DR.

TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

CURS 1
ORGANIZAREA, FUNCTIONAREA SI DOTAREA SERVICIILOR
CHIRURGICALE

1.SERVICIUL CHIRURGICAL

Spitalul poate fi pavilionar sau monobloc. Serviciul sau sectia de chirurgie are o
structura si functionalitate aparte si cuprinde mai multe compartimente: blocul
operator, statia de sterilizare, saloane cu paturi, sala de pansamente si alte anexe
(compartimente aseptice), precum si un compartiment septic- sala de pansamente si
saloane. Compartimentul ATI poate fi anexat sau separat de blocul operator.

Blocul operator-este o unitate functionala aparte , trebuie sa fie izolat de restul

sectiei, are circuite aparte pentru sectorul septic si aseptic si trebuie sa fie construit
din materiale care se pot dezinfecta usor.

Structura blocului operator cuprinde mai multe incaperi:

 Camera filtru
 Camera de pregatire a chirurgilor
 Camera de imbracare a lenjeriei sterile
 Salile de operatie ( minim 3-4 pentru fiecare bloc operator), complet izolate de
exterior, climatizate cu trecerea aerului prin filtre speciale care sa asigure sterilizarea
aerului, temperatura intre 18-22 grade celsius si umiditatea intre 50-70%.

Mobilierul unei sali de operatie:

 masa de operatie cu lampa scialitica;

 mesele pentru instrumente;
 mese pentru casolete cu campuri;
 aparatul de anestezie generala, cu masuta pentru anestezice;

Aspiratoare, bisturie electrice, laparoscop, aparat Rontgen mobil, lampi mobile cu

picior, lampi pentru us, taburete rotative etc.
 DR. TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

Blocul operator mai cuprinde:

 camerea de preanestezie si trezire

 camera de spalare a instrumentarului folosit
 camera de depozitare a lenjeriei murdare
 magazia cu aparatura si instrumentar de rezerva
 grup sanitar
 camera de repaus pentru medici si personal

Personalul blocului operator trebuie sa respecte cu strictete regulile de asepsie si

antisepsie, circulatia sa fie limitata la strictul necesar, iar discutiile inutile sunt
interzise.

Statia de sterilizare – este de obicei unica in spital, dar in unele spitale exista statii
mici, anexate blocului operator. Are circuite separate pentru septic si aseptic si este
prevazuta cu:

 Camera de primire si depozitare a materialelor pentru sterilizare;

 Camera de sterilizare propriu zisa ce cuprinde autoclave si pupinele;
 Camera de depozitare a materialelor sterilizate, de unde se elibereaza pentru
operatii;

Salile de pansamente-servesc atat la pansarea bolnavilor, dar si la efectuarea unor

examinari clinice ( tusee rectale, vaginale, anuscopii) sau a unor proceduri speciale
cum sunt: spalaturile vaginale, clismele, punctiile, spalaturile gastrice etc. O sala de
pansamente trebuie sa cuprinda obligatoriu:

 Canapea
 Masa ginecologica
 Caruciorul pentru pansat
 Dulapuri pentru instrumente
 Chiuvete si cuve pentru spalat instrumente

Anexele –serviciul de chirurgie trebuie sa mai cuprinda:

 Sala de mese;
 Oficiul pentru incalzirea alimentelor, spalatul si depozitatul veselei ( conform
normativelor in vigoare masa se serveste de catre asistenta ajutata de infirmiera,
conform regimului de pe foaia de alimentatie pentru fiecare bolnav)
 Magazia cu lenjerie si alte obiecte de inventar, sub administratia asistentei sefe;
 DR. TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

 Sali de explorari endoscopice, ecografie, probe functionale;

 Sala de raport si cabinetul medicilor;
 Sala asistentelor din tura;
 Grupuri sanitare separate pentru bolnavi si personalul sanitar.

2.ACTIVITATEA PERSONALULUI MEDICAL IN SERVICIILE

CHIRURGICALE

Tinuta- este obligatorie pentru intreg personalul medico-sanitar si este tipizata

pentru fiecare sectie si pentru fiecare categorie de personal. Hainele de strada se
pastreaza in dulapuri special amenajate in camere situate la intrarea in spital dotate
cu dusuri si grupuri sanitare proprii. De regula in serviciile de chirurgie se poarta
obligatoriu halat alb, sau bluza cu pantalon ( fusta) si incaltaminte comoda numai
pentru spital ( pantofi albi, tenisi, adidasi), care se schimba cu alta inbracaminte si
incaltaminte la intrarea in blocul operator.

