sanatatea: starea nevrotica.
Aceasta problema (spinoasa si complexa) presupune o rezolvare complexa, in care sunt implicati
deopotriva mai multi factori: educatia, masuri medicale, un grad special de emancipare a femeilor,
care trebuie sa participe cu intelegere si cu dragoste la dificultatea temporara a partenerului.
Disfunctiile sexuale ale barbatului trebuie analizate evolutiv, de-a lungul varstelor, medicul avand la
dispozitie standarde de referinta care pot deosebi o cauza obiectiva a bolii de o "aberatie" (la o
varsta inaintata, randamentul sexual nu mai poate fi acelasi ca in tinerete).
Cauzele scaderii dinamicii sexuale de erectie (impotenta)
Suferintele provocate de impotenta (numele cunoscut al disfunctiei de dinamica sexuala la barbati)
privesc deopotriva varsta a treia si adultul tanar.
La acestia din urma, cauza trebuie cautata, adesea, chiar in copilarie, cand se formeaza
personalitatea si incepe sa se dezvolte instinctul sexual. Impotenta are cauze organice sau
functionale, acestea din urma cu mult mai frecvente.
Cauzele organice: leziuni ale creierului sau ale coloanei vertebrale, boli ale tiroidei, hipofizei,
diabet, obezitate, ciroza ficatului, tuberculoza, alcoolism cronic, tabagism sever, efecte secundare
ale medicamentelor sedative, afectiuni dureroase ale penisului (ulceratii, plagi, fimoza, fren redus
la preput). Insuficienta dezvoltare a organelor sexuale (hipogonadismul) trebuie cunoscuta,
investigata si tratata, deoarece ea provoaca o stare de inferioritate psihobiologica, element
important al vietii personale.
Cauzele functionale psihice: astenia nervoasa, stressul prelungit, insuficienta recuperare dupa
eforturi sau excese de orice natura, care fac ca erectia sa cedeze inainte de orgasm si ejaculare.
Perpetuarea tulburarilor de erectie formeaza, adesea, un cerc vicios: un prim esec sexual duce la
urmatorul, si asta numai datorita psihicului (frica, neincredere) - situatie ce se poate ameliora chiar
si numai cunoscand faptul ca in viata sexuala a oricarui barbat exista esecuri sporadice.
Criza mecanismelor psihice in desfasurarea actului sexual este mai prezenta la intelectualii cu o
pregatire elevata, inclinati sa exagereze atat in materie de afectiune, cat si de pudoare.
Ei sunt mai expusi la tulburari psihonevrotice, cu impact asupra personalitatii, si care genereaza
inhibitii de tot felul.
Nu in ultimul rand, disfunctiile sexuale ale barbatului trebuie puse in legatura cu partenera sa
ocazionala sau de viata, de experienta ei sexuala si de tipul erotic pe care il reprezinta (timid,
senzual, violent etc.).
Normalitatea vietii noastre sexuale depinde in mare masura de electivitate, deoarece o "astenie"
sexuala la barbat poate aparea adesea in raport numai cu o anumita partenera, altminteri
"lucrurile" decurgand normal.
Remediile tulburarilor de erectie
In tratarea impotentei, practica medicala are succesele asteptate numai daca priveste omul in
unitatea si deplinatatea laturilor sale fizice (constitutionale) si psihice (emotionale), in conexiune cu
alte boli acute sau cronice si, nu in ultimul rand, lamurind ideea despre "ce inseamna a fi barbat".
Poate ca rezolvarea ar fi venit de mult daca cercetarile stiintifice foarte complexe ale acestor
probleme legate de dinamica sexuala nu ar fi fost ignorate in Europa (tratate de biserica drept o
tema tabu) mai bine de un mileniu, daca s-ar fi stiut mai demult ca mecanismele sexualitatii
caracterizeaza un anumit sistem genetic, favorabil in general evolutiei vietii.
In ciuda faptului ca simptomatologia impotentei prezinta manifestari colective asemanatoare, este
obligatorie o maxima individualizare a cauzelor, in vederea stabilirii tratamentului (nu exista nici
cauze, nici tratamente universal valabile).
Cunoscand tempo-ul civilizatiei industrializate, stressul cotidian, poluarea, autopoluarea (excesele
de alcool, tutun, cafea, droguri energizante sau euforizante), lipsa de miscare, abundenta de calorii
consumate zilnic si faptul ca toate acestea si multe altele macina disponibilitatile fizice si mai ales
afective, se impune de la sine adoptarea unor masuri de a neutraliza, pe cat posibil, efectele lor.
In mod necesar, in afara tratamentelor cu medicamente, atunci cand este cazul - de exemplu,
administrarea de hormoni in starile de hipogonadism manifest - este absolut necesara si
practicarea psihoterapiei la bolnavii astenici, stressati, anxiosi, deprimati, cu labilitate psihica.
Tuturor acestora le va fi indusa o sugestie pozitiva, in scopul corectarii sentimentului de vinovatie si
al perspectivelor catastrofice, pentru redobandirea increderii in sine.
Nu in ultimul rand, vindecarea (am mai spus) depinde si de comportamentul partenerei, ce trebuie
sa fie prezenta la medic, in cadrul unei discutii separate.
Dietoterapia poate avea efecte foarte bune in combaterea impotentei, prin dezintoxicare si
tonifiere, efecte detectabile dupa 1-2 saptamani.
Se poate apela la regimuri cu alimente cunoscute ca avand proprietati "intaritoare" din punct de
vedere sexual, cum sunt telina (salate, sucuri; leguma sa nu fie fiarta), morcovii (ca atare ori
transformati in suc), cartofii (de preferat sucul de cartof), la fel - patrunjelul, sfecla rosie, hreanul (in
cantitati mici), ardeii iuti (in cantitati reduse).
Sucurile sa nu depaseasca 200-300 ml pe zi, in cure de cate doua saptamani, cu pauze de 1-2
saptamani, 10-12 cure anual, iar daca apar unele tulburari, mai ales digestive, se intrerupe un timp
administrarea lor, reluandu-se treptat cu cantitati reduse, apoi sporite.
Terapia cu plante da bune rezultate si ea, dar cere o foarte precisa cunoastere a efectelor nedorite
ce pot aparea, fiecare individ avand particularitati de reactie imprevizibile.
Rezultate deosebite se obtin in cazurile cand impotenta debuteaza dupa boli infectioase, urmate
de vlaguirea caracteristica convalescentei.
Acupunctura poate fi de folos in impotenta sexuala, mai ales in cea cauzata de excese sexuale sau
onanism, ori daca sunt prezente si unele insuficiente ale rinichilor, splinei, pancreasului, inimii.
Aceasta terapie echilibreaza energiile corpului, tonificandu-l.
Terapeutii homeopati sustin si ei ca obtin rezultate remarcabile in cazul asteniei sexuale de erectie,
bolnavii acuzand, in acest caz, si manifestari de melancolie, apatie, timiditate, astenie nervoasa.
Benefice sunt tratamentele si la tipul de oameni "uzati", "trecuti" de timpuriu, incaruntiti de tineri,
precum si in cazul de impotenta provocata de administrarea unor medicamente sedative,
cortizonice s.a.
Fizioterapia (bai diferite, masaje speciale, unde ultrascurte, ultraviolete, curenti diadinamici etc.) si
climatoterapia (plimbari zilnice in aer liber) au uneori efecte deosebit de bune.
Discutabile, ca efect, sunt dispozitivele de stimulare mecano-electrice.
Un procedeu relativ recent, cu rezultate in general pozitive, sunt injectiile in muschii penieni (numiti
cavernosi), procedeu cu bune rezultate in ceea ce priveste erectia, dar cu destule neajunsuri:
erectie prelungita (multe ore) si dureroasa, deformarea penisului si - implicit - a uretrei, cu
dificultate la urinat.
Acest procedeu n-a apucat sa se bucure de succes, fiind eliminat de marea noutate a sexualitatii
masculine: pilula albastra.
VIAGRA
Stimularea erectiei si limitele de folosire a acestui tratament
Mecanismul de actiune al medicamentului, partial cunoscut, este o relaxare a muschilor, insotita de
cresterea concomitenta a cantitatii de sange perfuzat in penis.
Dupa administrarea orala, medicamentul este rapid absorbit (nu se ia concomitent cu Eritromicina,
Ketoconazol), efectul maxim aparand la o ora de la administrare si mentinandu-se uneori pana la
4-6 ore.
Eliminarea medicamentului se face mai greu la barbatii peste 60 de ani sau care sufera de rinichi
ori ciroza, motiv pentru care acestora li se recomanda sa inceapa cu o doza de 25 mg Viagra.
Folosirea medicamentului creste putin tensiunea arteriala, presiunea sangelui in plamani, uneori
modificand distingerea culorilor albastru/verde, dar nu si acuitatea vizuala.
In cateva zeci de studii, ce au inclus mii de pacienti cu disfunctii de erectie, s-a tras concluzia ca
acest medicament creste, prin efectul sau, abilitatea barbatului cu disfunctii de erectie de a se
angaja intr-o activitate sexuala normala, dobandind si mentinand o erectie satisfacatoare,
suficienta pentru actul sexual. (Erectia se mentine si dupa penetrare, pana la ejaculare si orgasm.)
La jumatate din cei tratati, efectele bune s-au mentinut pana la patru saptamani, desi nu mai luau
medicamentul. La cei operati de prostata, efectele bune au fost prezente doar in proportie de 43%
din cei tratati cu pilula albastra.
PRECAUTII. Nu se cunoaste siguranta administrarii acestei medicatii la barbatii cu tulburari de
sangerare, la cei cu deformatii ale penisului, la cei predispusi la priapism (contractii dureroase de
zile intregi).
Viagra nu se asociaza cu medicamente, ca de exemplu: Heparina, Cimetidina, Ketoconazol.
Medicamentul trebuie administrat cu precautie (motiv pentru care se elibereaza numai cu reteta) la
bolnavii care au avut infarct ori aritmie cardiaca in ultimele 4-6 luni; de asemenea, la persoanele cu
tensiunea arteriala mai mica de 95/55, la cele cu insuficienta cardiaca ori angina pectorala, la cei la
care erectia este mai indelungata de patru ore sau care au priapism, cat si la cei care sufera de
afectiuni ale retinei oculare.
Rezultatele oricarui tratament al disfunctiei de erectie, fie si cel cu Viagra, sunt multumitoare numai
daca sunt prezente erectiile spontane din timpul somnului.
S-a terminat cu fumatul!
Tratament naturist contra impotentei sexuale
Reteta-unicat, experimentata pe mai multe persoane de diferite varste, care a dat rezultate de-a
dreptul miraculoase.
Reteta consta din urmatoarele fructe si legume la indemana tuturor celor interesati: 3 bucati telina
cat pumnul (circa 1,5 kg), 1 kg morcovi spalati bine cu o perie (pentru a nu se elimina coaja), 1 kg
mere ionatane cu o aroma mai deosebita, 1/2 kg miez de nuca, 2-3 bucati lamai, 2-3 bucati
portocale, 1/2 kg miere de albine, o sticla vin alb (Tamaioasa Romaneasca de Cotnari).
Toate aceste fructe si legume se spala, se curata si se dau prin masina de tocat, se amesteca intrun vas de plastic sau emailat pana ce toata aceasta compozitie se omogenizeaza, apoi se pune la
borcane tinute la frigider timp de o saptamana, pentru macerare.
Se folosesc cate doua linguri de trei ori pe zi inainte de mesele principale cu o jumatate de ora.
Timp de 20 de zile, concomitent, se folosesc circa 60-80 g grau/zi incoltit, care se poate consuma
cu compot sau fructe de sezon, aceasta timp de 30 de zile, cu o pauza de o luna, dupa care se
reia aceasta cura naturala pana ce organismul este complet revigorat.
Pregatirea graului: se spala si se pune intr-un borcan plin cu apa calduta.
Il vom lasa acolo 24 de ore, il vom clati, il vom pune intr-o farfurie adanca, avand grija sa-l
mentinem mereu umed.
Il vom clati in fiecare zi.
Graul va germina - aparitia unui punct mic alb - in doua zile (vara) si cel mult patru zile (iarna).
Apoi se spala bine de fermenti, dupa care se consuma la masa de pranz.
Brusc, apetitul sexual a devenit inexistent
Pentru trezirea apetitului sexual se poate folosi cu incredere schinduful (Trigonela foenumgraecum), planta cultivata in judetele Braila si Constanta.
Principiile active pe care le contin semintele plantei trezesc senzualitatea, amplifica erotismul,
stimuleaza trairile si realizarea actelor sexuale. in plus, este o sursa bogata in vitamina PP.
Medicina populara foloseste aceasta planta pentru stimularea metabolismului, stimularea
sistemului nervos central si neuromuscular, stimularea functiei sexuale.
Metode de tratament:
- Se face infuzie din o lingurita de pulbere de seminte la o cana de apa in clocot - se lasa 10-15
minute la infuzat, se strecoara, se indulceste cu miere si se bea calduta.
- Se pregateste un decoct din o lingurita de seminte macinate la o cana cu apa rece - se lasa 5-6
ore, se fierbe apoi 5-6 minute la foc domol, se strecoara si se indulceste cu miere.
Se bea in cursul zilei, cu inghitituri mici.
Dupa maximum 2-3 zile, apetitul sexual revine la normal (bineinteles, atunci tratamentul va fi
intrerupt!).
O alta planta-minune este cea numita in medicina populara sculatoare
(Dactylorhiza maculata).
Planta intreaga sau numai tuberculii au utilizari terapeutice, acestei plante atribuindui-se proprietati afrodiziace.
Este folosita de femeile care doresc sa aiba copii.