Comportamentul –se refera la relatiile cu bolnavii si cu celelalte categorii de

personal in raport cu ierarhia acestora. Tot personalul este subordonat sefului de
sectie, cadrele medii sunt subordonate nemijlocit asistentei sefe si au in subordine
cadrele auxiliare cu care lucreaza. Fata de bolnavi comportarea cadrelor medii
trebuie sa fie blanda, intelegatoare fata de suferintele acestora, dar si ferma cand
situatia o impune. In sectiile clinice unde lucreaza si studenti, relatiile cu aceste
categorii de personal sunt stabilite de normative speciale, in raport cu respectarea
deontologiei medicale.

Obligatiile- cadrelor medii cu pregatire superioara sunt stabilite prin fisa postului,
pentru fiecare loc de munca- sectie, bloc operator sau compartiment de sterilizare.In
sectia de chirurgie cadrul mediu are urmatoarele indatoriri:

 Supravegherea continua a evolutiei bolnavilor;

 Masurarea temperaturii si pulsului, tensiunii, diurezei, aspiratiei si varsaturilor,
secretiile pe tuburile de dren;
 Mentinerea starii de igiena personala a bolnavilor din salon;
 Administreaza personal medicatia prescrisa bolnavilor;
 Imparte masa bolnavilor;
 In cazul inrautatirii bruste a starii bolnavului va aplica primele masuri de resuscitare
cardio-respiratorie pana la venirea medicului de garda;
 Nu va avea initiative personale privind investigatiile sau tratamentele bolnavilor;
 La sfarsitul turei consemneaza in condica de raport evenimentele privind fiecare
bolnav, medicatia administrata precum si investigatiile ce urmeaza sa le efectueze;
 DR. TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

 Pentru orice alte situatii speciale aparute in timpul activitatii, va sesiza asistenta sefa
si medicul de salon, sau in lipsa acestora medicul de garda.

3.INSTRUMENTARUL CHIRURGICAL

Instrumentarul denumește totalitatea ustensilelor care se folosesc în actul

chirurgical.

In cadrul instrumentelor uzuale se poate vorbi de urmatoarele categorii:

 instrumente pentru sectionarea tesuturilor: bisturiul si foarfecele.

 instrumente pentru prehensiunea tesuturilor: Mana stanga a chirurgului este
cea care apuca instrumental (cu pense anatomice) tesuturile, prezentandu-le
celei drepte care sectioneaza, diseca sau sutureaza.

Pensele chirurgicale pot fi cu dinti sau fara dinti si vor fi folosite in functie de
calitatea tesuturilor apucate, astfel: tegumentul se va prinde cu o pensa cu dinti
care inteapa usurand mentinerea; o manevra pe intestin va fi facuta de o pensa fara
dinti, evitand astfel inteparea peretelui intestinal si deci contaminarea campului
operator cu continut septic.

 instrumente de hemostaza: Pean si Kocher, drepte si curbe

 instrumente de explorare si disociere: Dintre acestea fac parte sonda canelata
si stiletul butonat folosite pentru explorarea de traiecte, cum ar fi cele
fistuloase. Prima are avantajul ca ofera posibilitatea de sectionare a traiectului
explorat cu canelura sa centrala, fara riscul de a leza formatiuni anatomice
invecinate.
 instrumente pentru departarea tesuturilor: De multe ori, explorarea in
profunzime a unei plagi accidentale sau operatorii necesita anumite
instrumente care sa departeze tesuturile, permitand vizualizarea elementelor
profunde. Aceste instrumente pot fi de doua categorii: mobile si autostatice.

Cele mai folosite instrumente mobile sunt departatoarele tip Farabeuf , care constau
din doua lame metalice indoite in unghi drept la ambele capete, extrem de larg
utilizate si nelipsite din nici o trusa chirurgicala. Tot in aceasta categorie intra o mare
varietate de valve cu diverse forme, marimi, curburi si latimi adaptate profunzimii
si zonei anatomice pe care trebuie actionat, ca si a organului ce trebuie departat,
astfel incat sa se evite lezarea acestuia (ficat, splina, ca urinara ). Aceste instrumente
se pozitioneaza si-si modifica pozitia manual.
DR. TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

Pentru interventii abdominale sau toracice mai lungi, ecartarea cavitatii se face cu
departatoare autostatice. Ele au sisteme de fixare intr-o pozitie pe care si-o mentin
toata durata operatiei, nemaifiind necesara efectuarea departarii de catre un ajutor.
Si ele sunt adaptate, pe diverse dimensiuni, tipului de operatie in care sunt folosite.

 instrumente pentru sutura: Instrumentul cu care este fixat si manevrat acul in

timpul suturii se numeste portac. Sunt in general instrumente de tip pensa, dar
cu o soliditate a prinderii suficient de mare pentru a evita rasucirea sau
scaparea acului in timpul manevrarii.