Se fierbe o planta intreaga (inclusiv tuberculii), iar decoctul obtinut este baut portionat, pe parcursul
unei zile.
Planta se gaseste in regiunea montana a Vaii Teleajenului si se recolteaza in prima jumatate a lunii
iunie, cand are eficacitate maxima (in special, tuberculii). 6-8 tuberculi se piseaza intr-un mojar de
lemn, se pun in 100 ml tuica de casa si se macereaza timp de 12 ore (se pregateste de seara,
pentru a doua zi), se strecoara prin tifon.
Are efect rapid!
Acest macerat de sculatoare (Viagra romaneasca) poate fi folosit si de barbati, mai putin de
hipertensivi, care au nevoie de avizul medicului.
Gastrita
Poate fi stapanita cu calm, exercitii de respiratie si remedii naturale
Dificil de inteles cum anotimpul reintoarcerii la viata, al bucuriei si frumusetii poate aduce la
suprafata atat de multe probleme de sanatate.
De la celebra astenie de primavara la bronsite si gripe tarzii sau gastrite - o cohorta de musafiri
nepoftiti se inghesuie o data cu primele raze ale soarelui de primavara.
Dintre acestia, fara doar si poate ca cea mai suparatoare este gastrita, cu junghiurile si arsurile
sale insuportabile in stomac, de care sufera - daca este sa dam crezare statisticilor - in jur de 20%
din populatie, la debutul sezonului cald.
De ce?
Greu de spus - medicina oficiala nu a gasit o explicatie completa pentru acest fenomen pe cat de
des intalnit, pe atat de neplacut. In vechime, se spunea ca in tot mediul inconjurator exista un foc
subtil, care la venirea primaverii devine extrem de activ in lumea vie si face deopotriva sa revina la
viata plantele si intreaga natura, dar si sa iasa la suprafata toate zaturile si impuritatile iernii care
sunt arse, uneori foarte violent, declansand aceasta boala.
O explicatie cu parfum medieval, departe de studiile de microbiologie care pun aparitia acestei boli
pe seama prezentei unei bacterii in stomac.
Fara indoiala insa ca nu avem intentia de a deslusi in acest articol finele si atat de controversatele
mecanisme care duc la declansarea gastritei.
In cele ce urmeaza ne propunem sa va prezentam cateva remedii naturale, simple si nenocive,
care sa ne dea o mana de ajutor sa trecem cu bine acest hop al primaverii.
Alimentatia pentru protectia gastrica
Daca exista o regula de regim alimentar in tratarea gastritei hiperacide, aceea este ca nu pot exista
doua diete la fel.
Mai exact, exista atatea feluri de regim cate feluri de pacienti.
Rand pe rand, majoritatea regulilor de fier din tratamentul gastritei au fost demolate de
experimente, unele dintre ele incredibile.
Pana nu demult se stia ca toate condimentele iuti sunt o adevarata otrava in gastrita, intrucat irita
peretii stomacului si cresc secretia de sucuri acide.
Ei bine, in urma cu patru ani, savantii au descoperit ca pentru anumiti bolnavi, ardeiul iute, cel mai
focos condiment, este un adevarat elixir, intrucat o substanta (capsicina) continuta de el este un
protector al peretilor gastrici si regleaza productia de secretii acide.
Pentru unii laptele este un adevarat pansament al stomacului, in timp ce la altii acest aliment
declanseaza dureri de stomac insuportabile.
Si atunci, ce este de facut pentru a afla cum mancam in timpul primaverii, cand sensibilitatea
stomacului este maxima?
Ei bine, exista cateva principii de alimentatie pe care daca le aplicam este foarte posibil sa ne
gasim intr-un timp foarte scurt tipul de dieta care este cel mai prielnic pentru noi. Iata in continuare
cateva sugestii in acest sens:
Eliminati zaharul si alimentele cu aditivi sintetici - explozia de cazuri de gastrita din ultimii ani este
cauzata in buna masura de alimentele imbogatite cu E-uri, intrucat ele deruteaza
digestia, favorizeaza (mai ales zaharul) dezvoltarea bacteriei Helicobacter pilori in
stomac, sensibilizeaza, in timp, intreg sistemul digestiv si produc perturbari
digestive in lant.
Mai ales cei care au predispozitie sau sufera deja de gastrita trebuie sa evite strict
zaharul si alimentele cu aditivi sintetici (in primul rand cei pentru gust, aroma si colorantii).
Renuntati la consumul de alcool - indiferent de provenienta sau de tarie, alaturi de tutun este
marele inamic al stomacului.
Cel putin din luna martie si pana in mai, care este perioada critica pentru stomac, este bine sa
renuntam la ele sau, daca nu reusim, macar sa le reducem.
Evitati orice stridenta de gust - indemnul de baza in prevenirea si tratarea bolilor de stomac este
moderatie in toate!.
Gustul dulce, picant, acru sau amar puternic poate declansa din senin o criza de gastrita printr-un
mecanism simplu: stimularea gustativa intensa produce o secretie puternica de sucuri gastrice
care nu sunt suportate de stomacul sensibilizat in perioada de primavara si apar binecunoscutele
arsuri. Preferati, asadar, in aceasta perioada alimentele cu gust mai bland, echilibrat.
Consumati cruditati si leguminoase cu prudenta - intr-adevar, salatele, ridichile si zarzavaturile
crude care alcatuiesc deliciul culinar al primelor saptamani de primavara nu
sunt intotdeauna foarte bine primite de stomac.
Acelasi lucru se petrece si cu mancarurile de post pe baza de fasole, linte sau naut.
Consumati aceste alimente cu prudenta, fara a face excese, pentru a va asigura ca stomacul dvs.
le tolereaza.
Preferati alimentele reci - ghilimelele sunt absolut necesare, intrucat nu ne referim la temperatura
alimentelor (care este bine sa fie consumate caldute, niciodata reci de la frigider sau foarte
fierbinti), ci la o calitate a lor intrinseca.
In medicina traditionala indiana, ayurveda, sunt cunoscute cateva alimente racoroase, care
calmeaza durerile de stomac si reduc senzatia de arsura.
Aceste alimente sunt: smantana, iaurtul, laptele dulce si untul clarifiat.
Untul clarifiat se obtine din untul din comert, care este incalzit intr-o cratita la foc mic pana se
incinge, apoi se fierbe vreme de 10-15 minute, pana cand devine limpede, moment in care este
luat de pe foc si este turnat intr-un alt vas, fara sedimentele de pe fundul cratitei.
Acest unt clarifiat este foarte hranitor si in cea mai mare parte a cazurilor este excelent tolerat de
stomac, fiind chiar un protector gastric.
Introduceti condimentele reci - este vorba de fenicul, coriandru si chimen, care sunt calmante
gastrice blande, preferabile condimentelor clasice: sare, piper, diferite pudre din comert care contin
amelioratori de gust si aroma. Introduceti aceste condimente in hrana gatita si in dulciuri, pentru
efectul lor de reglare digestiva.
Incercati dieta lichida - mai ales daca deja aveti crize de gastrita, este bine sa recurgeti la alimente
usoare, bine fierte, lichide.
Cele mai bune sunt supele-crema din radacinoase (telina, patrunjel, morcov, pastarnac) si
piureurile, care vor fi gatite fara ulei si condimentate cu sare in cantitati moderate.
Alte doua elixiruri lichide sunt sucurile proaspete, obtinute casnic, din cartofi si varza, care
protejeaza stomacul si alina durerea.
Plantele medicinale
Este vorba de ierburile si radacinile cu efect calmant, cicatrizant si de refacere a finelor straturi de
protectie de pe peretii stomacului.
Ca si la alimente, nu exista o reteta standard care sa se aplice la toate tipurile de pacienti, in
schimb exista cateva plante care acopera un spectru larg de necesitati in tratament.
Iata cateva dintre ele:
Obligeana - este fara indoiala regina plantelor folosite in tratamentul bolilor de stomac.
Multi medici au relatat ca folosirea obligenei, fara nici un alt tratament, a rezolvat cazuri de gastrita
extrem de refractare la alte tipuri de terapie, alopata sau naturista.
De ce?
Pentru ca pe langa faptul ca are efecte antibacteriene si calmante gastrice foarte puternice,
obligeana are o subtila actiune de armonizare la nivel psihic, in conditiile in care
stresul si nervozitatea constituie cauza numarul unu in aparitia acestei boli.
Obligeana se administreaza astfel: o jumatate de lingurita de pulbere (obtinuta prin
macinarea radacinii de obligeana cu rasnita electrica de cafea) se ia pe stomacul
gol de patru ori pe zi, de preferinta inainte de mese.
Obligeana este insa contraindicata in cazurile in care durerile de stomac sunt insotite de o senzatie
puternica de voma, caz in care este bine sa folosim musetelul.
Musetelul - blanda romanita, cu micile sale flori albe si parfumate, este un remediu neasteptat de
puternic in tratamentul -la-long al gastritei.
Se administreaza sub forma de macerat la rece: doua linguri de flori macinate se lasa intr-un litru
de apa sa se macereze la temperatura camerei, de seara pana dimineata, cand se filtreaza.
Se bea cantitatea de macerat obtinuta pe parcursul unei zile, de preferat pe stomacul gol.
Este bine ca persoanele iritabile sa adauge la macerat si jumatate de lingurita de menta, care are
efecte reconfortante si calmante puternice.
Coada-soricelului - se administreaza sub forma de pulbere - o lingurita de patru ori pe zi in
cazurile avansate de gastrita si de ulcer, deoarece are efecte cicatrizante si regenerative puternice
si foarte rapide.
Masajul gastric substernal si respiratia tip ras
In medicina chineza se spune ca gastrita apare ca urmare a formarii unui cumul, a unui dop
energetic in zona plexului solar.
Tratamentul energetic se face in sensul diminuarii, al disiparii acestei energii nocive, existand in
acest sens o sumedenie de procedee, de la acupunctura la exercitii de respiratie si gimnastica
energetica. In cele ce urmeaza, va prezentam doua tehnici extrem de simple de dispersare si
armonizare a energiei la nivelul stomacului.
Masajul gastric substernal - se plaseaza degetul mare al mainii drepte direct pe piele, central, in
zona stomacului, prinzand cu mana stanga incheietura mainii drepte.
Se roteste apoi degetul mare al mainii drepte in sensul acelor de ceasornic pe zona plexului solar,
fara a freca pe piele, ci masand bland stomacul in profunzime.
Se fac cincizeci de asemenea rotatii, dupa care se face masajul cu degetul mare al mainii stangi in
sens invers acelor de ceasornic de acelasi numar de ori.
Exercitiul se face de doua ori pe zi, dimineata si seara, pe nemancate, avand rol de prevenire si
tratare a gastritei. In perioadele de criza, masajul se face cu blandete, intrerupandu-l daca durerea
se accentueaza.
Respiratia tip ras - expiram aerul cu putere, dupa care inspiram adanc, relaxand muschii
abdominali, asa incat aerul sa patrunda din belsug in zona inferioara a plamanilor. Ne tinem
respiratia pana numaram la trei: 3, 2, 1, 0, apoi expiram aerul fractionat, zgaltaindu-ne abdomenul
ca si cand am rade sau chiar sa incercam sa radem.
Va aparea o savuroasa stare de relaxare si decongestionare la nivel fizic si psihic, care se va
amplifica pe masura ce vom continua exercitiul.
Se fac minimum zece asemenea respiratii pe zi.
Este o tehnica foarte eficienta si in perioadele de criza.
Insomnia si modalitati de combatere a acesteia

Insomnia este, din punct de vedere medical, o tulburare a somnului, caracterizata fie prin imposibilitatea
de a adormi, fie prin trezirea dupa o scurta perioada de somn (1-2 ore de la adormire).
Un adult sanatos trebuie sa doarma in general 6-8 ore din 24, iar copiii ceva mai mult. Este adevarat insa
ca exista persoane care au nevoie de mai putine ore de somn, dar astfel de cazuri sint exceptii.
Circumstantele in care pot aparea insomniile sint: mesele prea copioase seara, surmenajul fizic si
intelectual, sedentarismul, bolile acute in curs de evolutie (cardiopatie, astm, ulcer, dischinezie, migrena)
sau anumite etape din viata, cum ar fi adolescenta si climacteriul.
Alte circumstante ce pot fi urmate de insomnie
Exista insa si alte circumstante ce pot fi insotite de insomnie: nevrozele, toxicomaniile minore (cafea,
cacao, pepsi) sau medicamentoase, ori profesiile ce presupun dereglarea cronica a ritmului somn-veghe.
Exista, desigur, o serie de masuri ce se impun pentru prevenirea insomniei:
mentinerea unui program de viata cit mai ordonat, evitarea suprasolicitarilor de tot
felul, a sedentarismului, relaxarea inainte de culcare etc. In acelasi timp, nu se va
recurge la somnifere din proprie initiativa, mai ales ca fiecare insomnie isi are
particularitatile ei si doar medicul este in masura sa stabileasca medicamentatia.
Recomandari generale
Evitarea la masa de seara a unor alimente cum ar fi: mezelurile, conservele, carnea de vinat, mazarea,
fasolea, orezul, ouale, brinzeturile fermentate.
Cina nu trebuie sa fie nici prea usoara (foamea ne trezeste), nici prea grea.
Ea trebuie sa contina proteine (carne de peste sau de pasare) si calciu (lactate), care au proprietati
sedative.
Seara trebuie sa ne ferim de alimente diuretice si de excitante cum sint alcoolul, tutunul, cafeaua, ceaiul
tare si coca-cola.
Foarte indicat este sa bem un pahar de lapte cald (daca este posibil, de capra)
Este bine de asemenea ca seara sa ne destindem cu o muzica placuta, cu o lectura usoara sau cu o
plimbare lunga de 40-60 de minute.
Seara, inainte de culcare, se vor face timp de citeva minute bai de aer in fata ferestrei deschise. Se va
face un dus caldut sau rece cu 20-30 de minute inainte de culcare, dar in nici un caz fierbinte (in cazul in
care va treziti in timpul noptii, puteti sa va frecati energic pe tot corpul cu un prosop inmuiat in apa rece).
Imbracamintea pentru dormit va trebui sa fie cit mai lejera, iar camera bine aerisita inainte de culcare.
Se vor respecta cu strictete orele de culcare si de trezire, aceleasi in fiecare zi.
Daca este posibil, se vor folosi perne in care se introduc conuri de hamei, fin, frunze de sulfina, roinita.
Plante medicinale utilizate
Ciubotica cucului (Primula officinalis): infuzie din 15 g de flori la un pahar de apa clocotita.
Se da in clocot, dupa care se lasa sa se raceasca si se strecoara.
Se ia cite o lingura, de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de culcare.
Hameiul (Humulus lupus): infuzie dintr-o lingura de conuri de hamei (se aduna toamna) la
200 ml de apa clocotita.
Se bea seara, inainte de culcare.
Se mai poate pregati de asemenea un ceai din 15 conuri de hamei la 500 ml de apa.
Se beau 2-3 cesti pe zi.
Macul (Papaver rhoeas): infuzie dintr-o lingurita de planta la 200 ml de apa clocotita. Se iau 1-2 linguri cu
30 de minute inainte de culcare.
Mararul (Anethum graveolens): infuzie dintr-o lingura de seminte de marar (sau planta) la 300 ml de apa
clocotita.
Se beau cite 100 ml, de 3 ori pe zi.
Maghiranul (Majorana hortensis): infuzie dintr-o lingura de planta la 300 ml de apa clocotita.
Se beau 1-2 cani pe zi.
Odoleanul (Valeriana officinalis): infuzie dintr-o lingurita de planta la 200 ml de
apa clocotita.
Se iau 2-4 linguri seara, inainte de culcare.
Se mai poate prepara de asemenea si o tinctura dintr-o parte de planta si 5 parti
alcool de 70 la suta.
Se iau cite 30-40 de picaturi seara, cu 30 de minute inainte de culcare.
Pentru a mari actiunea sedativa si calmanta, odoleanul se asociaza cu musetel, menta, levantica.
Paducelul (Crataegus monogyva): infuzie dintr-o lingurita de planta la 200 ml de apa clocotita.
Se beau cite 2 cani pe zi.
Porumbarul (Prunus spinosa): infuzie dintr-o lingurita de flori la 250 ml de apa clocotita.
Se beau 2-3 ceaiuri pe zi.
Ruscuta (Adonis vernalis): infuzie dintr-o lingurita de planta la 250 ml de apa clocotita.
Se lasa 30 de minute, dupa care se strecoara.
Se iau 2-3 linguri seara, inainte de culcare.
Salcia (Salix alba): decoct din 10 g de coaja maruntita la 200 ml de apa.
Se fierbe 20 de minute, dupa care se strecoara.
Se iau 3-4 linguri pe zi.
Sulfina (Melilotus officinalis): infuzie dintr-o lingurita de flori la 200 ml de apa clocotita.
Sovirvul (Origanum vulgare): infuzie din 2 lingurite de planta la 200 ml apa clocotita.
Se bea cite 1/2-1 pahar pe zi. In caz de insomie se poate spala capul cu infuzie de
sovirv: infuzie dintr-o mina de sovirv la 3 l de apa clocotita.
Se lasa sa se raceasca 1-2 ore, apoi se spala capul.
Talpa gistei (Leonorus cardiaca): infuzie din 3 linguri de planta la 300 ml de apa clocotita.
Se iau 2 linguri seara, inainte de culcare.
Teiul (Tilia platyphyllos): infuzie din 2 lingurite de flori la 200 ml de apa clocotita.
Se beau 2 ceaiuri pe zi, indulcite cu miere.
Urzica moarta (Lamium album): infuzie dintr-o lingurita de planta maruntita la 250 ml de apa clocotita.
Se lasa 15-20 de minute, dupa care se strecoara.
Tratament naturist pentru lipsa de calciu

Maceratul de coji de oua
Este un procedeu care contine calciu sintetizat pe cale naturala (de catre
pasari). Acest fapt ii confera, fata de calciul obtinut prin procese chimice,
avantaje deosebite: absortie integrala, absenta efectelor secundare si a
pericolului hipercalcemiei, reducerea riscului formarii calcifierilor.
Principalele substante active continute sunt acizi (citric si malic), vitamine (C,B,
PP si A - ca provitamina), minerale (calciu, indeosebi, si, in mai mica masura
siliciu, mangan si fosfor) si enzime. Este indicat in insuficienta paratiroidiana (cu
fenomene de hipocalcemie si spasmofilie), tulburari de crestere, osteoperoza,
fracturi cu dificultati in sudarea oaselor, paradontoza, gravidie, alaptare.
Contraindicatii: diabet zaharat si hipercalcemie.
Se administreaza: 1 lingura, de 3 ori pe zi, la mesele principale, diluat in 100 200 ml. apa, sirop sau ceai medicinal. In cazul persoanelor in varsta, doza se
reduce la jumatate. Inainte de intrebuintare se agita bine solutia. Durata
tratamentului, 2-4 saptamani. Cura se poate relua numai dupa o pauza de 1-2
saptamani.
Pentru preparare este necesar ca, mai intai, cojile de oua sa fie spalate bine
pentru indepartarea impuritatilor, dupa care se pun 1-2 zile la uscat. Se
maruntesc, apoi, la dimensiunile unui solz de peste de circa 3/3 mm, pisanduse in pive sau presandu-se pe un fund de lemn, dupa ce, in prealabil, le-ati pus
intr-o bucata de panza curata si rezistenta. Cojile astfel faramitate se macina cu
rasnita de cafea sau alt dispozitiv, pana cand devin un praf fin, asemanator
fainei. Intr-un vas de sticla sau faianta, se combina 2 parti de praf de coji de
oua, cu 3 parti de miere si o parte de suc de lamaie sau vin alb. Se
omogenizeaza bine amestecul, se toarna intr-o sticla (care se inchide ermetic
cu dop) si se pune la macerat timp de o saptamana, la loc intunecos, racoros si
uscat (de regula la frigider). Solutia se agita zilnic, de 2-3 ori. Preparatul astfel
obtinut se pastreaza in vase de sticla colorata, ermetic inchise, la adapost de
lumina, caldura si surse de contaminare. Valabilitate, la frigider, 6 saptamani.
Mahmureala si tulburarile digestive

Dupa o petrecere pe cinste, cu multe atractii culinare stropite cu multe lichide
bachice, ne putem astepta la unele tulburari ale aparatului digestiv, ca si la o
mahmureala tot... pe cinste.
Daca va treziti in dimineata de dupa chef cu ameteala si privirea tulbure, cu o
senzatie de greata si o suparatoare durere de cap - adica, mahmurit!- atunci
inghititi repede 7-8 capsuni proaspete. Daca nu gasiti capsuni, puneti la fiert 60
gr coaja de banana in 250 ml apa si beti zeama (decoctul) fierbinte, imediat
dupa primul clocot. Sau, striviti 5-10 masline verzi (fara samburi) si amestecatile cu 30 gr zahar; fierbeti amestecul intr-un litru de apa timp de 10 minute. Se
va bea tot lichidul rezultat.
E drept, cea mai simpla solutie ar putea fi un suc proaspat de mandarine, cam
500 ml. Dar, tot mandarinele va pot fi de folos si pentru indigestia provocata de
excesul de alimente si alcool. Nu evitati sa cumparati si cateva mandarine mai
necoapte, caci veti avea nevoie sa mancati, din 4 in 4 ore, cate o jumatate. Iar,
daca apar si scaune cu mucozitati galbui, puneti 2 mandarine cu coaja si
acoperite cu 30 gr zahar sa se prepare innabusite in abur. Mancati-le seara,
inainte de culcare. Cand aveti si semne clare de voma, fierbeti 6 gr de coji
uscate de mandarine cu 3 gr de ghimber proaspat, in 250 ml apa. Beti cate o
cana, de doua ori pe zi. Insa, atentie! Cei care sufera de tuse seaca, sau care
vomita cu sange, nu trebuie sa foloseasca mandarinele.
Adesea, unele preparate culinare pot produce si intoxicatii. Fiti pregatiti sa aveti
in casa ridichi proaspete (rosii sau negre). Sucul proaspat stors din ridichi este
o solutie rapida si foarte eficienta. Durerile de stomac pot fi usor potolite - ca si
excesul de aciditate, sau ulcerul duodenal - daca dizolvati o lingurita (4 gr) praf
de coaja de oua de gaina in putina apa calduta si o beti rapid, de trei ori pe zi.
Cum scapam de raceala si gripa

Se spune ca o gripa netratata dureaza o saptamana, in timp ce una tratata dureaza sapte zile.
Aceasta afirmatie nu este intru totul adevarata, pentru ca daca stim ce leacuri sa folosim, in ce
cantitati si cat de des, chiar si cea mai "fioroasa" epidemie poate fi invinsa.
Iata in continuare ghidul celor mai puternice remedii naturale contra gripei.
FITOTERAPIE
Maghiranul - se administreaza sub forma de infuzie: la o cana de apa clocotita se pun intre o
lingurita si jumatate si patru lingurite de pulbere de maghiran; se lasa vasul acoperit 15-20 de
minute, dupa care se strecoara. Indulcit cu miere, ceaiul se bea intotdeauna fierbinte.
La 10-15 minute vom transpira, eliminand din abundenta toxine, in timp ce sinusurile si caile
respiratorii superioare se vor descongestiona.
In faza de coctiune, inainte de declansarea bolii, se bea cate o cana de ceai la 20-40 de minute,
timp de cateva ore. In cazul cand gripa s-a declansat, ceaiul se va bea numai in afara perioadelor
de febra, cu aceeasi frecventa, timp de o zi.
Busuiocul - administrat tot sub forma de ceai fierbinte cu miere, revitalizeaza rapid organismul si ne
invioreaza, ajutandu-ne de asemenea sa stopam procesul gripal in orice faza a sa, dar mai ales in
faza de debut.
Se bea foarte cald, inghitind lent si lasandu-l sa alunece pe gat, abtinandu-ne sa mancam in timpul
tratamentului.
O doza de soc consta in 6-7 cani cu infuzie de busuioc indulcit cu miere, baute la intervale de 1530 de minute una de alta.
Ceaiul se prepara prin punerea a 1-2 tulpini florifere de busuioc la o cana de apa clocotita si
lasarea la infuzat timp de 15 minute; daca apare febra, se adauga si 1-2 lingurite de menta la o
cana de ceai.
HOMEOPATIE
Oscillococcinum - este un remediu produs de laboratoarele franceze Boiron, prezentat sub forma
de granule ambalate in mici flacoane, granule care inglobeaza in cantitati infinitezimale un extract
vegetal.
Acest medicament incredibil de eficient - declara cei care l-au folosit, si numarul
lor este mare - poate fi administrat cu succes atat atunci cand suntem sanatosi,
pentru a preveni imbolnavirea, cat si in timpul fazei de coctiune ori chiar dupa
declansarea starii gripale.
Administrarea se face conform prospectului inclus in fiecare cutie.

Este bine sa stiti ca si atunci cand profilaxia gripei a dat gres se mai poate opri procesul de evolutie
al bolii, luand o noua serie de 3 doze de Oscillococcinum.
Vaccinul antigripal Plantextrakt - nu este, asa cum s-ar putea crede, o solutie injectabila, ci este
vorba tot de un remediu homeopatic.
Granulele acestui vaccin, care se administreaza oral, contin in cantitati infinitezimale virusuri de la
Institutul "Cantacuzino", preluati din cele mai recente tulpini.
Administrarea se face numai in scop profilactic, in modul indicat de farmacist.
LEACURI DIN BATRANI
Hreanul - sinusurile congestionate si nasul infundat se vindeca fara gres daca punem pe frunte 2-3
linguri de hrean ras, invelit intr-o basma rosie.
Hreanul se tine 5-30 de minute pe frunte si la radacina nasului.
Cei cu o piele foarte sensibila vor tine mai putin cataplasma, altfel pot aparea
inflamatii serioase. In tratamentul gripei si al guturaiului, desfundarea nasului este
foarte importanta, deoarece daca respiram normal, pe nas, sunt evitate complicatiile
bronsice si pulmonare.
Ca si tratament rapid al sinuzitei, acest leac nu are echivalent, o cura de 5 zile in care facem
aceasta aplicatie de 1-2 ori pe zi eliminand rapid aceasta afectiune.
Ceapa - tusea si bronsitele sunt vindecate cu decoct de ceapa.
Se iau doua cepe intregi, cu tot cu coaja, de marime medie, se spala si se pun la fiert in 1 si 1/2
cana de apa, timp de un sfert de ora.
Se bea decoctul cald, indulcit sau nu, pe stomacul gol si fara alte adaosuri.
Ceaiul are un gust nu tocmai placut, insa actioneaza foarte rapid si se zice ca nu exista leac mai
bun contra tusei si durerilor de gat si de piept.
BAI
Imediat ce simtiti primele semne ale racelii, recurgeti la traditionala si eficienta terapie a bailor.
Cu ajutorul lor, debutul unei infectii poate sa fie stopat.
Baie de picioare cu temperatura progresiva - bagati-va picioarele intr-un lighean cu circa 1,5 litri de
apa calda (35 grade C), adaugand progresiv apa fierbinte, pana cand atingeti temperatura finala de
40 grade C.
Durata baii este de 10-15 minute.
Picioarele se sterg si se incalta sosete groase.
Baia progresiva poate fi facuta zilnic.
Bai complete cu ace de pin (sau esenta) - temperatura din baie sa fie de 18-21 grade C, iar
temperatura apei din cada de 35-38 grade C.
Durata baii sa nu depaseasca 20 de minute.
Se adauga 150 g de ace de pin oparite intr-un saculet pe baie de aburi sau 10 picaturi de ulei de
pin (se gaseste la Plafar).
Dupa baie, obligatoriu, urmeaza odihna la caldura in pat, vreme de o ora. (Nu faceti niciodata baie
cu stomacul plin.
Evitati baile calde daca suferiti de varice, iritatii si infectii ale pielii, tulburari de ritm cardiac.)
Reumatismul, cauze si remedii

In intelesul cotidian, reumatismul defineste afectiuni diverse, caracterizate prin dureri ale aparatului
locomotor si ale uneia sau mai multor articulatii in particular.
Se pot distinge reumatisme articulare inflamatorii, reumatisme articulare degenerative si reumatisme
abarticulare, care afecteaza tesuturile din jurul unei articulatii.
Cauzele inflamatiilor articulare sint microbiene
Cauzele inflamatiilor articulare sint microbiene (in acest caz agentul infectios este prezent in interiorul
articulatiei), metabolice (inflamatia articulara este determinata de precipitarea microcristalelor de urat de
sodiu, ca in cazul gutei) si reumatismale.
Reumatismul articular acut este o varietate particulara in care agentul infectios, ce nu se afla in articulatie streptococul hemolitic - se afla la originea bolii. In alte artrite boala este urmarea unor infectii virale sau
microbiene.
Alteori, cauza inflamatiei reumatismale este posibil genetica, ca in cazul spondilartritei anchilozante.
Alimentatia celor care sufera de reumatism
Cei care sufera de reumatism este bine sa stie ca baza in alimentatie trebuie sa o constituie zarzavaturile,
mai ales cele crude, precum si sucurile de zarzavaturi crude.
Se recomanda tablete de calciu, ca si pulberea minerala, care se amesteca in mincare.
Taritele si zeama de tarite sint de asemenea foarte bune.
Varza, papadia si urzicile au mult calciu, la fel smochinele, semintele de floarea-soarelui si
laptele crud.
Pentru ca acesta sa fie valorificat, este nevoie de vitamina D, care se gaseste in untura de peste.
Potasiul este un alt element de baza in tratarea reumatismului.
Cartofii, mai ales in coaja, si ceapa nu trebuie sa lipseasca din alimentatia bolnavului de reumatism.
Carnea, in schimb, trebuie consumata in cantitati cit mai mici, deoarece este un suport alimentar al infectiilor
in organism.
Tratamentul reumatismului
Tratamentul reumatismului cuprinde bai de abur, bai fierbinti, impachetari fierbinti si reci, exercitii fizice si
mixturi (decocturi, infuzii, tincturi).
Noi ne vom ocupa in articolul de fata de ultimele doua.
Exercitii fizice
Exercitiul 1. Pozita initiala este stind in picioare.
Aplecati capul in jos, pina atingeti pieptul cu barbia. Inclinati apoi capul pe spate.
Repetati exercitiul de 10 ori.
Exercitiul 2. Pozitia initiala este cea din exercitiul precedent.
Inclinati capul pe umarul sting, pina atingeti umarul.
Repetati miscarea si in partea dreapta.
Exercitiul 3. Pozitia initiala este ca in exercitiul 1, sau sezind.
Puneti miinile in solduri.
Rotiti capul spre stinga si spre dreapta (de cite 10 ori in fiecare parte).
Exercitiul 4. Pozitia initiala este in picioare sau sezind.
Puneti ambele miini la ceafa si aplecati capul in fata si apoi dati-l pe spate.
Exercitiul 5. Pozitia initiala este in picioare.
Departati picioarele si intindeti miinile lateral, la nivelul umerilor.
Executati miscari circulare cu miinile.
Exercitiul 6. Exercitiul se face in pozitie culcat pe o banca, cu picioarele bine sprijinite pe podea.
Se intind miinile lateral si se executa miscari sus-jos cit se poate de ample.
Exercitiul se repeta de 10 ori (se poate executa si cu ajutorul unui partener).
Exercitiul 7. Exercitiul se face de asemenea in pozitie culcat, dar in asa fel incit capul sa atirne la marginea
bancii.
Intindeti miinile deasupra capului si incercati sa atingeti podeaua cu degetele.
Exercitiul se repeta de 10 ori.
Exercitiul 8. Pozita initiala este stind in picioare in dreptul unei mese, la o distanta de 60-80 de centimetri.
Puneti miinile pe masa si aplecati-va cit puteti de mult.
Reveniti apoi la pozitia initiala.
Exercitiul 9. Pozitia initiala este stind in picioare, in dreptul unei mese sau al unui obiect bine fixat.
Faceti 10-15 genuflexiuni, eventual tinindu-va cu miinile de marginea mesei.
Exercitiul 10. Pozita initiala este stind in picioare.
Departati picioarele cit mai mult cu putinta.
Fara a indoi genunchii, incercati sa atingeti virful piciorului drept si apoi al celui sting (puteti executa
exercitiul si in pozitie sezind).
Exercitiul 11. Pozitia initiala este stind in picioare.
Departati picioarele la latimea umerilor.
Ridicati-va pe virfuri si reveniti in pozitia intiala.
Exercitiul se poate executa si in pozitie sezind, cu picioarele sprijinite de un perete.
Exercitiul se repeta de 10-15 ori.
Exercitiul 12. Pozitia initiala este intins pe spate.
Stringeti picioarele.
Ridicati miinile deasupra capului.
Inclinati miinile spre stinga, iar genunchii spre dreapta, dupa care repetati miscarea invers.
Repetati exercitiul de cite 10 ori in fiecare parte.
Exercitiul 13. Pozitia initiala este sezind.
Aplecati-va in fata si incercati sa atingeti genunchii cu fruntea, dupa care reveniti in pozitia initiala.
Exercitiul 14. Pozitia initiala este stind pe vine.
Ridicati-va pe virfuri, sprijinindu-va cu miinile de podea.
Incercati sa va sprijiniti pe calciie, fara a indoi insa spatele.
Reveniti la pozitia initiala.
Exercitiul 15. Pozitia initiala este stind pe podea.
Asezati-va cu picioarele strinse sub dumneavoastra, la inceput spre stinga, apoi spre dreapta.
Repetati exercitiul de cite 10 ori in fiecare parte.
Exercitiul 16. Pozitia initiala este stind pe burta.
Ridicati trunchiul si prindeti picioarele cu miinile.
Ridicati capul, astfel incit sa vedeti tavanul, dupa care reveniti la pozitia initiala.
Repetati exercitiul de 6-8 ori.
Ce plante medicinale folosim
Pentru nceput se vor lua tabletele indicate de medic, dupa care se va reduce numarul lor.
Fiecare mixtura poate fi luata timp de 3-4 saptamni, dupa care va fi inlocuita cu o alta.
- Peste o lingurita de coada-calului se toarna 250 ml de apa.
Se fierbe 15 minute la foc mic.
Se strecoara si se bea caldut, de 3 ori pe zi, intre mese.
Peste o lingurita de radacina de lemn dulce se toarna 2 pahare de apa clocotita.
Se lasa o noapte in termos, dupa care se strecoara.
Se bea cite 1/2 pahar de 3 ori pe zi.