Cele mai folosite sunt cele de tip Mathieu deoarece au avantajul unei cremaliere la
maner, care la prima apasare fixeaza acul, la cea de a doua il fixeaza si mai solid, iar
in continuarea apasarii deschide bratele permitand o noua apucare. Forma manerului
permite o buna rotire a mainii care sutureaza. Este mai greu de folosit in profunzime
si in spatii inguste din cauza dimensiunilor mari ale manerului. In aceste cazuri se
folosesc portace asemanatoare unei pense Pean dar cu o parghie de fixare intre brate
mult mai solida, numite portace de tip Doyen. Ele sunt de diverse dimensiuni,
adaptate spatiului in care se lucreaza.

 instrumente pentru fixat campurile: Materialul moale (tifon, campuri pentru

izolarea plagii) folosit in interventiile chirurgicale, se fixeaza la nivelul
tegumentului cu ajutorul unor instrumente de tip „raci”, pentru a delimita
exact zona operatorie .

4. ASEPSIA. ANTISEPSIA.STERILIZAREA

ASEPSIA este o metoda chirurgicala profilactica, prin care se impiedica venirea in

contact a microbilor cu plaga operatorie.

Se realizeaza prin:

 sterilizarea apei, lenjeriei pentru chirurg si bolnav, materialelor pentru pansat,

manusilor de cauciuc, instrumentelor, materialelor de sutura;
 dezinfectia mainilor chirurgului, campului operator si salilor de operatie.

Dezinfectia, utilizata ca termen frecvent in limbajul curent, este o metoda ce creeaza

o punte de legatura intre asepsie si antisepsie. Prin dezinfectie se distrug germenii
obisnuiti si nu cei sporulati sau virusi. Este o metoda simpla, uzand substante
dezinfectante.
DR. TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

Asepsia are ca metoda sterilizarea. Sterilizarea este actul care, printr-o serie de
mijloace, realizeaza indepartarea sau distrugerea completa a tuturor microbilor, chiar
a formelor sporulate si a virusilor. Sterilizarea se poate face cu mijloace fizice sau
chimice, dintre care se disting:

-mijloace clasice- flambarea, fierberea, autoclavarea, caldura uscata, formolizarea.

-metode moderne- sterilizarea cu vapori de oxid de etilen, raze gamma, submersia

in lichide germicide. Sterilizarea cu ultrasunete si apa magnetica nu au intrat inca in
uz curent.

Sterilizarea instrumentarului:

 cel mai frecvent cu caldura uscata, posibil fierbere, autoclavare;

 ideal, prin radiatii ionizante, vapori de etilen oxid.

Sterilizarea materialului moale (textil):

 cel mai frecvent cu caldura umeda;

 ideal cu radiatii ionizante.

Sterilizarea materialului de sutura:

 neresorbabil- frecvent autoclavare; ideal prin radiatii gamma; de necesitate

prin fierbere;
 resorbabil- infiolare in amestec sterilizant; ideal prin radiatii gamma si oxid
de etilen.

Aseptizarea mainilor chirurgului:

 metoda clasica- cel mai frecvent intalnita - spalarea mecanica cu apa sterila si
sapun, 3 perii cate 5 minute fiecare. Peria 1 pana la treimea proximala
antebratului. Peria a doua pana la treimea mijlocie si peria a treia pana la
treimea distala. Spalarea se completeaza cu alcool iodat si alcool. Controlul
bacteriologic arata culturi sterile. Remanenta microbiana la nivelul glandelor
sudoripare implica refacerea aseptizarii intre doua interventii chirurgicale,
prin spalare cu perie 5 minute.
 metode moderne- utilizate inca sporadic, detergenti (sterizolul), produs de
industria chimica clujeana; betadina (produs iodat de import). Aseptizarea
este rapida (3 minute) si buna.
DR. TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

 metode de necesitate- badijonarea tegumentelor mainii si antebratului cu

tinctura de iod in cazuri de mari urgente.