- Din lemn dulce se poate pregati si o tinctura: peste o lingura de lemn dulce se toarna 500 ml de votca.
Se lasa 14 zile, dupa care se iau cite 30 de picaturi de 3 ori pe zi (atentie, tinctura nu se va administra
femeilor insarcinate).
- Peste o lingura de frunze maruntite de iedera se toarna 250 ml de apa.
Se fierbe la foc mic 10 minute.
Se beau 2 cani pe zi.
- Peste o lingura de frunze de mesteacan se toarna un pahar de apa clocotita.
Se lasa acoperit 6 ore, dupa care se strecoara.
Se bea cite 1/2 pahar, de 3 ori pe zi.
- Peste 15 g de muguri de mesteacan se toarna 200 ml de apa.
Se fierbe 10 minute la foc mic.
Se lasa apoi o ora, dupa care se strecoara.
Se bea cite 1/3 pahar de 4 ori pe zi, la o ora dupa masa.
- Peste o lingura de flori si crengute maruntite de soc se toarna un pahar de apa clocotita.
Se lasa 3 ore, dupa care se strecoara.
Se bea cite 1/2 pahar, de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
n cazul unui reumatism cronic, peste o lingura de frunze de coacaz se toarna 1si 1/2 pahar de apa
clocotita.
Se lasa o ora, dupa care se strecoara.
- n reumatismul cronic este recomandat decoctul de mere.
Se taie 3-4 mere necuratate de coaja si se fierb 10 minute in 300 ml de apa.
Se lasa 4 ore, dupa care se poate bea caldut, de 3-4 ori pe zi.
Se pun 300 g de frunze proaspete de vita-de-vie bine spalate intr-un borcan de 3 litri.
Se toarna apoi apa fiarta si racita cit sa le acopere si se lasa timp de trei zile borcanul bine acoperit.
Se bea cite o cescuta de 3 ori pe zi (aceasta infuzie este buna in dureri ale incheieturilor).
Pentru dureri reumatismale se recomanda decoctul de radacini de stevie.
Peste o lingurita de radacina maruntita se toarna 1 si 1/2 pahar de apa si se fierbe 15 minute.
Se lasa apoi 2 ore dupa care se pot lua cite 2 linguri, de 2 ori pe zi, inainte de masa.
Peste 2 lingurite de loboda uscata se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa 30 de minute.
Se iau cite 2 linguri, de 3-4 ori pe zi, cu 20 de minute inainte de masa.
Pentru dureri ale articulatiilor se amesteca 60 ml de ceai tare cu 40 g zahar.
Se adauga 100 g de suc de struguri acri.
Se bea cite un pahar pe zi.
n reumatismul cronic este foarte eficienta infuzia de coaja de ulm.
Peste 2 lingurite de coaja de ulm se toarna un pahar de apa clocotita si se lasa 2 ore.
Se ia cite o lingura de 3-4 ori pe zi.
Se pun intr-un vas de sticla fructe verzi de scorus si miere incalzita in proportii egale.
Se lasa timp de 6-8 luni. Se adauga apa fiarta si racita si se beau cite 20-30 grame, de 3-4 ori pe zi.
Acest remediu este eficient n reumatismul cronic.
- n caz de reumatism cronic, se amesteca cite 2 lingurite de coaja de ulm, coaja de salcie si muguri de
mesteacan.
Peste 1 lingura de amestec se pune 1 si 1/2 pahar de apa.
Se fierbe la foc mic, timp de 10 minute.
Se ia cite o lingura de 3-4 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
- Pentru tratarea reumatismului cronic, se fierb 15-20 grame teci de fasole ntr-un litru de apa, timp de 2-3
ore. Se raceste si se strecoara.
- Se amesteca n cantitati egale flori de soc, frunze de urzica si coaja de salcie.

Se lasa o ora si se strecoara.
Se beau cite 2 pahare pe zi.
- Se amesteca in cantitati egale muguri de mesteacan, frunze de carpen si de urzica.
Peste 2 linguri de amestec se toarna un pahar de apa clocotita.
Se lasa 3 ore, dupa care se strecoara.
Se bea cite 1/2 pahar de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
- Peste 20 g amestec de radacina de iarba mare si brustur se toarna 1 si 1/2 pahar de
apa.
Se fierbe 10 minute si se lasa 4 ore, dupa care se strecoara.
Se ia cite o lingura de 3 ori pe zi, inainte de masa.
n caz de reumatism netratat, se prepara o infuzie din radacina de brustur: peste o lingura de radacina
maruntita se toarna un pahar de apa clocotita.
Se lasa 3 ore si se strecoara.
Se ia cite o lingura de 3-4 ori inainte de masa.
- Se piseaza bine radacina uscata de brustur.
Se amesteca o lingura de pulbere cu un pahar de apa fiarta si racita.
Se beau 2 pahare pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
- Se toarna 5 linguri de radacina maruntita de brustur intr-un litru de apa.
Se lasa circa o ora, dupa care se fierbe timp de 10 minute la foc mic.
Dupa ce s-a racit, se poate pune la frigider.
Se bea cite pahar de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
Durata tratamentului: o luna, dupa care se face o pauza de o saptamina si se mai continua inca o
luna.
- Se beau mixturi de muguri de mesteacan, coada calului, frunze de urzica, paie de ovaz, alternndu-le la
fiecare 2 luni.
- Se beau concomitent ceai de menta, sunatoare, cimbrisor sau sovirv.
n cazul unor afectiuni ale inimii, se micsoreaza insa cantitatea de lichide.
Cum sa scapam de tuse

O data cu vremea rece si umeda apare si tusea, ca prin simptom al unei raceli ce este pe cale sa se
instaleze daca nu se iau din timp masurile necesare de prevenire.
Aceasta boala este agasanta, suparatoare si chiar chinuitoare, dar in alt mod ajuta la indepartarea
secretiilor de pe caile respiratorii, de aceea este recomandat a nu se apela imediat la produsele antitusive
din farmacii, ci mai intii la produsele naturiste, astfel:
Ceaiuri:
Cea mai buna este infuzia din frunze de patlagina: doua lingurite la o cana de apa fiarta, din care se
consuma doua cani pe zi, cu lingurita;
Infuzie de plamadica: doua lingurite la o cana de apa fiarta, din care se consuma 2-3
cani pe zi;
Infuzie din muguri de pin: o lingurita de muguri de pin proaspeti sau uscati, la o cana
de apa clocotita, din care se consuma 2-3 cani pe zi, indulcite cu miere de albine;
Infuzie de coada-soricelului: doua lingurite de flori la o cana cu apa clocotita, din care se consuma 2-3
cani pe zi.
Daca tusea este uscata trebuie consumate multe lichide.
Infuzie de tei: 1-2 linguri de flori de tei, la o cana de apa fierbinte din care se consuma o jumatate de
pahar din acest ceai, de trei ori pe zi, intre mese.
Cataplasme:
Foarte eficiente sint cele cu seminte de in si faina, in amestec de 1/3 la 2/3 apa, in care
se fierbe totul pina se formeaza o pasta consistenta.
Se pune intr-un saculet de pinza care se aplica pe piept.
Recomandate sint si frectiile cu ulei de ricin: doua linguri si ulei de terebentina, o lingura
incalzita la un foc slab, apoi se frectioneaza bine pieptul, dupa care se acopera cu o
patura groasa sau plapuma.
Inhalatii:
Se pot face inhalatii cu musetel, levantica, cimbru, cimbrisor, izma, rozmarin, frunze si ramuri tinere de
pin.
Se amesteca in parti egale si se pun doua linguri din acest amestec la 1 litru de apa clocotita.
Se tine capul acoperit cu un prosop deasupra vasului timp de 20 de minute, iar pentru a proteja pielea
fetei se aplica inainte o crema grasa. Inhalatiile cu uleiuri eterice sint de asemenea folosite, avind o buna
eficienta astfel: intr-un vas cu 2-3 litri de apa fierbinte se adauga 10 picaturi de ulei de lavanda, eucalipt,
menta sau fenicul, apoi se fac inhalatii de 2-3 ori pe zi. Atentie, nu se vor folosi uleiuri la persoanele
alergice. !
Apiterapia:
O reteta indicata si cu bune rezultate este mierea cu lapte fiert.
Se dizolva 50 g de miere zaharisita intr-o cana de lapte dulce fiert la care se adauga un galbenus de ou
proaspat, apoi se bea cu inghitituri mici. In tratarea tusei mai este folositoare si tinctura de propolis, astfel:
60 g de propolis la 200 g alcool, din care se iau cite 15-30 picaturi de trei ori pe zi, inainte de mese.
Presopunctura:
se maseaza in sensul acelor de ceasornic cu degetul mare sau cu aratatorul punctul
situat deasupra scobiturii sternului, timp de cinci minute.
Se fac doua masaje pe zi timp de zece zile.
Dietoterapie:
In general sucurile de legume actioneaza rapid si eficient in caz de tuse. Inainte de masa de prinz trebuie
consumat un amestec din suc de salata verde 50 ml si suc de usturoi 50 ml.
Se mai poate folosi si urmatoarea reteta: suc de morcov 200 ml, suc de varza 50 ml, suc de gulii 50 ml si
suc de telina 50 ml.
Foarte indicat si cu bune rezultate in terapia acestei boli este si maceratul din 8-10 smochine si 5-6
curmale, intr-un litru de apa sau lapte dulce timp de 8 ore.
Se incalzeste apoi usor lichidul si se consuma impreuna cu fructele.
Tusea e un simptom ce nu trebuie tratat superficial, ci cu mare atentie.
Se spune ca tusea indelungata nu prezinta nici un risc, dar nu este chiar asa usor de spus!!!
La copii, chiar o tuse usoara, dar care dureaza mai multe luni poate antrena dilatarea progresiva a
bronhiilor, ceea ce conduce in cele din urma la aparitia insuficientei respiratorii.
La adulti, tusea care persista mai mult timp fara un motiv aparent poate fi semnul unei boli grave, iar in
ambele cazuri mentionate mai trebuie urgent consultat medicul de familie sau medicul specialist.
Tusea mai poate fi si semnalul unei alergii, iar in astfel de cazuri tusea se declanseaza de indata ce se
intra in contact cu alergenul in cauza cum ar fi: polen, praf, acarieni, parul animalelor, polenul de la flori,
unele parfumuri si deodorante, produse chimice, detergenti, fulgi si puf de la pasari etc.
Aceasta tuse nu este insotita de expectoratie aparind in schimb alte simptome neplacute, cum ar fi de
exemplu curgerea nasului, respiratia devine dificila si zgomotoasa etc.
In concluzie, atentie deosebita la aceasta afectiune si mai ales la tratamentul ei.
Colesterolul
Se maninca prea multa carne, grasimi si dulciuri
Incepind de prin anii '50, alimentatia noastra s-a modificat profund, iar statisticile de pretutindeni arata ca
se maninca prea multa carne, grasimi sau dulciuri.
In acelasi timp, numarul celor afectati de maladii cardiovasculare este in crestere, acest lucru constituind
una dintre cauzele principale ale mortalitatii intr-o serie de tari occidentale.
Medicii au lansat deja un semnal de alarma si toata lumea a inceput sa evite
grasimile.
Pe de alta parte, au aparut deja alte probleme, intrucit grasimile si chiar si
colesterolul insusi sint totusi indispensabile pentru buna functionare a organismului.
Cele doua feluri de colesterol
Diferentele de comportament manifestate de colesterol sint determinate de proteina de care este legat.
Lipoproteinele sint cele care transporta colesterolul in sistemul nostru circulator.
Cele de joasa densitate - LDL (low density proteins) transporta aproximativ 65 la suta din colesterolul
sangvin, fiind responsabile de depunerile din artere.
Lipoproteinele de inalta densitate - HDL (high density proteins) sint un fel de eroi, deoarece ele distrug
depozitele de grasimi de pe vasele sangvine si asigura circulatia colesterolului, fara a bloca arterele.
Care sint partile bune ale colesterolului
Toata lumea stie ca responsabil de atacurile vasculare, ateroscleroza si o multime de alte boli nu este altul
decit colesterolul.
Mai putina lume vorbeste insa de rolul lui esential in mentinerea starii de sanatate a organismului.
In timp ce colesterolul in exces este, intr-adevar, un pericol, lipsa lui este la fel de periculoasa.
El contribuie la metabolizarea carbohidratilor, intra in componenta tuturor membranelor din organism, este
necesar pentru producerea hormonilor sexuali masculini si feminini, iar cel existent in piele este convertit,
sub actiunea razelor de soare, in vitamina D.
Cum folosim grasimile in alimentatie
O buna alimentatie anti-colesterol nu inseamna deloc o alimentatie fara grasimi, ci din
contra.
Esential este ca acestea sa fie insa alese in mod judicious.
Mentinerea ratiei zilnice de grasimi sub valoarea de 20-30 la suta din totalul caloriilor
este vitala pentru mentinerea in limite normale a colesterolului.
In acelasi timp, cantitatea de grasimi saturate nu va depasi 10 la suta.
Grasimile saturate provin, cu mici exceptii, din surse animale, iar grasimile animale contin colesterol.
Pe de alta parte, chiar daca un aliment nu contine colesterol, acest lucru nu inseamna ca el nu contine
grasimi.
Se vor consuma deci alimente ce contin grasimi nesaturate, cum ar fi: pestele gras (somon, hering),
untura de peste, ficatul de gisca sau rata, uleiuri polinesaturate (rapita, floarea-soarelui, porumb) si
mononesaturate (masline, alune).
Grasimile saturate vor fi evitate: carnea grasa, mezelurile, untul si produsele de patiserie, carnea fiind
inlocuita, pe cit posibil, cu peste.
Cum e la francezi
Statisticile din Occident arata ca francezii sint printre cei mai mari consumatori de grasimi, dar, in acelasi
timp, ei sint cel mai putin atinsi de maladiile cardiovasculare.
Acest paradox i-a facut pe cercetatori sa inceteze vinatoarea colesterolului si pactizarea cu el.
Dupa cum se stie, antioxidantii neutralizeaza radicalii liberi, diminuind astfel riscurile maladiilor cardiovasculare.
Printre antioxidantii cei mai puternici se numara polifenolii, care se gasesc mai ales in simburii de struguri
si in... vinul rosu.
Acesta este, fara indoiala, unul dintre factorii ce explica paradoxul francez: doua sau trei pahare de vin
rosu pe zi (nu mai mult) asigura o cantitate suficienta de antioxidanti.
Ce alte alimente si nutrimenti reduc nivelul de colesterol
Printre alimentele care reduc nivelul de colesterol se numara: cerealele complete, care permit evacuarea
colesterolului in exces la nivel intestinal, vegetalele din familia cruciferelor (conopida), vinetele, lintea,
fasolea, soia, ceapa si usturoiul.
Licopenul continut in tomate este de asemenea un antioxidant foarte eficient, mai ales daca tomatele sint
fierte.
Fructele si legumele contin si ele principalele vitamine antioxidante: provitamina A, vitamina C si vitamina
E.
Cresterea colesterolului e generata si de alti factori
Colesterolul nostru nu provine numai din alimentatie.
Ceea ce absorbim noi reprezinta doar 20-30 la suta din stocul nostru.
Restul de 70-80 la suta este fabricat de propriul nostru organism.
Dar si in acest program personal de fabricare exista anumite diferente, datorate unor
factori precum: factorii genetici si alimentatia.
In acelasi timp, exista numeroase cauze care produc cresterea nivelului de colesterol:
fumatul, cofeina, stresul, medicamentele, aditivii alimentari sau poluarea mediului inconjurator.
ALIMENTATIA SNTOAS
Alimentatia reprezint domeniul n care se fac cele mai grave erori. Omul
modern se hrneste ntr-un mod nesntos, mnnc prost si mult. Asa se face
c o persoan din dou sufer de exces de greutate (depsirea cu peste 10% a
greuttii normale). Aceasta are efect nefast asupra sistemului osos, a
scheletului si asupra aparatului motor, n special asupra prtii inferioare
a corpului. Cu ct excesul n greutate este mai mare cu att creste si
procentajul persoanelor care sufer de maladii coronariene (angin
pectoral, infarct miocardic, ateroscleroza), sau cu afectiuni
cancerigene, cum ar fi cancerul intestinelor. Statisticile arat c peste
30% dintre obezi mor din cauza bolilor de ficat sau a diabetului. De
asemenea obezii pot avea probleme mult mai mari dect cei cu greutate
normal n cazul unor inteventii chirurgicale.
Cea mai mare greseal fcut n domeniul nutritiei, priveste absorbtia excesiv
a hidratilor de carbon, care sunt lipsiti de valoare nutritiv si care se gsesc n:

zahr, dulciuri, fin, buturi alcoolice. Acestea sunt transformate de organism
n depuneri de grsimi.
Obezii se afl n interiorul unui cerc vicios. Grsimea nu mai este la mod, iar
mass media nftiseaz sptmnal o imagine care contravine modului de viat
a persoanei obeze. Astfel, aceasta se confrunt, mai mult sau mai putin, cu un
stres psiho-social, iar reactia ei este, n general, s mnnce tot mai mult.
Multe persoane, n special femei, iau medicamente de sintez pentru slbit,
care au efectul de a le suprima pofta de mncare, actionnd ca un laxativ.
Folosirea permanent a acestor medicamente creaz dependent si perturb
metabolismul apei si a srurilor din organism, provocnd edeme, rinichii sunt
afectati, se produc tulburri psihice si de ritm cardiac. Au aprut
regimurile pe baz de pulberi, care, n prima faz, produc o
scdere nsemnat n greutate, deoarece organismul pierde
mult ap, dar nu scade si grsimea.
Toate aceste cure de slbire restrictive au marele dezavantaj c
persoana nu nvat s-si nlocuiasc modul de nutritie nesntos
cu obiceiuri alimentare mai bune, astfel c majoritatea si regsesc vechea
greutate la numai cteva sptmni de la terminarea regimului, ele fiind mai
dezechilibrate dect nainte din acest punct de vedere.
Regimul disociat propune o alternativ blnd si eficace, pe termen lung, n
curele radicale si restrictive, care au ca scop scderea greuttii prin prevenirea
persoanei de anumite alimente. Aceasta nseamn c unele alimente se
potrivesc mai bine ntre ele dect altele. Dac alimentele care nu se potrivesc
se consum mpreun, se produce pentru o scurt durat o dereglare digestiv,
n primul rnd balonare, apoi o mrire a organelor digestive.
Digestia are loc mai usor dac sucurile gastrice prelucreaz un singur fel de
alimente. De exemplu, legumele verzi se potrivesc cu carnea, dect cele care
contin amidon, deoarece acestea din urm se diger n mediu alcalin, spre
deosebire de carne creia i trebuie un mediu acid.
Este important separarea proteinelor de glucide, care practic nu este posibil
100%, dar dac se reuseste s se rezolve la dou treimi din alimente este
foarte bine.
Alimentele cu calorii negative sunt cele consumatoare de grsimi. n cea mai
mare parte sunt reprezentate de legume, fructe si condimente si sunt bogate n
sruri minerale, vitamine, contin putine proteine si hidrati de carbon, iar
procentul lor caloric va fi de 90 de calorii la 100 de grame. Pe de alt parte
aceste alimente au n compunerea lor peste 90-95% ap. Consumarea n mod
regulat a acestor alimente produce un efect caloric negativ, care duce la o
pierdere n greutate.
Busuiocul, cimbrul, mrarul, usturoiul, ptrunjelul, menta, salvia, cimbrisorul,
chimionul, ienuprul pe lng faptul c amelioreaz mult gustul mncrii,
contribuie la procesul de digerare si eliminare a grsimilor.
Fructele cum ar fi: ananasul, merele, portocalele, cpsunele, afinele, zmeura,

mango, grapefruit, lmia au rol n distrugerea proteinelor.
O hran sntoas este o hran proaspt, variat, bogat n substante vitale,
alcalin, cu multe vitamine, cu sruri minerale si oligoelemente.
Este recomandat ca de trei ori pe sptmn s nu se consume
carne, aceasta fiind nlocuit cu preparate din soia.
Nevoile zilnice de aminoacizi se pot acoperi prin consumarea a
100 gr. de gru integral sau orez nedecorticat. Se vor consuma
legume proaspete, care contin substante vegetale bioactive
(glucosinolate, flavonaide) cum ar fi: cartofi, linte, mazre, fasole
verde, varz, broccoli, rosii, fulgi din cereale, pine integral, gris, orez
nedecorticat, gru ncoltit sau germeni de gru. Substantele bioactive distrug
radicalii liberi care sunt responsabili pentru evolutia cancerului.
Se recomand hrana care nu a fost congelat, conservat, rafinat, evitndu-se
alimentele care au fost prelucrate industrial, cum ar fi zahrul rafinat, fina alb,
uleiul rafinat, conservele.
Unele condimente au efect de stimulare a digestiei si metabolismului (cimbrul),
altele actioneaz mpotriva mbolnvirilor (chimenul, cimbrul, mrarul), sau sunt
diuretice (ceapa, ienuprul).
Se vor consuma numai grsimi vegetale naturale, unt, margarin sau ulei
presat la rece. Se vor evita alimentele cu continut mare de candiu (metal nociv
pentru sntate si care provoac leziuni renale) cum ar fi: ciupercile de pdure,
organele de porc, pateul de ficat.
La prepararea alimentelor trebuie avut grij ca acestea s se fiarb mai mult
dect este nevoie, deoarece se distrug substantele nutritive. Trebuie avut grij
la mncrurile cu prjeli si sosuri, deoarece nu sunt sntoase. Afumarea
alimentelor si prjirea lor n grsime animal sau ulei ncins produce la
suprafata acestora o crust maronie (care este o oxidare toxic), precum si
deseuri grsoase, care sunt cauza tulburrilor digestive si a gravelor probleme
de sntate (ateroscleroza, bolile canceroase). Cel mai indicat este ca
alimentele s fie preparate la aburi, prin fierbere n ap sau la grtar, ele
pstrndu-si gustul, culoarea si valoarea nutritiv.
Ar trebui respectate cteva reguli privind modul n care ne alimentm sntos:
- se mnnc ncet, avnd timp suficient pentru consumarea mncrurilor, fr
stres, fr ntreruperi (ridicare de la mas pentru rezolvarea unor probleme),
ntr-o atmosfer de calm si liniste;
- cu 15-20 de minute nainte de masa principal se poate consuma
o salat sau un mic aperitiv, pentru a se micsora senzatia de
foame, mrind satietatea;
- se mnnc pe sturate, dar nu mai mult, chiar dac mncarea
este foarte bun si gustoas;
- se mnnc la ore fixe;

- nu se "sare" peste mese si nici nu se nlocuieste masa cu o felie de pine cu
unt;
- se mestec mult si bine, hrana trebuind frmitat nainte de a se nghiti,
pentru a usura munca stomacului;
- nu se beau lichide n timpul meselor, deoarece digestia este mai dificil,
producndu-se mai mult acid n stomac;
- dup ora 17 nu se consum mese mbelsugate, bogate n proteine, greu de
digerat, iar cu 2 ore nainte de culcare nu se mnnc nimic;
- se recomand mprtirea celor 3 mese principale n cantitti mai mici, n 5-6
mese pe zi;
- se mnnc numai cnd apare senzatia de foame, fiind interzis consumarea
alimentelor de plictiseal sau pentru omorrea timpului;
- nu se mnnc cu lcomie, iar portiile de mncare s fie moderate;
- este indicat tinerea postului o zi pe sptmn, pentru eliminarea toxinelor si
odihnirea organelor. Pe durata postului se beau multe lichide, ap plat, sucuri
naturale din fructe, ceaiuri, cam 2-3 litri esalonat pe toat ziua;
- seara, nainte de culcare se poate bea o can cu lapte cald, eventual ndulcit
cu miere de albine, sau o can cu ceai din plante medicinale (tei, musetel).
"E" sau nu "E"?

Sunt cunoscuti sub numele de "E-uri", in reviste se presupune ca, pe plan
mondial, sunt a treia cauza a mortalitatii, dupa cea cauzata de consumul de
droguri si medicamente, si dupa accidentele de circulatie, iar
consumul lor, se crede, duce la distrugere sistemului imunitar si
pricopsirea cu cele mai variate forme de tumori benigne(?) si
maligne. Sa fie chiar asa?
Aditivii alimentari reprezinta cea mai noua provocare in materie
de nutritie. Un subiect foarte la moda in zilele noastre, cand
problema necesarului caloric zilnic a devenit desueta, cand febra aportului de
vitamine si oligoelemente pare sa fi trecut, iar sloganul "alimentul sanatos este
cel nepreparat, cu un continut enzimatic intact" cedeaza locul ideii ca naturala
si sanatoasa este alimentatia fara aditivi.
In cele ce urmeaza ne propunem ca inainte de a descrie patologia generata de
consumul de aditivi, caci, fara indoiala, folositi necorespunzator se fac vinovati
de multe si uneori foarte grave maladii, sa definim termeni care ii privesc si sa
amintim reglementari ale utilizarii lor.
Sa incepem chiar cu celebrul "E"
Pentru usurarea etichetarii, pe ambalaj nu este trecuta denumirea completa a
aditivului, acesta fiind scrisa intr-o forma standardizata, acceptata international.
Denumirea de pe eticheta este alcatuita din litera "E" urmata de o cifra, ceea ce
usureaza foarte mult etichetarea, in cazul produselor ce contin multi aditivi, sau
cand aditivii au denumiri foarte lungi. De exemplu Neohesperidina DC, un
indulcitor, va fi scris simplu: E 959. Utilitatea devine evidenta in cazul
Hidroxipropilmetil celulozei - E 464 (gelificant).
Ce sunt asadar aditivii alimentari?

Iata cateva definitii:
1. Aditivii alimentari sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse
alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea
unor tehnologii avansate de prelucrare.(Ordinul Ministerului Sanatatii
Nr.975/1999).
2. Substante care la origine nu reprezinta o parte constituenta a alimentelor,
adaugate in scopul de a modifica - favorabil - insusirile organoleptice sau ca o
necesitate directa de desfasurare a anumitor procese tehnologice.(Tratat de
Igiena-Sebastian Dumitrache).
3. Aditivul alimentar reprezinta orice substanta care nu este
consumata ca aliment in sine si nu este folosita ca ingredient
constituent al unui aliment, care are sau nu valoare nutritiva si
care se adauga intentionat, cu un scop tehnologic (incluzand
modificari organoleptice) in timpul producerii, procesarii, prepararii,
tratarii, impachetarii, ambalarii, transportului si stocarii unui aliment, devenind
un component sau afectand intr-un fel caracteristicile alimentelor la care se
adauga. Acest termen nu include substantele contaminante sau pe cele
adaugate pentru a imbunatati sau mentine calitatile nutritive si nici clorura de
sodiu.(Codex Alimentarius FAO-WHO)
Aditivii alimentari apartin urmatoarelor categorii:
- conservanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor
prin protejarea lor impotriva alterarii produse de microorganisme;
- antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor
prin protejare impotriva oxidarii (de exemplu: rancezirea, schimbarea culorii);
- acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust
acru;
- substante-tampon - folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific
alimentului;
- antispumanti - se folosesc pentru reducerea si prevenirea spumei;
- emulsificatori - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui
amestec omogen intre doua sau mai multe faze nemiscibile;
- agenti de gelificare - substante care permit si care ajuta la formarea gelurilor;
- sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici;
- stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizicochimice ale alimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.;
- substante de ingrosare - substante care au capacitatea de a mari vascozitatea
produselor alimentare;
- indulcitori - substante (altele decat zaharul) care se utilizeaza pentru a da gust
dulce alimentelor;
- coloranti naturali si coloranti de sinteza;
- agenti de afanare - substante care contribuie la cresterea volumului
alimentelor fara a modifica valoarea energetica;
- antiaglomeranti ;
- potentiatori de aroma - mentin si amplifica aroma specifica alimentului ;
- substante-suport - faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica
proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor;