Pregatirea si manipularea materialelor sterilizate la autoclav:

Materialele sunt asezate in cutii speciale numite casolete. Pe peretele lateral,

casoletele prezinta orificii ce permit patrunderea vaporilor. Dupa sterilizare, o banda
metalica permite astuparea acestor orficii, favorizand etanseitatea casoletei si
pastrarea materialelor in conditii de sterilitate. Dupa terminarea sterilizarii,
casoletele sunt sigilate cu o banderola pe care este notata data efectuarii ei.
Casoletele trebuie pastrate in dulapuri inchise. Valabilitatea materialelor sterile este
de 24 de ore, dupa care, chiar daca nu au fost folosite, trebuie resterilizate.

ANTISEPSIA

Antisepsia este o metoda chirurgicala curativa prin care se urmareste distrugerea

microbilor prezenti intr-o plaga. Se realizeaza prin mijloace chimice si fizice si
antibiotice. Mijloacele chimice fac apel la o multitudine de compusi, agenti
chimioterapici ca sulfamidele si antibioticele, administrate pe cale interna si
antisepticele propriu-zise, a caror utilizare, in marea majoritate, este externa
(aplicatii, spalaturi, irigatii).

Modul de actiune al antisepticelor este nespecific, actionand asupra celulei

bacteriene prin mecanisme inca insuficient cunoscute. Fixarea antisepticului pe
suprafata microbiana este urmata de absorbtia selectiva, datorita unor modificari
ale constituentilor invelisurilor microbiene. Odata penetrate in celula, acestea
genereaza o alterare a aparatului genetic, avand drept consecinta o mutatie sau
dezorganizarea sistemelor enzimatice, foarte numeroase la bacterii.

Un bun antiseptic trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

 sa fie solubil in orice proportii in apa sau solutii organice;

 sa fie stabil in solutii diluate si in timp;
 sa nu fie iritant si nici toxic pentru tesuturi;
 sa aiba un spectru bacterian intins;
 sa fie bactericid nu numai bacteriostatic;
 sa actioneze rapid, in cateva minute;
 sa-si conserve activitatea microbiana chiar in prezenta lichidelor organice
(sange, albumina si in supuratii);
DR. TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA

 sa-si pastreze calitatile si cand sunt inclusi in diferiti excipienti (spray,

pomezi).

Din punct de vedere didactic vom clasifica antisepticele astfel:

I.Antiseptice slabe:

 Pe langa alte calitati, au si o usoara actiune antiseptica. Din aceasta categorie

fac parte:
 -sapunul simplu sau cu amestec,
 -benzina iodata (o solutie de iod metaloid in benzina 1%).
 Se utilizeaza la degresarea tegumentelor in jurul plagii (uleiul gomenolat in
O.R.L.).

II.Antiseptice de suprafata:

Se folosesc pentru badijonarea tegumentelor sau mucoaselor.

 ALCOOLUL- rectificat in concentratie de 70%, actioneaza bactericid

datorita puterii osmotice de patrundere in straturile profunde ale epidermului
si in glandele sebacee. Este bine tolerat de tegumente, putand fi utilizat si in
regiunile cu tegumente subtiri (axila, scrot). Introdus in plaga, precipita
proteinele, formand un strat isolator ce favorizeaza dezvoltarea microbilor
din crusta. In concentratie mai mare, condenseaza proteinele de pe suprafata
corpului bacterian, provocand formarea unui strat impermeabil, care
impiedica patrunderea antisepticului in interiorul bacteriei si in acelasi timp,
deshidratarea celulelor tisulare, scazandu-le puterea de aparare.
 TINCTURA DE IOD Este un antiseptic de suprafata, frecvent utilizat
pentru badijonarea tegumentelor la nivelul campului operator sau in jurul
buzelor plagilor accidentale. Are o actiune puternic dezinfectanta, revulsiva,
topica rezolutiva. Este bactericid, fungigid, ameboid, moderat virucid. Se
foloseste sub forma de tinctura de iod sau alcool iodat dupa formula:

- I metaloid 10g, Kl 4g, alcool 90 grade 136g sau

- I metaloid 2g, Kl 3g, alcool 50% 100ml.

DR. TILVESCU-GHEORGHE MIHAELA