- enzime - folosite in industria alimentara ;
- aromatizanti- se impart in trei categorii:
- substante aromate naturale - se obtin din materii prime de origine vegetala
sau animala;
- substante identic naturale - sunt identice din punct de vedere al compozitiei cu
aromele naturale, componentele fiind obtinute prin sinteza;
- substante artificiale - se obtin prin sinteza, avand structura si compozitia
diferite de cele naturale.
In consumarea acestora trebuie sa se tina cont de Cantitatea Zilnica
Acceptabila. Aceasta reprezinta cantitatea de aditiv alimentar, raportata la kg.
de greutate corporala, care poate fi consumata zilnic pe perioada intregii vieti,
fara un risc semnificativ pentru sanatate.
Una din problemele care apar este ca uneori efectele nocive devin evidente
dupa foarte mult timp si desi se iau multe precautii pentru a fi observate cat mai
devreme, uneori identificarea cauzei unei boli sau a cresterii incidentei acesteia
nu este usor de pus pe seama unui aditiv. Alt punct sensibil ar fi raportarea
problemelor de sanatate, presupuse a se datora aditivilor. In acest punct
consumatorii, prin intermediul medicului lor curant, ar putea contribui la
semnalarea efectelor nocive ale aditivilor.
La noi in tara asigurarea normelor legate de aditivi este garantata legal de
Ordinul Ministerului Sanatatii Nr. 975/1999.Iata cateva din prevederile sale:
1. Se considera falsificare:
- adaosul oricarei substante naturale sau sintetice in produse, in scopul
mascarii unor defecte ale acestora, precum si in scopul modificarii sau conferirii
de proprietati pe care produsele nu le justifica prin compozitia lor naturala sau
prin retetele de fabricatie;
- schimbarea compozitiei fara a se schimba specificatiile de pe eticheta.
2. Bulionul si pasta de rosii trebuie sa corespunda urmatoarelor cerinte:
- [...] Nu se admite folosirea colorantilor de sinteza si a
substantelor de ingrosare (amidon, gume etc.).(art. 39)
3. Nu se admite folosirea colorantilor sintetici in paine si in
produse de paine, de panificatie, inclusiv in biscuiti, napolitane,
vafe.
4. Nu se admite folosirea colorantilor sintetici in pastele fainoase.
5. Nu se admite folosirea indulcitorilor de sinteza in bauturile alcoolice distilate.
Se admite colorarea numai cu caramel a bauturilor alcoolice naturale distilate.
Ce se poate intampla in cazul in care normele nu sunt respectate? Sa vedem
care sunt efectele nocive ale unora dintre aditivii permisi la noi in tara.
Aditiv alimentar
Utilizare
Efecte nocive
Nitrat-nitrit, E 249, E 250, E 251, E 252
Preparate din carne, branzeturi
Determina formarea de nitrozamine oncogene
Acid formic si saruri E 236
Sucuri, fructe, saramuri, carbonatate

Iritant pentru mucoase
Metabisulfit de sodiu E 223, Metabisulfit de potasiu E 224, Bisulfit de potasiu E
228 Fructe, marcuri
Toxicitate relativ importanta.
Iritant gastric.
Suspectati de actiune teratogena
Acid benzoic si sarurile lui E 210 - E 213
Sucuri, conserve de fructe, margarina, salamuri, bauturi carbonatate Iritant
pentru mucoasa Acid sorbic si sarurile lui E 200-E 203 Sucuri de fructe, bulion,
muraturi, branzeturi, peste, oua lichide, ambalaje, vinificatie Provoaca disbioze
intestinale si inhibitii enzimatice Difenil E 230, Ortofenil fenol E 231
Fructe-citrice In cantitate mare, nefrotoxic Galat de propil, octil, dodecil, etil E
310 - E 313 Grasimi vegetale si animale, legume deshidratate, supe
concentrate, sucuri de fructe, lapte praf, produse de patiserie, produse
zaharoase, conserve de carne Actiune nefro- si hepatotoxica slaba. Determina
hipertrofie a mucoasei gastrice
Butil hidroxianisol BHA E320, Butil hidroxitoluen BHT E 321 Uleiuri, lapte praf,
produse de patiserie, supe si concentrate alimentare, cartofi deshidratati
Suspiciuni de activitate teratogena si mutagena
Amidon, amidon modifticat prin esterificare E 1440, E 1450; Agar-agar E 406;
Acid alginic E 400; Guma de carruba E 410; Guma arabica E 414; Pectina E
440; Caragenan E 407; Carboximetil celuloza E 466; Metil celuloza E 461
Budinci, produse lactate, inghetata, branzeturi, serbeturi, guma de mestecat,
nectaruri, ciocolata Unele derivate modificate chimic sunt acceptate cu rezerva
deoarece nu se cunoaste suficient toxicitatea lor
Indigotina E 132 Colorant care se adauga in tablete si capsule, inghetata,
dulciuri, produse de patiserie, biscuiti Poate provoca greata, voma,
hipertensiune arteriala, urticarie, probleme de respiratie si alte reactii alergice
Azorubina E 122 Colorant, se adauga la dulciuri, cristale pentru jeleuri, peltea
Poate produce reactii adverse la persoanele astmatice si la cele alergice la
aspirina. Interzis in Japonia, Suedia, SUA, Austria si Norvegia
Terapia cu ape minerale
Apele minerale si proprietatile lor terapeutice

Izvoarele de ape minerale sint extrem de cautate pretutindeni. Trecind prin
straturile succesive cu continut variat de diverse substante, apa spala si dizolva
anumite minerale si saruri solubile. In plus, apele minerale pot sa
contina anumite substante organice si bioactive sau gaze
dizolvate. Din aceste motive, apele minerale sint utile in cure
interne sau externe. De aceste cure cu ape minerale beneficiaza
cei cu afectiuni ale aparatului locomotor sau ale cailor respiratorii,
bolnavii de reumatism sau cei care necesita cure de recuperare dupa

traumatisme sau interventii chirurgicale.
Apele minerale pot actiona impotriva carentei de saruri minerale, in ele existand
mari depozite de calciu, magneziu, si chiar fluor. De asemenea contin si
oligoelemente care sunt foarte bine asimilate de organism, asemeni sulfatillor
ce le confera virtuti diuretice si laxative.
Apele minerale folosite in cure interne vindeca sau amelioreaza boli digestive,
normalizeaza functiile gastrointestinale, actioneaza in procesele inflamatorii ale
aparatului uro-genital. Apele carbogazoase sint un stimulent, imbunatatind
peristaltismul stomacului si intestinului, maresc sau scad, dupa caz, aciditatea
gastrica, stimuleaza circulatia la nivelul stomacului si al ficatului. O alta functie
de maxima importanta a apelor minerale este lichidarea foamei de oxigen la
nivelul tesuturilor, ameliorind rezistenta organismului la boli.
Alte utilizari ale apelor minerale
Cosmeticienii s-au straduit sa asigure hidratarea, hranirea si mineralizarea
corespunzatoare a pielii si, pe aceasta cale, a intregului
organism. Desigur, metoda clasica o reprezinta baile, mastile si
compresele cu apa minerala. Pe linga acestea, au fost inventate
sprayuri cu apa minerala, care se pulverizeaza pe fata, pe miini si
git. Procedeul este salvator in zilele toride, caci hidrateaza masiv
pielea, exact in zonele cele mai expuse la intemperii.
Un alt procedeu, la fel de simplu si eficient, este stergerea fetei si
a gitului cu cubulete de gheata, obtinute prin congelarea apei
minerale. Gheata mareste tonusul pielii si accelereaza circulatia capi-lara la
nivelul ei, iar apa minerala topita din cubuletele de gheata hidrateaza pielea.
Romania are o treime din izvoarele termale si minerale din Europa. Efectul
vindecator al acestor izvoare a fost dovedit stiintific si acest lucru face ca multe
statiuni balneoclimaterice sa fie recunoscute pe plan international.
Indicatii terapeutice
boli ale aparatului locomotor si ale sistemului

nervos periferic, sechele dupa traumatisme ale
aparatului locomotor;
afectiuni ale aparatului respirator
afectiuni ginecologice cronice
diabet zaharat incipient
intoxicatii cu metale grele
boli digestive
afectiuni ale ochilor
sindrom supraponderal.
Contraindicatii
Persoanelor ce tin un regim stric in privinta sarii nu le este indicata cura cu ape
minerale, Acestea fiind bogate in sodiu sunt contraindicate in caz de
hipertensiune arteriala si femeilor ce sufera de retentie de apa. In schimb este
indicata intr-o mica masura vara, dupa un efort fizic mare, caci compenseaza
pierderile de apa prin transpiratie.
Talasoterapia - Cura heliomarina

MOTTO: "Suntem ap de mare organizat".
JACQUES YVES COUSTEAU
Talasoterapia reprezint aplicarea n scopuri terapeutice a propriettilor apei
mrii, soarelui, nmolului si a algelor marine tmduitoare, asociate actiunii
climatului marin.
Pielea, nefiind impermeabil, microelemetele din mediul marin care o
asalteaz n cadrul talasoterapiei, n special ionii de calciu, magneziu,
potasiu, iod, au toate sansele s ptrund n medii interioare ale
organismului, mai ales cnd temperatura apei este cald.
Datorit acestor caracteristici a aprut nevoia ca talasoterapia s se
poat practica si n alt parte dect la mare (ocean) si n alt anotimp
dect vara. Astfel au aprut si s-a rspndit voga acestor centre de
talasoterapie, mai bine zis de neotalasoterapie, centre n care apa de mare este
introdus n piscine special amenajate, n tot timpul anului, unde este n
prealabil nclzit.
Pe calea bilor de ap marin, a gimnasticii efectuate n submersie marin, a
unor tehnici de hidromasaj, a unor bi de alge, a unor cataplasme de alge ca si
a unor alte variate proceduri terapeutice, se urmreste readaptarea functional,
n special a diverselor deficiente ale aparatului locomotor. Centre de acest gen
au aprut la Eforie si Mangalia.
Efectele curei heliomarine
n contextul omului sntos, cura heliomarin exercit efecte dintre cele mai
binefctoare, dup cum urmeaz:
Contribuie la ridicarea tonusului psihic prin integrarea celui ce prezint o

atractie special pentru acest cadru natural de existent si de sntate
reprezentat de mare si de climatul ce o caracterizeaz.
Ajut la clirea organismului ca si la revigorarea sa pe

calea helioterapiei, a bilor de mare, a talasoterapiei,
a ameliorrii respiratiei prin intermediul inspirrii unui
aer de o deosebit puritate, a combaterii
sedentarismului prin intermediul plimbrilor, jocurilor
ca si a alergrilor pe malul mrii etc.
Influenteaz reechilibrarea organismului prin

intermediul racordrii acestuia la modurile primare de
existent, ca si prin dezinsertia temporar a acestuia de mediul stresant
si artificial de viat reprezentat de mediul citadin.
Are rol benefic, mai ales n cazul copiilor, n profilaxia a numeroase boli,
care de regul asalteaz aceast categorie de vrst.
Contribuie la impulsionarea si stimularea cresterii somatice, mai precis la

stimularea cresterii n nltime a copiilor.
Aceeasi cur heliomarin exercit efecte dintre cele mai active pe linia
amelionrii sau chiar a vindecrii diverselor boli, cum ar fi:
bolile respiratorii cronice (rinofaringite, rinosinuzite, bronsite cronice,

astmul bronsic), pe care le influenteaz n bine mai ales pe calea
inspirrii aerosolilor marini, apoi pe calea fluidificrii secretiilor bronsice
ca si a atenurii sau suprimrii spasmelor bronsice.
n unele boli ale sngelui, n special n unele anemii, pe calea normalizrii

eritrocitelor, ca si pe calea stimulrii cresterii hemoglobinei, pigmentul
sanguin transportator al oxigenului. Cazurile moderate de hipertensiune
arterial beneficiaz de serviciile curei heliomarine, pe calea atenurii
debitului sistolic, adic a volumului de snge pe care l pompeaz inima
la fiecare contractie.
Beneficiaz de serviciile complexe ale curei heliomarine si ateroscleroza

putin avansat, pe calea normalizrii lipidelor sanguine, lipide care n
exces contribuie la formarea acestei rugini biologice,
reprezentat de aterom, substant care depunndu-se
pe peretii arterelor, reduce implicit aportul sanguin si pe
acela de oxigen, cu tot ce decurge pentru organism din
aceast realitate.
Cura heliomarin are indicatii majore n bolile reumatice inflamatorii

cronice si mai ales n poliartrita cronic evolutiv, ce afecteaz mai ales
articulatiile mici ale minilor si picioarelor, ca si asa numita spondilit
anchilopoetic, boal ce se caracterizeaz prin anchilozarea coloanei
vertebrale ca si prin incubarea ei progresiv.
Beneficiaz de aceeasi cur tuberculoza extrapulmonar si n special cea

osteoarticular, ganglionar si peritoneal, favoriznd cicatrizarea
plgilor si fistulelor, att de frecvente n aceste varietti de infestare
tuberculoas, favoriznd de asemenea metabolismul calciului si
stimulnd sistemul neuroendocrin.
O serie de boli ortopedice (ntrzierile n consolidarea fracturilor, atrofiile

musculare, redorile articulare, respectiv ntepenirea lor), beneficiaz de
cura heliomarin si asta pe calea reglrii metabolismului calciului si
fosforului, ca si pe calea reglrii sistemului neuroendocrin, de unde
redobndirea puterii de contractie a muschilor si redobndirea mobilittii
articulare.
Cura heliomarin influenteaz favorabil o serie de boli inflamatorii

ginecologice cronice pe calea micsorrii fenomenelor dureroase, pe
calea decongestionrii focarelor de inflamatie, ca si pe calea normalizrii
functiei hipofizare, de unde normalizarea secretiei interne a ovarelor.
De aceeasi cur mai beneficiaz si o serie de boli de piele, ca pitiriazisul,

psoriazisul si eczemele uscate, cura ducnd la disparitia pruritului, la
uscarea veziculelor si eliminarea placardelor, elemente ce
caracterizeaz aceste boli.
Beneficii majore ale curei se nregistreaz n cazul multor boli ale copiilor,
n special la aceia suferind de rahitism, ca si n convalescent dup
diferite boli infectioase.
Contraindicatii
Curei heliomarine i sunt proprii si o serie de contraindicatii, mai importante
fiind:
Tuberculoza n fazele ei evolutive.
Insuficienta cardiac.
Hipertensiunea arterial sever.
Insuficienta renal ca si nefritele cronice.
Bolile sistemului nervos central ca si bolile psihice sau

nevrozele.
Anumite boli endocrine, precum hipertiroidismul.
Cataplasme cu argila
Prepararea pastei
Prepararea pastei de argila este foarte simpla: punem argila intrun recipient de sticla, de lemn, de faianta, de portelan (niciodata
intr-un vas din metal sau din material plastic) si amestecam adaugind apa - pina obtinem o pasta densa, putin mai moale decit
pasta de modelat. Unii recomanda sa acoperim argila cu apa si sa
asteptam citeva ore ca sa se obtina un terci omogen.
Din ea vom face cataplasme, groase (dupa indicatii) de 1,5-2 cm si cu o
suprafata care sa depaseasca putin regiunea tratata.
Aplicatii reci sau calde
Cataplasmele (plasturii) vor fi, dupa caz, aplicate reci, caldute sau calde:
Reci, pe regiunile inflamate sau pe partea de jos a abdomenului in acest caz

reinnoindu-se de indata ce se incalzesc (15, 20, 30 de minute in genere). Daca
persista senzatia de rece, se va inlocui cataplasma printr-una calduta.
Caldute sau calde pe regiunea hepatica, pe rinichi, pe vezica, pe oase. Cataplasma
va fi aplicata direct pe piele, la nevoie prin intermediul unui tifon.
Anumite afectiuni (afectiuni cardiace, contuzii, varice) se trateaza,

cel putin la inceput, prin aplicari de comprese, si apoi cu cataplasme.
Pentru a le prepara este de ajuns sa obtinem o fiertura foarte
limpede, in care vom inmuia o bucata de pinza care nu se stoarce
inainte de asezarea pe locul respectiv.
Cataplasmele si plasturii se vor fixa, dupa regiunile tratate, printr-o
fasa Velpeau, o centura de flanela sau un bandaj in forma de T (pentru
perineu).
Pentru un plasture la ceafa, se fixeaza banda de imobilizare in jurul fruntii, nu al
gitului.
Durata aplicarii variaza, dupa caz, de la o ora la doua-trei ore, uneori toata
noaptea. Daca apar senzatii neplacute (frig, durere), se va scoate cataplasma
si nu se va reinnoi decit dupa 12 sau 24 de ore. In cazul in care cataplasma se
usuca prea repede, va fi inlocuita prin alta proaspata. Dupa scoaterea
plasturelui sau a cataplasmei, ramasitele aderente la piele se indeparteaza prin
spalaturi simple cu apa rece sau incropita.
Ritmul aplicarilor variaza dupa afectiuni si dupa reactiile bolnavului.
o Abcese, supuratii diverse: se reinnoiesc plasturii din jumatate in

jumatate de ora, apoi dintr-o ora si jumatate - intr-o ora si jumatate,
zi si noapte, daca este necesar. Pentru noapte se poate inlocui
plasturele printr-o compresa cu apa argiloasa, care se va reinnoi o
data sau de doua ori.
o Regiunile lombare, abdomen, partea inferioara a acestuia,
regiunea hepatica: aplicarile pot provoca reactii mai mult sau mai putin vii. De
aceea, le vom limita la o cataplasma pe zi, mentinuta doua pina la patru ore.
Vom putea uneori sa lasam plasturele toata noaptea.
Nu vom face mai multe aplicari in acelasi timp. In cazul in care plasturii vor fi
indicati in mai multe locuri (partea de jos a abdomenului si plaminul, de
exemplu), se va respecta un interval de doua la patru ore intre diversele
aplicari.
Femeile se vor abtine de la aplicari de argila in timpul menstrei.
Ce facem dupa folosire
Dupa folosire este necesar sa aruncam argila, caci este impregnata de toxine.
Se vor spala bandajele utilizate.
Orice cura externa cu argila trebuie precedata sau insotita cu un tratament
dezintoxicant intern prin fitoaromaterapie, suc de lamiie, laxative usoare, argila
in genere, alimentatie echilibrata atoxica.
bolile respiratorii cronice (rinofaringite, rinosinuzite, bronsite cronice, astmul bronsic), pe

care le influenteaz n bine mai ales pe calea inspirrii aerosolilor marini, apoi pe calea
fluidificrii secretiilor bronsice ca si a atenurii sau suprimrii spasmelor bronsice.
n unele boli ale sngelui, n special n unele anemii, pe calea normalizrii eritrocitelor, ca
si pe calea stimulrii cresterii hemoglobinei, pigmentul sanguin transportator al
oxigenului. Cazurile moderate de hipertensiune arterial beneficiaz de serviciile curei
heliomarine, pe calea atenurii debitului sistolic, adic a volumului de snge pe care l
pompeaz inima la fiecare contractie.
Beneficiaz de serviciile complexe ale curei heliomarine si ateroscleroza putin avansat,
pe calea normalizrii lipidelor sanguine, lipide care n exces
contribuie la formarea acestei rugini biologice, reprezentat de
aterom, substant care depunndu-se pe peretii arterelor, reduce
implicit aportul sanguin si pe acela de oxigen, cu tot ce decurge
pentru organism din aceast realitate.
Cura heliomarin are indicatii majore n bolile reumatice inflamatorii
cronice si mai ales n poliartrita cronic evolutiv, ce afecteaz mai
ales articulatiile mici ale minilor si picioarelor, ca si asa numita
spondilit anchilopoetic, boal ce se caracterizeaz prin anchilozarea coloanei
vertebrale ca si prin incubarea ei progresiv.
Beneficiaz de aceeasi cur tuberculoza extrapulmonar si n special cea
osteoarticular, ganglionar si peritoneal, favoriznd cicatrizarea plgilor si fistulelor,
att de frecvente n aceste varietti de infestare tuberculoas, favoriznd de asemenea

metabolismul calciului si stimulnd sistemul neuroendocrin.
O serie de boli ortopedice (ntrzierile n consolidarea fracturilor, atrofiile musculare,
redorile articulare, respectiv ntepenirea lor), beneficiaz de cura heliomarin si asta pe
calea reglrii metabolismului calciului si fosforului, ca si pe calea reglrii sistemului
neuroendocrin, de unde redobndirea puterii de contractie a muschilor si redobndirea
mobilittii articulare.
Cura heliomarin influenteaz favorabil o serie de boli inflamatorii ginecologice cronice
pe calea micsorrii fenomenelor dureroase, pe calea decongestionrii focarelor de
inflamatie, ca si pe calea normalizrii functiei hipofizare, de unde normalizarea secretiei
interne a ovarelor.
De aceeasi cur mai beneficiaz si o serie de boli de piele, ca pitiriazisul, psoriazisul si
eczemele uscate, cura ducnd la disparitia pruritului, la uscarea veziculelor si eliminarea
placardelor, elemente ce caracterizeaz aceste boli.
Beneficii majore ale curei se nregistreaz n cazul multor boli ale copiilor, n special la
aceia suferind de rahitism, ca si n convalescent dup diferite boli infectioase.
Terapie naturista folosind apa marii

Acum 2,000 de ani, cel mai mare filozof al antichitatii, Platon, ngrijit ntr-un
anumit moment al vietii sale de medici-magi egipteni, declara sententios: "
marea spala toate relele omului".
Apa marii
Apa de mare este o apa minerala care contine clor, sodiu,
magneziu si sulf o combinatie benefica pentru organismul
uman. Pe langa acestea, mai contine oligoelemente (zinc, titan,
cobalt, iod, crom), care trec prin piele si de acolo in organism,
actionand asupra unor tesuturi. Nu trebuie sa ignori nici importanta algelor
marine.
Continutul de minerale al apei de mare nu este acelasi in toate marile si
oceanele, cel mai scazut fiind in Oceanul Arctic (3,5 g/litru), iar cel mai crescut,
in Marea Moarta (300 g/litru). Marea Neagra are o mineralizare de 17,6 g/litru.
Apa de mare are efecte antiinflamatorii si intensifica metabolismul glucidelor,
proteinelor, lipidelor, calciului, fosforului.
Apa de mare poate fi bauta ca o apa minerala obisnuita, dupa ce a fost diluata
cu apa dulce, pana la obtinerea unei concentratii maxime de
2g saruri/litru. Pentru aceasta,se aduna apa cat mai departe de
tarm, de la o adancime de cel putin 20 de metri. Se poate folosi
pentru gargara (gingivite, stomatite) sau la comprese pentru
rani.
Tratamentul cu apa de mare este practicat in toata lumea vara, pe litoralul
oceanelor si marilor calde, iar in sezonul rece, in servicii specializate, sub forma
de bai calde, dusuri si aerosoli.
Pe litoralul Marii Negre talasoterapia se poate face din luna mai pana la sfarsitul
lui septembrie, cand temperatura apei este in medie de 15-25C, iar cea a
aerului de 15-20C.
Baile in mare
Intrarea in apa se face progresiv, dupa o baie de soare de cel putin zece
minute. In acest fel, veti evita probleme grave, cum ar fi socul termic sau stopul
cardiac. Apoi, in apa, nu se sta, ci se inoata, se fac miscari continue sau se fac
exercitiile de recuperare indicate de medic.
Tot in apa, se poate executa automasaj pe intregul corp. Cand marea este mai
agitata, actiunea mecanica a valurilor e un masaj binefacator pentru piele si
tesuturile subcutanate.
In prima zi, durata unei bai nu va depasi cinci minute, timpul fiind marit zilnic cu
alte cinci minute. Copiii mici vor sta mult mai putin; la sfarsitul curei, o baie
trebuie sa dureze maximum 15 minute, iar pentru copiii mari, pana la 20 de
minute.
Exercitii
1. Plimbari in pas vioi prin apa care depaseste foarte putin
nivelul gleznelor.
Efecte: glezne tonifiate, stimularea punctelor de
presopunctura de pe talpa, ameliorarea platfusului
2. Pasi contra valurilor, pana ajunge apa la nivelul
genunchilor.
Efecte: gambe tonifiate, celulita din zona genunchilor dispare elegant
3. Inaintati in apa si lasati valurile sa se sparga pe coapse, invartiti-va pe toate
partile, apoi mergeti
timp de 10 minute prin apa la nivelul soldurilor.
Efecte: cu acest exercitiu ati tonifiat picioarele de jos pana sus, si, bineinteles,
celulita e doar o amintire
Bonus de terapie
Dupa ce ati valorificat la maxim masajul gratis oferit de valuri, de ce sa nu
beneficiati si de o sauna?
Pentru aceasta, este nevoie de o groapa adanca de 20 - 30 cm, lunga de 2 m si

lata de 1 m. Lasati
soarele sa usuce bine nisipul de pe fundul gropii si de pe margini, apoi intrati in
groapa si acoperiti-va cu un strat de nisip de 5 cm.
In prima zi trebuie sa rezistati asa maxim 5 minute, dar zilnic se pot adauga alte
cateva minute, pana la o durata maxima de 20 min.
Climatul marin
Climatul marin are multe trasaturi caracteristice, cum ar fi:
Contrastul dintre temperatura aerului si cea a apei marii si
care este att de pregnant pe malul mrii; acesta actioneaz
benefic asupra circulatiei periferice si asupra respiratiei,
precum si asupra cordului.
Continua miscare a aerului reprezentat prin briz, cu
aspectele de flux si reflux.
Existenta unui aer de o puritate deosebit, care se aseamn
cu cel ntlnit la munte.
Masajul ritmic al valurilor de ap srat exercitat asupra pielii, ca si asupra
musculaturii striate de la acest nivel, elemente care pe aceast cale sunt solicitate
si puse n actiune, prin rezistenta ce trebuie s o opun valurilor.
Aerosolii care sunt inspirati si bile de nisip, sunt alte elemente caracteristice
climatului marin.
Climatul de litoral, din cauza presiunii barometrice crescute, realizeaz conditii
favorabile schimburilor gazoase. De asemenea, micsoreaz numrul respiratiilor si
favorizeaz combinarea hemoglobinei cu oxigenul si permite o irigare mai usoar si mai
abundent a plmnilor.
Climatul marin are un caracter stimulant, de ntrire a organismului. Acestui climat i sunt
proprii elemente calmante:
presiunea atmosferic uniform
variatii mici de temperatur
umiditate aproape constant.
De asemena are si elemente excitante cum ar fi:
radiatia ultraviolet bogat
vnturi frecvente concretizate n nelipsita briz marin
continut mai mare n clorur de sodiu si iod.
Climatul marin actioneaz asupra organismului prin cresterea metabolismului,
mrirea apetitului, excitarea sistemului hematopoetic, mrirea
diurezei,stimularea sistemului nervos, tonificnd organismul.
Terapia cu namol
Terapia cu namol reprezinta un tratament naturist care si-a dovedit eficienta in
multe afectiuni. Ea poate fi efectuata in multe statiuni balneoclimaterice din
Romania sau pe litoral.
Indicatii
Namolul poate fi utilizat in cura externa terapeutica pentru urmatoarele afectiuni

(numai dupa consultarea medicului):
1. Afectiuni reumatismale
o stari preartrozice. Tratamentul profilactic in profesiuni cu risc
artrozic.
o reumatism degenerativ. Artroze ale coloanei si articulatiilor in
afara perioadelor de reactivitate
clinico-biologica
o reumatism abarticular. Tendonite, periartrite, in afara
perioadelor de acutizare.
2. Afectiuni posttraumatice
o sechele musculo-articulare
o sechele osoase.
3. Afectiuni neurologice periferice cronice.
4. Afectiuni ginecologice cronice.
o anexite
o metroanexite cronice
o sterilitate
5. Celulita si cosmetica
Contraindicatii:
boli dermatologice
leziuni cutanate posttraumatice.
Tipuri de proceduri
Bai in cada de baie. La 100 l de apa se folosesc 10 kg de namol iar sedinta

trebuie sa dureze 15-30 minute, in functie de cat rezistati deoarece pielea sensibila
nu va suporta usturimea apei incarcata cu minerale.
Impachetari cu namol. Se efectueaza la o temperatura 38-40
C, intr-un strat de 2 cm pe regiuni mai mult sau mai putin
intinse.
Cataplasme. Aplicatii cu namol la temperaturi ridicate si variate pe regiuni

limitate ale corpului.
Onctiunile cu namol. Metoda de aplicare a namolului rece pe intreg corpul sau
pe zonele suferinde care presupune si o expunere la soare de 10-15 minute pana
cand simtiti ca namolul va strange. La final, urmeaza un dus cu apa dulce.
Helioterapia
Helioterapia este terapia naturista care se bazeaza pe
influenta binefacatoare a razelor solare. Ea se afla la
indemana oricui. Este recomandata copiilor, incepand de la
varsta de un an si jumatate. In acest caz, expunerile la soare
trebuie sa fie mai reduse decat la adulti.
Helioterapia este indicata pentru bolnavii de arteroscleroza,
artroze, spondilita anchilozanta, pareze, paralizii, rahitism,
anemii, osteoporoza, astm bronsic si bronsite cronice. Terapia este de un real
folos si persoanelor care sufera de surmenaj, obezitate sau au unele boli de
piele (eczeme, psoriazis).
Acest tratament naturist este indicat si omului sanatos, pentru fortificarea si
revigorarea organismului.
Precautii si contraindicatii:
Soarele puternic este unul dintre factorii care grabesc imbatranirea pielii. In
plus, persoanele care sufera de boli febrile, tuberculoza pulmonara,
hipertensiune arteriala in stadii avansate, hipertiroidie, cancer, nu trebuie sa se
expuna la soare fara sa consulte in prealabil medicul.
In timpul bailor de soare, corpul este expus la trei feluri de radiatii: calorice,
luminoase si ultraviolete.
RADIATIILE CALORICE influenteaza pozitiv organismul, caruia ii asigura
energia necesara dezvoltarii proceselor vitale.
RADIATIILE LUMINOASE contribuie la stimularea sistemului nervos central,
lipsa luminii avand grave urmari asupra comportamentului si
psihicului uman. Lumina solara conditioneaza bioritmul, lipsa ei
influentand negativ dezvoltarea intelectului.
RAZELE ULTRAVIOLETE sunt cele mai benefice pentru
sanatate. Ele contribuie la cresterea numarului de globule rosii
si a hemoglobinei la persoanele anemice, la asimilarea calciului si a fosforului.
Cu alte cuvinte, au un rol important in cresterea copiilor. Razele ultraviolete
stimuleaza glanda tiroida, metabolismul, circulatia sangelui,
respiratia, digestia si calesc organismul. Helioterapia se
practica oriunde este soare, cele mai intense radiatii fiind la
mare si la munte, datorita fenomenului de reflexie a luminii la suprafata nisipului

si a stancilor.
Dietoterapia
Dietoterapia sau terapia prin alimentatie este acea forma de terapie care
utilizeaza alimentele, fie n starea lor naturala, fie prelucrate n modalitati
speciale, ca remedii mpotriva diferitelor afectiuni. Ea foloseste ca punct de
plecare diagnosticele stabilite de medicina clasica.
Exista doua acceptiuni generale ale acestui termen:
1. dietoterapia simptomatica -care urmareste nlaturarea sau ameliorarea
manifestarii bolii. Se foloseste n formele acute de boala sau n
acutizarea unor boli cronice.
2. dietoterapia de fond- care are drept scop corectarea sau nlaturarea
cauzelor care fac posibila aparitia unor boli. Se foloseste an bolile
cronice, de lunga durata, n care exista o perturbare mai profunda a
structurilor functionale ale organismului
Diferentierea majora fata de medicina alopata apare n conceptia asupra
terapiei si n elaborarea prescriptiilor terapeutice.
n medicina alopata, elementul esential n tratament este medicamentul care
lupta cu boala si mpotriva tulburarilor provocate de aceasta. Corpul nu este
inclus ca factor al tratamentului decat n ultima instanta. El nu participa la
tratament, ci suporta actiunea medicamentului.
Dietoterapia considera organismul ca un tot unitar iar simptomele considerate
neesentiale de catre medicii alopati sunt evaluate si analizate conform propriei
conceptii despre sanatate si boala.
Exista trei conceptii fundamentale n dietoterapie:
1. Intoxicarea - desemneaza toate perturbarile metabolice aparute ca
urmare a mostenirii genetice, a stilului de viata si alimentatie
2. Dezintoxicare sau purificare - Bolile apar ca urmare a unei intoxicari cu
produse metabolice reziduale iar simptomele bolilor semnifica lupta
organismului de a localiza aceste toxine si de a le nlatura. De aceea,
organelor eliminatorii (pielea, rinichii, tubul digestiv, ficatul si vezica
biliara) li se atribuie o mare importanta n dietoterapie, dezintoxicarea
facndu-se prin acestea.
3. Rencarcarea - dupa ce s-a facut terapia de dezintoxicare, organismul
trebuie rencarcat enrgetic si nutritv, pe cale respiratorie si printr-un
anumit fel de viata si alimentar.
In continuare sunt prezentate trei exemple de diete naturiste:
postul negru
dieta crudivora
dieta semicrudivora
Diete
Rezultatele cele mai puternice in dietoterapie se vor obtine prin adoptarea
uneia sau alteia din dietele naturiste "de forta". Dintre aceste regimuri-forte am
ales trei, pe care le prezint in ordinea gradului lor de dificultate:
1. Postul negru - este fara doar si poate mijlocul cel mai eficient (desi
destul de dur pentru unii) de dezintoxicare. Postul negru presupune sa
nu consumam absolut nici un fel de aliment pe o durata de timp cuprinsa
de la 24 de ore pana la cateva zile. In postul negru destinat vindecarii
psoriazisului se recomanda in mod special sa se consume multa apa de
izvor sau, si mai bine, infuzii din plante dezintoxicante, al caror mod de
preparare il vom prezenta tot in acest articol. Fireste, postul negru cel
mai eficient este cel de mai multe zile, insa pentru o ajunare mai lunga
de trei zile este necesar acordul si supravegherea medicului. Pentru cei
care nu pot tine postul negru, considerandu-l prea dificil, este foarte
eficienta urmatoarea dieta.
2. Dieta crudivora - presupune sa nu consumam decat alimente netrecute
prin foc (nepreparate termic), o perioada de minimum 30 de zile. Vor fi in
schimb consumate din belsug legume crude sub forma de salate, sucuri
sau ca atare, fructe crude, fulgi de cereale (grau, orz, ovaz), ulei presat
la rece, miere si polen de albine. Un loc special il vor ocupa in cadrul
acestei diete oleaginoasele: seminte de floarea-soarelui, dovleac si
susan neprajite, miezul de nuca, arahidele si alunele neprajite, care, pe
langa faptul ca aduc un surplus caloric foarte puternic, inlaturand
senzatia chinuitoare de foame, de care se plang la inceput multi dintre
pacientii care recurg la acest tratament, au si alte proprietati. Ele sunt
foarte bogate in vitaminele E si F, care favorizeaza normalizarea
proceselor trofice la nivelul pielii.
Doua exemple de diete crudivore, cu un efect deosebit, sunt prezentate
in continuare:
o
Dieta crudivora de refacere

Acest regim ofer avantajul unui aport de principii alimentare,
glucide, proteine, lipide, vitamine, minerale, n stare natural, fiind
usor asimilati de organism si cu uzur minim a acestuia. Se
practic sub forme de cure de 5-7 zile pe lun. Se recomand n
convalescenta bolilor acute, n boli consumptive (TBC, cancer),
surmenaj fizic si intelectual, boli carentiale etc.
Se recomand urmtoarea schem:

- Ora 8 - gru ncoltit, 250-300 ml suc crud de fructe sau
zarzavaturi, mere, struguri, pere, ardei gras, rosii, castraveti.
- Ora 10 - o farfurie de salat de zarzavaturi: morcov, telin, rosii,
urzici, ppdie, mcris, andive, salat verde, varz etc., la care se
adaug suc de lmie, putin ulei si condimente naturale.
- Ora 13 - salat de zarzavaturi la discretie, 1-2 ou crude cu
albusul btut spum, iaurt, brnz dulce de vac, pine graham
sau neagr bine coapt.
- Ora 17 - o can cu lapte crud sau lapte vegetal si fructe uscate.
- Ora 19 - fructe, pine graham sau neagr cu miere, lapte.
- ntre mese se bea ceai aromatic (cimbrisor, mces, zmeur,
fragi, mure), dup necesitti.
o
Dieta crudivora depurativa

Este recomandat mai ales primvara si vara, ea facilitnd
eliminarea toxinelor si deseurilor din organism, reechilibrnd
balanta vitaminic si mineral a organismului. Se practic n scop
profilactic si curativ, n cure de 3-7 zile pe lun.
Schema unei zile de cur:
- Ora 8 - 250 ml suc de rosii sau telin, fructe oleaginoase, pine
graham sau neagr coapt bine.
- Ora 12 - o farfurie cu salat de urzici, ppdie, cicoare, grusor,
cu suc de lmie, ulei si condimente naturale sau morcov, andive,
telin, castravete, ardei gras, sparanghel cu suc de rosii si
condimente, iaurt, pine graham sau neagr.
- Ora 17 - o farfurie cu salat de fructe crude.
- Ora 19 - 250 ml suc de telin.
3.
Pentru cei mai sensibili, dieta pur crudivora poate fi alternata cu dieta pe
care o voi descrie in continuare.
4. Dieta semicrudivora - este modul de alimentare recomandat cu
predilectie celor care se confrunta sau s-au confruntat cu psoriazisul,
fiind si mijloc de vindecare si de consolidare a rezultatelor terapeutice.
Ea poate fi adoptata pe perioade nelimitat de lungi, fiind mult mai
permisiva, admitandu-se si consumarea produselor lactate si oualor in
cantitati mici, cu conditia ca 50% din hrana sa fie constituita din legume
si fructe crude. In primul rand, fiecare masa va incepe cu sucuri obtinute
casnic din legume cum ar fi telina, patrunjelul, ridichea, combinate (ca
ameliorator de gust) cu suc de mere sau morcov. Apoi, vor fi nelipsite de
la fiecare masa salatele de cruditati cu legume bogate in fibre: morcov,
varza, patrunjel, salata verde, spanac, ridiche, sfecla rosie. Va fi
consumata numai paine graham, uleiul rafinat va fi inlocuit pe cat posibil
cu cel presat la rece, faina alba va fi inlocuita cu cea integrala.
Masajul erotic
1.Masaj de relaxare-preludiu
2.Masaj erotic propriu-zis
Masajul erotic consta intr-o mutitudine de miscari lente, placute pe tot corpul in
prima faza sau in zonele puternic erogene in scopul obtinerii unei relaxari initale, a
creseterii si mentinerii unui nivel ridicat de placere si excitatie si , in ultima faza, de
obtinere a orgasmului exclusiv prin masaj. Nu trebuie sa fiti dezamagite: orgasmul
exclusiv prin masaj erotic este deosebit de putenic, mai puternic decit prin actul
sexual propriu-zis. In plus, puteti imbina dupa dorinta masajul erotic cu orice
credeti ca va provoca si va amplifica starea de placere generata de masajul erotic.
Masajul erotic nu constituie doar "altceva" pe plan erotic, ceva nou care creeza doar
variatie in viata sexuala si nimic mai mult. Masajul erotic poate imbunatati in mod
spectaculos performantele, trairile, satisfactiile si intensitatea actului sexual
propriu-zis.
Relaxarea partener-ei/ului
In principiu, masajul de relaxare are ca scop eliminarea stresului, grijilor zilnice,
inhibitiilor provocate de diverse prejudecati sexuale precum si de pregatire a
partenerei in vederea receptionarii masajului erotic in conditii optime de relaxare
totala.
Cind sunteti pregatiti, partenera se intinde pe masa de masaj, de obicei cu fata in
jos, dezbracata complet sau la costum de baie, in caz ca momentan se simte se
simte jenata sa se dezbrace complet. Pentru moment va asezati palmele pe spatele
partenerei si incercati sa vizualizati etapele urmatoare pentru a atinge un nivel
corespunzator al concentrarii exclusiv asupra masajului de relaxare, pentru inceput.
Apoi executati un masaj de relaxare al spatelui, picioarelor si talpilor-este un masaj

ideal pentru eliminarea rapida a stresului si a oboselii fizice acumulate de-a lungul
zilei. Spre exemplu, masajul talpilor ajuta la eliminarea rapida a oboselii, chiar dupa
nopti nedormite-simplu si spectaculos. Principiile de baza ale masajului de relaxare
presupun un contact permanent ale miinilor dvs cu corpul partenerei, alternind
diferite procedee de masaj:mingiieri lente usoare sau mai puternice (efleuraj),
presiuni pe tesutul muscular si rotirea acestuia in limita elesticitatii pielii (frictiuni),
framintarea usoara sau profunda a sistemului muscular, presiuni, vibratii, etc.
Mai multe detalii gasiti in pagina de Masaj Suedez.
Dupa masajul spatelui, partenera dvs se va intoarce pe spate, cu fata in sus. Masti
in continuare bratele, palmele si pieptul. Apoi va indreptati palmele catre picioare,
mingind usor zona genitala in trecere dar fara atingeri puternice, bruste sau
insistente, care mai mult s-ar putea sa inhibe. Terminati masajul picioarelor, al
talpilor apoi va intoarceti in zona genitala si masati sau mai precis mingiati incet
zona pubiana; daca partenera este pentru prima oara beneficiara masajului erotic
atunci este bine sa o priviti in ochi in timp ce o mingiiati si eventual sa-i cereti
permisiunea sa mergeti mai departe.
In momentul mingierilor lente din zona genitala si zona pubiana incepe deja sa se
dezvolte energia sexuala; partenera este relaxata, se simte eliberata de orice si
odata cu cresterea apetitului sexual apare si dorinta de a trece la activitati sexuale
mai explicite.
Una din insusirile principale ale practicantului de masaj erotic este de a simti nivelul
energiei sexuale si a nivelului de excitare a partenerei in vederea unei treceri
treptate de la masajul de relaxare la masajul erotic si in ultima faza la masajul
sexual.

Efectele Terapeutice Ale Bailor

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Efectele Terapeutice Ale Bailor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Efectele terapeutice ale bailor

Baile reci si cele racoroase au un efect excitant asupra sistemului nervos si

dintre ele se pot face si acasa (desigur, dupa conArbori pentru

pinului este puternica. El este capabil sa preia orice depresie, preia si

13.00 si 16.00. Creste in zone umede. Plopul tremurator aspira energia ca un

diuretic ca fructele malinului. Infuzia este recomandata contra inflamatiilor cailor

ajut n retentiile de ap n pericard, n pleur sau n tulburrile renale de dup

COMPRESE CU PATLAGIN NGUST

In cartea "Tratarea bolilor cu ajutorul legumelor, fructelor si

34 de fructe (incepand cu afina, aluna, ananasul, anghinarea si terminand

De asemenea, in cartea mentionata veti mai gasi:

30 de ceaiuri medicinale de larga circulatie (antiastmatic, antibronsitic,

index alfabetic al afectiunilor, descrierea plantelor medicinale utilizate in

Index alfabetic (partial) al afectiunilor care se trateaza cu plante

Cerentel, coada soricelului, in,

Brusture, cicoare, psti de

Cerentel, musetel, salvie, tei.

Coada calului, coada racului,

Pducel, rostopasc, vsc.

Anghinare, cicoare, crusin,

Anason, anghinare, busuioc,

Pducel, rostopasc, talpa

Coada soricelului, frasin,

In cartea "Tratarea bolilor cu ajutorul legumelor, fructelor si

fructele, legumele, cerealele si plantele medicinale, aranjate in ordine

34 de fructe (incepand cu afina, aluna, ananasul, anghinarea si terminand

De asemenea, in cartea mentionata veti mai gasi:

30 de ceaiuri medicinale de larga circulatie (antiastmatic, antibronsitic,

Floarea soarelui (HELIANTHUS ANNUUS)

Se folosesc boabele (semintele) prjite, dar mai ales

Graul (TRITICUM VULGARE)

iod, arsenic, grsime fosforat, amidon, vitaminele A, B, E, K, D, PP,

Hrisca (POLYGONUM FARAPYRUM SAU POLYGONUM TATARICUM)

Soia (SOYA HISPIDA)

OVAZUL stimuleaza functia sexuala feminina

Arpagicul (ALLIUM SCHOENOPRASUM)

Este o liliacee, ca si usturoiul, ceapa, prazul. Toate contin o esent sulfurat. Se

Bostanul si pepenele tamaios (CURCUBITA PEPA, CURCUBITA

reprize, din jumtate n jumtate de or. Dup o or, se bea o infuzie de

MORCOVUL (DAUCUS CAROTA)

Varza (BRASSICA OLERACEA)

Contine: fecul verde, albumin vegetal, rsin, extrace gomos, extract

* Bronsite cronice - decoct cu 60 gr. varz fiert o or n 0,5 litri ap, cu un

AFINA (VACCINIUM MYRTILLUS

pentru afectiuni catarale, diaree, scrobut.

ALUNA (CORYLUS AVELLANA)

ANANASUL (ANANAS SATIVUS)

ANGHINAREA (CYNARA SCOLYMUS)

ZMEURA (RUBUS IDAEUS)

Contine: ap, materii azotate, materii grase, materii extractive, zaharuri,

* Salat de zmeur, fragi, coacze, ndulcit, sampanizat, consumat rece.

ALUNA (CORYLUS AVELLANA)

ANANASUL (ANANAS SATIVUS)

Fructele galbene si portocalii

bogate si variate, topite in magma parfumata si dulce a miezului. Daca mai

vreme de doua ore intr-un pahar de apa cu o lingurita de miere. Se strecoara,

restul inainte de mesele principale. Oxiuroza - se face un macerat dintr-o

in linii mari aceleasi proprietati terapeutice ca si zmeura. Cele mai

Fructe de iarna (nuci, alune si migdale)

Nuca, un fruct care ingrasa

Cum pregatim diverse decocturi, infuzii si tincturi si la ce folosesc

Cum folosim nucile coapte

Care sint contraindicatiile

Ce proprietati au frunzele de alun